Ce-mi câştigaţi de-mi părăsiţi Columna,
Voi, daci viteji, în piatră stând eroi
Din vremi în care prinsu-v-a furtuna,
Modele-aţi fost la cronica în piatră,
Străbuni ai mei, bărbaţi adevăraţi,
Prin jertfa voastră sângerată-n vatră,
În carnea pietrei staţi înlăuraţi!
De soclul mi-l lăsaţi, ca să vă-ntoarceţi
La traiul vostru aspru, sănătos,
Ce-o să-mi găsiţi aici, şi ce-o să-mi faceţi?
Că timpu-i rău acum, şi-i mincinos.
Nu mai aveţi cel rege şi cea ţară
Şi strâmt îmi e al vostru sfânt pământ,
Că ce e bun lăsat a fost să-mi piară
Şi-ţi fi de-acum sărmane frunze-n vânt .
Mai bine staţi acol’, în văzul lumii,
Fiori de bărbăţie să ne daţi,
C-atât ne-a mai rămas, să strângem pumnii
Şi să visăm la voi, cei înstelaţi.
Mircea Dorin Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu