Gânduri

"Deși este una dintre dimensiunile universului , ordonând evenimentele într-o succesiune ireversibilă, fiind măsura lui Dumnezeu pentru tot ce este trecător,Timpul este ușa divină care ne este deschisă ca să intram în Veșnicie.

Timpul este mișcare, curgere; El măsoara instabilitatea noastra în Univers. De el trebuie sa ne agățăm si să-l folosim cu înțelepciune, căutand să-i umplem fiecare celulă a sa cu o eternă căutare a sensului vieții; altminteri, el ne forțează la unele situații pe care nu le putem schimba, risipind speranțele și întunecând drumul spre Mântuire. Irosirea lui este un păcat de căpetenie, îndepărtându-ne astfel de șansa risipirii iluziilor. 

Din păcate, timpul nu are vreme ca să-și numere pașii, preferând să priveasca doar înainte cu siguranța celui care știe că, oricum, Marea Timpului se varsă fără poticnire în Oceanul Veșniciei !"

Maxima zilei

"Cine a îmbucat din pita vieții și a mestecat-o bine, s-a săturat, în primul rând, de iluzii."

Despre înțelepciune

"Înţelepciunea leagă cerul de pământ şi dezleagă binele de rău, oferind vieţii soarele iubirii ce poate lumina fără-ncetare pe oricine.
Dăruind nădejde şi rânduind legi ale firii, Înţelepciunea este o comoara de nepreţuit. Cu Ea, viaţa e Lumină. Fără Ea , totul este o noapte fără de început şi sfârşit.
Cine gustă din fructul Întelepciunii, are viaţa păzită. Acela găseşte fericirea în mărunţişurile vieţii, în bucuria de a dărui.
Bunătatea şi adevărul deschid porţile inimii, poftind Înţelepciunea să-i treacă pragul.
Deşi a fost aşezată de veşnicie înainte de orice început, Înţelepciunea o descoperim fiecare, dupa puterea noastră sufletească, în unul din anotimpurile vieţii, iar alţii sunt orfani de ea încă de la naştere. Speranţa e un prieten al ei, însă Nădejdea este cel mai bun. 
Frica de Dumnezeu este şcoala Înţelepciunii, iar viaţa ,cu suişurile şi coborâşurile ei, este proba vie a existenţei sau a morţii sale.
Înţelepciunea are o familie de viţă nobila, de spiţă domnească, rânduită să poarte mesajul iubirii de la un capăt la celălalt al pământului, scoţându-l din rătăcire pe fiecare semen, chiar dacă nu-l ştie, făcându-i cunoştinţă cu tot neamul ei. Rudeniile sale de sânge, unite în cuget şi simţiri, sunt dreptatea,
prudenţa, încrederea, smerenia, chibzuinţa, blândeţea, stăpânirea de sine, milostivirea şi toate suratele Binelui. Mama ei este Credinţa, iar fiul ei este Mântuirea.
Cine se întalneşte cu Înţelepciunea, îi devine frate de cruce şi singura umbră luminoasă.
În Inimioara, pe tărâmul Vâlcelei Lupilor, nu există timp desprins de veşnicie, Credinţa străbună a celor ce au sfinţit aceste locuri cu viaţa lor, lăsând urme pe pământ şi o lumină împrumutata din Cer."