Despre mine

Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.

joi, 31 decembrie 2020

An Nou Fericit!


 "În anul ce vine:

Feriți-vă de rău!
Nu plângeți, decât de bucurie!
Nu furați decât sărutări de la sfinți!
Dacă v-a trebui să pierdeți, pierdeți-vă întâi frica!
Dacă vă va fi foame, să aveți foame de iubire!
Dacă înaintarea e grea, nu fiți raci, ci măcar melci: târâți-vă,
dar nu vă abateți din drum!"-Marilena Apostu

marți, 17 noiembrie 2020

Boala sistemului politic...



Eu, niciodată, nu am acceptat să fiu slugarnic cu cineva, sunt altfel croit, nu din plămada profitorilor politici. Niciodată nu am fost pe o listă de consiliu local, chiar dacă am fost invitat, nicicând nu am râvnit la o funcție publică, nici măcar atunci când am fost îndreptățit de rezultatele muncii mele și niciodată nu am migrat de la un partid la altul, fiind într-un singur partid până mi-am dat demisia.
Eu cred în "instituția" bunului -simț și a demnității! Sunt chestiuni de la care nu pot abdica! Meritocrația de nu va fi instalată în politică, nu voi mai trece nicicând pragul vreunui partid, contactul cu lumea politică, fiind doar prin intermediul votului.
Sunt scârbit până în măduva oaselor de politică, de putergaiul ambalat frumos în promisiuni.
De era o clasă politică responsabilă, după cazul Giulești, Colectiv, iar mai nou Piatra Neamț, nu mai exista un spital fără autorizații ISU!
De era o clasă politică responsabilă, nu era ascunsă mizeria sub preș, nu erau apărați infractorii din politică de colegii lor de partid, iar incompetenții nu ar fi la butoane!
Din păcate, în România e altfel: greșelile sunt firești, nimeni nu răspunde pentru faptele sale, traseismul politic e o strategie administrativă, iar competența e o vorbă goală, măsurabilă, de regulă, prin prisma slugărniciei față de șefi.
Crezul meu e că mai repede ne vom vindeca de Covid decât de virusul ce a infestat mediul politic!

luni, 2 noiembrie 2020

Sistemul pensiilor militare de stat


 De mai mult de 10 ani, opinia publică dezbate subiectul pensiilor militare. Sunt întoarse pe toate părțile motivele pentru care militarii au un sistem separat de cel public pentru calculul și gestionarea pensiilor, dacă este just sau nu, sau ce au făcut ei pentru țară și în ce războaie au luptat pentru a merita așa privilegii. Pensionarii încearcă să se apere, acuzatorii lor sunt neimpresionați și subiectul încinge ciclic dezbaterile la televiziuni și în on-line. Încercăm, sine ira et studio, să vedem cum stau, de fapt, lucrurile.

În primul rând, trebuie lămurită o confuzie care se induce atunci când se discută despre pensiile bazate pe principiul contributivității și pensiile militare de stat. Se lasă să se înțeleagă că militarii nu ar contribui, pe timpul carierei lor, la bugetul statului, cu alte cuvinte, fie nu ar plăti taxe și impozite, fie acestea ar fi mai mici decât în cazul altor categorii profesionale. Nimic mai greșit. Veniturile pe care militarii le obțin din solde, sunt impozitate absolut identic, ca în cazul oricărui salariat din sistemul public.
Și, totuși, care este principala diferență dintre pensiile din sistemul public și cele militare de stat?
În termenii cei mai simpli, această diferență se reflectă în modul de calcul. Dacă în sistemul public, algoritmul pe baza căruia se stabilește cuantumul pune în relație punctajul mediu anual (calculat pe baza întregului stagiu de cotizare din perioada activă) cu punctul de pensie stabilit de Guvern, pensiile militare de stat au ca bază de calcul media tuturor veniturilor brute realizate în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate. Multe țări NATO folosesc drept bază de calcul pentru pensia militară de serviciu ultimul salariu, înainte de trecerea în rezervă.
Această diferență de mod de calcul stă la originea tuturor atacurilor care au început acum mai mult de 10 ani împotriva pensionarilor militari, atacuri care revin periodic în dezbaterea publică. Militarii sunt considerați ca beneficiari de pensii nesimțite, de pensii speciale, de pensii nemeritate.Sunt acuzați că ies la pensie foarte devreme, chiar în jurul vârstei de 40 de ani, cu pensii exorbitante, de zeci de mii de lei. Sună revoltător, nu-i așa? Să ne lămurim, pe scurt, încercând să nu abuzăm de cifre, statistici și formule de calcul. Și nici de lozinci sau sloganuri.
Vârsta de pensionare
În Legea nr. 223/2015 2015 privind pensiile militare de stat, vârsta standard de pensionare pentru limită de vârstă este stabilită în funcție de anul nașterii celor care trec în rezervă, pornind de la 56 de ani și trei luni, pentru cei născuți în luna octombrie 1959 și care crește progresiv, conform unei anexe care face parte din lege, până la 60 de ani, pentru cei născuți după luna ianuarie 1970.
Această limită poate fi redusă pentru perioada în care militarii și-au desfășurat activitatea în condiții de muncă deosebite, speciale sau alte condiții (personal aeronavigant, personal ambarcat, parașutiști sau alte categorii de persoane a căror activitate se desfășoară în condițiile menționate) cu perioade corespunzătoare. Reducerea vârstei standard de pensionare nu poate fi mai mare de 13 ani. Prin aplicarea acestor reduceri, vârsta standard de pensionare nu poate fi mai mică de 45 de ani.
Metodologia este asemănătoare cu cea din sistemul public de pensii, care are prevederi similare pentru reducerea vârstei standard de pensionare pentru anumite categorii profesionale (personal navigant, personal care lucrează în condiții de risc radiologic, chimic, anumite categorii de personal artistic, personal care își desfășoară activitatea în subteran etc).
Există și o altă categorie de pensionari militari care au trecut în rezervă înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare: militarii disponibilizați la sfârșitul anilor ‘90, prin efectele Ordonanței 7 din 1998, ca urmare a aplicării unui program de restructurare a armatei. În urma acestor disponibilizări, efectivele militare s-au redus masiv, de la o armată de peste 300.000 de oameni, în 1990, la aproximativ 80.000 după anul 2000. Pensiile acestor militari sunt, în general, pensii militare de serviciu cu vechime incompletă, în cuantumuri reduse.
Câți pensionari militari se află în evidența Casei Sectoriale de pensii a MApN și care este valoarea acestor pensii?
La acest moment, în evidența Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale se află aproximativ 65.000 de pensionari militari. Pensia medie brută pentru vechime completă aflată în plata casei de pensii a MApN este de aproximativ 3.500 lei. Aproape 60% din numărul total de pensionari militari au pensiile sub această valoare medie. Doar 6% dintre pensionarii militari au pensii cuprinse între 7.000 și 10.000 de lei și aproximativ 2,6% depășesc pragul de 10.000 de lei lunar (în marea lor majoritate, foști magistrați militari sau foști aviatori).
Care este media salariilor militarilor activi?
Soldele lunare nete maxime pentru ofițeri, de exemplu, se situează, în 2019, astfel: 2.681 lei pentru locotenenți, între 3.200 și 5.400 lei pentru gradele de căpitan până la locotenent-colonel, 8.300 câștigă maximum un colonel, 10.600 lei un general de brigadă, ajungându-se până la aproximativ 17.000 lei pentru generalii de patru stele. Pentru celelalte categorii de personal, soldele se înscriu între 1.900 și 6.000 lei pentru subofițeri și maiștri militari și între 1.700 și 3.800 de lei pentru soldații și gradații profesioniști. Cam acestea sunt salariile „exorbitante” ale militarilor.
Este algoritmul de calcul al pensiilor militare de stat justificat?
În primul rând, sistemul pensiilor militare de stat a fost instituit în România acum aproape 160 de ani, de Alexandru Ioan Cuza și păstrat aproape neschimbat de atunci încoace.
Motivarea de atunci era foarte asemănătoare cu cea de astăzi și este, în fapt principiul pe care îl urmează cam toate țările din lume. Găsim la articolul 4 din actuala lege a pensiilor, Legea 223 din 2015, următoarea formulare: sistemul pensiilor militare de stat acoperă riscurile activității specifice sistemului de apărare, ordine publică și securitate națională, interzicerea sau restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți din Constituția României.
Avem, deci, două filoane principale prin care legiuitorul a motivat asigurarea acestui tratament pentru militari la trecerea în rezervă: compensarea riscurilor din timpul carierei militare și instituirea unor măsuri reparatorii în raport cu limitarea sau interzicerea unor drepturi fundamentale care sunt garantate pentru restul societății. Să le abordăm pe rând.
Compensarea riscurilor
Majoritatea contestatarilor și opozanților sistemului pensiilor militare se raportează exclusiv la riscurile la care s-ar supune, mai mult sau mai puțin, militarii pe timpul carierei militare. Sunt voci care spun că pensiile militare s-ar justifica cel mult pentru militarii care luptă în teatrele de operații, nu și pentru cei care au rămas în țară, prin cazărmi și birouri.
Să nu intrăm neapărat în logica jurământului militar, prin care militarul se angajează să-și sacrifice viața în exercitarea îndatoririlor de apărare a țării. Am putea fi acuzați de patetism, deși eroii armatei noastre căzuți la datorie, militarii răniți în misiunile executate în teatrele de operații ori în țară și familiile acestora ar fi argumente foarte puternice.
Putem fi de acord și că unii dintre militari se supun mai multor pericole decât alții, dar rămâne de văzut cum s-ar putea cuantifica în mod obiectiv aceste diferențe. Dacă ar exista astfel de metode obiective, atunci s-ar putea discuta și de pensii diferite pentru medicii care fac operații riscante față de cei care se ocupă doar cu prescrierea rețetelor. Sau ar putea fi diferențiată importanța muncii și, implicit, a drepturilor de pensie pentru actori înfuncție de rolurile jucate de-a lungul carierei, a profesorilor în funcție de rezultatele obținute de elevi, a compozitorilor în funcție de popularitatea creațiilor muzicale, a sportivilor în funcție de complexitatea disciplinei la care au obținut medalii și tot așa.
Este imposibil și nedrept să plasăm pe o scală a importanței și valorii profesiile și ocupațiile. Munca tuturor este importantă și trebuie respectată, a medicilor, a profesorilor, a muncitorilor, a militarilor, a economiștilor, actorilor, magistraților, aviatorilor, mecanicilor de locomotivă sau marinarilor, însoțitori de bord ori funcționari publici, angajați la stat ori la privat. Revenind la militari, sunt câteva elemente de punctat în ceea ce privește raportarea lor la riscurile profesionale:
• Numărul de militari rotiți în misiunile executate de Armata României în teatrele de operații, în ultimii 30 de ani, depășește 50.000.
• Modificările de natură legislativă au făcut ca participarea la aceste misiuni în teatrele de operații să nu mai fie pe bază de voluntariat, ci a devenit obligație de serviciu. Ca atare, numărul militarilor trimiși în misiuni peste hotare va fi din ce în ce mai mare.
• În plus, foarte multe dintre acțiunile și misiunile desfășurate pe teritoriul național implică riscuri la fel de mari (operarea aeronavelor militare, tragerile de luptă cu toate categoriile de armament, operațiunile executate cu materiale explozive, manipularea unor substanțe cu grad înalt de toxicitate și exemplele ar putea continua).
• După trecerea în rezervă, militarii rămân, conform legii, cu obligații militare până la împlinirea vârstei la care se trec în retragere și sunt scoși din evidențele armatei.
Compensarea interzicerii sau restrângerii unor drepturi și libertăți fundamentale pentru militarii activi
Cel de-al doilea pilon pe care se legitimează sistemul pensiilor militare în toate țările în care funcționează (adică aproape toate țările NATO și multe din afara Alianței) ține de drepturile și libertățile fundamentale care sunt restrânse sau chiar interzise pentru militarii în activitate. Haideți să vedem care sunt acestea, așa cum sunt ele prevăzute în Constituția României și care sunt prevederile corespondente din statutul cadrelor militare.
Dreptul la muncă
Constituția României:
Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.
Libertatea economică: Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.
Statutul cadrelor militare: Cadrelor militare în activitate le este interzis:
a) să îndeplinească alte funcții decât cele în care sunt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale;
b) să fie asociat unic ori să participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale
Sunt situații frecvente în care, din cauza deselor schimbări de garnizoană pe care le fac militarii în evoluția în carieră, ei rămân unicii întreținători ai familiei, singurii care câștigă venituri. Însă posibilitatea de a presta activități lucrative suplimentare este restricționată, în condițiile prevăzute de statut.
Dreptul de asociere
Constituția României: Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.
Statutul cadrelor militare:
art. 28 lit. a: militarilor le este interzis să facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori să desfășoare propagandă prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice; iar la art. 29 lit. c sunt interzise constituirea în forme de asociere cu caracter sindical ori care contravin
comenzii unice, ordinii și disciplinei specifice instituției armatei.
Dreptul la grevă
Constituția României:
Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.
Statutul cadrelor militare: (art. 28 lit. c) Militarilor le este interzis să declare sau să participe la grevă.
Cu alte cuvinte, față de aceste interdicții, singura formă de protecție a militarilor în fața unor situații de tratament injust cu privire la drepturile care se cuvin oricărui salariat este doar cadrul legal asigurat de statutul cadrelor militare. Militarii nu pot apela la forme de organizare sindicală pentru apărarea drepturilor lor și nici nu pot întrerupe activitatea în nicio situație, așa cum o pot face celelalte categorii profesionale, chiar și magistrații, după cum am văzut recent.
Dreptul de a fi ales
Constituția României: Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară.
Statutul cadrelor militare: (art. 28 lit. b) Militarilor le este interzis să candideze pentru a fi aleși în administrația publică locală și în Parlamentul României, precum și în funcția de președinte al României.
Libertatea întrunirilor
Constituția României: Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere.
Statutul cadrelor militare: Art. 29 lit. g: participarea la mitinguri, demonstrații, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical este interzisă.
Una dintre sintagmele care au fost atribuite militarilor este și aceea de „marea mută”. Înțelegem acum că acest lucru se datorează nu lipsei de apetență pentru atitudinile civice, ci interdicției exprese din statutul cadrelor militare.
Libera circulaţie
Constituția României: Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat.
Statutul cadrelor militare: art. 29 lit h: cadrele militare în activitate se pot deplasa în străinătate în condițiile ce se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naționale.
Deplasarea militarilor este restricționată nu doar pentru străinătate, ci și pe teritoriul național, prin regulamentele aplicate, în care sunt prevăzute proceduri de avizare a „părăsirii garnizoanei”, chiar dacă aceste deplasări se fac în timpul liber, în interes personal.
Libertatea de exprimare
Constituția României: Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
Statutul cadrelor militare: (art. 29 lit a) opiniile politice pot fi exprimate numai în afara serviciului. De asemenea, interacțiunea militarilor activi cu mass-media este posibilă doar cu respectarea unor proceduri prevăzute de reglementările interne în acest domeniu.
În plus:
Constituția României: Munca forţată este interzisă. Dar nu constituie muncă forţată activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare.
Cu alte cuvinte, militarii se află la dispoziție 24 de ore din 24. Ei pot fi chemați oricând de la domiciliu sau din timpul liber pentru îndeplinirea sarcinilor și misiunilor încredințate, pot fi solicitați să intervină în sprijinul autorităților locale și centrale pentru limitarea efectelor calamităților naturale sau vremii nefavorabile, sunt dislocați pe perioade lungi în poligoane și facilități de pregătire și instruire, fără a primi drepturi salariale suplimentare și fără posibilitatea de a refuza aceste sarcini. De altfel, refuzul de a executa un ordin legal, precum și insubordonarea reprezintă pentru militari infracțiuni pedepsite de Codul Penal.
Concluzii
Pe acest al doilea palier de argumentație, este evident că, în situația în care s-ar considera justificată eliminarea pensiilor militare de stat, în scopul tratamentului egal al pensionarilor, este necesar tratamentul egal și nediscrimnatoriu și pe timpul desfășurării vieții active. Nu putem discuta de tratament egal doar la sfârșitul carierei, ci și pe timpul acesteia.
Există două opțiuni pentru aceasta:
Interzicerea drepturilor și libertăților fundamentale menționate mai sus tuturor categoriilor de salariați, din mediul public sau privat, ceea ce evident, ar fi o aberație.
Eliminarea tuturor interdicțiilor și restricțiilor din domeniul drepturilor și libertăților fundamentale pentru militari. Aceasta ar însemna renunțarea la Statutul cadrelor militare și remunerarea militarilor potrivit Codului muncii.
Aceasta ar însemna, printre altele:
• Militarii își vor desfășura activitatea după programul de lucru valabil pentru toate celelalte categorii de salariați. Activitatea care depășește opt ore de lucru va trebui compensată în conformitate cu Codul muncii, iar menținerea activității 24 de ore din 24 în unitățile militare va trebui acoperită cu costurile și personalul suplimentar necesare pentru încadrarea în prevederile legislației muncii. Altfel spus, vom avea apărare națională opt ore pe zi, în general, cu excepții acolo unde se pot organiza schimburi de lucru.
• Militarii vor avea dreptul de a se asocia în sindicate, care să negocieze pentru ei condițiile de muncă, de salarizare, condițiile în care se acceptă executarea misiunilor cu grad ridicat de risc, condițiile în care se execută sau nu ordinele. Va fi necesară, complementar, abrogarea acelor prevederi ale Codului Penal referitoare la militari, în aspectele care vor intra în contradicție cu Codul muncii.
• Posibilitatea pentru militarii în activitate de a se înscrie în partide politice, de a face propagandă politică în unitățile militare, de a candida în administrația publică locală și în Parlamentul României, precum și la Președinția României.
• Posibilitatea militarilor de a declara grevă, de a organiza mitinguri și demonstrații de protest ori de câte ori se consideră nedreptățiți.
• Prestarea liberă a oricărei activități economice, afaceri, inițiative private care să completeze veniturile militarilor, în aceleași condiții cu ale salariaților din sistemul public sau privat.
Dacă ne dorim o astfel de armată, dacă putem crede că acesta ar putea fi cel mai eficient mod de a organiza sistemul de apărare și securitate națională pentru România, atunci eliminarea sistemului pensiilor militare de stat ar fi posibilă și pensionarii ar putea beneficia de același sistem de calcul al pensiilor. Tratamentul egal cu sistemul civil trebuie asigurat, așa cum arătam mai sus, pe întregul traiect profesional al militarilor, nu doar după trecerea în rezervă.
Actualul sistem al pensiilor militare de stat este departe de a fi unul perfect. În ultimii 10 ani, legistația incidentă a fost modificată de patru ori, ceea ce a creat disfuncționalități în armonizarea tuturor situațiilor.
Aceste schimbări legislative au generat și unele situații anormale, excepții, care sunt vânate cu predilecție și servite ca argumente imbatabile. Știm însă că excepțiile nu pot da măsura întregului sistem și că generalizarea unor aspecte punctuale nu servește decât intențiilor de a învrăjbi și diviza categoriile profesionale. Să sperăm că lucrurile vor fi înțelese și așezate, cu înțelepciune, în perioada care va urma.



Garanția asigurării independenței economice (salarii și pensii) a militarilor, similar celor a magistraților, în componenta securității naționale implică nu doar remunerarea la un nivel adecvat a muncii militarilor, ci și oferirea ulterior încetării activității acestora a unui nivel al pensiei cât mai apropiat de cel al soldelor avute înainte de pensionare, în acest sens fiind prevederile unei serii de recomandări și avize ale organismelor internaționale cu preocupări în domeniul militar. Independența financiară a militarului - componentă indubitabilă a securității naționale, ca esență a conceptului de „stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”-, se poate regăsi în documentele internaționale ale căror prevederi nu pot fi ignorate, având în vedere angajamentele luate de statul român în procesul de aderare la NATO.
Se impune a fi menționată Decizia nr.20 din 21 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.72 din 18 februarie 2000, în cuprinsul căreia instanța constituțională a realizat o amplă analiză a modului în care documentele internaționale trebuie privite, inclusiv din perspectiva prevederilor art.20 și art.53din Constituție. La nivel de principiu constituţional, este o obligaţie în sarcina Parlamentului României de a „legifera instituirea unor mecanisme corespunzătoare de asigurare reală a unui trai decent militarilor''. Astfel, constatând că elementelecare diferențiază regimul de pensionare al militarilor și al magistraților de regimul general al pensiilor asigură un tratament juridic specific celor două categorii de asigurați, CURTEA CONSTITUȚIONALĂ REȚINE CĂ ,,INSTITUIREA PENSIEI DE SERVICIU PENTRU CADRELE MILITARE ȘI PENTRU MAGISTRAȚI NU REPREZINTĂ UN PRIVILEGIU, CI ESTE JUSTIFICATĂ ÎN MOD OBIECTIV, EA CONSTITUIND O COMPENSAȚIE PARȚIALĂ A INCONVENIENTELOR CE REZULTĂ DIN RIGOAREA STATUTELOR SPECIALE CĂRORA TREBUIE SĂ LI SE SUPUNĂ MILITARII ȘI MAGISTRAȚII'', fără de care nu se poate concepe existenţa statului de drept, prevăzută prin art.1 alin.(3) din Constituţie”
Prin urmare, includerea obligației statului de a asigura stabilitatea financiară a militarilor, inclusiv ulterior pensionării acestora, între garanțiile ce asigură securitatea națională trebuie statuată, prin deciziile Curţii Constituţionale. Asigurarea stabilității financiare implică, însă, nu doar obligația de a menține dreptul militarilor la pensia de serviciu(ocupațională), ci și pe aceea de a nu suprima în mod nejustificat cuantumul acestui drept. Prin urmare, această obligație a statului de a asigura stabilitatea financiară a militarilor, ca o componentă a securității naționale, este în mod flagrant încălcată prin legiferări succesive în ultimii 11 ani de natură să genereze, sub aparența echității sociale, o suprimare a drepturilor militarilor pensionați, stabilite în baza legii. În acest sens, trebuie luat în considerare că „nu se poate face abstracție de faptul că, în toate ţările Uniunii Europene, este prevăzută prin lege organicăobligativitatea statului de a garanta militarilor, odată cu retragerea din activitate, plata unei pensii al cărei nivel să fie cât mai apropiat posibil de acela al ultimei remuneraţii, fixându-se pensii reprezentând 75 - 80% din această ultimă remuneraţie”. În numeroase state europene, statutul cadrelor militare, precum și pensia de serviciu fac obiectul unei legi speciale, întemeiată, în principal, pe specificul activității militarilor, pe rolul și importanta lor socială, pe riscul profesional, precum și pe incompatibilitățile și interdicțiile instituite prin Constituție sau prin lege. În toatestatele membre NATO este instituită obligația statului de a garanta militarului la încetarea activitățiiplata unei pensii al cărei nivel să fie cât mai apropiat posibil de acela al ultimei renumerații, fiind astfel transpuse adecvat Directivele nr.86/378/CEE și nr.96/97/CEE și fixându-se pensii între 70-85% din această renumerație. În acest context, prezintă relevanță și faptul că, potrivit directivelor, „criteriile decisive pentru încadrarea unui sistem de securitate socială ca sistem ocupațional sunt: a) să se refere la o categorie particulară de lucrători; b) să fie direct legat de perioada de serviciu; c) pensia să fie calculată prin raportare la ultimul salariu al lucrătorului”. Trebuie invocatăCauza Beune C-7/1993, în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a precizat clar aceste criterii decisive, subliniind că expresia „ultimul salariu” nu trebuie înțeleasă strict, ea putând reprezenta chiar și „media salariilor din ultimele luni de angajare”.
Pensia militară de stat trebuie înțeleasă ca având un efect compensator al privațiunilor, îngrădirilor și incompatibilităților suferite pe toată durata exercitării profesiei, a obligațiilor militare după pensionare, iar nesocotirea jurisprudenței naționale și internaționaleîn materie constituie o încălcare gravă a dreptului U.E. Dreptul militarilor la pensia de serviciu(ocupațională) constituie un element aflat în indisolubilă legătură cu statutul cadrelor militare și cu Jurământul militar. O lege care ar modifica un element structural al statutului cadrelor militare, dreptul acestora la pensie de serviciu(art. 85) ar conduce implicit la anularea Secțiunii a 3-a ,,Interzicerea sau restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți''.
Cu privire la principiul egalității în fața legii , principiul egalității nu înseamnă uniformitate, așa încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit. În legătură cu specificul profesiei de militar, Guvernul și legiuitorul sunt obligați să țină seama de statutul cadrelor militare, atât în perioada în care militarii își desfășoară activitatea, cât și după ieșirea la pensie, drepturile să fie garantate prin lege, care să permită îndeplinirea atribuțiilor în mod corespunzător. În consecință, statul trebuie să asigure resursele necesare desfășurării activității militarilor în bune condiții, fără a exista riscul timorărării continue a acestora la faptul că după perioada activă, în care sunt supuși unor incompatibilități și interdicții, precum și unor responsabilități și riscuri pe care le implică exercitarea acestei profesii, vor fi supuși unei insecurități economice și incertitudine în ceea ce privește dreptul la o pensie de serviciu(ocupațională). În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale.

vineri, 30 octombrie 2020

In memoriam "Colectiv"



Se împlinesc 5 ani de la tragedia care a îndoliat zeci de familii, a îndurerat o țară întreagă și a produs schimbări minore, nesemnificative.









joi, 22 octombrie 2020

In memoriam acad. dr. Virgil Enătescu (1940- 22 oct. 2020)



Acad. dr. Virgil Enătescu a fost o personalitate ce a marcat istoria Sătmarului din ultimii 60 de ani, contribuind în mod definitoriu la evoluția societății sătmărene prin implicarea sa în viața comunității.
A fost medic psihiatru şi informatician, inventatorul psihiatriei cibernetice, un om de știință pe care americanii l-au inclus în topul celor 500 de genii ale secolului al XX-lea.
A fost în permanenţă preocupat să scoată la lumină tot ce a acumulat de-a lungul a zeci de ani de activitate în slujba omului suferind. Munca-i laborioasă concretizată în sute de articole, participările la importante conferinţe în ţară şi peste hotare, dar şi caracterul inovator al cercetărilor sale i-au adus binemeritata recunoaştere naţională şi internaţională.
A frecventat şi onorat cu lucrări şi comunicări Cercul de Bionică de la Timişoara, Cercul de Filozofi a şi Metodologia Medicinii al Academiei Române.
A susţinut primul doctorat în 1977 la Institutul de Medicină şi Farmacie Timişoara, definind un nou domeniu – analiza comunicării extraverbale în care include şi studiul desenului. Al doilea doctorat îl susţine la Academia Română în domeniul antropologiei culturale.
Este membru al Academiei Române şi preşedinte a numeroase foruri şi comisii ştiinţifice interne şi internaţionale.
Din studenţie, a fost pasionat de partea de cercetare experimentală, fapt ce i-a dezvoltat un mod de gândire iniţiat în lumea medicală de Claude Bernard (1856), cel care a pus bazele medicinii experimentale.
Dr. Virgil Enătescu a semnat şapte cărţi şi monografii, peste 350 de articole ştiinţifice, a participat la 140 de conferinţe medicale interne şi intenaţionale şi să nu uităm nici de cele opt brevete de invenţie şi două certificate de inovator care se leagă de numele său.
A fost consilier judeţean şi municipal PNL, timp de patru mandate.
Am avut onoarea să-l cunosc pe domnul academician în 2009, când făceam parte din Biroul Politic al PNL Satu Mare.
În calitate de jurnalist, i-am luat un interviu în 2012. Cu această ocazie am redescoperit valențele sale umane, un OM Frumos și Mare Român! De asemenea, a fost un aristocrat al spiritului, prin generozitatea de a însufleți generații și prin puterea de a inspira viitorul.
Acad. Virgil Enătescu s-a remarcat prin noblețea, eleganța și forța discursului, ceea ce a făcut să fie respectat de toți sătmărenii.
Personalitatea marcantă a domniei sale va dăinui veșnic în inimile locuitorilor județului Satu Mare. A fost pentru noi un adevărat reper de moralitate, profesionalism și unicitate. Datorită acestor remarcabile valori care l-au călăuzit în viață și carieră, numele doctorului VIRGIL ENĂTESCU va rămâne mereu întipărit în inimile sătmărenilor.
Odihnă veșnică, domnule academician!😔 Veșnică să vă fie pomenirea!
Mulțumesc lui Dumnezeu că am fost contemporan cu Dumneavoastră și că v-am cunoscut!
Sincere condoleanțe familiei!

https://www.satmareanul.net/2011/07/27/acad-dr-virgil-enatescu-%E2%80%93-o-viata-inchinata-stiintei/?fbclid=IwAR1MX26aR4n0DZQnhL-Jz0K6dbER0U1FCGQYmWxRNqHfxdoU8SVXIrF7aS0

https://adevarul.ro/locale/satu-mare/povestea-unuia-cele-doua-genii-viata-romania-doctorul-enatescu-citeam-noaptea-ascuns-baie-1_574c55395ab6550cb876f2e3/index.html?fbclid=IwAR39c0j-W_xvSagUag5xPkz_-S2RMzUxAWXW6vircWUCtWFDrJY1s-ZLSKw

https://adevarul.ro/locale/satu-mare/academician-dr-virgil-enatescu-inventatorul-psihiatriei-cibernetice-fost-inclus-cele-500-genii-secolului-xx-1_54e4e6f3448e03c0fdbfe1f4/index.html?fbclid=IwAR3WL63MCOIRi9nx9AzPrf9bn-9hlL5hSJYgROdfbiyYe0G19OZgYxinb_s


miercuri, 21 octombrie 2020

"Altă întrebare"


 „Politica nu are principii. Are numai interese.”- Octavian Paler

Un vot în plenul reunit al celor două camere pentru Consiliul Legislativ a evidențiat apropierea USR de PSD și izolarea PNL. Un gest politic în totală discordanță cu sloganul USR, "O Românie fără hoție", care i-a dat încrederea sa celebrului Florin Iordache, "Altă întrebare", cel care prin succesul de ieri ne mai oferă gestul simbolic din imagine celor ce am fost împotriva OUG 13 și mutilării legilor justiției!
Funcția de președinte al Consiliului Legislativ este pe viață. Şefii de aici, numiţi prin votul senatorilor şi deputaţilor, nu au o limită de mandat şi nu există nicio procedură prin care să poată fi revocaţi.

luni, 28 septembrie 2020

Alegeri locale Satu Mare 2020

                                                                                                                                                                                   Când apreciezi rezultatele la alegeri, trebuie să-ți alegi corect reperele!


După aceste alegeri, PNL Satu Mare trebuie să-și schimbe optica, să arate ca un partid național, nu aghiotant al UDMR. Asta înseamnă, printre altele, schimbări de strategie, unitate de acțiune și Meritocrație! De asemenea, PNL Satu Mare ar trebui să ia ca reper administrațiile liberale din Cluj Napoca și Oradea, modele de dezvoltare urbană pentru întreaga Românie! Deși nu mai fac politică, fiind om de drepta, am simpatizat cu PNL, dar sunt deranjat de ceea ce întâmplă în interiorul partidului. Interesele meschine și orgoliile, dacă nu vor fi stăvilite, vor distruge acest partid! Este foarte clar, cei care pierd trebuie să fac un pas în spate! Adrian Albu a obținut un scor slab pentru primărie.Adrian Cozma nu a câștigat președinția Consiliului Județean, dar a obținut un scor foarte bun. În concluzie, depinde la ce reper te raportezi, când faci asemenea analize!


https://obiectiv-sm.ro/2020/09/28/lista-completa-si-finala-a-tuturor-primarilor-din-judetul-satu-mare/?fbclid=IwAR1zZAdfOgURTpvmPmTqN2b1borNQxEaweJ0baXE6qez76SxVUjZcVAZzpA

https://portalsm.ro/2020/09/grafic-rezultate-finale-alegeri-consiliul-judetean-satu-mare/

joi, 13 august 2020

Eu cu cine votez?!


Se apropie momentul alegerilor electorale pentru locale, aspect anunțat, cu surle și trâmbițe, și prin personalizarea pozei de profil de pe Facebook de către candidați sau susținătorii acestora.
Eu nu-mi voi personaliza fotografia de profil, nefiind trup și suflet cu niciun partid.
Fiind indecis, cu toate că am fost ofertat pe un loc eligibil pe lista unui partid, chiar dacă nu sunt membru, probabil, dacă nimic nu se schimbă în următoarele săptămâni, decizia o voi lua în cabina de vot.
Sunt deranjat că majoritatea partidelor au trecut la racolări, încurajând traseismul politic, fenomen pe care nu-l accept. Alții își amintesc de alegători doar în precampanie sau în campania electorală.
Studiind listele pentru consiliul local din partea partidelor de care sunt interesat, mi s-a făcut silă, observând că nu prevalează pentru primele poziții meritocația, ci prieteniile, nepotismul...Să nu mai amintesc că tolba de promisiuni este plină cu proiecte utopice!
E tot mai clar că anul acesta pentru mine va fi greu să decid!

joi, 30 iulie 2020

Prietenia

Nimic nu poate înlocui Prietenia!

Absolut niciun cuvânt nu are onoarea de a fi sinonim cu Prieten!
Nu am mulți Prieteni...
Nenumărați sunt cei care nu înțeleg chintesența Prieteniei. Ea apare și viețuiește din încredere, empatie și respect. Dacă-i adaugi și iubire, Prietenia trece dincolo de timp...
Când ai pentru ce și pentru cine trăi, cred că ai cel puțin un Prieten: pe tine însuți!

luni, 29 iunie 2020

S-a întâmplat în 29 iunie…

Cândva, ziua de 29 iunie, era o zi fericită. Era ziua mamei mele, moment în care și eu îmi sărbătoream ziua de naștere, deși în actele de stare civilă figurez, în mod greșit, ca născut pe 26 iunie, de fapt, fiind născut în Ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel.
Din 1993, această zi are pentru mine o încărcătură de tristețe, iar din 2015, această stare s-a aprofundat, în ziua de 29 iunie, fratele meu, Vasile, părăsind, pe neașteptate, această lume...


*********************************************************************
Măicuţa mea...
De nu ar fi plecat atât de devreme dintre noi, astăzi, mama ar fi împlinit 84 de ani.
Au trecut 27 ani de când vorbesc despre măicuţa mea numai din amintiri. Mi-e dor de ea!
În tot ce este mai frumos în existenţa aceasta o regăsesc pe maicuţa mea. Era o fiinţă simplă, frumoasă, cu frică de Dumnezeu, cu dragoste pentru oameni, o icoană de bunătate şi blândeţe.
Pe 13 februarie 1993, la 22.30, măicuţa mea a părăsit această lume, la 54 de ani, cu ochii înlăcrimaţi, după o viaţă de adevărată luptă, crescând singură trei copii, toţi minori, după ce tatăl meu, în floarea vârstei, la numai 37 de ani, plecase la Ceruri.
Timpul a trecut, însă nu mi-a putut îngropa în uitare amintirile . De cinci ani, fratele meu mai mare, Vasile, se află la câțiva pași de mormântul mamei mele, trecând la cele veşnice pe neaşteptate, mult prea devreme, tocmai în ziua de naştere a mamei mele, 29 iunie.
Şi azi, după atâţia ani, mă simt ocrotit de ea. Ce e paradoxal e că ori de câte ori am de luat o decizie cardinală, în noaptea ce precede acel moment, sunt "sfătuit", prin vis, de forţe necunoscute raţiunii.
Îmi place să cred că sfetnicul bun al nopţii este mama mea. Gândul călăuzitor, venit de undeva din tenebrele anotimpului veşniciei, dintr-o lume necunoscută, mă îmbie să aleg calea cea dreaptă.
Atâtea zile câte voi avea, îmi va rămâne vie în minte amintirea ei. Măicuţa mea a fost, este şi va fi soarele meu. Deşi e dincolo de timp, sunt convins că ea va rămâne îngerul meu păzitor!

*****************************************************************
In memoriam fratelui meu, Vasile...
În urmă cu cinci ani, când prăznuiam pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, fratele meu cel mare, Vasile, ieşi de sub tutela timpului, trecând pragul veşniciei, taman în ziua de naştere a mamei noastre.
Mai tare decât moartea e numai iubirea, credinţa ce oferă posterităţii coroana unor amintiri de neuitat, învingând, astfel, timpul.
Prin amintiri, învingem timpul, trecând din prezent în lumea de “ieri”.
Prin cei dragi, care au plecat din lumea cu dor în cea fără de dor, îngerii noștri păzitori, primim nu doar semne călăuzitoare, ci și nădejdea că moartea nu e o boală invincibilă, că harul divin, Iubirea, trece dincolo de granițele morții, luminând ungherele vieții, arătând că salvarea se află în mâna noastră, în noi înșine.
Iubind, simt că şi dorul e mai tare ca moartea.
Dumnezeu să te odihnească în pace, dragă frate Vasile!

vineri, 26 iunie 2020

Mulțumesc pentru zilele pe care le-am primit în dar!


Azi clipele se adună pentru mine într-o horă a nostalgiei, vestindu-mi, în şoaptă, trecerea timpului de când a rasărit povestea mea aici, pe pământ.
Fiind o fire romantică, un rac pur-sânge, cu bune şi rele, mă simt copleşit de melancolie în toate momentele cruciale ale vieţii.
Zborul timpului mă vindecă de iluzii în momentele aniversare...
În urmă cu 51 de ani, pe 26 iunie 1969, am văzut lumina zilei în comuna Băseşti, judeţul Maramureş, un meleag sfânt pentru mine, un adevărat cuib al copilăriei din care m-am zburătăcit în anii '80, dar de care sunt atât de legat sufleteşte încât, datorită iubirii pentru acest loc binecuvântat, l-am rebotezat Inimioara.
Oriunde aş fi, port sălaşul naşterii mele cu mine ca pe un talisman, ca pe o comoară inestimabilă, în suflet şi în amintiri.
Dorul, ca o pasăre călătoare, zboară ca vântul spre petecul de cer unde am admirat primul răsărit de soare, ori de câte ori gândul mi se refugiază în citadela amintirilor din copilărie.
Trecerea timpului, chiar dacă şi-a lăsat amprenta asupra chipului meu, nu a izbutit să-şi pună pecetea şi pe felul meu de a fi, întărind ideea că tinereţea e o stare de spirit de care se poate bucura oricine, indiferent de numărul anilor pe care-i are în spate.
Deși timpul și-a pus amprenta mai pregnant pe chipul meu, nu a izbutit să lase urmele schimbării și pe spiritul meu. Rămân cel de ieri, un om simplu, care se bucură zilnic de darul primit, de fiecare răsărit de soare.
Mă declar îndrăgostit de viață, chiar dacă, uneori, am parte de reversul fericirii, conștient fiind de faptul că tot ce mi se întâmplă are un scop precis, un rol bine definit, chiar determinant în împlinirea menirii mele pe acest pământ.
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru darul primit! Le sunt profund recunoscător părinților mei și, în primul rând, mamei mele, născută în aceeași zi cu mine, plecată la Ceruri în urmă cu 27 de ani, familiei mele, soției și fiului meu Alex, fraților mei, Mitică și Vasile, ultimul plecat pe neașteptate la Domnul în 2015, prietenilor mei de pretutindeni pentru simțămintele voastre, pentru modul în care tratați prietenia!
Deşi viaţa e o luptă, o confruntare din care nu am ieşit mereu biruitor, cred că, totuşi, am fost un răsfăţat al sorţii, iar azi, în mijlocul celor dragi, mă simt ca în sânul lui Avraam, fericit că mi-am găsit un sens al existenţei şi mulţumit că am trecut cu bine peste mulţimea încercărilor vieţii!
Tuturor vă doresc să fiți îndrăgostiți de viață, să o trăiți în fiecare zi! Bucurați-vă de darul pe care l-ați primit și mulțumiți pentru el, prin săvârșirea faptelor bune! Numai așa fericirea poate fi deplină!

❤️💛💙 26 iunie❤️💛💙Ziua Tricolorului ❤️💛💙


Simbol naţional, drapelul 🇷🇴 ce i-a însufleţit pe români în momente grele de luptă, dar şi de bucurie, este sărbătorit în fiecare an în 26 iunie, în amintirea zilei când, în timpul Revoluţiei de la 1848, tricolorul roşu-galben-albastru a fost adoptat ca simbol al naţiunii române.

Tricolorul românesc 🇷🇴 constituie un arc peste timp, într-un curcubeu al unitații și sufletului românesc.
Drapelul 🇷🇴 a fost, este și va fi simbolul românismului și al României Mari. Roşul ❤️ semnifică sângele înaintaşilor noştri vărsat pe pământul românesc de-a lungul veacurilor. El îndeamnă ca dragostea faţă de neam şi de ţară să fie la fel de aprinsă ca focul roşului din steag. Galbenul 💛 exprimă grandoarea ţării, prestigiul şi virtutea. Albastrul💙 semnifică seninul cerului, al cugetului şi gândirii neamului românesc, credinţa şi puterea cu care suntem legaţi de pământul patriei. Tricolorului trebuie sa i se acorde onorul permanent și sa fie pastrat cu sfințenie!

luni, 22 iunie 2020

Negustorul de iluzii...


Deși, aparent, totul are un preț, nu toți oamenii se lasă cumpărați, negociind pentru orice!
Când e vorba de prietenie, asupra sentimentului de încredere nu trebuie să planeze niciun semn de suspiciune!
Așa cum aritmetica politicii nu e echivalentă, de regulă, cu cea propriu-zisă, tot așa prietenia cointeresată nu e sinonimă cu cea adevărată.
Am foarte puțini prieteni în lumea reală, felul meu de a fi, intransigența, ținând la distanță pe cei care doresc să se apropie de mine.
Nu duc lipsă de prieteni adevărați. E suficient să privesc în oglindă și să-l găsesc imediat! Evident, cel pe care-l zăresc e cel care crede cu tărie că nu tot ce zboară se mănâncă de oricine, existând oameni și oameni..
Cu toate că totul pare să aibă un preț, am convingerea că NU, nu e totul negociabil. Sunt anumite lucruri care se regăsesc în structura noastră interioară și care ne dictează comportamentul în fiecare clipă. Mă refer aici la valori – fără de care nu am avea repere, stabilitate și coerență. E vorba de principii!

duminică, 10 mai 2020

Duminică binecuvântată!


Cândva, prin anii '80, Dealul Viei Doamnei din localitatea Băsești, județul Maramureș, sălașul nașterii mele, locul unde a fost înălțată Mănăstirea Greco-Catolică, cel puțin pentru copii, a reprezentat un univers mirific, în fiecare anotimp. Primăvara, urcam dealul pentru a culege mesagerii florali ai primăverii și pentru a privi panorama oceanului verde ce împresura în culori de smarald vatra satului, ori seara, de la Teiul Unirii, să privim spre răsărit, luminile Băii-Mari. Vara, mergeam la cules de cireșe, în pâlcul de cetiniș de lângă actuala mănăstire, ori coboram pe văile abrupte ce duceau spre pădurea Tămășești, când eram în căutarea frăguțelor sau a ciupercilor și a altor bunătăți (tinghirele, coarne, zarzăre, prune, pere), cu arome de neîntâlnit azi, ce le găseam prin livada de pe deal, străjuită de un gornic.Toamna mergeam la cules de castane, din cei doi pomi comestibili de lângă lăcașul mănăstirii, ori la " furat" de nuci sau alte fructe autumnale, iar iarna, de lângă cei doi castani comestibili sau de lângă molidul de pe coma măgurei, ne făceam un derdeluș de toată frumusețea, ce se încheia în șoseaua ce ducea la muzeu, acuala Casă Memorială "George Pop de Băsești".
Doamne, ce vremuri frumoase erau! Câtă lumină aveam în suflet și pe chip, peregrinând pe plaiul unde am zărit lumina zile, cuibul copilăriei mele!

Sursa foto: Mănăstirea Greco-Catolică Băsești

luni, 27 aprilie 2020

Dialogul cetățeanului cu Statul....

"
Bună, dragă Stat! Ce mai faci? Sunt eu, cetățeanul. 
Sunt cuminte. Mă spăl pe mâini, lucrez de acasă, plătesc facturi, plătesc impozite, respect regulile, ca toată lumea aștept să treacă perioada grea.
Tu? Ce mai faci?
Știi, oamenii ca mine, ăia care fac tot ce ai spus tu, ar putea să te întrebe în cor: tu ce faci?
Mă uit la televizor.
Văd oameni care ajută alți oameni, văd oameni care pun la bătaie tot ce au, văd oameni care încearcă să ocrotească alți oameni. Dar atât.
Tu îmi spui să mă spăl pe mâini, să stau acasă și îmi promiți că “o să”.
În timpul ăsta se întâmplă tot felul de lucruri. Care mie nu îmi plac.
De exemplu nu îmi place să nu mi se întoarcă nimic din ce dau.
Am senzația că sunt prea mulți ani de când ne salvează doar norocul, întâmplarea, Divinitatea, o mână de oameni și umorul.
Mă uit în jur. Nu văd sistem de educație, nu văd sistem medical, nu văd asigurări medicale onorate, nu văd șosele, nu văd siguranța zilei de mâine. Adică alea pentru care eu plătesc taxe.
Văd doar oameni care încearcă pe cont propriu.
De la tine văd nepăsare și aroganță.
Și știi ce mai văd? Văd cum ai reușit, în doar o lună și jumătate, să distrugi cu cinism o categorie pe care o numești “bătrânii”. Adică tot ce e 65+.
Părinții, prietenii, necunoscuții. Bătrânii. La asta i-ai redus.
Repet: sunt părinții noștri, bunicii, profesorii, cei de la care am învățat meserii, povești, viață.
Știi ce se întâmplă cu un om dacă îi spui în mod repetat că e bătrân?
Știi ce se întâmplă dacă îi încurajezi - pe ăia care oricum nu mai au niciun reper -
să desconsidere, să minimizeze, să ia peste picior?
Știi la ce se ajunge când legitimezi ideea că 65+ înseamnă bătrân?

Înțeleg. Ai vrut să îi protejezi. Corect și nobil. În esență e o treabă de bun simț. Ar fi putut să pară chiar că îți pasă.
Dar ce-ar fi fost dacă îi numeai seniori? Sau persoane cu vârsta peste 65 de ani? Sau o altă formulare, mai puțin abruptă?
Cei cu creier ar fi înțeles.
Ceilalți ți-ar fi râs în nas oricum.
Dar tu ai ales să le pui ștampilă: bătrâni.

Ai mai ieșit pe străzi în ultima perioadă? Ai auzit și tu cum li se adresează vulturii? “Du-te, tataie acasă. Du-te, mamaie că te caută moartea prin curte”.
Ai auzit oameni spunând “bine că nu au prins și ai mei umilința asta, că era prea mult”. Înțelegi? Ne-ai făcut să gândim enormitatea asta. Să ne doară neputința pe care ai indus-o unor oameni care mai au mult de spus. Pe care i-ai folosit de câte ori ai avut nevoie de ei. Pe care, unii dintre noi, îi sună și azi să le ceară un sfat.
Sfat! Știi ce e aia? E puterea de a recunoaște că nu te pricepi și ai nevoie de ajutor.
Ia-ți, statule, consilieri. Caută-ți oameni care să priceapă în ce hal dor cuvintele!
Eu mă spăl pe mâini. Și caut măști și dezinfectanți pentru ai mei și pentru mine. Dar te aud, să știi. Și nu te uit. Și ce îi doare pe ai mei, pe mine mă doare de 10 ori mai tare.
Cere-le iertare! Dă-le demnitatea înapoi! Dă-le putere în loc de mizeria în care i-ai aruncat! Poți?! 
Ah, nu mai poți. Atunci, spală-te pe mâini!"

Sursa: net

miercuri, 22 aprilie 2020

De Ziua Pământului...

"Pământul- gazda la care nu ne plătim, uneori, chiria la timp și care nu ne evacuează niciodată!"- Ionel Mesaroș

Ziua Pământului

"Nu vom fi niciodată destul de recunoscători față de pământul care ne-a dat totul!"-Constantin Brâncuși

duminică, 19 aprilie 2020

Hristos a Înviat!



"Era odată un Paști extrem de fericit, acesta a fost Paștile copilăriei mele.
Mi-i amintesc pe bunici cu câtă smerenie și curățenie sufletească se pregăteau pentru acestă sărbătoare. Aveau nevoie de câteva bucate gustoase, de cozonaci și pască, de ouă roșii, de haine curate, adică cele de biserică, dar mai ales de curățenia sufletească. Erau spovediți, împărtășiți, împăcați cu toată lumea, fără invidii de nici un fel, fără pic de înfumurare, cu singura dorință de a se bucura de Lumina Învierii și de a o împărtăși și celor plecați dintre cei vii.
Pentru că mormintele erau pregătite din timp cu flori și lumânări gata să primească lumina de Paști, iar în noaptea Învierii acesta devenea bijuteria satului. Acolo se aduna dragostea pentru cei răposați, în lumina aceea dusă cu grijă să n-o stingă vântul pentru că nu erau candelele zilelor noastre ci doar lumânări de ceară simple și curate.
Apoi dimineața de Paști era una cu totul specială, veneam acasă cu coșul cu merinde sfințite și într-o atmosferă de pace și armonie bunicul pregătea vasul cu apă în care punea un ou roșu, un ban de argint, un fir de busuioc și agheazmă pentru a ne spăla pe față. Urma prima masă cu ceva ușor ca apoi să ne odihnim după slujba lungă din noapte.
Totul avea gust, totul avea culoare, totul avea har, era odată un Paști extrem de fericit!

Apoi au urmat multe alte sărbători de Paști, le știm cu toții, cu haine musai noi, cu pantofi noi, cu mese hiperîmbelșugate, cu exagerări de tot felul, cu mândrie și preamândrie, cu invidie pe cel care are altceva decât altul, cu egoism, cu biserici arhipline dar de fapt cu puține suflete cu adevărat trăitoare în duh și adevăr, cu muzică dată la maxim de diferite coloraturi, cu grătare încinse de parcă doar carnea friptă ar fi elixirul vieții veșnice, cu lipsa credinței în Învierea lui Iisus și mai degrabă cu credința că totul ni se cuvine și că ar mai fi loc de mai mult și mai multe.
Este acum un altfel de Paști și chiar dacă mulți mă veți judeca pentru ce voi spune, spun că acest Paști are puțin gust din Paștile copilăriei mele.
Este trist că nu a răsunat noaptea de cântarea bisericească:”Hristos a înviat cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!”, este trist că nu ne-am atins de Sfântul Epitaf în vinerea mare, că nu ne-am întâlnit la prohodul Domnului, că nu am împărțit lumina celor dragi, vii sau adormiți, dar este teribil de frumos să regăsesc pacea, liniștea și bucuria Învierii lui Iisus din anii în care această sărbătoare se trăia mai mult cu sufletul și mai puțin cu trupul.
E primul an de când m-am mutat în această casă, să tot fie vreo 15, dar e primul an în care mă trezesc în dimineața de Paști și mulțumesc pentru razele timide de soare într-o liniște deplină. E atât de liniște că aud sfârâind tămâia și smirna pe cărbunele încins și doar câteva păsări se bucură cu mine de această armonie. Sunt vesele de parcă simt că Hristos a înviat.
Mulțumesc, Doamne, că azi ai oprit praful de pe ulița noastră care ne umplea plămânii, ochii, nasul și se încăpățâna să intre și în suflete.
E o zi de Paști fără mașini, e o zi de Paști în care se aude doar cântatul cocoșului și ciripitul păsărilor cerului.
Mulțumesc, Hristoase, că ai intrat azi și în odaia mea, în care de multe ori am plâns și am implorat iertare sau ajutor, în care de multe ori am păcătuit, în care am trăit când greu când ușor, în care azi ai coborât aducându-mi Lumina Învierii Tale!
Putem face și din aceste timpuri, timpuri de bucurie, de mulțumire, de recunoștință. Suntem vii și ce poate fi mai de preț decât viața? Cum dar să nu ne bucurăm?
Azi să nu fie nimeni trist, azi să mulțumim că există acestă tehnologie și putem să dăm un telefon și să ne spunem:”Hristos a înviat!”, putem citi orice și oricât, putem asculta muzica dorită în intimitatea casei noastre, putem să ne bucurăm de timp, timpul care nu ne mai ajungea niciodată, putem fi fericiți!
Mulțumesc, Doamne!"-text preluat...

EU

EU

IONEL MESAROŞ

IONEL MESAROŞ

Ionel Mesaroș

Ionel Mesaroș

VĂ MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !

VĂ   MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !

Primăvara

Primăvara

Vară

Vară

Toamnă

Toamnă

Iarnă

Iarnă

Radio Whisper

Radio Whisper | RadioWhisper.com

Etichete