Despre mine

Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.

joi, 19 martie 2015

La Mulți Ani, Alex!



În urmă cu 16 ani, într-o zi de joi, pe 19 martie 1999, la 12.36, am exclamat fericit că am câştigat timp. Atunci, a "răsărit" raza mea de soare, fiul meu, Alex. De atunci, îmi luminează zilele şi-mi risipeşte iluziile, oferindu-mi, prin felul său de a fi, adevărate lecții de viață.

La Mulți Ani, dragul meu!

luni, 16 martie 2015

Lecții de viață

"Fiecare lecţie care apare în viaţa ta îţi cere să-ţi deschizi inima şi mintea, într-un mod cu totul nou. Vechile mecanisme de apărare, de care nu mai e nevoie pentru supravieţuire, trebuie abandonate. Teritoriul dominat de frică trebuie să se deschidă, centimetru cu centimetru, către îmbrăţişarea iubirii.Învăţarea lecţiilor pe care le aduce viaţa necesită multă răbdare şi compasiune. E nevoie să înţelegem că nu e uşor pentru noi să schimbăm felul în care percepem realitatea. Dacă ar fi uşor, nu am avea nevoie de atât de multe lecţii. Majoritatea lecţiilor noastre nu ne cer să ne schimbăm pe noi înşine, pe ceilalţi sau lumea. Ele ne cer să schimbăm percepţia pe care o avem faţă de noi înşine, de ceilalţi şi de lumea din jurul nostru."
Paul Ferrini

duminică, 8 martie 2015

La mulţi ani!


Pentru că aveţi mereu forţa şi răbdarea de a ne însenina zilele, pentru că zâmbetul vostru ne mângâie ca razele de primăvară, timpul se opreşte puţin în loc pentru a vă aduce un omagiu. Cele mai calde urări de 8 Martie tuturor doamnelor şi domnişoarelor din partea conducerii Judeţului Satu Mare şi a Consiliului Judeţean! Să purtaţi mereu primăvara în suflet!

Cântec femeiesc



de Adrian Păunescu 

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

Femeia


"Femeia este singurul lucru care contează şi afirm asta ştiind că destui vor strâmba din nas, pielea ei ştie toate limbile fericirii universale, lipit de ea, ca de ţărână, înţelegi constelațiile, raiul şi iadul, bucuria şi nefericirea; femeia, domnilor - pentru a nu vă plictisi - femeia cu pielea ei care vă învaţă alfabetul orbilor, cu mereu întoarsele ceşti ale sânilor în care voi nu ghiciţi niciodată nimic, femeia cu toată argintăria surâsului său, cu goliciunea ei care umple universul, este singurul lucru care contează, domnilor."
Lucian Avramescu

Mama



de Traian Dorz

Mi-ai cântat cu glas de lacrimi, legănându-mă alene,
alinându-mi cu-al tău cântec lacrima ivita-n gene.

Si mi-ai plâns înfiorată cântecele duioșiei,
de-ai trezit în al meu suflet, cald, fiorul armoniei.

Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii si Scriptură,
a lui Dumnezeu iubire ele-n inima-mi crescură.

În singuratatea serii, luminat de raza lunii,
m-ai făcut să simt puterea și odihna rugăciunii.

De durerea altor inimi te-am văzut plângând pe tine
si de-atuncea port durerea altora si eu în mine.

Pentru adevar întruna te-am văzut fără de teamă
si de-atunci știu c-adevărul e curaj si lupta, mamă.

…A trecut în urma vremea si-ntr-o toamna grea, târzie,
m-a rapit de lânga tine lumea largă si pustie.

Ai vărsat atunci, amare, mii de lacrimi în năframă
si cu inima zdrobită m-ai pierdut în zare, mamă.

Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei văzură,
multe șoapte mă chemară, multe vânturi mă bătură,

dar, din mii de lucruri scumpe de fiinte si de nume,
tu-mi rămâi mereu ființa cea mai mult iubită-n lume.

…Astăzi tot străin si singur, si departe sunt de casă,
dar sunt fericit, măicuță, c-azi si tu ești credincioasă.

Si că stiu c-odata-n ceruri, unde nu mai sunt suspine,
fericit voi fi-mpreună, printre cei iubiti, cu tine.

Dumnezeu să-ti dăruiască, scumpă mamă, mângâiere,
mâna Lui să-ti steargă ochii de-orice lacrimi de durere.

Să-ţi văd chipul totdeauna luminat de bucurie,
cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea sa fie!

Femeia


Puţini sunt oamenii care înţeleg ritmurile vieţii mai bine decât femeile. Femeile îşi trăiesc întreaga lor viaţă urmând anumite ritmuri. Ele sunt în ritm cu viaţa însăşi. Femeile sunt mai capabile decât bărbaţii „să se lase duse de şuvoi”. Bărbaţii vor să împingă, să tragă, să reziste,să direcţioneze şuvoiul. Femeile trăiesc experienţa lui - apoi se modelează după el pentru a crea armonie. O femeie aude cântecul florilor în bătaia vântului. Ea vede frumuseţea Nevăzutului. Ea simte zvâcnetele şi smuciturile şi imboldurile vieţii. Ea ştie când e momentul să alergi şi când e momentul să te odihneşti; momentul pentru a râde şi momentul pentru a plânge; momentul când să te agăţi de ceva şi momentul când să-i dai drumul. Majoritatea femeilor îşi părăsesc corpul cu graţie. Majoritatea băr baţilor se împotrivesc plecării. Femeile acordă mai multă grijă trupurilor lor când sunt în interiorul acestora. Bărbaţii se comportă cu trupurile lor într-un mod oribil. La fel se comportă şi cu viaţa. O parte din ritmul extraordinar al vieţii sunt elementele yin şi yang. Nici un Aspect al „Fiinţei” nu este „mai perfect” sau „mai bun” decât altul.
Ambele aspecte sunt pur şi simplu - şi într-un mod minunat - doar atât: aspecte. Este clar că bărbaţii întruchipează alte faţete ale Divinităţii, pe care femeile le privesc cu tot atâta invidie. Cu toate acestea, s-a spus că a fi bărbat este un test, un mod de a te pune la încercare. După ce ai fost destul de mult timp bărbat - după ce ai suferit destul din cauza propriei tale neghiobii; după ce ai produs suficientă durere, din cauza nenorocirilor create de tine; după ce i-ai rănit pe alţii suficient pentru ca să încetezi să te mai comporţi într-un anumit fel - să înlocuieşti agresivitatea cu raţiunea, dispreţul cu compasiunea, cel-care-câştigă-întotdeauna cu nimeni-nu- pierde - atunci poţi să devii femeie. După ce vei fi învăţat că cel puternic nu este „cel care are dreptate”; că forţa nu înseamnă puterea asupra altora, ci putere împreună cu ceilalţi; că puterea absolută nu pretinde absolut nimic de la ceilalţi; când vei fi înţeles aceste lucruri, atunci e posibil să meriţi să porţi un corp de femeie - pentru că vei fi înţeles, în sfârşit, Esenţa ei.


Neale Donald Walsch

Mama

La Mulţi Ani, de 8 Martie!


Femeia e cea mai de preţ bijuterie a unui bărbat, fie că e vorba de mamă, iubită, soţie sau soră. Ea este liantul unei familii, în pântecele ei se naşte viaţa, femeia e un mister pe care bărbaţii nu-l pot dezlega. Şi se ştie cât de mult atrag misterele… 
Femeia poate face dintr-un bărbat mai mult decât îşi poate el închipui că e capabil. Nu degeaba se spune că “În spatele unui bărbat puternic se află o femeie şi mai puternică.” Ea are o forţă lăuntrică dincolo de limitele normalului, iar pentru familie şi copii, poate trece şi prin foc, fără să simtă că se arde.

Gingaşă ca o floare, neîndoită de suflarea niciunui vânt, femeia poate dărui iubire fără de graniţe. Se poate dărui pe sine fără să stea pe gânduri, doar pentru a-i aduce fericire celui iubit.
Femeia-mamă poate fi blândă cu copiii ei, dar poate fi şi aspră, pentru a face din copii – oameni adevăraţi. Iar copiii ştiu asta. Şi nu se supără deloc atunci când mama are un ton mai apăsător, când ridică vocea sau când e mai dură. Pentru că ei ştiu că o face din dragoste pentru ei.
Se spune că femeia a fost creată din coasta lui Adam, nu din picioarele lui – ca sa fie călcată în picioare, nu din capul lui – ca să domnească peste el, ci dintr-o parte (din coasta lui ) – ca sa-i fie egală, sub bratul lui – ca să fie protejată, şi aproape de inima lui – ca să fie iubită...
Se mai poate adăuga aici că femeia nu poate fi supusă niciodată, decât cu voia ei.
Femeia are nevoie de atenţie şi apreciere, de stimă şi respect. Şi îi place să se simtă importantă. Ea dăruieşte, dar aşteaptă, din când în când, să şi primească ceva înapoi.
Martie e luna femeii, e începutul primăverii, anotimp care se aseamănă atât de mult cu Ea: soarele e călduţ, dar nu dogoritor, e suficient de mult pentru a trezi totul la viaţă, ciripitul păsărelelor încântă auzul, precum vocea blândă a unei femei; totul e plin de lumină şi speranţă.

La Mulți Ani, de Ziua Femeii!


Pentru că azi e o zi specială, un moment când până și timpul pare să se oprească pentru a omagia femeia, vă doresc, doamnelor și domnișoarelor, să aveți o viață cu împliniri si fericire, să rămâneți mereu ceea ce sunteți, o adiere de iubire și speranță, rostul vostru aici pe pământ fiind unul sacru, acela de a fi mamă, iubită și soție.

Vă doresc o viață în iubire, credință și lumină, să purtați mereu în suflet primăveri însorite!
Cu admirație,

Ionel Mesaroș

Sărut, femeie, mâna ta

joi, 5 martie 2015

Iubirea


"Vom înţelege ce reprezintă cu adevărat iubirea atunci când vom înceta să o considerăm doar un sentiment. Sentimentul este cu siguranţă diferit în funcţie de persoana căreia i se adresează, în timp ce adevărata iubire este o stare de conştiinţă independentă de fiinţe şi de împrejurări.
A iubi nu înseamnă doar a avea un sentiment pentru cineva, ci a trăi în iubire şi a face orice cu iubire. A iubi înseamnă a-ţi acorda toate organele, toate celulele şi toate capacităţile pentru ca ele să vibreze la unison în lumină şi pace. Iubirea este deci o stare permanentă de conştiinţă."

Omraam Mikhaël Aïvanhov

miercuri, 4 martie 2015

Zbor


"Iubirea și iertarea sunt cele două aripi cu care zburăm spre cer.
A ierta înseamnă a trăi şi a trăi înseamnă a iubi. "

Hrisostom Filipescu

marți, 3 martie 2015

Dincolo de noi


"Lumea în care trăim nu este nici mai mult nici mai puțin decât reflecția propriilor noastre stări de spirit din inima noastră. Iar dacă alegem să trăim într-o nouă lume, dintr-o perspectivă interioară, decât să persistăm în cea externă, putem alege în interiorul nostru să simțim şi să conștientizăm acele trăiri, pe care știința le consideră azi răspunzătoare de schimbările din lumea exterioară, emoții pornite din inimă, gânduri, dorinţe, credința că suntem deja vindecați, că ceea ce dorim deja s-a împlinit, mulțumirea și aprecierea pentru timpul pe care îl petrecem în această lume. Pentru că, fiind într-un program de "simulare", nu putem ști cu adevărat cât timp vom fi aici.
În ceea ce mă privește, în fiecare zi fac tot ce îmi stă în putință și îmi pun întrebarea: "Cum pot face ca fiecare loc prin care trec azi să fie un loc mai bun după plecarea mea?" Și, fie că aceasta înseamnă a curăța chiuveta în toaleta unui aeroport înainte să plec pentru a arăta mai bine decât am găsit-o când am intrat acolo, sau atunci când cineva mă oprește pe sală când am o conferință importantă și știu că trebuie să ajung altundeva şi sunt prea ocupat să vorbesc cu ei, le pot oferi un minut - un minut jumătate cu întreaga prezență și concentrare, pentru a le onora întrebarea, privindu-i în ochi.Acestea sunt lucruri mărunte pe care le putem face pe parcursul unei zile: să fim prezenți în orice situaţie, pentru oricine intră în viață noastră, oriunde alegem să mergem şi în orice alegem să depunem energie, să încercăm să lăsăm acele locuri în condiții mai bune decât le-am găsit. Pentru mine, nu există un mod mai bun de a trăi această simulare." 


 Gregg Braden

duminică, 1 martie 2015

Westlife - Written In The Stars

BZN - LA PRIMAVERA

Legenda ghiocelului



A fost odată o Rază de Soare. Era chiar fata cea mai mică şi răsfăţata a astrului luminos. Şi tocmai pentru că era cea mai mică şi mai răsfăţată, tatăl ei o lasa să zburde pe unde îi dorea inima. Şi iată că într-o bună zi, Rază de soare a hotărât să se plimbe într-o grădină. Acolo era Raiul pe pământ, nu altceva: flori care mai de care mai colorate şi mai parfumate se unduiau sub adierea blândă a vânticelului cald de primăvară!
- Ce-ar fi să aleg eu o floare frumoasă pe care să mi-o prind în păr? A spus raza de soare. Şi, repezita cum era, s-a năpustit asupra grădinii, a cules o floare şi s-a înălţat din nou în văzduh. Toate florile din grădina au privit mirate către cer şi au început să murmure:
- Aţi văzut-o? Era frumoasă? Avea rochie de aur? Ce floare o fi ales prinţesa?
- Cu siguranţă că a cules un trandafir, a spus un trandafir mare, catifelat şi roşu, pe care boabele de rouă străluceau ca diamantele în soare.
- Ba eu cred că a fost una dintre noi, a murmurat o lalea galbenă, iar suratele ei dădeau din capete încântate.
- Nici vorbă de aşa ceva! le-a retezat-o un crin mândru. A fost unul dintre fraţi mei. Nu vedeţi ce frumoşi şi parfumaţi suntem?
Până şi o violetă mică, dar într-adevăr splendidă, a susţinut că Rază de Soare culesese o violetă, şi nu altceva.
Numai într-un colţ cineva plângea. Era un ghiocel mic şi firav, a cărui codiţă fusese ruptă de trena rochiei de aur a prinţesei.
Cum Rază de Soare nu era departe, l-a auzit şi i-a părut tare rău. Şi a rostogolit pe obrajii ei de aur o lacrimă ca o perlă, care a căzut pe codiţa cea ruptă a ghiocelului, vindecând-o pe dată.
Dar nu a fost numai atât. Prinţesa Rază de Soare a venit lângă ghiocel şi i-a spus aşa:
-Biata floricică firavă, îmi pare tare rău că te-am făcut să suferi! Ce dorinţă vrei să-ţi îndeplinesc pentru a-mi repara greşeală?
- Nu vreau nimic, a răspuns ghiocelul, lăsându-şi frumosul capusor în jos.
- Nu vrei frumuseţea trandafirului, parfumul crinului, strălucirea lalelei? A insistat Raza de Soare.
- Bine, a încuviinţat ghiocelul. Dacă vrei într-adevăr să-mi faci un dar, dă-mi voie să răsar primul dintre toate florile, de sub zăpadă rece, iar parfumul meu abia simţit să-i facă pe oameni să se bucure şi să ştie că a venit primăvara!
Şi chiar aşa a fost. Raza de Soare l-a sărutat pe Ghiocel şi vraja a fost făcută. Apoi a dispărut în înaltul cerului, de unde venise.
De atunci, Ghiocelul este prima floare care ne zâmbeşte dintre peticele de zăpadă în fiecare primăvară, şi toată lumea ştie că vremea cea urâtă este pe sfârşite.

O primăvară frumoasă!


Un gând frumos şi un zâmbet din tot sufletul, un mărţişor care să-ţi aducă în suflet primăvara.

EU

EU

IONEL MESAROŞ

IONEL MESAROŞ

Ionel Mesaroș

Ionel Mesaroș

VĂ MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !

VĂ   MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !

Primăvara

Primăvara

Vară

Vară

Toamnă

Toamnă

Iarnă

Iarnă

Radio Whisper

Radio Whisper | RadioWhisper.com

Etichete