Despre mine

Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.

duminică, 31 ianuarie 2016

Maxima zilei


Bucuria


Căutăm


"Căutăm...
Viața e o lungă și grea căutare. Căutăm fericirea, iubirea.., măreția secundei de liniște... 
Da. Adâncul ființei noastre caută mereu, mereu...liniștea. 
Pentru că omul nu poate iubi decât în liniștea minții și a sufletului. Viul din om trăiește doar atunci când iubește. 
Restul e poveste..., frământări inutile, restanțe de viață pe care nu le promovăm, poate, niciodată..."

Tăcerea cuvintelor

miercuri, 27 ianuarie 2016

Liniștea


„Liniștea este calmul minții, este pentru spirit ceea ce este somnul pentru corp, hrană și împrospătare!”
William Penn

Opinii


Despre evoluție


A FI ÎNDRĂGOSTIT


"Pentru mine, A FI ÎNDRĂGOSTIT este o stare de spirit prin care respir şi fără de care n-aş fi putut merge înainte în tot ce am făcut.
(...) Eu cred că suntem făcuţi din IUBIRE, trăim pentru a primi şi a dărui IUBIRE!
Nu vă zgârciţi SĂ IUBIŢI, SĂ DĂRUIŢI şi nu uitaţi... UNDE vreţi să ajungeţi şi, mai ales... CUM..."

FLORIN PIERSIC

La Mulți Ani, Florin Piersic!

“Florin Piersic este cadoul pe care l-a făcut Dumnezeu României.”
Radu Beligan

Dramul de înțelepciune


duminică, 24 ianuarie 2016

Jurământul lui Cuza


„Jur în numele Prea Sfintei Treimi şi în faţa Ţării mele, că voi păzi cu sfinţenie drepturile şi interesele Patriei, că voi fi credincios constituţiei în textul şi în spiritul ei, că în toată domnia mea voi veghea la respectarea legilor pentru toţi şi în toate, uitând toată prigonirea şi ura, iubind deopotrivă pe cel ce m-a iubit şi pe cel ce m-a urât, neavând dinaintea ochilor mei decât binele şi fericirea naţiei române. Aşa Dumnezeu şi compatrioţii mei să-mi fie ajutor!”


Alexandru Ioan Cuza

Ziua Renașterii Naționale



Deși avea doar 24 de ani în 1859, când a avut loc Unirea Principatelor Române, Ziua Renașterii Naționale, George Pop de Băsești, a trăit cu entuziasm momentul alegerii ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza, fiind convins că Principatele Unite fără Transilvania nu au viitor.
Badea George, cum i se spunea Patriarhului cauzei românești, s-a lăsat pătruns de fiorii sfinți ai acestui strălucit praznic național, fiind hotărât să lupte pentru o Românie Mare, întemeiată pe dreptatea lui Dumnezeu și pe credința poporului său.
Încă din tinerețe,în condițiile în care poporul în sânul căruia trăia era înlănțuit sufletește, fiind înăbușite cu brutalitate orice manifestarea a sufletului românesc dornic de libertate și cultură națională, George Pop de Băsești a militat pentru zdrobirea lanțurilor robiei sufletești, prin realizarea unirii tuturor celor de o limbă și de o lege într-un singur și nedespărțit stat românesc.
George Pop de Băsești, fiind un luptător pentru emancipare națională, la fel ca Mihail Kogălniceanu, unul dintre apropiații săi, a avut ca și crez național: "Dacă e păcat să atentezi la viața unui om, cu atât mai mare păcat e să atentezi la viața unui neam..."
Acest crez a fost întărit și după ultima întâlnire cu Mihail Kogălniceanu, în 1891, cu prilejul aniversării a 25 de ani de Unirea Principatelor, când acesta, deși grav bolnav, îl primește pe George Pop de Băsești și-i spune că numai solidaritatea poate scăpa neamul românesc.
Fiind Ziua Renașterii Naționale, închei cu sfaturile pline de înțelepciune pe care Mihail Kogălniceanu le-a oferit Domnului Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza:
„Fii dar omul epocii; fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare, iar tu, Măria ta, ca Domn fii bun, fii blând; fii bun mai ales cu acei pentru care mai toţi Domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi…
Fă, dar, ca domnia ta să fie cu totul de pace şi de dreptate; împacă patimile şi urile dintre noi şi reintrodu în mijlocul nostru strămoşească frăţie!
Fii simplu, Măria ta, fii bun, fii Domn cetăţean; urechea ta fie pururea deschisă la adevăr şi închisă la minciuni şi la linguşire!”

La mulţi ani, România!



Să nu uităm 157 de ani de istorie!
În aceste vremuri tulburi, când unii militează pentru federalizarea Europei, să rămânem uniţi în cuget şi-n simţiri căci ,,Unirea este singura politică ce poate să asigure viitorul nostru şi să ne permită a da ţării organizarea ce o aşteaptă.”


 Alexandru Ioan Cuza

La Mulți Ani!



24 ianuarie 1859, Unirea Principatelor Române, evenimentul care a pus piatra de temelie a statului român modern... temelie pe care apoi s-a înălţat edificiul întreg al unităţii noastre naţionale, consfinţit în 1918 la Alba Iulia.
La mulţi ani, românilor de pretutindeni! Să rămânem mereu uniţi în cuget şi-n simţiri!

24 Ianuarie- Ziua Renașterii Naționale


Uniți în jurul Sfântului Adevăr, călăuziți de sacrele valori naționale și animați de fiorul simțămintelor de Iubire de Neam și Țară, astăzi, la 157 de la Unirea Principatelor Române, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, ar trebui să prindem într-o horă a unirii, în cuget și simțiri, nu de fațadă, pentru viitorul României, praznic ce ar trebui să devină cu adevărat Ziua Renașterii Naționale.
Din păcate, suntem dezbinați, uniți în jurul unor interese meschine, departe de spiritul ce ar trebui să se manifeste cu această ocazie.
Sper să vină vremea trezirii nației române și să ne prețuim cu adevărat valorile naționale!

Unirea Principatelor Române

Renaşterea naţională în timpul lui Alexandru Ioan Cuza

sâmbătă, 16 ianuarie 2016

Ascultă-ți inima!


"De ce trebuie să ne ascultăm inimile? Pentru că, indiferent unde este inima ta, în acel loc vei găsi şi comoara ta."

Paulo Coehlo

Lecții...


Am învățat:
- să nu mă uit niciodată în urmă pentru că orice aș face nu ma pot întoarce în trecut. ”Noi mergem înainte, nu înapoi!regretele sunt cea mai cumplită armă pe care o îndrept singură împotriva mea.explicații și scuze au numai oameni slabi și lași, în timp ce oameni puternici și fericiți vin cu argumente și fapte.
- să nu trăiesc viața nimănui, ci doar pe a mea, deci a mă compara cu cineva care pare mai fericit sau mai trist decât mine este cea mai mare prostie. În plus, a invidia pe cineva este pierdere de vreme pentru că nu știi niciodată ce se află în spatele succesului cuiva. Poate că durerea și tristețea care au adus succesul au fost copleșitoare… ”Poate că cel pe care tu îl invidiezi te invidiază pe tine. Îți dai seama ce risipă!”, spunea.
-că ușile care nu le pot deschide trebuie bătute în cuie și să nu mai încerc niciodată să le deschid, pentru că ușa care nu se deschide, nici nu trebuie deschisă.
- să fac în fiecare zi un gest frumos pentru un necunoscut. Orice! ”Dacă faci un lucru bun fără să aștepți nimic în schimb, este ca și cum ai primi de la Dumnezeu o poliță în alb! Îi vei putea cere înapoi ceva, atunci când vei avea nevoie!”
-să fug de rutină și dacă zilele sunt monotone și rutina inevitabilă, să privesc în jur. O să văd vrăbii, valuri, nori, paesăruși, oameni, copii, pomi, flori, culori și toate aceste vor fi mereu altele și altfel și în felul acesta voi rămâne om, ferită de riscul de a deveni o mașinărie.
-să visez cu ochii deschiși, să-mi fac planuri și să am mereu proiecte pentru viitor. ”Câte vreme ai planuri, Dumnezeu te ține, te ajută, te duce mai departe, pentru că pur și simplu are ce face cu tine!”.
-să nu-mi fie frică. Să am încredere în mine și să nu mă tem. ”Teama te transformă în animal, și dacă își pierzi rațiunea nu vei mai putea lua decizii, nu vei mai putea să-ți faci planuri, nu vei mai putea avea vise!”.
-să râd! Oricând, oriunde! Râsul este leacul tuturor relelor.

-să mă culc seara zâmbind, indiferent cât ar fi fost ziua de grea, indiferent cât de lungă o să fie ziua ce urmează. ”Seara duci coșul de gunoi din mintea și din sufletul tău, și-l arunci. Fiecare zi care începe este ca o altă viață”.
-că pot să mint, să trișez și să înșel pe oricine, dar să nu mă mint pe mine, niciodată. ”Fii sinceră cu tine, onestă și curajoasă pentru că doar așa vei obține pacea interioară și vei găsi fericirea!”

Iubirea


"Trecând dincolo de senzual, iubirea dă o profunzime deosebită trupului. Clarvăzătoare și profetică, ea este mai înainte de toate revelație. 
Trebuie să vezi sufletul celui iubit ca lumină și să atingi gradul de cunoaștere ce nu aparține decât celui care iubește. 
În spatele tuturor travestiurilor, iubirea contemplă inocența originară. 
Miracolul ei anulează îndepărtarea, distanța, singurătatea și ne face să presimțim unitatea tainică a îndrăgostiților. 
Iubiții nu mai sunt doua ființe separate, ci una singură, ei nu sunt doar uniți, ei „sunt una”, căci iubirea schimbă substanța însăși a lucrurilor. 
Prin iubire, elementul cel mai tenebros se preschimbă în lumină, carbonul opac devine diamant stralucitor. 
Rădacina coboară în întunecimi, dar floarea se face lumină și triumf asupra umbrelor.”


 Paul Evdokimov 

Lumini și umbre


Sunt zile când răsare soarele, aruncându-şi milioane de raze în fereastra sufletului tău. De asemenea, sunt şi zile când soarele se odihneşte după un nor mâhnit, dăruindu-ne umbră sufletului. Ambele variante sunt acceptate de către suflet, pentru că soare fără umbră nu se poate.

Maxima zilei


vineri, 15 ianuarie 2016

Ziua Culturii Naționale



În urmă cu șase ani, la iniţiativa Academiei Române, ziua de 15 ianuarie, ziua naşterii poetului nepereche, Mihai Eminescu, a devenit Ziua Culturii Naţionale.
În a doua parte a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX-lea, George Pop de Băsești, patriarhul cauzei românești, a dovedit că este un sprijinitor de nădejde al culturii naționale, fapt ilustrat printre altele de titlurile onorifice primite: membru fondator al ASTREI, membru de onoare al Societății "Carmen Sylva", membru de onoare al Societății academice "Junimea", membru fondator al Societății "Petru Maior" etc
Dezvoltarea culturii întăreşte conştiinţa naţională, luminând mintea şi înălţând sufletul.
Noi, românii , considerăm că izvorul culturii se află în conştiinţa naţională, iar esenţa acesteia este fixată şi sintetizată în limbă, aceasta devenind simbol al culturii, iar Eminescu este expresia integrală a naţiunii române.
Luceafărul poeziei româneşti e românul absolut. El e cel care a primit Adevărul, l-a cunoscut, apoi l-a revelat în cuvântul ce zideşte temelia culturii naţionale, în slova în care subzistă mireasma veacurilor şi ecourile dulci ale atâtor „Mioriţe”, oferind, prin geniul său, limbii române virtuţi complete, premise valorice pentru a deveni o limbă universală, iar Neamului românesc aura nemuririi.
Fiind oglinda cea mai credincioasă a realităţii noastre tradiţionale, purtând virtuţi vii, incomensurabile, cultura naţională are menirea să trezească conştiinţe care să le reamintească românilor că aparţin unei naţiuni, nu unui popor.
Cultura naţională poate fi preţuită numai de cei care au tăria de a fi demni, respectând Cuvântul, Adevărul şi Viaţa, Sfânta Treime a Culturii noastre: Eminescu, Limba Română şi Neamul Românesc!

Predestinare



Patriotismul


Mita


Sărac...


Copilăria și adolescența lui Mihai Eminescu


Mihai Eminescu s-a născut pe 15 ianuarie 1850. Tatăl, Gheorghe Eminovici, era mic boier cu intenții bune față de copii, dorind să-i trimită la studii în străinătate. Nutrea idei pozitive, dar nu a reușit să își apropie odraslele, fiind un autoritar de modă veche. Mai blândă și miloasă, Raluca, soția boierului Eminovici, va fi mai apropiată de copii.
Poetul a crescut aproape țărănește la Ipotești, sat sărăcăcios, așezat într-o vale închisă de dealuri odată împădurite. Casa lui Eminovici era gospodărească, avea pridvor larg cu trepte, odăi cu privire de jur împrejur, șoproane, hambare, livadă, tei imenși. Frații mai mari ai poetului umblau călare pe moșie, el se cufunda în boredeiele vecinilor, ori la stână, cutreierând pădurile cu o carte într-o mână, doi-trei covrigi în celaltă mână, dormind pe malul apelor. Cu frații se scălda în baltă și pe insula din mijlocul ei citeau din Robinson Crusoe, se războiau cu broaștele, făceau marșuri pe șura de paie. Are și o dragoste juvenilă, o iubită cu ochi ”mari” și ”părul negru-n coade”, care moare însă de tânără. Începând cu clasa a treia primară, Eminescu începe să învețe la Cernăuți, la National-Hauptschule, instituție pe care o absolvă în 1860 al cincilea din 82 de elevi. În 1860 e înscris la K.K. Ober-Gymnasium, clădire lungă, un fel de ospiciu mohorât, unde vor învăța și frații săi mai mari. Tatăl, Gheorghe Eminovici, îl pusese ”în cost” pe timpul claselor primare la Aron Pumnul, se pare, apoi la un birjar rutean Țirțec, unde era un adevărat infern pentru copii. Tovarășii îl speriau pe Eminescu, făcând ca stafiile, Țirțec le dădea de mâncare porumb fiert în lapte, încât cei mici înfometați, furau mere, poetul rămânând cu obiceiul de mânca acest fruct cu lăcomie.

Eminescu




"Avatarul Mihai Eminescu - IUBIREA noastră!
La fel ca Hristos, Eminescu se naște în fiecare an tocmai pentru că n-a murit niciodată. El este Luceafărul sufletului nostru: dacă n-ar fi existat, am fi fost niște săraci, căci ar fi însemnat că acest popor n-a fost binecuvântat cu Hristosul său! Ar fi însemnat că însuși Creatorul n-ar fi pășit în acest neam, arătându-se lui prin Eminescu în frumusețea metaforei universale, dar și în profunzimea suferinței pe care a purtat-o ca om în scurta sa viață.

Rugăciune

Noi ce din mila Sfântului
Facem umbră pământului,
Rugăndu-ne’ndurărilor,
Luceafărului mărilor.
Ascultă-a nostre plângeri,
Regina peste îngeri;
Din neguri te arată,
Lumină dulce, clară,
O, Maică Preacurată
Și pururea Fecioară, Marie!
Crăiasă alegându-te,
Îngenunchem rugându-te:
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie.
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire.
Privirea-ți adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maică Preacurată
Și pururea fecioară, Marie!

Frica


Munca...


Cei mai iubiți dintre pământeni, Mihai Eminescu și Veronica Micle


La 166 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu, Luceafărul literaturii noastre mai este învăluit de mister. 
Intensa poveste de dragoste dintre Eminescu și „îngerul său blond”, Veronica Micle, este încă puțin cunoscută. Într-o manieră shakespeariană, iubirea celor doi se sfârșește tragic și poartă după ea moartea tinerilor îndrăgostiți.
Veronica Micle și Mihai Eminescu se întâlnesc pentru prima dată la Viena, la vârsta de 22 de ani, pe când el era student la filozofie, iar ea, căsătorită deja de opt ani şi mamă a doi copii, venită pentru un tratament medical. În pofida impedimentelor morale, între cei doi se înfiripă o simpatie trepidantă. Veronica, absolventă a unei școli de elită din Iași, a fost impusă de mama ei, la 14 ani, să se mărite cu Ștefan Micle, profesor universitar de fizică și chimie, viitorul rector al Universității din Iași. Diferența de vârstă între soții Micle era de 30 de ani. Ștefan Micle se ocupa de educația tinerei sale soții, aceasta luând lecții de franceză, de canto și pian, de literatură universală. La 16 ani, Veronica naște prima lor fiică, Valeria, iar doi ani mai târziu, dă naștere celui de-al doilea copil, Virginia. Toate aceste circumstanțe nu o împiedică pe tânăra poetă să se îndrăgostească de Mihai Eminescu și să accepte o relație tumultuoasă, ce avea să dureze tocmai 17 ani. 

Ziua Culturii Naționale


Oamenii


„Oamenii se împart în două categorii: unii caută și nu găsesc, alții găsesc și nu sunt mulțumiți.”
Mihai Eminescu

Soarta


Ziua Culturii Naționale,


Adio!



de  Mihai Eminescu
De-acuma nu te-oi mai vedea,
Rămâi, rămâi cu bine!
Mă voi feri în calea mea
De tine.
De astăzi dar tu fă ce vrei,
De astăzi nu-mi mai pasă
Că cea mai dulce-ntre femei
Mă lasă.
Căci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Să mă îmbăt și de scântei
Din stele,
Când degerând atâtea dăți,
Eu mă uitam prin ramuri
Și așteptam să te arăți
La geamuri.
O, cât eram de fericit
Să mergem împreună,
Sub acel farmec liniștit
De lună!
Și când în taină mă rugam
Ca noaptea-n loc să steie,
În veci alături să te am,
Femeie!
Din a lor treacăt să apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.
Căci astăzi dacă mai ascult
Nimicurile-aceste,
Îmi pare-o veche, de demult
Poveste.
Și dacă luna bate-n lunci
Și tremură pe lacuri,
Totuși îmi pare că de-atunci
Sunt veacuri.
Cu ochii serei cei de-ntâi
Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-n urma mea rămâi -
Adio!

O, adevăr sublime...


de Mihai Eminescu
O, adevăr sublime - o, tinichea şi paie!
O, poezie mândră - o, buiguit nerod!
Istorie spirată - minciună şi bătaie, 
Amor ceresc şi dulce - a mucoşilor plod.

Citatul zilei


Declarație de dragoste


Epigrama zilei


Constatare...


Vremuri bune când...


15 Ianuarie- Ziua Culturii Naționale


Eminescu


Profetul Eminescu


Motto-ul zilei


Despre Biserică


Maxima zilei...


EU

EU

IONEL MESAROŞ

IONEL MESAROŞ

Ionel Mesaroș

Ionel Mesaroș

VĂ MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !

VĂ   MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !

Primăvara

Primăvara

Vară

Vară

Toamnă

Toamnă

Iarnă

Iarnă

Radio Whisper

Radio Whisper | RadioWhisper.com

Etichete