Despre mine

Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.

vineri, 31 decembrie 2010

LA MULTI ANI 2011!


E ultima zi a anului:  un moment  de bilant ,urmat  de  vise nascatoare de sperante din  care  sa rasara o raza de viitor.Peste cateva ore ,vom avea parte de un nou inceput. 
Fie ca  Anul Nou sa  fie o punte spre ceva mai bun ,mai luminos ! Viata sa va fie o continua sarbatoare:salariu occidental, dimineti dulci ca parfumurile frantuzesti, zile pline de entuziasm si realizari nemtesti si nopti leganate de cantecul gondolierilor venetieni !
2011 sa va invete ca visele pot deveni realitate!
 Va doresc ca sufletul  vostru sa vibreze in armonie si pace  , iubirea sa va  primeasca in bratele-i pline de caldura, norocul sa va urmeze oriunde, iar sanatatea sa nu va paraseasca niciodata ! 
LA MULTI ANI ! 
 
Fam.Mesaros

joi, 30 decembrie 2010

Richard Clayderman - Lyphard Melodie

La multi ani!


Fie ca in anul ce vine, viata sa va fie o continua sarbatoare:salariu occidental, dimineti dulci ca parfumurile frantuzesti, zile pline de entuziasm si realizari nemtesti si nopti leganate de cantecul gondolierilor venetieni... 
2011 sa va invete ca visele pot deveni realitate!
 Va doresc ca sufletul  vostru sa vibreze in armonie , iubirea sa va  primeasca in bratele-i pline de caldura, norocul sa va urmeze oriunde, iar sanatatea sa nu va paraseasca niciodata! 
LA MULTI ANI !


Andra-Vis de iarna

Vis de iarna

Poveste de iarna

Plugusor politic 2011

UN AN NOU FERICIT !





Totusi,am izbutit ca , in acest an de cumpana ,sa ma bucur de un lucru de nepretuit:apropierea celor dragi sufletului meu,oameni din familie ,dar si din afara ei.Mai mult,in acest an mi-am "imbogatit  zestrea de prieteni".In concluzie,sunt mult mai bogat ca in 2009!
Pentru 2011, imi doresc ,pe langa sanatate, intelepciunea de a gasi Calea,Adevarul si Viata!
Va doresc un an 2011 mult mai bun,"impanat" cu  sanatate si realizari ,un An Nou Fericit !
LA MULTI ANI,dragi prieteni din mediul online!

joi, 23 decembrie 2010

Sarbatori Fericite !




De Craciun, as vrea sa pot sa am curaj sa fiu eu insami, sa pot sa spun cuiva ce simt, sa adun fulgi de nea si sa desenez cu ei si apoi sa ascult vantul suierand un colind cu glas de copil, sa las stelele sa ma adoarma numarandu-le, sa ma asez langa brad si sa-mi miros anii, iar in final sa adorm si sa simt ca e liniste in suflet, liniste in ganduri si cineva care sa intelega cum sunt.
De Craciun ,este momentul sa uitam de griji si suparari, sa iertam si sa iubim si sa ne aminti ca nu suntem niciodata singuri!  Craciunul e credinta, Craciunul e speranta, Craciunul e puterea de a darui si de a primi dragoste! 
Acum ca roata timpului a mai tesut inca un an, iar cristalele fulgilor de zapada intregesc magia sarbatorilor, sa ne bucuram alaturi de cei dragi noua de minunea vietii, de darurile mosului si sa asteptam increzatori clipele viitorului! 
Fie ca Minunatul Spirit al Sarbatorilor de iarna sa va  insoteasca mereu,  sa va  vegheze si sa va  lumineze!
Craciun Fericit si un An Nou  plin de Lumina si Iubire!

La 21 de ani de la evenimentele din Decembrie'89

Amintirile ma napadesc din nou, cucerindu-mi ,reduta cu reduta,fortaretele cugetului si ale simtirii.
Pe 17 decembrie 1989,in timp ce ma aflam acasa,langa porcul ce-l sacrificasem de Ignat,un agent de la cazarma mi-a adus la cunostinta ca am primit indicativul de alarma: “Radu cel Frumos”.
Pentru prima oara in viata de militar,am simtit ca o lespede de plumb mi se atarna de picioare;Era prima alarma de lupta la care  la care urmam sa particip.
M-am deplasat imediat la unitate .Atmosfera de acolo m-a ingrozit:forfota cat cuprinde, incordare,dezinformare,ingrijorare,neputinta erau cateva dintre cuvintele ce descriau starea din incinta unitatii.
Stiam ca nu e o farsa,un scenariu pregatit pentru antrenarea personalului,dar nu stiam care este adevarul”gol-golut”.Nu cunosteam,de pilda,care ne era dusmanul cu-adevarat;cu toate ca banuiam ceva. Faptul ca ascultam Europa Libera si intalnirile intamplatoare cu persoane care subminau regimul ,m-au pregatit psihologic pentru o schimbare,insa niciodata nu mi-am inchipuit ca si eu voi evolua pe aceasta scena a lichidarii regimului dictatorial .
In ultimii ani, traisem atat de prost,incat nivelul de viata ne-a fost atat de alterat,incat as fi bucuros ca pe prima pagina a Scanteii tineretului,a singurului ziar pe care il frunzaream ,din cand in cand,sa aflu o stire bomba:
“Mult iubitul conducator,tovarasul… a plecat din lumea cu dor in cea fara de dor”.
Dupa ce am aflat ca “tradatorul Milea –ministrul Apararii,si-a pus capat zilelor”,iar situatia din jurul frontierei Romaniei s-a precipitat,devenind atat de tensionata,incat toate stirile pareau inlantuite intr-o salba de dezinformari,nestiind cum sa aleg graul de neghina.
La orele amiezii, primisem ordin sa ridicam munitie de razboi –“graunte otravite”-cum le codasem ,pentru ca la urmatorul ordin sa ne putem lua talpasita si sa ne deplasam in raionul de rezerva,o locatie despre care stiam doar ca se afla in miezul padurii,la circa 60 km de oras.
Desi eram inarmati pana-n dinti ,frica se aciuase in noi;niciodata tintele noastre nu erau vii,asa cum urma sa se profileze peste putin timp.
Clipele treceau cu repeziciune.Momentele pana la care trebuia sa ne invingem pe noi insine,constiinta care refuza sa fie partasa la un act criminal, erau tot mai aproape.In noi, se ducea un razboi surd ,al carui ecou a reverberat cand colegii nostri de la Timisoara ne-au anuntat ca sunt atacati.Am tremurat ca o varga.M-am gandit la camarazii mei care peste putin timp trebuiau sa riposteze.Nu a trecut mult timp si un mesaj receptionat de noi pe frecventa 1744 Mhz,ne-a panicat.Niste elicoptere ale caror convorbiri le-am receptionat, pe care le-am  si goniometrat ,se indreptau spre noi.Am reactionat imediat si cu totii ne-am pregatit sa facem tot ce este omeneste posibil ca totul sa iasa cat mai bine;pierderile sa fie minime.Eu,fiind cel mai tanar, si un coleg mai versat in ale tehnicii de localizare, am ramas sa supraveghem tehnic situatia de pe acea frecventa;ceilalti ocupand pozitii de tragere.Dupa 20 de minute ,elicopterele respective au primit ordin sa se retraga la Baza;De abia atunci inima ne-a revenit la loc. Totul parea sa ia o intorsatura normala ,pana cand un coleg de la Sibiu mi-a relatat telefonic situatia de acolo:faptul ca omul caruia ii datoram totul ,in plan militar,capitanul Nita Octavian ,a cazut la datorie ,incercand sa apere ,impreuna cu plutonul pe care-l comanda,Posta Centrala din Sibiu.
Focarele Revolutiei s-au extins cu repeziciune;insa noi,la Satu-Mare am fost deosebit de norocosi,netrebuind sa recurgem la foc,la “grauntele otravite”.
Apele s-au limpezit cand am identificat ,fara perdea,de unde venea ,cu adevarat pericolul.Vestea ca dictatorul a fugit m-a pus pe ganduri si mai mult;centrele sale de rezistenta aratandu-si coltii in zilele urmatoare,pana cand ,langa Targoviste,dictatorul si sinistra lui consoarta ,au fost prinsi,apoi judecati de un Tribunal ad-hoc,cei avea in frunte pe Gelu Voican Voiculescu,generalul Militaru si maiorul Dan Voinea.Dan Voinea ,in calitate de procuror militar,a cerut condamnarea la moarte a inculpatilor,pentru genocidul la care a supus poporul roman;sentinta a fost pusa in aplicare in Ziua de Craciun,cei doi platind ,cu varf si indesat,pentru faradelegile facute poporului roman,de-a lungul celor 24 de ani de “domnie”.
Acalmia a revenit abia dupa trei luni.
Rugaciunile celor dragi si solidaritatea survenita in acele momente in care “Sabia lui Damocles” a fost deasupra capetelor noastre ,ne-au invatat cat de important este sa-ti iubesti aproapele;fiecare dintre noi fiind constient ca raspunde ,in mod indirect,si de viata celui de langa el .
Revolutia a invins.Am redobandit,cu un pret mult prea mare,prin sacrificiul supreme al catorva mii de romani,Libertatea si Democratia;si ar fi mare pacat ,ca intr-un fel sau altul,sa nu aparam aceste doua valori capitale.
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe cei care s-au jertfit pentru ca tara sa iasa de sub carapacea dictaturii !
Dupa 21 de ani de la evenimentul evocat mai sus,imi doresc o noua Revolutie;o Revolutie a bunului-simt !Din pacate, evolutia vietii politice  si  sociale ma departeaza de optimism.Dupa ce Statul de drept a fost mutilat in ultimii ani de regimul Basescu -Boc,regret din ce in ce mai mult jertfa eroilor Revolutiei din Decembrie'89 si,din pacate , ma raliez ideii ca acestia au murit degeaba!

marți, 21 decembrie 2010

Un zambet pe 16 mm...



Un fizician îi spune soţiei sale:
- Draga mea, eşti din ce în ce mai atrăgătoare!
- Aiurezi! Tu nu vezi cât m-am îngrăşat?!
- Păi, tocmai! Cu cât creşte masa, creşte şi forţa de atracţie... 

Maria catre Ion:
- Ioane, ai auzit? Se scumpeste bautura.
Ion catre Maria:
- Asta e ,Marie. O sa mancam mai putin!


Doamna Popescu si un domn cu cainele, in statia de autobuz. Cainele se apropie de femeie. Asta, nevricoasa, zice:
- Luati-va cainele de langa mine ca simt cum mi se urca un purice pe picior!
- Bobi, vino aici, doamna are purici!

Ion o viola pe Maria.
Maria:
-Ajutoooor!!!
Ion:
-Taci, fa, ca ma descurc si singur!
Soldatii la raport afara. Vine comandantul si spune:
-Mai misca cineva?
O voce din spate raspunde:
-Pamantul, domnule comandant.
Comandantul:
-Cine a spus asta?
Raspunde din nou vocea:
-Galileo Galilei.
Comandantul:
-Galileo Galilei, un pas in fata!
 

O baba intr-un tranvai casca intr-una. Un politist de langa ea ii spune, chipurile, ca sa-i faca educatie:
- Hoo babo, ca ma inghiti!
La care baba ii raspunde:
-Lasa ,maica, nu te teme, ca pe voi oricum nu va inghite nimeni!
 

   O blonda la bar i se adreseaza tânarului aratos care sta lânga ea:
-Chiar credeti ca as vrea, la cinci minute dupa ce ne-am cunoscut, sa ma culc cu dumneavoastra?
-Da, zice tânarul.
-Dumnezeule! Inseamna ca puteti citi gândurile!...

O blondă frumoasă merge la ginecolog.
- Nu ştiu ce să mă mai fac, se vaită blonda. De fiecare dată când fumez, îmi vine să fac sex.
- Mai întâi, trebuie să vă liniştiţi, zice doctorul. Haideţi să fumăm o ţigară.
 
  - Si cum va descurcati pe masina de scris?, întreaba seful secretara blonda.
- Nu stiu. Pe masina de scris n-am încercat înca...

 
 
  O blonda îi povesteste prietenei sale:
- Ieri seara a venit seful meu la mine acasa, în vizita, si m-a violat!
- Si tu, tu nu te-ai aparat?
- N-am putut. Nu mi se uscase înca oja de pe unghii...

 

- Imagineaza-ti! Sotia mea a nascut in autobuz, intr-o aglomeratie infernala!
- Asta nu-i nimic. A mea, in aceleasi conditii, a ramas insarcinata!
 
 
 

"Soft " cu probleme



CLIENTUL INTREABA :
Acum un an am schimbat versiunea "Logodnica 7.0 "cu "Nevasta 1.0 "si am observat ca  programul a lansat o optiune subita "Bebelus1.0" care ocupa mult spatiu pe hard. In instructiuni nu era nimic mentionat.
Pe de alta parte," Nevasta 1.0 "se autoinstaleaza in toate celelalte programe si se  lanseaza automat cand deschid alta aplicatie, impiedicandu-i executia. Aplicatii ca" Bere-intre-prieteni 10.3 ", "Duminica-la-fotbal 5.0 "nu mai functioneaza.
Uneori apare un virus ," Soacra 1.0 ", care blocheza sistemul sau face ca" Nevasta 1.0" sa se comporte total haotic. Nu reusesc sa dezinstalez acest program si devine insuportabil mai ales cand incerc sa lansez aplicatia" Duminica-de-dragoste 3.0 ".
Se pare ca si alte fisiere sunt virusate. De ex.: "c:/Sex__sambata_dimineata.exe"nu mai functioneaza deloc. Am vrut sa revin la programul anterior ,"Logodnica 7.0", dar procesul de dezinstalare al programului actual," Nevasta 1.0 ",mi se pare complicat iar riscurile pt. sistem sunt mari mai ales pt. "Bebelus 1.0 "care chiar imi place.
Ma puteti ajuta? Un utilizator disperat.
RASPUNS:
Draga client,
Nemultumirea Dvs. este frecventa printre utilizatori dar ea se datoreaza unei greseli  primare de conceptie: Multi utilizatori trec de la orice versiune "Logodnica X.0" la" Nevasta 1.0 " cu speranta falsa  ca " Nevasta 1.0 "nu e decat un program de divertisment si utilitati. Dar e vorba de mult mai mult :"Nevasta 1.0 "e un Operating System complet creat ca sa controleze toate aplicatiile Dvs. E aproape imposibil sa dezinstalati "Nevasta 1.0" si sa reveniti la" Logodnica X.0" intrucat exista sisteme virusate care fac ca si acesta sa se comporte precum "Nevasta 1.0 ",deci nu aveti nimic de castigat.
Aceeasi problema si cu "Soacra X.0" . Acesta e un program mai vechi din care deriva "Nevasta 1.0 "si comporta multe probleme de compatibilitate. Cu putin noroc, sfarseste prin a fi victima unui virus si dispare in cativa ani.
Unii utilizatori au incercat sa formateze tot modulul si sa instaleze programul " Iubita+Nevasta 2.0", dar asta le-a creat si mai mari probleme ( a se citi notita de prevenire " Pensie alimentara" si "Custodia copiilor "). Daca instalati" Iubita 8.0", nu incercati sa treceti la" Nevasta 2.0 "pt ca problemele vor fi chiar mai mari decat cele cu" Nevasta 1.0" . Chiar daca exista si versiuni "Nevasta 3.0" si" Nevasta 4.0 ", acestea sunt rezervate specialistilor si avand un pret ridicat nu le recomandam.
Daca sistemul cade, va recomandam "Celibat 1.0 ",dar ideal e sa pastrati "Nevasta 1.0" si sa invatati programul cat mai bine posibil intrucat e foarte sensibil la anumite comenzi si reactioneaza rau la erori de instalare. Asadar, orice eroare aparuta va fi considerata ca provenind din partea Dvs. si trebuie sa vi-o asumati. 
Va sfatuim sa activati aplicatiile "C:/Scuze/Scuze.exe".
Evitati utilizarea tastelor ESC si SUPPR care necesit a ulterior "C:/Scuze /flori.exe". Pentru o mai buna utilizare, va sfatuim sa cumparati si pack-ul" Bijuterii 3.0" , "Vacante 5.1" .
Optiunile," Da_draga_mea 2.7 "si" Ai_dreptate_iubire 4.5" sunt indispensabile.
Nu instalati sub nici o forma "Secretara_blonda_in_fusta_mini 2.0" ," O_prietena 3.1" . Aceste programe sunt incompatibile cu "Nevasta 1.0 "si pot distruge sistemul.
Functia "c:/Sex__sambata_dimineata.exe "se va activa odata cu "c:/Colier_cu_diamante.exe". 

P.S.
Acest material mi-a parvenit prin amabilitatea d-lui ing.Salajan Gheorghe,fapt pentru care ii multumesc!

Din cer coboara sfant colind

luni, 20 decembrie 2010

Poveste de Craciun


Sub cetina verde de brad, 
aroma de Craciun, 
sub fulgii care-n pace cad 
si rugaciuni ne spun, 
un mic copil,
cu ochii mari, 
statea si astepta,
privind  in zare undeva ,
privirea ii sclipea;
Un biet copil cu soare-n ochi ,
cu buze rosii ,tremurande,
ce astepta cuminte- foc,
 minuni de nu stiu unde ! 
Dar zarea alba ,larga, 
si frigul se-nteteste, 
in jurul lui doar vantul sec
in soapte povesteste. 
Iar fulgii mici si jucausi 
ii canta un colind,
sunt ingeri firavi ce danseaza ,
in hora ,se tot prind;
dar copilasul este trist,
caci nimeni nu-i cu el, 
doar un catel, prin nea fugind ,
il bucura nitel. 
Pe micul chip prea abatut, 
cu bucle ca de aur,
ce-n ochi, mici indoieli ascund  
si-n suflet un tezaur.
Un gand umbreste al lui chip, 
copil nascut din vise, 
avand in suflet aripi largi
 spre zbor mereu deschise; 
Dar singur e, 
cine sa-i spuna :
ca astazi e Craciun, 
ca-n iarna asta, chiar de-i singur ,
un Mos este pe drum ?!
Si-atunci trimite ,Doamne ,ingeri,
in ochi inlacrimati 
si fa iubirea sa  incalzeasca 
pe cei infrigurati! 
Niciun copil sa nu stea singur 
in seara de Craciun,
asculta-mi rugamintea ,Doamne ,
si fa minuni acum ! 
Si da-i raspuns la intrebari 
unui micut copil, 
sa simta cum un Mos Craciun 
pe geam intra tiptil
si bucuria sa-i sclipeasca
in ochii inocenti,  
macar un vis  sa -nlocuiasca 
acei parinti absenti ! 


Beautiful Winter Landscapes - Antonio Vivaldi

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Vis de iarna

Christmas Song

White Christmas

DRIVING HOME FOR CHRISTMAS

"It's Christmas"

JOHN LENNON - SO THIS IS CHRISTMAS

Colind Ceresc




de Radu Gyr

Cerul si-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
au pornit cu plugusorul
ingerii prin cer.

Merg cu pluguri de oglinda
si de giuvaier,
toti luceferii colinda
- Lerui, Doamne, Ler -

Vantul sufla cu lumina
- Lerui, Doamne, Ler -
in buhai de luna plina
leganat in ger.

Patru heruvimi cu gluga
alba de oier
sub feresti colinde'ndruga,
- Lerui, Doamne, Ler -

N-au venit cu grau la poarta,
ci au rupt din ger
stele mari ca sa le'mparta,
- Lerui, Doamne, Ler -

Si-n Florar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
va fi campul cer de stele
tolanit sub cer…

Numai tu astepti in tinda,
- Lerui, Doamne, Ler -
suflete ce n'ai colinda
si nu stii Prier.

Nici un cantec alb nu vine
fâlfâind mister,
cu o stea si pentru tine,
- Lerui, Doamne, Ler -

vineri, 17 decembrie 2010

Intalnire cu Mos Craciun





Ieri ,16 decembrie 2010, cu incepere de la ora 1700, la Teatru de Nord  Satu Mare ,a avut loc prima editie a spectacolului," Intalnire cu Mos Craciun".

Noi ,cei din conducerea Organizatiei Municipale a Partidului National Liberal  Satu Mare , am organizat un spectacol pentru liberalii satmareni.Spectacolul oferit a fost extrem de variat:prezentare de moda, momente muzicale, balet, un moment vesel interpretat de doi tineri  actori de la Teatru de Nord si, nu in ultimul rand, Mosul care a inchis acest frumos eveniment.
 
















Spectacolul a fost deschis de Bogdan Bratiş care a interpretat imnul PNL în aplauzele spectatorilor şi a continuat cu numeroase parade de modă a designerilor sătmăreni :Andrasi Szuszana, Anamaria Ullman, Costea Sabrina, Zsolt Popa, Zita Pop, Monica Pintea si magazinul Amour/Energy, prin intermediul manechinelor  de la " Gaby`s Models",si-au prezentat creatiile vestimentare.

"Intalnire cu Mos Craciun" a  fost un spectacol extrem de reusit.Momentele au fost deosebit de atractive  atat pentru copii ,cat si pentru adulti.

Bogdan Bratis, Andra Lenak, Stefania Hotca, Hermina Hotca, Rares Jucan ne-au incantat auzul cu frumoasele lor melodii.Iar, la final ,fericirea prichindeilor ,care si-au insotit parintii la acest frumos eveniment ,a fost accentuata de intalnirea cu Mos Craciun .


In foaierul teatrului, au fost expuse lucrări foto şi desen grafic ale artiştilor Kabai Andrea, Gergely Csaba, Ştefan Tillinger şi Alexandra Cherecheş.

Finalul spectacolului a fost apoteotic,"Intalnire  cu Mos Craciun",editia I-a ,punandu-i fata in fata pe copii cu legendarul personaj ,in holul teatrului,loc unde , de sub un brad frumos impodobit,Mos Craciun,ajutat de Craciunite, a impartit tuturor copiilor daruri.

Ideea acestui spectacol  fascinant apartine colegei noastre  din Biroul Politic Municipal ,Gabriela Sas.Tin sa o felicit si pe aceasta cale pentru modul in care a pregatit ,in detaliu ,acest spectacol care, dupa opinia mea , a fost cel mai reusit,meritand pentru acest lucru un loc aparte in Anuarul activitatilor curente ale Organizatiei Municipale  PNL Satu Mare!
Tin sa le multumesc colegilor din BPM ,dar si membrilor TNL care s-au implicat in organizarea acestui eveniment!
Sunt convins ca la anul,la editia a II-a a spectacolului "Intalnire cu Mos Craciun",sala Teatrului de Nord va fi la fel de plina ca anul acesta ,iar momentele spectacolului vor fi cel putin la fel de atractive ca la prima editie!

duminică, 12 decembrie 2010

La un pas de moarte

Vineri,10 decembrie 2010,eram pe punctul de a pleca din aceasta lume.Mi s-a facut atat de rau,incat am simtit ca timpul mi se sfarseste.O criza cauzata de cronicizarea stresului m-a apropiat de moarte.Totusi,am avut noroc ca acest moment  de neuitat s-a petrecut cand nu eram singur.Sotia si un prieten,Sandu Ratiu,au stat la urgenta, la capataiul meu, pana mi-au administrat prima perfuzie,interventie care m-a "intors "la viata.
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru sansa pe care mi-a dat-o de a mai avea zile.Doresc sa-mi manifest recunostinta fata de doctorul de la urgenta si fata de personalul de acolo!Ii multumesc colegului meu de partid ,prietenului meu,Sandu,pentru atitudinea pe care a avut-o fata de mine in acest moment de grea incercare !Nu pot sa nu-i amintesc sotia si copilul care m-au vegheat in aceste zile de cosmar.
Fiindca nu am energia de altadata ,ma opresc aici.
Imi cer scuze pentru faptul ca voi colinda mult mai rar pe taramul online ! Eram obisnuit sa-mi  vizitez "prietenii " si sa-mi las amprenta pe blogul lor.Regret ca acest lucru ,deocamdata,nu-l mai pot face!
Va imbratisez cu drag pe toti cei care popositi in universul meu virtual!

miercuri, 8 decembrie 2010

Un geniu umilit

M-am aplecat asupra unui  Om despre care in urma cu cateva saptamani nu stiam nimic.La inceputul lui noiembrie,cel mai titrat coleg al meu din Biroul Politic Municipal,dl acad.  Virgil Enatescu ,mi-a relatat despre unul dintre titanii medicinii romanesti,ajuns ca ,la o venerabila varsta ,sa fie umilit intr-o maniera incredibila:Doctorul Alexandru Pesamosca.

Documentandu-ma despre  ilustrul chirug ,am simtit ca recitesc romanul "Vraciul" de Tadeusz Dolega Mostowicz;profesorul Wilczur ,eroul acestui roman exceptional ,avand un destin asemanator cu doctorul Pesamosca.

Saptamana aceasta m-am bucurat gasind cateceva din viata venerabilului doctor pe blogul doamnei Elena Marin-Alexe,fapt care m-a determinat sa caut si altceva despre distinsul savant.

In continuare ,voi relata  cateva crampeie din viata genialului chirurg:

În „Top Medici”, despre Profesorul Alexandru Pesamosca se scrie că este cel mai mare chirurg pediatru din România. 

Profesorul Alexandru Pesamosca este considerat de foarte multi pacienti si specialisti drept cel mai mare chirurg pediatru din tara noastra. El este acela care gaseste intotdeauna cele mai extraordinare si mai eficiente solutii impotriva unor boli teribile. La 76 de ani, profesorul apreciaza ca in cariera sa a operat 45.000 de copii. Zeci de mii de copii uratiti de malformatii, care au scapat de stigmate ce i-ar fi putut marca pe viata si sunt acum oameni normali. Pentru a fi aproape de sala de operatie, profesorul Pesamosca locuia de ani de zile intr-o camaruta din Spitalul de Pediatrie “Marie Curie – Budimex”, unde se odihnea intre interventiile pe care le efectua dimineata si cele de dupa-amiaza. Pentru ca profesorul a depasit varsta de 70 de ani, ministrul Sanatatii i-a trimis un act care-i anunta incheierea contractului de prestari servicii medicale si ii interzicea oficial sa mai consulte si sa mai opereze in spital. Actul de la Cabinetul ministrului Sanatatii, Eugen Nicolaescu, se incheia cu somatia ca profesorul Pesamosca sa elibereze urgent camaruta de la clinica de Chirurgie.

Prof. Dr. Alexandru Pesamosca: „Nu am nici un regret, daca as mai trai o data, tot asta as face si tot la fel, iar cea mai mare realizare a mea e ca am respectat bolnavul si la debutul meseriei ca si astazi… ” – Top Medici.

Potrivit Ordinului 27 din 11 ianuarie 2006, emis de Ministerul Sanatatii, medicii de peste 70 de ani nu mai aveau dreptul sa profeseze. Printre acestia si Profesorul Doctor Alexandru Pesamosca. Profesorul Pesamosca era dat afara din Spitalul Budimex, pentru a fi respectat ordinul ministrului sanatatii. Pe 19 ianuarie 2006, Prof. Dr. Alexandru Pesamosca a primit vestea din partea conducerii spitalului. Nu mai avea dreptul sa profeseze. „Va facem cunoscut ca, incepand cu data prezentei, va inceteaza contractul individual de munca. Urmeaza a va intocmi nota de lichidare”. 

Cand a ramas vaduv, in 1999, nea Pesi – cum era alintat de colegii mai tineri – s-a mutat in spital. Locuia intr-o camaruta plina cu lucrari de doctorat, carti, fotografii, desene ale unor copii, un pat si un televizor. Faptul ca Profesorul se afla mereu in spital insemna un ajutor pentru ceilalţi medici. „Veneau colegi si la doua noaptea din blocul operator si imi spuneau: nea Pesi, veniti ca n-am vazut in viata mea asa ceva. Si eu ziceam: normal ca n-ai vazut, ca viata ta e prea scurta”. 

Profesorul a facut un memoriu catre ministrul Nicolaescu in care cerea sa i se permita prelungirea activitatii medicale. „Nu am nimic cu reformele lui Nicolaescu. Dar spitalul asta este practic facut de mine. Mai toti care acum sunt doctori de la mine au invatat meserie. Atat timp cat sunt inca apt de a face aceasta meserie, nu vad de ce ar trebui sa ma retrag. Realizez ca nu mai sunt verde. Sunt vested. De aceea nu mai fac operatii complexe care dureaza 6-7 ore, ci cele mai usoare sau dau instructiuni”.

Am iubit mult copiii, toata viata m-a urmarit zambetul lor de dinaintea unei operatii. Zambeau intr-un fel pe care mi-e greu sa-l descriu. Cam toti aveau aceeasi reactie. Zambeau cu lacrimi in ochi. Spaima, durere, resemnare, speranta. Si mila, cu zambetul ala imi cereau toata mila din lume. Cum sa nu te tulbure imaginea asta? Si totusi, n-aveam voie sa gresesc, eram obligat sa ignor orice emotie".

Acum vreo 12 ani, au venit la el parintii unui copil grav bolnav. Erau de undeva, de prin Ardeal. Au fost la zeci de medici din tara. Toti ridicau neputinciosi din umeri si spuneau sec, fara nici o sovaiala, ca nu mai e nimic de facut.

Doar unul din ei, mai milostiv, si-a calcat peste orgoliu si le-a zis ca singura incercare ar mai fi la Bucuresti, la profesorul Pesamosca. A doua zi parintii erau in cabinetul renumitului medic.

Profesorul Pesamosca a ramas uluit vazand despre ce e vorba. Radu avea numai sapte ani, iar esofagul lui era plin de formatiuni tumorale benigne. Copilul se putea sufoca in orice moment in somn.

In 50 de ani de cariera, Profesorul cunoscuse tot felul de drame, insa povestea asta l-a tulburat poate cel mai tare. Teoretic, verdictul cumplit dat de catre ceilalti medici nu era departe de adevar. Cazul era deosebit de grav, doar o minune il mai putea salva pe bietul copil. Doctorul a inteles ca n-are de ales. In fata lui, doi oameni ingroziti asteptau cu lacrimi in ochi un raspuns.

Profesorul a acceptat sa-l opereze. Au urmat ore de zbucium, de cautari, de ganduri rascolitoare. A recitit capitole intregi din carti prafuite, a rasfoit zeci de reviste medicale, a scotocit prin toate lucrarile de cazuistica a afectiunilor de esofag. N-a aflat nimic, nici o solutie. Situatia era mult prea grava.

S-a apropiat de iconita din peretele cabinetului, acolo unde isi regasea mereu tihna si nadejdea. Si-a impreunat mainile, a soptit o rugaciune numai de el stiuta si-apoi s-a pregatit de operatie.

A intrat in sala total relaxat, desi n-avea inca nici cea mai vaga idee despre ce-avea de facut ca sa salveze bietul copil. „O sa zici, poate, ca sunt teatral sau patetic, dar in momentul in care l-am deschis am simtit asa, ceva, ca un fior venit de deasupra mea, ca o mangaiere calda pe crestet. Ce putea sa fie chestia asta daca nu o influenta divina, o inspiratie providentiala? Dumnezeu mi-a dat atunci forta sa iau poate cea mai grea hotarare din viata mea. I-am inlaturat tot organul bolnav si-am inceput sa reconstruiesc altul, dintr-un cadru de colon. Adica, i-am luat un segment de colon din care i-am facut un esofag nou-nout. Totul intr-o singura operatie. Asa ceva nu s-a mai facut niciodata.  Si n-o spun deloc cu mandrie, ci dimpotriva, cu o mare smerenie, pentru ca operatia asta a fost opera lui Dumnezeu. Eu n-am fost decat instrumentul lui sau, cum s-ar zice, mijlocitorul. Astazi, Radu se apropie de 20 de ani. Duce o viata normala, are o iubita, conduce o masina, totul ca si cum atunci, cu 12 ani in urma, s-ar fi nascut a doua oara. Si totusi, desi a fost vorba de-o premiera mondiala, nimeni nu a catadicsit sa recunoasca oficial ori sa promoveze acest mare succes”.

Nu mi-au placut niciodata titlurile, medaliile, diplomele, desi am primit cateva. Asa ca nu prea m-a afectat faptul ca operatia asta n-a fost recunoscuta. Eu am ramas cu multumirea suprema ca Radu e un flacau sanatos si ca parintii lui sunt fericiti. N-am fost niciodata trufas. Trufia e cel mai urat pacat al medicului. Din nenorocire, astazi cam toate spitalele sunt bantuite de pacatosi d-astia. Doctori care se cred Dumnezeu. Pentru ei, toti pacientii sunt niste gunoaie. Intind mana sa le ia plicul cu bani si-apoi ii trateaza in bataie de joc. Toata viata m-am luptat cu buldogii astia imbuibati”.

In copilarie visa sa ajunga ofiter de marina, ca si tatal lui. In ’48, cand toti cei din Marina Regala au fost aruncati in strada, visul s-a naruit. S-a hotarat sa incerce la medicina. A invatat pe rupte, in vremurile alea concurenta era acerba. A intrat printre primii pe lista. Dupa facultate, in 1954, a fost repartizat la Niculesti-Jianu, un satuc amarat de langa Fetesti, ridicat de sarbii deportati din Banat. A stat acolo trei ani. Mai exact, trei ani in care n-a iesit aproape deloc din spital.

Era un doctor sarac. Un costum ponosit, din velur, un pulover si o suba groasa, de ceferist. Asta era toata garderoba lui.

De luat ciubuc de la oropsitii din sat, nici nu putea fi vorba. O singura data a primit un cadou. A fost insa ceva mai special, greu de refuzat.

Venisera la el doi batrani, sot si sotie. Femeia avea o iesire a mitrei, adica uterul desprins. Traia asa de vreo 40 de ani, de cand nascuse ultimul copil. Multe femei de la tara aveau betesugul asta. Bagau acolo, in pantece, niste carpe si gata, problema era rezolvata. Dupa 40 de ani insa, femeia asta tinea mortis ca tanarul doctor s-o „repare”. N-a fost tocmai usor. Pentru el, atunci, la nici 25 de ani, operatia asta era o premiera. A pierdut cateva nopti citind niste carti si dupa ce s-a dumirit de-a binelea, s-a apucat de treaba. Totul a decurs perfect, operatia a fost impecabila, iar in cateva ore femeia era complet „reparata”. Apoi, dupa vreo luna, Pesamosca s-a pomenit din nou cu batranii la usa. Mosul l-a luat de brat si l-a tras mai deoparte. „Stiti, domnule doctor, i-a zis el, pentru noi acuma sunteti ca tatal nostru. Vreau sa va spun ceva, numai sa n-auda baba. Eu, de pe la 30 de ani, n-am mai avut nici o bucurie barbateasca. Nu mi-am inselat niciodata femeia, ca e pacat mare, iar cu ea, ce Doamne iarta-ma era sa mai fac, ca sangera tot timpul si nu stiam cum sa mai procedez. Acu, domn doctor, daca ati reparat-o, ce sa mai zic? Dupa atatia ani, am vrut sa vad si eu cum mai e. Nu stiu daca am facut vreun rau, ca ea m-a primit. Si uite, pentru bucuria ce ne-ati facut-o, v-am adus si noi ceva, ce-am putut. Numai sa nu ne refuzati, c-ar fi mare pacat in fata lui Dumnezeu”. Apoi mosul a iesit putin afara si s-a intors cu o cutie mare din lemn. A desfacut-o si a scos din ea un cocos urias, falnic si alb ca spuma laptelui. „Primiti-l, ca ati facut pentru noi o mare minune!” A fost primul cadou din cariera lui, iar amintirea asta il copleseste. „Da, n-am mai vazut niciodata un cocos asa de frumos. Au fost niste ani minunati. Munceam enorm, ca un nebun, dar tocmai asta era frumusetea. Oamenii aia ma iubeau mult si pentru mine asta era cea mai mare bucurie”.

La Niculesti-Jianu s-a nascut primul lui baiat. In ’57 s-a transferat in Bucuresti, la Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu” . S-a despartit greu de satul ala. A plecat cu inima stransa, gandind ca vor ramane bietii oameni fara ajutorul lui.

Era totusi o oportunitate pe care nu voia s-o rateze. In plus, de cand i se nascuse baiatul, a rasarit in sufletul lui o dragoste uriasa pentru copii. A facut atunci un sfant legamant ca isi va dedica intreaga lui cariera doar prichindeilor suferinzi.

A ramas la Grigore Alexandrescu vreme de 27 de ani. Aproape zi si noapte, fara nici un concediu.

Mai tarziu, femeia pe care-o iubea i-a nascut al doilea baiat. Apoi, dupa cativa ani, o alta femeie i-a daruit doua fete. „Povestile astea personale au fost tot timpul deliciul dusmanilor mei. Da, lumea poate ma judeca, insa eu am avut tot timpul o viata dubla. N-am stiut niciodata ce inseamna o familie, in sensul obisnuit al cuvantului. Familia mea a fost tot timpul aici, in spital. A fost poate un pacat, iar acum platesc pentru el. Daca aici m-am simtit mereu acasa, cu asta m-am ales. Cu debaraua asta in care imi tarai sfarsitul”.

27 de ani a stat la Grigore Alexandrescu. A muncit pe branci, a operat copii – de la copii de nomenclaturisti la copii de tigani. Pe toti i-a ingrijit la fel. De la nimeni n-a luat nici un şfanţ, pentru el asta ar fi fost tot una cu furtul.

Fericirea lui suprema era sa-i vada pe copii dupa operatie, cum se ridica din pat, il apuca de-un crac si ii spun „tata Pesi”. Asa ii ziceau toti copiii, iar pentru el nu exista o mangaiere mai mare.

In 1984 s-a mutat la Budimex. Pesamosca era deja un nume greu in lumea medicala. Veneau la el parinti din toata tara, zilnic era coada la usa lui.

Faima asta i-a adus insa si neplaceri. Invidia era mare si unii colegi au inceput sa-i cam caute pricina. Barfe, sicane, reclamatii. Iar totul a culminat cu o scrisoare trimisa pe adresa Militiei. „Un grup de tovarasi”, printre care si unii colegi pe care i-a invatat meserie, reclama faptul ca doctorul Pesamosca incalca flagrant disciplina spitalului, petrecand cu indivizi necunoscuti, noaptea, dupa orele de program. De fapt, asta se intampla doar o data pe an, pe 14 martie, cand isi sarbatorea ziua de nastere. Sute de oameni veneau atunci la el sa-l felicite. Prieteni, fosti pacienti, parinti, profesori, doctori, actori, cantareti, muncitori, tarani, lautari, tot felul de oameni ii treceau pragul si ii umpleau cabinetul cu flori si cadouri. Fireste, se deschideau sticle de sampanie si distractia se intindea pana spre dimineata. Atata placere merita si el, o data pe an. Reclamatia n-a avut nici un fel de impact. Si totusi, pentru el a fost un moment dificil. „De-atunci mi-a fost o mare scarba de oamenii astia. Nu stiam cine sunt, doar banuiam. Cel mai greu mi-a fost sa constat ca nici cei mai apropiati colegi ai mei nu mi-au luat apararea”.

Era o mare dezamagire, crezuse orbeste in oamenii astia de langa el, ca intr-o adevarata familie. A inteles insa atunci ca doar copiii mai merita increderea si dragostea lui.

In 1993, intr-o zi ploioasa, o veste ingrozitoare i-a secerat sufletul. Fiul lui cel mare, de 39 de ani, a murit. Stia ca va veni ziua asta, dar se incapatana sa nu creada. Era grav bolnav, avea o tumora la creier. Iar el, tatal lui, salvatorul a mii de copii, tocmai pentru el n-a putut face nimic. Ca o batjocura a destinului, mainile lui magice n-au putut atunci decat sa mangaie trupul lipsit de viata al fiului sau. A fost o lovitura cumplita.Si totusi, dragostea si osteneala lui pentru copiii bolnavi au ramas neschimbate. La fel si credinta. Prin ele si-a regasit in timp echilibrul, reusind sa ramana acelasi chirurg genial. De-atunci, singura lui nadejde a ramas Gino, cel de-al doilea baiat. „El se ocupa de toate, ma vizita, imi aducea mancare. Mai tarziu, tot el s-a ocupat si de camera asta, el a amenajat-o. Singura mea furie era ca n-a ajuns si el doctor. Am facut eu doctori din toate nulitatile si tocmai cu baiatul meu nu mi-a reusit”.

Au trecut apoi anii si el uita sa-si caute o casa ori sa mai iasa din spital. Iar atunci cand iesea, se minuna ca un om de la tara. Chipul orasului se schimba cu o viteza ametitoare. Dezolat, se intorcea degraba „acasa”, in spitalul lui, acolo unde se simtea in deplina siguranta. In camaruta asta consulta, manca si dormea. Apoi, zi si noapte, opera incontinuu. „Uneori, n-apucam sa atipesc mai mult de un sfert de ceas. Doamne, nu stiu cum rezistam!”

Isi aminteste de o fetita de noua ani. Venise la el cu o infirmitate cumplita. Se nascuse fara sfinctere, cel anal si cel ureteral. Asta inseamna ca biata copila se scapa pe ea tot timpul. Pesamosca era deja dupa doua nopti nedormite.

A reusit sa ia din pulpa fetitei un manunchi de fibre musculare, din care a confectionat doua noduri. Le-a prins apoi, unul in dreptul anusului, celalalt in dreptul ureterului. Nodurile erau noile sfinctere, iar fetita isi putea controla nevoile fara nici un efort. Operatia a fost filmata, fiind vorba de-o premiera mondiala.

Mai tarziu, dupa vreo 12 ani, Pesamosca a primit o invitatie la un botez. Era vorba de copilul nou nascut al fetei operate la noua ani.

Astea impliniri, domnule. Nu vile, masini sau mai stiu eu ce rahaturi. Sa repari un copil-paianjen, care merge in patru labe, sa-i innadesti si sa-i carpesti tendoanele si ligamentele si sa-l faci biped si sanatos tun, sa alerge la tine si sa te stranga in brate, asta inseamna fericire!

Cand a inceput sa simta oboseala a hotarat sa se ocupe doar de cazurile mai grave, lasand rutina interventiilor curente pe seama ucenicilor lui. Mai tarziu insa, au aparut primele semne ale bolii, iar rolurile s-au inversat. Nu mai putea risca, mainile nu prea il mai ascultau. In timp ce el se limita la sfaturi sau operatii mai usoare, situatiile dificile au ramas in grija celor mai buni chirurgi scoliti de el.

Pe la inceputul anului 2006, ministrul sanatatii a dat ordin scris ca toti medicii de peste 65 de ani si profesorii de peste 70 sa inceteze activitatea in sistemul public. Pesamosca avea aproape 76 de ani. Pe 13 ianuarie, printr-o scrisoare oficiala, a fost anuntat personal ca va trebui sa-si clarifice situatia cu privire la exercitarea profesiei de medic, dar si cea referitoare la spatiul pe care-l ocupa in spital.

Scrisoarea era semnata de unul din fostii lui studenti, ajuns mare director. „Putea macar sa-mi dea un telefon, ca doar eu l-am invatat meserie. Iar acu, nu mai dadea doi bani pe mine. Niciunul dintre colegi n-a sarit sa m-ajute”.

Da, asta voiau sa-mi faca buldogii astia! Noroc cu voi, ziaristii, ca altfel ajungeam in strada. Dar povestea asta m-a chinuit rau, de-atunci boala mea s-a agravat”.

Vreau sa-ti citesc o scrisoare. E de la tatal lui Ionut, din Oravita, un baiat cu arsura de esofag pe care l-am operat tocmai acum vreo 40 de ani”.

- Stimate domnule profesor, am citit in presa cu o enorma indignare faptul ca niste oameni de nimic vor sa va alunge din spital. In momentele cele mai triste ale vietii mele, dumneavoastra ati reusit sa faceti dintr-un copil pierdut, pe care nimeni n-a avut curajul sa-l opereze, un copil sanatos tun, care a adus numai bucurii in familia noastra. Astazi, el este macaragiu sef aici, la Oravita. Mai am doua fete, avem o casa mare, cu tot ce trebuie, si noi toti ne-am gandit, pentru a nu mai suferi atata umilinta de pe urma unor oameni care ar trebui sa-si aplece umerii in fata dumneavoastra, sa va propunem cu toata sinceritatea, ca de azi inainte, sa veniti aici, sa locuiti la noi acasa. Avem camere multe, nu ducem lipsa de absolut nimic, iar pentru noi, dar si pentru toata Oravita, ar fi cea mai mare cinste sa va avem aici, in casa noastra. Va rog din suflet sa acceptati invitatia noastra. Nu va trebuie nimic, veti avea tot ce va trebuie, fara absolut nici o obligatie, nu trebuie decat sa veniti aici si veti avea toata grija si dragostea noastra…

Acum cateva luni, Gino, cel de-al doilea baiat, s-a prapadit. De cancer. E o rana care ii sangereaza fara oprire.

De ziua lui nu-l mai cauta nimeni. Nici un coleg, nici un prieten, nici un lautar. Primeste cateva scrisori si atat. Sta zi si noapte in camaruta lui, tanguindu-se de dureri la orice miscare. Inca se mai teme sa nu ajunga in strada.

Cu greu, abia mai poate face cateva consultatii pe zi. Doctorii mai tineri vin cand si cand sa-i ceara sfaturi. Singura multumire e ca lasa in urma lui doi chirurgi valorosi si poate la fel de dedicati ca si el: Niculina Bratu si Radu Spataru.

Sunt singurii oameni care nu l-au dezamagit niciodata.

N-a incetat niciodata sa creada sau sa se roage.

Alexandru Pesamosca este un nume gigantic al medicinei romanesti. Un doctor fara arginti, care a salvat de la moarte mii de copii. Astazi, el traieste in totala singuratate, uitat si dispretuit de colegi

E regretabil ca un  Om care a facut atata bine semenilor,un geniu al medicinii  ,  dupa o jumatate de veac in slujba sanatatii , sa fie  tratat cu indiferenta  in loc de deferenta,sa fie umilit  si dat uitarii  !

Sursa:"Formula AS"

marți, 7 decembrie 2010

Haz de necaz

 Solutii anticriza:
1. Impozitarea consumului de hartie igienica in functie de straturi, deoarece in asa vremuri cacacioase nu se poate trece cu vederea un asemenea potential. Cei care nu manânca nimic si in consecinta nu "produc" vor plati un impozit forfetar.
2. Taxa pe aer la un nivel de 0,04 euro/mc consumat. Numarul de mc consumati va fi stabilit de catre specialistii Guvernului impreuna cu medicii de familie, in functie de capacitatea pulmonara a fiecarei persoane. Astmatici au reducere de la 25% pina la 100% in cazul cand se opresc din respirat mai mult de 15 minute.
3. Taxa pe "vanturi trase", ca prea s-au obisnuit romanii sa-si dea aere. Se vor monta detectoare la fundul fiecarui contribuabil care vor inregistra numarul vanturilor trase, intensitatea sunetului, intensitatea mirosului. Taxa va adauga 24% la factura de gaz si va fi obligatorie ca taxa "Radio - Tv" de pe factura de curent.
4. Taxa pe a doua limba vorbita. Daca au bani si timp sa invete o alta limba in afara de romana sa le fie rusine si sa plateasca pentru asta pentru ca sigur o fac intentionat ca sa poata pleca din tara. Taxa va fi de 50 % din valoarea totala a alocatiei care a primit-o persoana respectiva pina la virsta de 18 ani de la stat. Sunt scutiti de taxa ungurii din Harghita, Covasna si Mures deoarece ei oricum nu stiu decat ungureste deci nu se pune problema ca ar sti mai mult de o limba.
5. Orice barbat care are mai mult de 124899 de fire de par va plati o
taxa pe fir de par echivalent a 10 euro / 1000 fire de par. Peste 20000 de fire in plus se va considera ca ai un alt cap si se va impozita dublu. Cei cu chelie proeminenta si /sau cu suvita peste chelie sunt scutiti.
6. Persoanele care isi rod unghiile vor achita TVA care va fi calculat la 100 de grame de unghii la un pret care va fi stabilit de catre guvern deoarece consuma un aliment si e normal sa plateasca.
7. Taxa de caldura pentru vara, deoarece orice cetatean care tine geamul deschis primeste gratuit incalzire prin bunavointa Sfantului Guvern si nu este normal. Astfel pentru fiecare geam deschis vara, la caldura peste 18 grade se va plati o "taxa de geam deschis" in valoare de 12 euro/geam. La mai mult de 3 geamuri deschise se va considera a doua casa si se va impozita dublu. Pentru geamurile inchise se va acorda o reducere de 50% dar numai pana la 24 de grade.
8. Sugarii si bebelusii care folosesc pampers (nesimtitii!!!) vor plati o taxa de poluare in functie de gradul de periculozitate care il prezinta fiecare din reziduurile acumulate in scutec. Pentru stabilirea gradului de periculozitate in care se incadreaza fiecare bebelus se vor trimite obligatoriu pina la 1 iulie 2011 pentru fiecare copil intre 0 si 2 ani mostre din "produsul" rezultat si acumulat in pampersi la sediul Guvernului pentru a fi analizate. Ulterior fiecare parinte va primi acasa o declaratie de impozitare pe care o va achita in 24 de ore la cea mai apropiata agentie CEC.
9. Se va elimina impozitul pe venit in 2 faze. In prima faza se va elimina venitul...

EU

EU

IONEL MESAROŞ

IONEL MESAROŞ

Ionel Mesaroș

Ionel Mesaroș

VĂ MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !

VĂ   MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !

Primăvara

Primăvara

Vară

Vară

Toamnă

Toamnă

Iarnă

Iarnă

Radio Whisper

Radio Whisper | RadioWhisper.com

Etichete