Bună dimineața!

Viața-i o poveste de ținut minte pentru cei ce nu vor să repete greșelile, una de neuitat pentru cei ce vor să guste din fructul sucesului altora, o poveste ce merită trăită în fiecare moment, ale căror puteri magice se împuținează și dispar, dacă nu râmâi în suflet copil!

Bucurați-vă de Darul primit, de comoara ce o poți găsi doar în tine însuți, de Viață!

Negustorul de iluzii...

Deși, aparent, totul are un preț, nu toți oamenii se lasă cumpărați, negociind pentru orice!

Când e vorba de prietenie, asupra sentimentului de încredere nu trebuie să planeze niciun semn de suspiciune!

Așa cum aritmetica politicii nu e echivalentă, de regulă, cu cea propriu-zisă, tot așa prietenia cointeresată nu e sinonimă cu cea adevărată.

Am foarte puțini prieteni în lumea reală, felul meu de a fi, intransigența, ținând la distanță pe cei care doresc să se apropie de mine.

Nu duc lipsă de prieteni adevărați. E suficient să privesc în oglindă și să-l găsesc imediat! Evident, cel pe care-l zăresc e cel care crede cu tărie că nu tot ce zboară se mănâncă de oricine, existând oameni și oameni..

Cu toate că totul pare să aibă un preț, am convingerea că NU, nu e totul negociabil. Sunt anumite lucruri care se regăsesc în structura noastră interioară și care ne dictează comportamentul în fiecare clipă. Mă refer aici la valori – fără de care nu am avea repere, stabilitate și coerență. E vorba de principii!

Duminică binecuvântată!

Cândva, prin anii '80, Dealul Viei Doamnei din localitatea Băsești, județul Maramureș, sălașul nașterii mele, locul unde a fost înălțată Mănăstirea Greco-Catolică, cel puțin pentru copii, a reprezentat un univers mirific, în fiecare anotimp. Primăvara, urcam dealul pentru a culege mesagerii florali ai primăverii și pentru a privi panorama oceanului verde ce împresura în culori de smarald vatra satului, ori seara, de la Teiul Unirii, să privim spre răsărit, luminile Băii-Mari. Vara, mergeam la cules de cireșe, în pâlcul de cetiniș de lângă actuala mănăstire, ori coboram pe văile abrupte ce duceau spre pădurea Tămășești, când eram în căutarea frăguțelor sau a ciupercilor și a altor bunătăți (tinghirele, coarne, zarzăre, prune, pere), cu arome de neîntâlnit azi, ce le găseam prin livada de pe deal, străjuită de un gornic.Toamna mergeam la cules de castane, din cei doi pomi comestibili de lângă lăcașul mănăstirii, ori la " furat" de nuci sau alte fructe autumnale, iar iarna, de lângă cei doi castani comestibili sau de lângă molidul de pe coma măgurei, ne făceam un derdeluș de toată frumusețea, ce se încheia în șoseaua ce ducea la muzeu, acuala Casă Memorială "George Pop de Băsești".

Doamne, ce vremuri frumoase erau! Câtă lumină aveam în suflet și pe chip, peregrinând pe plaiul unde am zărit lumina zile, cuibul copilăriei mele!

Sursa foto: Mănăstirea Greco-Catolică Băsești

Gânduri la început de an...

Primul gând ar trebui să fie acela de a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru binecuvântările date în anul care tocmai a trecut şi să-l rugăm să ne ajute şi în anul în care abia am păşit. Nu numai lui Dumnezeu trebuie să-i mulţumim, ci la toţi binefăcătorii nostri pentru că Dumnezeu lucrează prin oameni. Ar trebui să mulţumim şi pentru încercările vieţii, pentru că nimic nu este întâmplător, ci spre folosul nostru şi spre maturitatea noastră spirituală. Asemenea lui Iov, să mulţumim lui Dumnezeu, atât pentru cele bune, cât şi pentru cele rele.

-Să alegi cu înțelepciune în ce anume îți investești timpul și energia, fiind mereu conștient că viața ta este definită de felul în care trăiești clipă de clipă; 

-Să fii dispus să renunți la zona de confort atunci când ea devine inconfortabilă și sufocantă și să ai curajul de a o lăsa în urmă și a te îndrepta spre noi orizonturi;

- Să fii mereu conștient că fiecare compromis pe care îl faci înseamnă trădare de sine, iar atunci când nu îți mai ești loial ție însuți bucuria de a trăi dispare;

-Să îți faci o listă clară de scopuri și obiective și să pui pe primul plan atingerea lor. Împlinirea în viață o simți atunci când ai realizările pe care ți le-ai propus, prin forțele tale proprii, iar astfel dobândești încredere, respect și stimă de sine;

- Să fii mereu o prioritate pentru tine, să îți onorezi ființa, să ai grijă de tine și să nu permiți altora să abuzeze sau să se folosească de tine;

-Oricât de greu ți-ar fi la un moment dat, nu te victimiza. Ci, cu încredere și determinare, să cauți neobosit soluții și să depășești toate neajunsurile vieții. Pentru că, așa cum știi, cu fiecare problemă depășită devii din ce în ce mai puternic, mai înțelept și mai bine pregătit pentru viață;

- Să cauți să fii un om autonom, care nu este dependent de alții și astfel îți vei păstra mereu demnitatea și verticalitatea. Atunci când tu te bazezi în primul rând pe forțele și resursele proprii și te înconjori cu oameni asemenea ție, grupul tău de apartenență va fi unul care produce și oferă valoare atât membrilor săi, cât și societății în care trăim. Avem nevoie de oameni încrezători în sine, profesionișți și asumați pentru ca țară să evolueze;

-Să faci ce poți, cu ceea ce ai la îndemână, acolo unde ești și să cauți mereu să devii mai bun decât ai fost ieri;

-Să te lași influențat doar de modele pozitive și, chiar dacă nu ai acum în jurul tău oameni care să te inspire, comportă-te și trăiește tu așa cum ți-ar plăcea să o facă și alții.

(dr. Ursula Sandner)

Gânduri pentru prima zi din an...

"Extrage fericirea din lucrurile mărunte din viață! Extrage-o din fiecare moment de bucurie, din fiecare zâmbet, din fiecare gând optimist! Extrage fericirea din starea ta interioară, din pacea care-ți înconjoară inima, din armonia care se regăsește în mintea și sufletul tău! Joacă-te cu copiii tăi, poartă-ți gândurile la vedere, exteriorizează-ți stările și spune-le celor dragi cât de mult îi iubești! Gesturile tale să fie însoțite de generozitate și blândețe, de dragoste și veselie, de pace și suport! Extrage fericirea din ceea ce ești, din ceea ce simți, din ceea ce trăiești! E posibil ca nu întotdeauna să primești ceea ce îți dorești, însă învață cum să te bucuri de ceea ce ai și să lupți pentru lucrurile importante din viață: prietenie, iubire, bucurie, armonie, sănătate, echilibru! Credința să-ți însoțească întotdeauna gândurile și pașii, iar speranța să nu părăsească niciodată încăperile sufletului tău! Crede în puterea rugăciunii, în miracolele zilnice, în poveștile de viață din care ai ce învăța și insuflă-le tuturor adevărul, frumusețea, iubirea și simplitatea! Extrage fericirea din ziua de AZI, din cea de mâine și din cele care vor urma, dar nu uita niciodată că nectarul cel mai dulce e cel extras din clipa prezentă!"

Calea spre Lumină

Vremurile, cu lumini și umbre, cu bucurii și necazuri, ne îmbie să reflectăm mai mult la noi înșine și să căutăm făgașul spre Mântuire.

Suntem în Săptămâna Mare, numită și Săptămâna Patimilor, perioadă în care rememorăm ultimile zile de pe pământ ale Mântuitorului, Iisus Christos.

Din dragoste pentru Om, Iisus a ales calea jertfei, un exemplu pilduitor pentru noi, învâțându-ne, astfel, că făptuind Binele, înfrumusețăm lumea în care trăim și ne împodobim caracterul cu nestemate.

Faptul că uităm de cele sfinte, urând în loc să iubim, arată că evoluția noastră este în impas. Goana după arginți și foamea după cele lumești, mă îndreptățesc să cred că nu vom putea ieși, cu ușurință, din universul suferinței spre Lumină.

Astăzi, deși am multe "cruci" de dus, aleg resemnarea, o patimă ce mă despovărează de platoșa mândriei, și care mă eliberează din mrejele părelniciilor, oferindu-mi bucuria de a mă regăsi, zărind calea spre Lumină, numai învingându-mă pe mine însumi!

Femeia

"Femeia, întruchiparea fericirii, în fața căreia bărbații se înclină, iar inima le e jăratec aprins... Ea umple vise, varsă dragostea-i nemărginită, împlinește și schimbă destine, dăruiește zâmbete și culoare cerului de plumb, alungă norii singurătății, aruncă priviri nevinovate ce nu pot fi uitate. Femeia, cu frumusetea fizică și morală aprinde scânteia, cucerește cu un surâs timid de serafim, fură liniștea și deslușește tainele cele mai ascunse. Femeia care stă în fața oglinzii ore întregi, care nu se satură să îi spui că e cea mai frumoasă, că e singura ta iubire, că este pentru tine întreg universul, EA dă sens existenței, cântă viața, o joacă, o transformă în bogăție neprețuită și îndrăznește să o înfrunte...

Orice ar face, femeia este focul dragostei, agonia, extazul, echilibrul, nebunia, puterea, apa, pamântul, răbdarea, sprijinul necondiționat, fericirea împachetată în parfumul dulce-amărui. Iubirea ei schimbă lumea, ademenește suflete, mută munții din loc, montează speranța, depășește toate barierele cu energia inepuizabilă a firii nemuritoare, a inimii zburdalnice, a puterii de a crede și de a lupta până la capăt ca o eroină, indiferent de consecințe, de dificultăți, de furtuni... și dorința ei e lege chiar și pentru Însuși Dumnezeu.

Prețuiți femeia, iubiți femeia în orice ceas, în orice clipă, admirați voința de fier care învinge timpul, fir de aur cusut cu ața iubirii jertfelnice, legată de credința statornică și forța curajului în fața frumuseții nepieritoare!

Pentru tine, dragă femeie, mamă, fiică sau iubită, cuvintele sunt de prisos în a-ți elogia numele, a-ți mulțumi pentru simplu fapt că exiști, că râzi, că aduci viață nouă pe pământ, că educi, rabzi, că reverși dragoste din toți porii, că dăruiești emoția, beatitudinea topită în întâiul te iubesc.

În lacrima scursă pe chipul tău plămădit cu mâinile tremurânde se ascunde frumusețea interioară a spiritului, strălucirea Afroditei, cerul senin, soarele arzător, tornada, ploaia caldă, înțelepciunea, luna romantică, muntele încăpățânat."

La mulți ani, femei minunate!

La Mulţi Ani, de 8 Martie!

Femeia e cea mai de preţ bijuterie a unui bărbat, fie că e vorba de mamă, iubită, soţie sau soră. Ea este liantul unei familii, în pântecele ei se naşte viaţa, femeia e un mister pe care bărbaţii nu-l pot dezlega. Şi se ştie cât de mult atrag misterele… 

Femeia poate face dintr-un bărbat mai mult decât îşi poate el închipui că e capabil. Nu degeaba se spune că “În spatele unui bărbat puternic se află o femeie şi mai puternică.” Ea are o forţă lăuntrică dincolo de limitele normalului, iar pentru familie şi copii, poate trece şi prin foc, fără să simtă că se arde.

Gingaşă ca o floare, neîndoită de suflarea niciunui vânt, femeia poate dărui iubire fără de graniţe. Se poate dărui pe sine fără să stea pe gânduri, doar pentru a-i aduce fericire celui iubit.

Femeia-mamă poate fi blândă cu copiii ei, dar poate fi şi aspră, pentru a face din copii – oameni adevăraţi. Iar copiii ştiu asta. Şi nu se supără deloc atunci când mama are un ton mai apăsător, când ridică vocea sau când e mai dură. Pentru că ei ştiu că o face din dragoste pentru ei.

Se spune că femeia a fost creată din coasta lui Adam, nu din picioarele lui – ca sa fie călcată în picioare, nu din capul lui – ca să domnească peste el, ci dintr-o parte (din coasta lui ) – ca sa-i fie egală, sub bratul lui – ca să fie protejată, şi aproape de inima lui – ca să fie iubită...

Se mai poate adăuga aici că femeia nu poate fi supusă niciodată, decât cu voia ei.

Femeia are nevoie de atenţie şi apreciere, de stimă şi respect. Şi îi place să se simtă importantă. Ea dăruieşte, dar aşteaptă, din când în când, să şi primească ceva înapoi.

Martie e luna femeii, e începutul primăverii, anotimp care se aseamănă atât de mult cu Ea: soarele e călduţ, dar nu dogoritor, e suficient de mult pentru a trezi totul la viaţă, ciripitul păsărelelor încântă auzul, precum vocea blândă a unei femei; totul e plin de lumină şi speranţă.

La poarta primăverii

Ce frumos ar fi dacă am învăța lecția renașterii naturii și am aplica-o în viața de zi cu zi! Înțelegându-i tainele și aplicând învățămintele sale, am beneficia de un adevărat miracol; Speranțele ar încolți, visele ar înflori, iar roadele dorințelor nu ar întârzia să apară, oferind nădejdea că anotimpurile vieții au corespondență în natură și că vârsta noastră e determinată nu de ani, de numărul de primăveri, ci de atitudine.

Dincolo de noi

"Lumea în care trăim nu este nici mai mult nici mai puțin decât reflecția propriilor noastre stări de spirit din inima noastră. Iar dacă alegem să trăim într-o nouă lume, dintr-o perspectivă interioară, decât să persistăm în cea externă, putem alege în interiorul nostru să simțim şi să conștientizăm acele trăiri, pe care știința le consideră azi răspunzătoare de schimbările din lumea exterioară, emoții pornite din inimă, gânduri, dorinţe, credința că suntem deja vindecați, că ceea ce dorim deja s-a împlinit, mulțumirea și aprecierea pentru timpul pe care îl petrecem în această lume. Pentru că, fiind într-un program de "simulare", nu putem ști cu adevărat cât timp vom fi aici.

În ceea ce mă privește, în fiecare zi fac tot ce îmi stă în putință și îmi pun întrebarea: "Cum pot face ca fiecare loc prin care trec azi să fie un loc mai bun după plecarea mea?" Și, fie că aceasta înseamnă a curăța chiuveta în toaleta unui aeroport înainte să plec pentru a arăta mai bine decât am găsit-o când am intrat acolo, sau atunci când cineva mă oprește pe sală când am o conferință importantă și știu că trebuie să ajung altundeva şi sunt prea ocupat să vorbesc cu ei, le pot oferi un minut - un minut jumătate cu întreaga prezență și concentrare, pentru a le onora întrebarea, privindu-i în ochi.Acestea sunt lucruri mărunte pe care le putem face pe parcursul unei zile: să fim prezenți în orice situaţie, pentru oricine intră în viață noastră, oriunde alegem să mergem şi în orice alegem să depunem energie, să încercăm să lăsăm acele locuri în condiții mai bune decât le-am găsit. Pentru mine, nu există un mod mai bun de a trăi această simulare." 

 Gregg Braden

Metamorfoze

„De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. 

Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. 

Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. 

Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!”

Paulo Coelho - „Zahir”

Punct și de la capăt

"Gata! Ai suferit destul. Ajunge cât ai plâns și cât te-ai ascuns. A venit momentul să te ridici și să pornești pe un alt drum. Nu te mai încăpățâna să mergi pe drumul care nu te duce nicăieri.

Du-te și privește-te în oglindă. Îți place ce vezi? Ochii plânși, chipul trist cu grimase de durere și sufletul răvășit?

A venit timpul să îți ștergi lacrimile, să-ți pansezi rănile sufletești și sa uiți trecutul. Fiecare secundă în care îți plângi de milă înseamnă o șansă pierdută la fericire. Zâmbește! Vezi ce frumos ești? Amintește-ți cine vrei să fii. Amintește-ți că ai deptul la fericire!

Ai în fața ta mai multe drumuri pe care poți alege să pornești. Important este să faci primul pas. Îndrăznește! Ia cu tine lecțiile învățate din toate experiențele, ia-ți încrederea, forța, visele și iubirea. E tot ce îți trebuie pentru a porni pe noul drum al vieții tale. Nu privi înapoi la drumul pe care l-ai abandonat. Nu plânge după oamenii care au ales alte drumuri. Aceștia au fost doar niște umbre care te-au însoțit pe parcursul călătoriei tale.

Să nu te simți singur. Ești însoțit în permanență de cel mai bun prieten: Dumnezeu.

Nu știi ce te așteaptă pe noul drum pe care vei porni. Nu ai nicio garanție că vei găsi fericirea. Dar ești dator să o cauți. Nu în oameni trebuie să crezi, ci în tine.

Mergi înainte! Să nu cumva să privești în pământ. Admiră peisajele și privește oamenii. Fii frumos și cald. O mulțime de oameni așteaptă să facă parte din viața ta.

Dragostea și fericirea te așteaptă. Mergi înainte!"

Irina Binder

Singurătatea

"Ajungi să fii condamnat atunci când sufletul tău simte nevoia de singurătate. Obosit fiind, sufletul simte nevoia să fie singur. Tu simți nevoia să petreci ceva timp cu tine, cu gândurile tale. Simți o nevoie acută, fizică și sufletească, de tăcere. De liniște. De ecoul propriilor gânduri. Pentru că oricât de mult ai iubi oamenii și prezența lor, uneori vrei să te ai doar pe tine. Dar ei nu vor înțelege asta. Se vor supăra, se vor simți neglijați, uitați. Nu vor înțelege nevoia ta de liniște și o vor interpreta și analiza la infinit. Te vor întreba mereu “De ce?”. Sau vor spune că ești egoist.

Nu voi da niciodată explicații pentru nevoile mele de singurătate. Nu sunt nici tristeți, nici melancolii, nici depresii. Sunt regăsiri. Mă simt în siguranță în liniște. Am senzația de libertate.

Cred că singurătatea e prost înțeleasă, motiv pentru care mai toată lumea se teme de ea. Eu nu mă tem. Dimpotrivă. Uneori o caut așa cum caut să fac orice alt lucru care îmi aduce bucurie.

Singurătatea nu mă bucură, nu mă întristează, însă din când în când îmi face bine. Un bine care nu poate fi explicat în cuvinte, ci doar experimentat.

Uneori eu, doar eu îmi sunt de ajuns."

Iustina Ţalea

Iubirea

"Iubirea nu are sfârşit, ea este o continuă ardere a sufletului, este o candelă veşnic aprinsă, este glasul şoptit care se aude doar în urechile celor care ştiu că lumea nu ar fi ajuns aici dacă sentimentul frumos nu ar fi existat în sufletele celor care au ars pentru a lumina calea plină de întuneric a timpului, este acea stare de veghe continuă ce ţine sufletul în viaţă chiar şi după topirea trupului. Născută din har, nu din facere, acest foc dulce nu ţine cont de vremuri, de restrişti, de bunăstare, ci doar de beatitudinea împlinirii frumuseţii lui Dumnezeu pe pământ. Căci unde dragoste nu e, nimic nu e, iar sufletul este mai sărac, trupul trece mai greu prin viaţă, fără bucuria pe care numai spiritul acesteia ţi-o poate dărui. Iubirea este sensul tuturor lucrurilor, existând peste tot în Creaţie, fiind unul din numele lui Dumnezeu. Jertfa pe cruce, din iubire faţă de om, a Mântuitorului Iisus Hristos, pentru refacerea comuniunii între om şi Dumnezeu, este pentru veşnicie pilda cea mai vie şi înfricoşătoare de iubire necondiţionată, curată şi deplină. Din iubire Dumnezeu a trimis pe Duhul Sfânt, Mângâietorul care ne învaţă iubirea. Dacă Dumnezeu ar uita un singur gest, nu ar mai fi dragoste deplină. Ori de câte ori jertfim sinele nostru pentru aproapele săvârşim o răstignire a eului, care ne spală de zgura egoismului. E drept, cu cât e mai mare iubirea, cu atât mai mari sunt şi suferinţele, dar merită. Un exemplu de deschidere şi jertfă în iubire este şi monahul acela care se ruga ca toţi oamenii să intre în Rai şi pe el să-l lase afară, la poartă, să-i păzească pe cei dinăutru.

Cine iubeşte se transformă, se deşartă în persoana faţă de care îşi manifestă acest sentiment minunat. Iubirea nu are limite, sau mai bine zis iubirea în Dumnezeu nu are limite. Iubirea te învie, te schimbă, te transformă, te jertfeşte pe altarul inimii într-o permanentă liturghie a iertării din care suntem datori neîncetat să ne împărtăşim. În iubire eşti mereu acoperit de aripa unui înger ce îţi picură în inimă, în minte şi în viaţă harul Duhului Sfânt. 

Pe lângă echilibru interior, bucurie şi pace sufletească, iubirea este momentul care repară trecutul şi cucereşte viitorul… Şi când te gândeşti că aici pe pământ sufletul atinge doar puţin iubirea, căci dulceaţa Iubirii o vom gusta deplin în veşnicie!"

Hrisostom Filipescu, "Puţine cuvinte, multă iubire"

Opinii

“Știi când vei putea avea o părere obiectivă despre un om? Atunci când vei trăi în locul lui. Când vei suferi în locul lui sau când te vei bucura în locul lui. Când vei munci în locul lui și când vei face sacrificii în locul lui. Când vei trăi fiecare clipă a lui, fiecare regret, fiecare teamă, fiecare durere, fiecare emoție. Când vei lua decizii în locul lui. 

Până atunci părerea ta nu valorează nimic. Pentru că nu-ţi poţi face o părere despre un om după o primă impresie sau după nişte zvonuri. Şi nici după prejudecăţi. Pentru că atitudinea pe care o afişează un om nu-ţi spune neapărat dacă e fericit sau nefericit, aşa cum lucrurile lui nu-ţi spun dacă are totul sau îi lipseşte ceva.”

Irina Binder

Rostul vieții

"Dacă n-aş fi avut convingerea că orice clipă pe care o trăiesc, pe care o risipesc, care trece, se depune totuşi undeva, într-un seif la care numai eu am acces şi în care nimic nu se degradează şi nu se pierde, nu aş fi fost, sunt sigură, în stare să ajung la această vârstă, aş fi înnebunit demult calculând astronomicele cifre ale secundelor irosite. Sunt atât de încredinţată, însă, că nimic din ce-am trăit n-am trăit degeaba, că nimic din ce-am văzut n-am văzut în zadar, că nimic din ce-am suferit n-am suferit fără rost, încât încerc uneori sentimentul, aproape iresponsabil, pe care trebuie să-l aibă acţionarii marilor întreprinderi, care ştiu că simpla trecere a vremii îi îmbogăţeşte necontenit. Şi chiar dacă amân fără încetare să scot de la Banca Timpului mormanele de minute, şi de zile, şi de ani, strânse aproape fără voia mea acolo, existenţa acelei bănci nu este mai puţin importantă pentru mine. La urma urmei, omul cel mai bogat din lume nu este cel care mănâncă cel mai mult, sau se îmbracă cel mai bine, ci acela care ar putea oricând să o facă."

Ana Blandiana

Dependența temporală

"Vă puteţi interpreta corect prezentul numai dacă aruncaţi o privire spre trecut, deoarece fiecare eveniment este consecinţa unui eveniment precedent. Ştiţi toate acestea, dar trebuie să fiţi deopotrivă conştienţi că aveţi posibilitatea să lucraţi asupra acestui prezent ce reprezintă consecinţa trecutului pentru ca viitorul să împlinească dorinţele şi proiectele voastre cele mai bune.

Pentru a înţelege bine sensul unei existenţe umane, a voastră, la fel ca şi cea a tuturor fiinţelor, trebuie să o consideraţi ca pe o consecinţă a unui trecut îndepărtat, dar deopotrivă, şi acest lucru este cel mai important, ca pe un punct de plecare pentru o nouă existenţă. Acela care studiază o viaţă umană fără să ţină cont că ea reprezintă numai o za a unui lung lanţ, nu poate emite decât judecăţi greşite."

Omraam Mikhaël Aïvanhov

În căutarea fericirii

"A căuta fericirea - iată o stare firească a omului. Dorința de a fi fericit este firească, dar atașamentul de fericire înseamnă altceva. Atașamentul de fericire este cauza nefericirii și asta nu pentru că noi n-am avea dreptul la fericire, cât pentru că atașamentul descrie o stare de dependență de fericire. În dependență regăsim, în același timp, neînțelegerea condiției umane, a ființei umane, a propriei ființe și, în consecință, neînțelegerea experienței și neacceptarea ei. Din pricina dependenței noastre de fericirea omenească pierdem chiar starea de fericire, căci nu găsim justificarea și puterea de a înțelege momentele de zdruncin, de umilire sau de umilință a valorilor superioare. Neînțelegând, judecăm, ne supărăm, urâm, simțim frica într-un mod care întrece simpla ei forță protectoare și devenim intoleranți cu noi înșine, ca și cu greșelile sau comportamentele oamenilor din jurul nostru. Când vrem cu orice preț să fim fericiți, cea mai mică stare de durere, de nefericire, de iritare, de suferință ne poate crea un dezastru lăuntric și chiar comportamental. 

Un oarecare atașament de fericirea omenească am putea avea cu toții și, dacă îl avem trebuie să-l observăm și să înțelegem ce anume ni se întâmplă. Cum ne dăm seama că suntem atașați de fericire? Ei bine, cele mai mărunte comportamente neplăcute ale altor oameni ne rănesc, ne stimulează judecata, ne irită, ne mânie și ne fac să ne pierdem capacitatea de a iubi și, mai ales, toleranța. Devenim răi de dragul fericirii, cam asta-i ideea. Devenim agresivi emoțional și ne agresăm pe noi înșine, înainte de a-i agresa pe alții. Cea mai mică durere fizică sau sufletească ni se pare sfârșit de lume atunci când suntem atașați de fericirea omenească, cel mai mărunt comportament al unui partener, al unui părinte, al unui copil sau al unei alte ființe apropiate trezește în noi suferința și neînțelegerea. Fericirea ne fuge de sub călcâie tocmai pentru că suntem dependenți de ea, iar neînțelegerea ne frânge energia și puterea de a iubi.

Noi suntem oameni și oamenii vor simți întotdeauna durerea, suferința, pierderea și dificultățile condiției umane. Fără suferință nu există dezvoltare, spune Lazarev și asta nu-i o scuză pentru existența suferinței, cât un fel în care acceptăm că ea are un rol bine determinat în viața noastră. Iubirea noastră se poate ridica deasupra suferințelor pe care le îndurăm, dar asta nu înseamnă că avem scutire de suferință. Sufletul nostru poate aspira către fericire, o poate trăi, dar - în același timp - să avem grijă ca fericirea sau, mai bine spus, dependența de ea să nu ne înrăiască. Acceptarea suferinței, a durerii și a pierderii în viață, presupune o conexiune corectă cu puterea iubirii, cu puterea divină și o mai bună adaptare la viață. Durerile omenești nu există pentru a ne lua fericirea, ci pentru a ne ajuta să înțelegem că nici o stare umană nu-i fixată pe un perete pentru noi anume; fericit poate fi acela care acceptă că este și nefericit, că nu-i nefiresc să trăiești și suferința, că tocmai capacitatea de a acecpta, a tolera, a înțelege suferința și pierderile vieții deschide poarta către iubire. Dacă devenim răi în numele fericirii, rămânem în nefericire. Dar, dacă izbutim să trecem peste greutăți cu bunătate și cu înțelepciune, să ne acceptăm lacrimile și slăbiciunea pe care ele o trădează, avem capacitatea să percepem fericirea și nu atât pe aceea izvorâtă din ceea ce avem, cât pe aceea ce se naște în interiorul nostru, din ceea ce suntem."

Maria Timuc

Cheia succesului

"Nu am pierdut niciodată cu bunătatea. Este adevărat că au fost și oameni care doar au profitat de sufletul meu cald și încăpător, că au fost și oameni care mi-au răspuns cu rău la binele oferit, că au fost și oameni nerecunoscători, însă viața m-a răsplătit din plin pentru toată bunătatea mea. Tot ceea ce nu am primit de la oameni, am primit înzecit de la Dumnezeu. 
Nu am pierdut niciodată cu modestia. Este adevărat că unii oameni m-au desconsiderat și că m-au subestimat, dar cu timpul au realizat că modestia este o virtute și au ajuns să își dorească să fie ca mine. Iar ceilalți, care m-au apreciat obiectiv au câștigat în mine un prieten loial. 
Nu am pierdut niciodată cu sinceritatea. Au plecat de lângă mine doar oamenii care nu suportă adevărul și mi-au devenit dușmani doar cei nesinceri, care, oricum nu aveau ce căuta în viața mea.
Nu am pierdut niciodată cu răbdarea. Este adevărat că uneori a trebuit să aștept foarte mult pentru a-mi îndeplini câte un vis, iar alteori a trebuit să renunț de tot la visurile mele. Dar am învăţat că cele mai mari realizări necesită timp și că pentru cele mai importante lucruri trebuie să fii pregătit, pentru a ști cum să le valorifici și să nu le pierzi.
 Nu am pierdut niciodată iertând. Este adevărat că am iertat oameni care m-au rănit foarte tare, care nu și-au cerut iertare niciodată și care nici măcar nu au regretat că m-au nedreptățit. Dar iertându-i, am câștigat un suflet liber și liniștit, netulburat de amintiri triste din trecut, de regrete, de frustrări și de dureri.
 Nu am pierdut niciodată crezând în Dumnezeu. Este adevărat că uneori nu am înțeles greutățile nemeritate prin care a trebuit să trec, dar totodată mi s-a dovedit că orice problemă are o rezolvare, că orice încercare își are rostul ei, că după orice sfârșit urmează un alt început, că după orice durere urmează o mângâiere, că după orice pierdere de sine urmează o regăsire, că după orice eșec urmează o reușită. 
Nu am pierdut niciodată iubind. Este adevărat că nu mi s-a răspuns întotdeauna cu aceeași iubire, că unii oameni m-au iubit doar declarativ și că doar m-au folosit, dar eu m-am dăruit cu totul și am refuzat să nu mai cred în iubire doar pentru că am întâlnit și oameni care m-au dezamăgit. Iubind, am trăit din plin, cu bucurii și cu momente de adâncă tristețe, dar am trăit cu adevărat iar azi, privind în urmă, nu regret nimic, nu îmi este rușine de omul care am fost și mai ales, am învățat că iubirea nu cunoaște limite și că este motivul existenței mele."

Mooji