Despre mine

Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.

vineri, 3 ianuarie 2020

Preoții satului Băsești (1840-1989)




În Băsești au fost preoți destoinici, ce au condus turma cu tact pastoral și s-au contopit afectiv cu suferințele și bucuriile țăranului. Fără impulsul lor, fără cuvintele lor înțelepte, fără exemplul viu al faptelor nu s-ar fi închegat în comunitatea băsășteană acea forță religios-morală care constituie astăzi temelia ființei sale spirituale.
Pentru a zugrăvi deplin viața religioasă a parohiei Băsești redăm șirul păstorilor ei sufletești până în 1989:

1) Preotul Grigore Pop (1840-1901). Figură blajină încadrată de o barbă albă ca neaua a acestui octogenar a rămas vie multe vreme în memoria tuturor celor ce l-au cunoscut, apreciat și respectat pentru alesele sale însușiri.
2) Preotul Antoniu Bălibanu (1903- 1915). Văduv din 1912, după o bogată și prestigioasă misiune pe tărâm bisericesc și național a adormit în Domnul și a fost înmormântat la umbra bisericii parohiale.
3) Preotul Alexandru Achim (1916- 1935). Acesta a colaborat în presă și a făcut parte din mai multe societăți. Prin iubirea și atașamentul față de popor rămâne un simbol al legăturilor indisolubile ce trebuie să existe între preot și credincioșii săi.
4) Preotul Gavril Nap (1935-1939). Înzestrat cu un distinct tact pastoral și cu înaltă demnitate liturgică, i-a învățat pe credincioși să cânte cântările bisericești de la strană și a adus cărți religioase pe care le-a dăruit păstoriților săi.
5) Preotul Dumitru Săsăreanu (1939- 1949. A fost un Pastor și Dascăl al sfatului și al faptei. Părintele a îmbinat idealul de viață creștină cu imperativele sociale ale acelui timp.
6) Preotul Gheorghe Bordașiu( 1951- 1952). Fiu al satului Băsești, Părintele a participat ca delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.
7) Preotul Teodor Rusu( 1952- 1966). S-a născut în Someșeni, cartier al municipiului Cluj- Napoca, într-o familie cu 14 copii. El face parte din prima promoție de absolvenți ai Academiei Teologice Ortodoxe din Cluj-Napoca. Părintele a desfășurat la Băsești o vie activitate pastorală, cu blândețe și răbdarea ce-i erau caracteristice. Străbătând opreliștile vremii, adună în jurul bisericii pe credincioși print slujbe frumoase și predici pregătite cu migală. Cu toată primejdia la care se expunea, făcea și religie cu copiii. Se păstrează, în această perioadă, vestitul cor bisericesc, cor bărbătesc pe patru voci, condus de vrednicul cântăreț Gheorghe Pop.
În casa parohială s-a instalat de la sine putere Sfatul Popular, apoi Poșta și Biblioteca Comunală, preotul fiind nevoit să peregrineze, prin diferite case închiriate, în condiții deplorabile.

8) Preotul Vasile Moldovan(1968). S-a născut în 1938 în localitatea Lupoaia, comuna Creaca, județul Sălaj. În anul 1968 s-a căsătorit cu Ana Crișan și au împreună doi copii: Vasile-Constantin și Gabriel-Ioan. Începând cu 2 august 1968, a fost numit preot paroh în Băsești. Părintele Vasile a slujit cu devotament și iubire sinceră, menținând nestinsă flacăra credinței și bunavoire între enoriașii săi.
Pe plan gospodaresc-administrativ a avut frumoase realizări. În 1976 a reparat sfântul lăcaș, acoperindu-l cu tablă zincată și zugrăvindu-l. Tot atunci, s-au făcut treptele de ciment și gardul de fier.
În această vreme s-a efectuat reparația capitală la casă parohială, ce a fost ridicată cu un metru, după inundațiile teribile din anii 1970 și 1975.
În 1978 biserica a fost sfințită pentru prima dată de P.S. Episcop Justinian al Maramureșului. Părintele Vasile Moldovan a provenit dintr- o familie de memorandiști, unchiul său și bunicul său au fost împreună cu George Pop de Băsești la Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.

Sursă text: "Băseștiul și ilustrul său bărbat George Pop", scrisă de Dr. Irineu Pop-Bistrițeanul

miercuri, 1 ianuarie 2020

Anul Nou




de Vasile Militaru
Din cireşul veşniciei
S-a mai scuturat o floare
După ce-a visat sub lună
După ce-a surâs sub soare.
Şi-n clipita-n care floarea
A căzut pierind în vânt,
Câte visuri neîmplinite,
Câte doruri nu s-au frânt!
Dar în locul celei duse,
Altă floare vine acum,
Sufletul să ni-l îmbete
Cu nemaigustat parfum.
Şi cum primăvara codrul
Muguri mii desface-n rouă,
Floarea nouă ne aduce
Muguri de nădejde nouă.
Îmbrăcaţi al vostru suflet
În veşmânt de sărbătoare
Şi primiţi cu imn de slavă
Noua veşniciei floare.
Iar dacă-ntre voi iubirea
Va cânta fără să plângă,
Nici un vis n-o fi himeră,
Nici un dor n-o să se frângă.

An Nou binecuvântat cu iubire, frumos și pace în suflet!

"Extrage fericirea din lucrurile mărunte din viață! Extrage-o din fiecare moment de bucurie, din fiecare zâmbet, din fiecare gând optimist! Extrage fericirea din starea ta interioară, din pacea care-ți înconjoară inima, din armonia care se regăsește în mintea și sufletul tău! Joacă-te cu copiii tăi, poartă-ți gândurile la vedere, exteriorizează-ți stările și spune-le celor dragi cât de mult îi iubești! Gesturile tale să fie însoțite de generozitate și blândețe, de dragoste și veselie, de pace și suport! Extrage fericirea din ceea ce ești, din ceea ce simți, din ceea ce trăiești! E posibil ca nu întotdeauna să primești ceea ce îți dorești, însă învață cum să te bucuri de ceea ce ai și să lupți pentru lucrurile importante din viață: prietenie, iubire, bucurie, armonie, sănătate, echilibru! Credința să-ți însoțească întotdeauna gândurile și pașii, iar speranța să nu părăsească niciodată încăperile sufletului tău! Crede în puterea rugăciunii, în miracolele zilnice, în poveștile de viață din care ai ce învăța și insuflă-le tuturor adevărul, frumusețea, iubirea și simplitatea! Extrage fericirea din ziua de AZI, din cea de mâine și din cele care vor urma, dar nu uita niciodată că nectarul cel mai dulce e cel extras din clipa prezentă!"

duminică, 29 decembrie 2019

Pensiile militare de stat

De mai mult de 10 ani, opinia publică dezbate subiectul pensiilor militare. Sunt întoarse pe toate părțile motivele pentru care militarii au un sistem separat de cel public pentru calculul și gestionarea pensiilor, dacă este just sau nu, sau ce au făcut ei pentru țară și în ce războaie au luptat pentru a merita așa privilegii.
Pensionarii încearcă să se apere, acuzatorii lor sunt neimpresionați și subiectul încinge ciclic dezbaterile la televiziuni și în on-line.
Încercăm, sine ira et studio, să vedem cum stau, de fapt, lucrurile.
În primul rând, trebuie lămurită o confuzie care se induce atunci când se discută despre pensiile bazate pe principiul contributivității și pensiile militare de stat. Se lasă să se înțeleagă că militarii nu ar contribui, pe timpul carierei lor, la bugetul statului, cu alte cuvinte, fie nu ar plăti taxe și impozite, fie acestea ar fi mai mici decât în cazul altor categorii profesionale. Nimic mai greșit. Veniturile pe care militarii le obțin din solde, sunt impozitate absolut identic, ca în cazul oricărui salariat din sistemul public.
Și, totuși, care este principala diferență dintre pensiile din sistemul public și cele militare de stat?
În termenii cei mai simpli, această diferență se reflectă în modul de calcul. Dacă în sistemul public, algoritmul pe baza căruia se stabilește cuantumul pune în relație punctajul mediu anual (calculat pe baza întregului stagiu de cotizare din perioada activă) cu punctul de pensie stabilit de Guvern, pensiile militare de stat au ca bază de calcul media tuturor veniturilor brute realizate în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate. Multe țări NATO folosesc drept bază de calcul pentru pensia militară de serviciu ultimul salariu, înainte de trecerea în rezervă.
Această diferență de mod de calcul stă la originea tuturor atacurilor care au început acum mai mult de 10 ani împotriva pensionarilor militari, atacuri care revin periodic în dezbaterea publică. Militarii sunt considerați ca beneficiari de pensii “nesimțite”, de pensii speciale, de pensii nemeritate.
Sunt acuzați că ies la pensie foarte devreme, chiar în jurul vârstei de 40 de ani, cu pensii exorbitante, de zeci de mii de lei. Sună revoltător, nu-i așa? Să ne lămurim, pe scurt, încercând să nu abuzăm de cifre, statistici și formule de calcul. Și nici de lozinci sau sloganuri.

Vârsta de pensionare

În Legea nr. 223/2015 2015 privind pensiile militare de stat, vârsta standard de pensionare pentru limită de vârstă este stabilită în funcție de anul nașterii celor care trec în rezervă, pornind de la 56 de ani și trei luni, pentru cei născuți în luna octombrie 1959 și care crește progresiv, conform unei anexe care face parte din lege, până la de 60 de ani, pentru cei născuți după luna ianuarie 1970.
Această limită poate fi redusă pentru perioada în care militarii și-au desfășurat activitatea în condiții de muncă deosebite, speciale sau alte condiții (personal aeronavigant, personal ambarcat, parașutiști, sau alte categorii de persoane a căror activitate se desfășoară în condițiile menționate) cu perioade corespunzătoare.
Reducerea vârstei standard de pensionare nu poate fi mai mare de 13 ani. Prin aplicarea acestor reduceri, vârsta standard de pensionare nu poate fi mai mică de 45 de ani.
Metodologia este asemănătoare cu cea din sistemul public de pensii, care are prevederi similare pentru reducerea vârstei standard de pensionare pentru anumite categorii profesionale (personal navigant, personal care lucrează în condiții de risc radiologic, chimic, anumite categorii de personal artistic, personal care își desfășoară activitatea în subteran etc).
Există și o altă categorie de pensionari militari care au trecut în rezervă înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare: militarii disponibilizați la sfârșitul anilor ‘90, prin efectele Ordonanței 7 din 1998, ca urmare a aplicării unui program de restructurare a armatei. în urma acestor disponibilizări, efectivele militare s-au redus masiv, de la o armată de peste 300.000 de oameni, în 1990, la aproximativ 80.000 după anul 2000. Pensiile acestor militari sunt, în general, pensii militare de serviciu cu vechime incompletă, în cuantumuri reduse.
Câți pensionari militari se află în evidența Casei Sectoriale de pensii a MApN și este valoarea valoarea acestor pensii?
La acest moment, în evidența Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale se află aproximativ 65.000 de pensionari militari.
Pensia medie brută pentru vechime completă aflată în plata casei de pensii a MApN este de aproximativ 3.500 lei.
Aproape 60% din numărul total de pensionari militari au pensiile sub această valoare medie.
Doar 6% dintre pensionarii militari au pensii cuprinse între 7.000 și 10.000 de lei și aproximativ 2,6% depășesc pragul de 10.000 de lei lunar (în marea lor majoritate, foști magistrați militari sau foști aviatori).

Care este media salariilor militarilor activi?

Soldele lunare nete maxime pentru ofițeri, de exemplu, se situează, în 2019, astfel: 2.681 lei pentru locotenenți, între 3.200 și 5.400 lei pentru gradele de căpitan până la locotenent-colonel, 8.300 câștigă maximum un colonel, 10.600 lei un general de brigadă, ajungându-se până la aproximativ 17.000 lei pentru generalii de patru stele.
Pentru celelalte categorii de personal, soldele se înscriu între 1.900 și 6.000 lei pentru subofițeri și maiștri militari și între 1.700 și 3.800 de lei pentru soldații și gradații profesioniști. Cam acestea sunt salariile „exorbitante” ale militarilor.
Este algoritmul de calcul al pensiilor militare de stat justificat?

În primul rând, sistemul pensiilor militare de stat a fost instituit în România acum aproape 160 de ani, de Alexandru Ioan Cuza și păstrat aproape neschimbat de atunci încoace.
Motivarea de atunci era foarte asemănătoare cu cea de astăzi și este, în fapt principiul pe care îl urmează cam toate țările din lume. Găsim la articolul 4 din actuala lege a pensiilor, Legea 223 din 2015, următoarea formulare: “sistemul pensiilor militare de stat acoperă riscurile activității specifice sistemului de apărare, ordine publică și securitate națională, interzicerea sau restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți din Constituția României”.
Avem, deci, două filoane principale prin care legiuitorul a motivat asigurarea acestui tratament pentru militari la trecerea în rezervă: compensarea riscurilor din timpul carierei militare și instituirea unor măsuri reparatorii în raport cu limitarea sau interzicerea unor drepturi fundamentale care sunt garantate pentru restul societății. Să le abordăm pe rând.
1. Compensarea riscurilor

Majoritatea contestatarilor și opozanților sistemului pensiilor militare se raportează exclusiv la riscurile la care s-ar supune, mai mult sau mai puțin, militarii pe timpul carierei militare. Sunt voci care spun că pensiile militare s-ar justifica cel mult pentru militarii care luptă în teatrele de operații, nu și pentru cei care au rămas în țară, prin cazărmi și birouri.
Să nu intrăm neapărat în logica jurământului militar, prin care militarul se angajează să-și sacrifice viața în exercitarea îndatoririlor de apărare a țării. Am putea fi acuzați de patetism, deși eroii armatei noastre căzuți la datorie, militarii răniți în misiunile executate în teatrele de operații ori în țară și familiile acestora ar fi argumente foarte puternice.
Putem fi de acord și că unii dintre militari se supun mai multor pericole decât alții, dar rămâne de văzut cum s-ar putea cuantifica în mod obiectiv aceste diferențe. Dacă ar exista astfel de metode obiective, atunci s-ar putea discuta și de pensii diferite pentru medicii care fac operații riscante față de cei care se ocupă doar cu prescrierea rețetelor. Sau ar putea fi diferențiată importanța muncii și, implicit, a drepturilor de pensie pentru actori înfuncție de rolurile jucate de-a lungul carierei, a profesorilor în funcție de rezultatele obținute de elevi, a compozitorilor în funcție de popularitatea creațiilor muzicale, a sportivilor în funcție de complexitatea disciplinei la care au obținut medalii și tot așa. Este imposibil și nedrept să plasăm pe o scală a importanței și valorii profesiile și ocupațiile. Munca tuturor este importantă și trebuie respectată, a medicilor, a profesorilor, a muncitorilor, a militarilor, a economiștilor, actorilor, magistraților, aviatorilor, mecanicilor de locomotivă sau marinarilor, însoțitori de bord ori funcționari publici, angajați la stat ori la privat.
Revenind la militari, sunt câteva elemente de punctat în ceea ce privește raportarea lor la riscurile profesionale:
Numărul de militari rotiți în misiunile executate de Armata României în teatrele de operații, în ultimii 30 de ani, depășește 50.000.
Modificările de natură legislativă au făcut ca participarea la aceste misiuni în teatrele de operații să nu mai fie pe bază de voluntariat, ci a devenit obligație de serviciu. Ca atare, numărul militarilor trimiși în misiuni peste hotare va fi din ce în ce mai mare.
În plus, foarte multe dintre acțiunile și misiunile desfășurate pe teritoriul național implică riscuri la fel de mari (operarea aeronavelor militare, tragerile de luptă cu toate categoriile de armament, operațiunile executate cu materiale explozive, manipularea unor substanțe cu grad înalt de toxicitate și exemplele ar putea continua).
După trecerea în rezervă, militarii rămân, conform legii, cu obligații militare până la împlinirea vârstei la care se trec în retragere și sunt scoși din evidențele armatei.

2. Compensarea interzicerii sau restrângerii unor drepturi și libertăți fundamentale pentru militarii activi
Cel de-al doilea pilon pe care se legitimează sistemul pensiilor militare în toate țările în care funcționează (adică aproape toate țările NATO și multe din afara Alianței) ține de drepturile și libertățile fundamentale care sunt restrânse sau chiar interzise pentru militarii în activitate.
Haideți să vedem care sunt acestea, așa cum sunt ele prevăzute în Constituția României și care sunt prevederile corespondente din statutul cadrelor militare.

Dreptul la muncă

Constituția României: Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. Libertatea economică: Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.
Statutul cadrelor militare, cadrelor militare în activitate le este interzis:
a) să îndeplinească alte funcții decât cele în care sunt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale;
b) să fie asociat unic ori să participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale

Sunt situații frecvente în care, din cauza deselor schimbări de garnizoană pecare le fac militarii în evoluția în carieră, ei rămân unicii întreținători ai familiei, singurii care câștigă venituri. Însă posibilitatea de a presta activități lucrative suplimentare este restricționată, în condițiile prevăzute de statut.

Dreptul de asociere

Constituția României: Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.
Statutul cadrelor militare: art. 28 lit. a: militarilor le este INTERZIS să facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori să desfășoare propagandă prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice; iar la
art. 29 lit. c sunt interzise constituirea în forme de asociere cu caracter sindical ori care contravin comenzii unice, ordinii și disciplinei specifice instituției armatei.

Dreptul la grevă

Constituția României: Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.
Statutul cadrelor militare: (art. 28 lit. c) Militarilor le este INTERZIS să declare sau să participe la grevă.
Cu alte cuvinte, față de aceste interdicții, singura formă de protecție a militarilor în fața unor situații de tratament injust cu privire la drepturile care se cuvin oricărui salariat este doar cadrul legal asigurat de statutul cadrelor militare. Militarii nu pot apela la forme de organizare sindicală pentru apărarea drepturilor lor și nici nu pot întrerupe activitatea în nicio situație, așa cum o pot face celelalte categorii profesionale, chiar și magistrații, după cum am văzut recent.

Dreptul de a fi ales

Constituția României: Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară.
Statutul cadrelor militare: (art. 28 lit. b) Militarilor le este INTERZIS să candideze pentru a fi alese în administrația publică locală și în Parlamentul României, precum și în funcția de Președinte al României.

Libertatea întrunirilor

Constituția României: Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere
Statutul cadrelor militare: Art. 29 lit. g: participarea la mitinguri, demonstrații, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical este INTERZISĂ
Una dintre sintagmele care au fost atribuite militarilor este și aceea de „marea mută”. Înțelegem acum că acest lucru se datorează nu lipsei de apetență pentru atitudinile civice, ci interdicției exprese din statutul cadrelor militare.

Libera circulaţie

Constituția României: Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat.
Statutul cadrelor militare: art. 29 lit h: cadrele militare în activitate se pot deplasa în străinătate în condițiile ce se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naționale.
Deplasarea militarilor este restricționată nu doar pentru străinătate, ci și pe teritoriul național, prin regulamentele aplicate, în care sunt prevăzute proceduri de avizare a „părăsirii garnizoanei”, chiar dacă aceste deplasări se fac în timpul liber, în interes personal.

Libertatea de exprimare

Constituția României: Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
Statutul cadrelor militare: (art. 29 lit a) opiniile politice pot fi exprimate numai în afara serviciului. De asemenea, interacțiunea militarilor activi cu mass-media este posibilă doar cu respectarea unor proceduri prevăzute de reglementările interne în acest domeniu.

În plus:

Constituția României: Munca forţată este interzisă. Dar nu constituie muncă forţată activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare.
Cu alte cuvinte, militarii se află la dispoziție 24 de ore din 24. Ei pot fi chemați oricând de la domiciliu sau din timpul liber pentru îndeplinirea sarcinilor și misiunilor încredințate, pot fi solicitați să intervină în sprijinul autorităților locale și centrale pentru limitarea efectelor calamităților naturale sau vremii nefavorabile, sunt dislocați pe perioade lungi în poligoane și facilități de pregătire și instruire, fără a primi drepturi salariale suplimentare și fără posibilitatea de a refuza aceste sarcini. De altfel, refuzul de a executa un ordin legal, precum și insubordonarea reprezintă pentru militari infracțiuni pedepsite de Codul Penal.

Concluzii:

Pe acest al doilea palier de argumentație, este evident că, în situația în care s-ar considera justificată eliminarea pensiilor militare de stat, în scopul tratamentului egal al pensionarilor, este necesar tratamentul egal și nediscrimnatoriu și pe timpul desfășurării vieții active. Nu putem discuta de tratament egal DOAR la sfârșitul carierei, ci și pe timpul acesteia.
Există două opțiuni pentru aceasta:
Interzicerea drepturilor și libertăților fundamentale menționate mai sus TUTUROR categoriilor de salariați, din mediul public sau privat, ceea ce evident, ar fi o aberație.
Eliminarea tuturor interdicțiilor și restricțiilor din domeniul drepturilor și libertăților fundamentale pentru militari. Aceasta ar însemna renunțarea la Statutul cadrelor militare și remunerarea militarilor potrivit Codului muncii.

Aceasta ar însemna, printre altele:
Militarii își vor desfășura activitatea după programul de lucru valabil pentru toate celelalte categorii de salariați. Activitatea care depășește opt ore de lucru va trebui compensată în conformitate cu Codul muncii, iar menținerea activității 24 de ore din 24 în unitâțile militare va trebui acoperită cu costurile și personalul suplimentar necesare pentru încadrarea în prevederile legislației muncii. Altfel spus, vom avea apărare națională opt ore pe zi, în general, cu excepții acolo unde se pot organiza schimburi de lucru.
Militarii vor avea dreptul de a se asocia în sindicate, care să negocieze pentru ei condițiile de muncă, de salarizare, condițiile în care se acceptă executarea misiunilor cu grad ridicat de risc, condițiile în care se execută sau nu ordinele. Va fi necesară, complementar, abrogarea acelor prevederi ale Codului Penal referitoare la militari, în aspectele care vor intra în contradicție cu Codul muncii.
Posibilitatea pentru militarii în activitate de a se înscrie în partide politice, de a face propagandă politică în unitățile militare, de a candida în administrația publică locală și în Parlamentul României, precum și la Președinția României.
Posibilitatea militarilor de a declara grevă, de a organiza mitinguri și demonstrații de protest ori de câte ori se consideră neîndreptățiți.
Prestarea liberă a oricărei activități economice, afaceri, inițiative private care să completeze veniturile militarilor, în aceleași condiții cu ale salariaților din sistemul public sau privat.

Dacă ne dorim o astfel de armată, dacă putem crede că acesta ar putea fi cel mai eficient mod de a organiza sistemul de apărare și securitate națională pentru România, atunci eliminarea sistemului pensiilor militare de stat ar fi posibilă și pensionarii ar putea beneficia de același sistem de calcul al pensiilor. Tratamentul egal cu sistemul civil trebuie asigurat, așa cum arătam mai sus, pe întregul traiect profesional al militarilor, nu doar după trecerea în rezervă.
Actualul sistem al pensiilor militare de stat este departe de a fi unul perfect. În ultimii 10 ani, legistația incidentă a fost modificată de patru ori, ceea ce a creat disfuncționalități în armonizarea tuturor situațiilor.
Aceste schimbări legislative au generat și unele situații anormale, excepții, care sunt vânate cu predilecție și servite ca argumente imbatabile. Știm însă că excepțiile nu pot da măsura întregului sistem și că generalizarea unor aspecte punctuale nu servește decât intențiilor de a învrăjbi și diviza categoriile profesionale. Să sperăm că lucrurile vor fi înțelese și așezate, cu înțelepciune, în perioada care va urma. Acest material documentar reprezintă o astfel de încercare, de a privi lucrurile în ansamblul lor.

marți, 24 decembrie 2019

Crăciunul

"Crăciunul este lumina care învinge întotdeauna întunericul, binele care biruie răul, viața care învinge moartea. Acum mai bine de 2000 de ani istoria s-a rupt în două, timpul s-a oprit în loc și apoi a luat-o de la capăt.
În fiecare an, în decembrie oamenii se regăsesc pe ei înșiși în preajma acestei sărbători, își regăsesc încrederea, bunătatea, înțelepciunea și lumina din suflet care să-i călăuzească tot anul.
Crăciunul este sărbătoarea spiritului, a fericirii, a curățeniei sufletești, a credinței și purității. Este sărbătoarea iertării și a mulțumirii. Este un moment în care toate cele rele trebuie lăsate de o parte și inima trebuie încărcată cu speranță. Este prilejul de a petrece timpul împreună cu cei dragi. Crăciunul înseamnă și colinde și bucurie, iar minunea nașterii Mântuitorului cuprinde sufletele și le înnobilează."-Mariana Manea

Crăciun Fericit!

Azi, în Ajun de Crăciun, doresc tuturor oamenilor, sărbători cu bine, cu linişte şi cu bucuriile Crăciunului copilăriei!
Magica sărbătoare a Naşterii Mântuitorului Nostru Iisus Hristos să ne găsească pe toţi mai buni, mai iubitori, mai smeriţi şi mai aproape de Dumnezeu!
Dăruiţi din toată inima celor amărâţi şi loviţi de soartă şi bunătatea dumneavoastră va fi răsplătită însutit!

"25 Decembrie e ziua lui Iisus! Să ne bucurăm că îl putem primi, cu speranța că de această dată va fi mai bine și că ne vom ridica peste toate umbrele lumești și vom putea pune mai presus de toate: *IUBIREA * VIAȚA * IERTAREA *
E ajunul tainei celei mai adânci...
De ne-am trezi la răsărit cu inima curată cu care am venit pe lume, am putea-o schimba și ar fi o lume mai bună."-Maria A. M-Kästner

”Cred cu adevărat că dacă vom continua să spunem povestea Crăciunului, să cântăm colinde şi să trăim spiritul Crăciunului, vom putea aduce bucurie, fericire şi pace acestei lumi.”-Norman Vincent Peale
"Crăciunul nu este atât deschiderea cadourilor, cât deschiderea inimilor noastre."-Janice Maeditere
"Crăciunul este pătura magică ce ne acoperă, acel ceva atât de intangibil de parcă este un parfum. Poate ţese un val de nostalgii în jurul nostru. Crăciunul poate fi o zi de sărbătoare sau de rugăciune, dar va fi întotdeauna şi o zi de aducere aminte în care ne gândim la tot ce am iubit vreodată..."-Augusta E. Rundel
"Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune.”-Calvin Coolidge
"Ce este Crăciunul? Este nostalgie pentru trecut, curaj pentru prezent, speranţă pentru viitor. Este o dorinţă ferventă ca fiecare ceaşcă a vieţii să fie plină de binecuvântări bogate şi eterne şi ca fiecare drum să ducă spre pace!"-Agnes Pharo
"Crăciunul e lumina care biruie întunericul, binele care distruge răul, viața care învinge moartea. E ziua când totul s-a schimbat. Istoria s-a rupt în două. Timpul s-a oprit, apoi a luat-o de la capăt.
Crăciunul e sărbătorirea lui Hristos!"

Să aveți numai bucurii, sănătate și iubire! Crăciun Fericit!

luni, 4 noiembrie 2019

Întâlnire cu Bunul-Simț....

Astăzi, de Ziua Bunului-Simț, am avut ocazia de a mă bucura de această nestemată umană, întâlnind un om frumos, pe care nu cred că-l voi uita vreodată. Neavând permisiunea domniei sale de a-i declina identitatea, voi utiliza abrevierea numelui său, M.L.,, un om de 76 de ani, cu spirit tânăr, un manager general de circa 40 de ani la o societate comercială, ce a avut circa 4000 de angajați, printre ei aflându-se până la ieșire la pensie și socrul meu.
Deși ne cunoșteam din vedere, fiind la un moment dat amândoi în viața politică, nu m-a interesat nicidată să aflu alte detalii din viața dânsului, ce se află în spatele politicianului M.L.. La fel ca mine, în politică, militam pentru integritate și meritocrație, principii ce ne-au determinat să trecem pragul arenei politice, mânați de crezul liberal, iar apoi să părăsim viața politică, dezamăgiți, când crezul nostru a fost terfelit în picioare de interese meschine.
În urma întâlnirii noastre de astăzi, a discuțiilor ce au avut loc, a faptelor evocate, am descoperit că bunul-simț nu a murit, iar acest miracol al supraviețuirii acestui dar nestemat se datorează unor oameni precum M.L..
Deși o pasăre rară, bunul -simț nu a pierit, iar orice înâlnire cu acesta îmi oferă speranța că poate exista viitor frumos, dacă îl vom păstra la loc de cinste, săvârșind, mereu, dezinteresat fapte bune.

joi, 15 august 2019

Dilemă...


„Eu cu cine votez?” este una dintre cele mai emblematice replici din literatura română, valabilă pentru Epoca Modernă și pentru cea Contemporană. Această sintagmă a fost atribuită unui „cetățean turmentat”, cel care era complet bulversat de haosul politic, social, electoral din jurul său. 

Eu, asemenea cetățeanului turmentat, nu știu cui să-i ofer votul meu.

În 2014, i l-am oferit lui Iohannis, în plus, i-am făcut și campanie, iar apoi, văzându-i alegerile greșite și oamenii de care s-a lăsat înconjurat (Mihalache, Bușoi etc), am decis să-l contest ori de câte ori am avut ocazia, dar, de asemenea, când s-a poziționat corect, am fost de partea lui, chiar dacă unii, pe atunci, mi-au pus eticheta de "iohannist" sau "nazist". În 2019, la alegeri nu voi semna pentru Iohannis, așa cum s-a întâmplat în urmă cu cinci ani, însă, de va ajunge în turul doi, de va reprezenta răul mai mic, îl voi vota.
Pe Dăncilă, nu aș vota-o niciodată. Am pretenții mici, de bun-simț, candidatul să se ridice măcar la nivelul minim de inteligență al românilor. De asemenea, faptul că a fost în umbra lui Dragnea, chiar o marionetă a acestuia, așa cum ea singură s-a dat de gol, mă împiedică să înghit în sec și să-i dau votul meu. Nu vreau să omit de politica de ciopârțire a statului de drept, sau de recursul compensatoriu în antiteză cu așa- zisa decizie de luptă împotriva criminalității a doamnei VV Dăncilă. Totodată, nu-mi place ipocrizia,faptul că se laudă cu rezultatele economice ale României, în timp ce se fac împrumuturi care pun în pericol viitorul țării  și nici răzgândeala cu impozitarea pensiilor speciale mari, cele de peste 7000 de lei..
Pe useristul Barna, cel ce critică pe toată lumea, dar se bucură de contractele cu statul, pe cel care simpla prezență fizică pe scaunul de la Cotroceni, ar fi împiedicat tragediile de la Caracal, n-am cum să-i ofer votul meu, chiar dacă voi intra în conflict deschis cu unul dintre membrii familiei mele.
De Tăriceanu, cu un partiduleț ajuns în mai 2019, la 4%, făcut cu concursul trădătorilor din PNL, la Satu Mare, mi-e și silă să vorbesc. Cum să fii la guvernare și, în același timp, în opoziție?!
Despre alți candidați, momentan, nu are niciun sens să fac vreo referire.
Aștept un candidat pe care să-l votez în ambele tururi, cu inima deschisă! De nu va fi, cu siguranță, voi vota răul mai mic!
În zilele noastre, majoritatea românilor suntem turmentați în preajma alegerilor, oricare ar fi ele, deoarece există o serie de factori care perturbă actul legal de exercitare a votului, factori pe care i-aș analiza astfel:
- În România postdecembristă, rar sau deloc oamenii au folosit votul pentru un anumit candidat la o funcție în stat din încrederea avută în acel personaj politic sau din convingerea că programul său politic va fi unul de succes, care va purta statul pe culmile gloriei. Cel mai adesea, în România s-a votat și se votează negativ: pentru a nu câștiga x, îl votăm pe y, ceea ce reliefează mai multe lucruri: nu există candidați perfect pregătiți, nu au capacitatea de a convinge, nu au viziune politică.
- Votul nu este întotdeauna exercitat conform propriei voințe și convingeri. Nu mai este un secret că în multe zone ale României, cetățenilor li se „sugerează” imperativ cui să acorde votul lor, fiind convinși prin pierderea ajutorului social, concediere.
- În România nu există un apetit al informării corecte despre ce se petrece în plan politic, de ce se întâmplă anumite evenimente și ce semnificație au ele. De 30 de ani, odată cu diversificarea televiziunilor, votanții au fost intoxicați cu informații politice, nu întotdeauna adevărate, dar contradictorii. Pentru un individ fără o bază cognitivă elementară, este imposibil a discerne între adevăr și minciună în aceste cazuri și, astfel, devine victima situației de la punctul de mai sus. 
- În 2019, într-o țară membră UE, campaniile electorale încă se mai fac pe baza micilor, fasolei cu ciolan și berii, nu pe baza argumentelor de sorginte politică. Candidații nu doresc să convingă rațiunea cetățeanilor, ci stomacul acestora. Există și multă strategie: se merge cu aceste „daruri” acolo unde populația este îmbătrânită, sărăcită și neinformată. Între doi mici și o halbă de bere, oamenilor li se vorbește despre cât de răi sunt contracandidații și cum nu au făcut nimic atâția ani și cât de bravi sunt ei, câte au realizat.
- Masele de oameni sunt extrem de ușor de manipulat. Acest fapt s-a întâmplat dintotdeauna: este suficient să fie convins un membru al familiei că trebuie să voteze cu x, pentru ca toți ceilalți, sau majoritatea, să îl urmeze. Puțini oameni mai reflectează și își mai pun corect întrebări față de ceea ce se petrece, nu mai au nici timp și nici răbdare să o mai facă.
- Cetățenii României contemporane și-au pierdut încrederea într-un viitor mai bun, în oameni politici implicați și binevoitori. Pe fețele bătrânilor României se citește dezamăgirea și înșelarea așteptărilor lor de la Revoluția din 1989, când totul părea posibil și binele apărea realizabil, pentru ca azi, aceștia să se resemneze că își văd copiii, plecați la muncă în străinătate, o dată la câțiva ani, că își cunosc nepoții când sunt deja mari, că trebuie să trăiască dintr-o pensie mizeră după zeci de ani munciți în condiții grele și că sunt mințiți la fiecare 4 sau 5 ani, în campanii electorale, cu același promisiuni lipsite de fond. 
- Ne lipsește responsabilitatea implicării civice. Considerăm că votul nostru nu are cum să schimbe nimic, în consecință ce rost are să ne deplasăm de acasă. Ceea ce este complet greșit, deoarece nepăsarea, delăsarea nu aduc nimic bun, nu schimbă nimicul în bine. 
Votul, votanții și votații se găsesc într-o relație de interdependență, care ar trebui înțeleasă și însușită de cei din urmă, în mod special: funcțiile de conducere în stat se obțin grație voturilor cetățenilor, motiv pentru care votații ar trebui să conștientizeze că nu le revine meritul de a se afla acolo, că nu sunt veșnici și că sunt puși acolo de votanți pentru a le servi interesele. Votații nu sunt împărați sacrosanți, iar funcția lor nu este una ereditară și viageră, așa cum s-ar putea înțelege din atitudinile lor sfidătoare.

duminică, 11 august 2019

O Duminică de neuitat...


În sfârșit, a sosit ziua mult așteptată a Unirii, Duminică, 1 decembrie 1918. După slujbele oficiate în sfintele biserici, în Sala Unirii intră cei 1228 de delegați oficiali.

Pe o scenă improvizată, la 10:30, urcă, în aclamații și urale furtunoase, membrii Consiliului Național Român Central. Aici, mai întâi, se propune Biroul Adunării, fiind desemnat ca președinte George Pop de Băsești. La orele 11:00, într-o atmosferă de puternic entuziasm, deschide Marea Adunare printr-o frumoasă și vibrantă cuvântare. Printre altele spune: „Dușmanii seculari, care ne-au ținut veacuri de-a rândul în lanțuri fizice, ne-au ținut, până ieri, înlănțuiți sufletește, înăbușind cu brutalitate toate manifestările sufletului românesc, dornic de libertate și cultură națională. Lanțurile acestei robii suntem chemați, fraților, să le zdrobim astăzi, în această Mare Adunare Națională a tuturor românilor din Ungaria și Transilvania, aici pe pământul stropit de sângele martirilor Horea și Cloșca. Vrem să zdrobim lanțurile robiei noastre sufletești, prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: unirea tuturor celor de o limbă și de o lege într-un singur și nedespărțit Stat Românesc. Lăsați-vă pătrunși, fraților, de fiorii sfinți ai acestui strălucit praznic național și, în cea mai deplină și frățească armonie, să clădim temeliile fericirii noastre naționale viitoare!” 
După încheierea cuvântărilor oficiale, "Badea George" supune Adunării spre aprobare hotărârea luată, care a fost primită cu unanimitate și cu mare însuflețire. Pe urmă, în calitate de președinte, el a anunțat această hotărâre solemnă: „Adunarea Națională a poporului român din Transilvania, Banat și părțile ungurene a primit rezoluțiunea în întregimea ei și, astfel, reunirea acestor provincii românești cu țara mamă este pentru toate veacurile decisă”.
Pentru ca treburile publice să fie cârmuite în chip constituțional, s-a propus spre aprobare Adunării lista Marelui Sfat Național, adunarea legislativă provizorie, și au fost aprobați prin aclamații cei 212 membrii ai acestui for. Toți care se aflau în Sala Unirii s-au îndreptat spre Câmpul lui Horea pentru a vesti noua și marea înfăptuire a idealului național mulțimii de oameni, adunați aici de pretutindeni. Aceștia au așteptat ceasuri întregi, în frig și lipsuri, cu răbdare, conștienți fiind de însemnătatea evenimentului crucial. Când au fost întrebați dacă vor unirea cu România, toți au răspuns un Da cu rezonanță de tunet. Tiron Albani își amintește că acest Da avea ceva supra-omenesc, căci izvora din adâncul a patru milioane de inimi, reprezentate la Alba Iulia de peste 130.000 de participanți. 
La 2 decembrie, George Pop a fost ales președintele Marelui Sfat Național. În această calitate, la încheierea ședinței, mulțumește lui Dumnezeu pentru realizarea actului măreț al Unirii, încheind cu aceste cuvinte biblice: „Acum slobozește, Doamne, pe robul Tău în pace, că am văzut mântuirea neamului meu!”. Referindu-se la acel moment emoționant, Ioan Bordea spunea: „Vocea bătrânului apostol, întretăiată tot mai mult de suspine, se stinse. Lacrimile curgeau din ochii lui înviorați de măreția momentului și, plângând el, plângeau cu toții. Erau lacrimile curate ce curgeau din ochii care au avut fericirea să vadă dezrobirea neamului; erau lacrimile de bucurie pentru cel mai mare capitol pe care românii îl înscriau în istoria neamului lor”.

EU

EU

IONEL MESAROŞ

IONEL MESAROŞ

Ionel Mesaroș

Ionel Mesaroș

VĂ MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !

VĂ   MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !

Primăvara

Primăvara

Vară

Vară

Toamnă

Toamnă

Iarnă

Iarnă

Radio Whisper

Radio Whisper | RadioWhisper.com

Etichete