Despre mine

Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.

joi, 31 decembrie 2009

ANUL NOU FERICIT !




Norocul vietii sa va vie lin,
In el sa se odihneasca
Cel mai frumos destin;
Durerea omeneasca nicicand sa nu v-ajunga
Sa fie scurt necazul
Si fericirea lunga !
La multi ani !
Fam.Ionel Mesaros

miercuri, 30 decembrie 2009

LA MULTI ANI !


“La multi ani cu veselie,sanatate pe vecie,casa plina cu bucate,dragoste pe saturate,bani la greu, noroc cu carul…LA MULTI ANI si sus paharul!”

sâmbătă, 26 decembrie 2009

RETETA ANULUI NOU

CUM “SE PREPARA” ANUL NOU ...
Se iau douasprezece luni, se curata bine de amaraciune, stress, mandrie, invidie, egoism, formalism si frica.

Se imparte fiecare luna in 28-31 de zile, pentru ca provizia sa ajunga exact un an.
Se cantareste munca si linistea, adaugandu-se chibzuinta si harul.
Se cerne cu abilitate, iubire si vointa, intelepciune, ingaduinta, frecandu-se cu sinceritate, tandrete, gratie si alint.
Se uneste rabdarea cu bunavointa, muzica si buna dispozitie.
Se impatureste cu intelegere si speranta, se pudreaza cu sacrificii, se presara vraja, daruire si receptivitate.
Se acopera cu amabilitate, gingasie si mult bun simt.
Se indulceste cu multa toleranta, optimism, veselie si umor.
Se aromeaza cu blandete, bunatate, concesii si acuratete sufleteasca.
Tapetata cu afectivitate si pretuire, se coace la caldura inimii, cu dragoste din belsug.
Se flambeaza cu puritate, stima si respect.
Preparatul se serveste zilnic, cu buchete de fericire, ornat cu surprize, invelit in invioratoarea si inepuizabila credinta in Dumnezeu!
Pofta buna!”

URARI DE CRACIUN

Acum, cand colindele, toate nascute sub zapezi, aduc cu ele mireasma de Iisus nascut in iesle, simtim si noi tot mai tare atmosfera de sarbatoare ce se apropie. Deschideti usa si lasati Spiritul Craciunului sa va intre in casa! Deschideti inimile si lasati Bucuria si Implinirea sa va intre in suflet! Deschideti larg bratele si imbratisarea voastra calda, vorba buna si gandul curat sa fie cel mai de pret cadou pentru cei dragi! Fie ca Iubirea, Intelepciunea, Increderea si Generozitatea sa va calauzeasca pasii in noul an!
Duhule Sfant, Te rog sa-i ajuti si sa-i ocrotesti pe cei care citesc aceaste randuri,Te rog sa le binecuvantezi familia, prietenii, rudele si pe cei pe care ii iubesc, iar acolo unde exista durere,Te rog sa le daruiesti pacea si mila Ta!Acolo unde exista indoiala, Te rog sa le inspiri o incredere innoita prin Harul Tau! Unde exista o nevoie,Te rog sa le-o implinesti! Binecuvanteaza-le ,Tu, caminul, familia, munca!Da-le Intelepciune si Lumina in viata lor! Binecuvanteaza-i cand pleaca si cand se intorc acasa! Mergi inaintea lor si Deschide-le calea! Calauzeste-i si Ocroteste-i ,clipa de clipa, in toata viata lor! Fa ca pentru fiecare Craciunul sa fie deosebit acolo in suflet macar! Duhule Sfant, iti multumesc ca Tu vei face mai mult decit iti pot eu cere..si ca le vei da mai mult decat le pot ura!
SARBATORI FERICITE!
CU RESPECT !
FAM.IONEL MESAROS

duminică, 20 decembrie 2009

PARFUMUL SARBATORILOR DE ALTADATA




Desi au trecut mai bine de 2000 de ani de la Nasterea Mantuitorului, timpul nu a reusit sa acopere acest moment in uitare.
Amintirile din anii copilariei si acum,dupa zeci de ani ,imi raman vii.
Dorul meu tanjeste dupa acele clipe de neuitat,smulse ,parca,din poveste,cand alaturi de ceilalti semeni,cu toate ca traiam sub o feroce dictatura-care incercase din rasputeri sa ne rupa de credinta,ne bucuram ca niste copii ,indiferent de varsta pe care o aveam,de magia sarbatorilor de iarna.
Nimeni n-a reusit sa invinga spiritul acestor sarbatori sfinte.
Cu toate ca multi dintre cei langa care ma bucuram de aceste momente sacre au trecut la cele vesnice,le pastrez ,ca pe o icoana, amintirile legate de acestia,cand ne pregateam ,cu luare-aminte,sa praznuim Sfintele sarbatori de iarna.
Acolo,in Maramures,in zona Codrului, loc in care imi am obarsia,in localitatea Basesti,datinile si colindele Craciunului,mostenite si pastrate cu sfintenie,sunt un minunat prilej de a patrunde in tainele sufletului acestor romani si de a surprinde pe viu felul in care un stravechi popor latin imbogateste traditionalele sarbatori de iarna.
Si astazi,credinciosii din Basesti spun ca Dumnezeu a lasat colindele ca,in fiecare an,de Craciun,numele cel sfant al Domnului sa vina in urechile oamenilor si sa-i abata de la calea rautatilor.
La romani, Sfintele sarbatori de iarna incep odata cu intrarea in
Postului Craciunului (15 noiembrie) si tin pana la Sfantul Ioan (7 ianuarie).
Postul Craciunului este, in felul sau, un paradox: un post de bucurie; desi in
traditia crestina postul inseamna pocainta, asceza, intristare. Postul Craciunului insa inseamna toate acestea numai in masura in care simbolizeaza intunericul in care se afla lumea inainte de venirea Mantuitorului. Dar intrucat asteapta si prevesteste Nasterea lui Mesia, este un post de bucurie, un post usor, cu dezlegare la peste in fiecare sambata, duminica si sarbatoare mai importanta.
Si astazi,imi amintesc cu mare satisfactie felul in care ne pregateam pentru acest Praznic Imparatesc.Cum am intrat in post ,aveam dezlegare la colinda si incepeam discutiile preliminare cu prietenii din leatul meu,pentru a pune la cale sarbatoarea veseliei,stabilind modul nostru de exprimare a bucuriei prilejuite de Nasterea lui Hristos.Functie de varsta ,alegeam sa mergem cu traista la colindat,cu Steaua ori Viflaimul;sau in cete de colindatori.
Caracteristice perioadei acestui post, in
comunitatea romaneasca sunt pregatirile pentru marea sarbatoare a Craciunului (atat din punct de vedere gospodaresc, cat si din cel al obiceiurilor) si serbarea sarbatorilor crestine din aceasta perioada.
Desi punctul culminant al acestor sarbatori este Craciunul,mi se pare normal sa trec in revista si celelalte sarbatori din acest post;mai ales ca unele dintre acestea sunt foarte putin cunoscute,in special din cauza incercarilor de desacralizare a mirificelor sarbatori de iarna,prin promovarea unor obiceiuri ce nu au nimic comun cu cele sfinte.
In privinta sarbatorilor din post, ele debuteaza cu Filipii de toamna, serbati intre o zi si sapte zile, in perioada de 12-23 noiembrie. Ei se spune ca erau "un fel de spirite supreme ale lupilor, (... ) cel mai mare si cel mai rau fiind Filipul cel Schiop.
Pe 21 noiembrie, este o alta sarbatoare importanta, cunoscuta in popor sub numele de Ovidenie. Este vorba de Intrarea in
Biserica a Maicii Domnului, care a ramas vreme de 12 ani in Sfanta Sfintelor a templului iudaic, pentru ca apoi sa fie logodita cu dreptul Iosif. In popor se spune ca, in aceasta zi, cerurile se deschid si animalele vorbesc; se fac praznice pentru cei ce au suferit moarte napraznica.
Pe 4 decembrie ,se tine
Sfanta Varvara ,izbavitoarea de otrava, de bube si pazitoarea lumii de Antihrist.
Cu strasnicie se mai tine si
Sfantul Spiridon, Facatorul de minuni (12 decembrie), fiind considerat tot un sfant periculos. Cumva acest tip de sarbatori (generate de frica si nu de cinstirea sfintilor) pare a nu fi tinut din motive crestine. Si totusi frica de Dumnezeu este considerata a fi inceputul intelepciunii. Alternativa crestina la frica ce-i determina pe romani sa tina o anumita sarbatoare este dragostea adevarata de Dumnezeu si de sfinti, despre care Sfantul Antonie cel Mare spune ca biruieste frica.

Pe 6 decembrie, este praznuit Sfantul Nicolae(San Nicoara). El ar fi al doilea sfant facut de Dumnezeu si ar sta de-a stanga Acestuia (primul facut, Mihail, are cinstea sa stea de-a dreapta). San Nicoara pazeste Soarele, care are adesea tendinta sa fuga, ca un cal naravas. San Nicoara e acum batran, dar in tineretile lui unii zic ca ar fi fost podar, iar altii ca ar fi fost corabier si pescar (ca protector al corabierilor, Sf. Nicolae este cunoscut pe scara larga, atat in Rasarit cat si in Apus). El ar fi oprit si apele Potopului pe vremea lui Noe.
Pe 20 decembrie, se sarbatoreste Ignatul.Numele zilei se trage de la Sf.
Mucenic Ignatie Teoforul, trecut in calendarul bisericesc la data respectiva. Pentru tarani, Ignat a fost insa un simplu om necajit care, vrand sa-si taie porcul, ca tot romanul, a scapat securea in capul lui tata-sau, omorandu-l pe loc, apoi caindu-se toata viata si primind mila de la Dumnezeu si Sfantul Petru. In ziua de Ignat se taie porcul si nu e bine sa lucrezi altceva. Porcul nu-i luat chiar pe nepregatite, caci se spune ca, in noaptea de dinaintea Ignatului, isi viseaza cutitul... Cu sangele porcului se face semnul crucii pe fruntea copiilor, ca sa fie sanatosi peste an. Dupa taiere si transare, urmeaza „pomana porcului“, la care iau parte casnicii si ajutoarele .
In Ajunul Craciunului,dupa ce curatenia era definitivata, in fiecare an ,eu si fratii mei, impodobeam bradul, taiat de la marginea padurii ,decorandu-l cu beteala ,cu fasii de hartie creponata,cu fructe si globuri artizanale, cu conuri de brad ,cu colacei minusculi,cu obiecte care de care mai haioase,care sa suplineasca saloanele de ciocolata(considerate un lux in anii copilariei mele).
Mirosul de brad se amesteca cu cel de mere ,prune uscate in cuptor,gutui, struguri conservati in camarile racoroase ,vin cu un buchet inmiresmat, must ;dar mai ales cu cel de carnati ,muraturi, racituri ,sarmale fierte in oala de lut ,colacei,pupaze,prajituri cu miere,haiose,cornulete si alte bunatati pregatite cu sufletul de mama mea,incat nu puteai sa ramai indiferent la cele descoperite .
Apogeul sarbatorilor de iarna are loc pe 25 decembrie:Craciunul.
Mos Craciunul cu plete dalbe, astazi imbracat in costum rosu, cu sacul doldora de jucarii sau alte atentii, deplasandu-se in sanie trasa de reni, de cerbi sau de iepurasi, nu tine deloc de vechile traditii romanesti, ci reprezinta, ca si pomul (bradul) de Craciun, un imprumut tarziu din lumea apuseana, neatestat la noi inainte de secolul al 19-lea. Comunistii l-au rebotezat Mos Gerila (uzand abil tot de un nume de personaj fantastic din basmele populare), pentru a estompa pe cat cu putinta implicatiile religioase.
Traditia crestina spune ca Mos Craciun ar fi fost proprietarul sau paznicul binevoitor al staulului in care a nascut Fecioara. Dupa o alta varianta a legendei, el a fost, dimpotriva, un om bogat si rau, care ar fi refuzat sa dea ajutor Mariei, de n-ar fi intervenit nevasta-sa, Craciuneasa. Ba mai mult, de furie ca femeia i-a ajutat pe straini, el i-ar fi taiat mainile de la coate, dar acestea s-au refacut in scalda Pruncului. Pentru inima ei buna, Craciuneasa trece drept patroana a moaselor. In fata unei asemenea minuni, Craciun insusi se spaseste si se crestineaza, devenind primul dintre sfinti. S-a spus si ca personajul popular ar fi continuarea unei vechi zeitati pagane a locului. Se stie, bunaoara, ca sarbatoarea Nasterii Domnului s-a suprapus pe vechea sarbatoare a nasterii zeului Mithra . In vechime, crestinii sarbatoreau tot acum si Anul Nou, ceea ce explica faptul ca Anul Nou actual (1 ianuarie) mai este numit pe alocuri si „Craciunul cel mic“.
In satul meu natal ,exista o legenda care care ne incredinteaza ca atunci cand colindele nu se vor auzi pe pamant,vor iesi diavolii si astfel lumea va intra pe mana lor.In consecinta,oamenii locului, in Ajunul Craciunului,ies la colindat;Tonul il dau copiii cu glasurile lor argintii, cu glasuri angelice ce transmit mesajul pacii betleemice.Candva,colinda lor se facea doar la geam;In schimbul colindei,primeau mere,nuci,pupaze si colaci.Astazi,colinda se face in casa,iar plata colindei se face mai ales cu “parale”.
Imi amintesc cu placere de zilele in care colindam pe ulitele satului,neocolind nicio casa luminata , colindand ,deopotriva,pe bogati si pe sarmani .Cu toate ca lacrimile ne siruiau pe obraz de frig si gatlejurile ne erau amortite,nu ne opream din colindat pana nu treceam pragul fiecarei case;Mai mult ,cand treceam pe langa cimitire (temetee),ii colindam pe cei plecati ,cu acel colind pagan:”O moarte ce ti-as plati,/Vita- verde –Iadara,/La mine de n-ai veni…/”Pe drum colindam: “Noi umblam a colinda, marut-margaritar” pana ajungram la usa casei;Acolo, treceam pe colindul”Deschide usa crestine”.Dupa ce eram poftiti inauntru ,colindam “Ce vedere minunata” sau “Din raiul cel luminos”, iar ca sa iesim din casa ,colindam”Trei pastori se intalnira”.
Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei stravechi, desigur precrestin, dar care, in timp, a ajuns sa faca, s-ar zice, casa buna cu crestinismul. Cantecelele respective atrag norocul sau binecuvintarea asupra oamenilor si gospodariilor, pentru tot anul care urmeaza. . O categorie importanta de colinde sunt strict legate de Craciunul bisericesc, evocand inchinarea magilor-Viflaimul sau panica si viclenia lui Irod (Irozii), culminand cu taierea pruncilor (cei 14000, pe care Biserica ii pomeneste pe 29 decembrie). Scenariile sunt simple, cuceritoare in naivitatea lor. Cam in acelasi timp, tinerii umbla cu Capra sau cu Ursul (numai in ultima vreme), in cete pestrite si galagioase. Cantecele de stea cu care suntem familiarizati astazi (mai ales „
Steaua sus rasare...“) sunt de origine culta, adeseori chiar bisericeasca.
In noaptea de Craciun,veselia continua pana la ivirea zorilor,cand doar intarziatii mai trec singuratici pe ulite prin troiene de zapada ce le impiedica drumul.
Colinda romaneasca din Basesti nu este o notiune statica,lipsita de viata.Ea circula o data cu colindatorii si duce din casa in casa fiorii credintei si ai traditiei,tine puternica legatura cu trecutul,cu fiinta eterna a neamului.Scanteind plina de taina in salba traditiilor si obiceiurilor stramosesti ,colindele graiesc din adancime de veacuri despre bogatia si bunatatea sufletului romanesc ,izvoditor de frumuseti.
O sarbatoare de iarna importanta este cea a Anului Nou.
Vestea Anului nou se face simtita inca din Ajun, cand fiecare om asteapta cu nerabdare urarea “Anul Nou Fericit”,din partea celor tineri carora li se raspunde:”La anul si la multi ani”!
Plugusorul ,Mascatii si Sorcova sunt obiceiuri legate de innoirea anului .
In Basesti,”plugusorul”este perpetuat inca de pe vremea romanilor,ca o marturie a statorniciei vietii spirituale pe aceste plaiuri.
In noaptea Anului Nou,in satul meu ,flacaii leaga portile sau usile fetelor mari,cocotand tot felul de momai(mosi) prin curte,in chip de petitori.Cand ceasornicul arata miezul noptii,glasul clopotelor se face auzit impreuna cu urarile de pace si fericire pe care tinerii le fac din turla bisericii;semn ca un an a fost ingropat in noianul vremii si altul se profileaza la orizont.
O ultima sarbatoare de iarna importanta este cea Boboteaza.
In ajunul Bobotezei,preotul umbla cu crucea din casa in casa ca sa sfinteasca gospodariile credinciosilor.
In ziua praznicului,oamenii isi iau cu canile apa sfintita pentru a o folosi in sfintirea casei,a animalelor,a fantanii si pentru baut,”ca sa sfinteasca si ca sa se surateasca”.Apoi pastreaza agheasma pentru tot cursul anului crezand in puterea ei vindecatoare pentru orice boala si de a alunga pe necuratul din casa.In ziua Bobotezei se taiau ramurele din pomi si se tineau intr-o sticla cu apa sfintita pana ce infloreau.Era credinta ca acolo unde nu infloreau,acei oameni nu vor avea parte de noroc in decursul anului.
In anul 1996 ,pentru mine, ramurelele de pomi taiate si puse in sticla cu apa sfintita n-au inflorit.Pe 13 februarie ,dupa ce am petrecut un ultim Craciun in casa parinteasca,alaturi de fiinta care m-a zamislit, maicuta mea-cum imi placea mie sa-i spun , dupa 22 de ani de vaduvie, timp in care a ramas cu trei copii sa-i creasca ,a plecat la numai 59 de ani,la Ceruri, lasandu-mi ca amintire vie “parfumul sarbatorilor de altadata”.
Va urez sa aveti parte de Sarbatori Fericite !

joi, 17 decembrie 2009

DUPA 20 DE ANI...

Amintirile ma napadesc din nou, cucerindu-mi ,reduta cu reduta,fortaretele cugetului si ale simtirii.
Pe 17 decembrie 1989,in timp ce ma aflam acasa,langa porcul ce-l sacrificasem de Ignat,un agent de la cazarma mi-a adus la cunostinta ca am primit indicativul de alarma- “Radu cel Frumos”.
Pentru prima oara in viata de militar,am simtit ca o lespede de plumb mi se atarna de picioare;Era prima alarma de lupta la care participasem.
M-am deplasat imediat la unitate .Atmosfera de acolo m-a ingrozit:forfota cat cuprinde, incordare,dezinformare,ingrijorare,neputinta erau cateva dintre cuvintele ce descriau starea din incinta unitatii.
Stiam ca nu e o farsa,un scenariu pregatit pentru antrenarea personalului,dar nu stiam care este adevarul”gol-golut”.Nu cunosteam,de pilda,care ne era dusmanul cu-adevarat;cu toate ca banuiam ceva. Faptul ca ascultam Europa libera si intalnirile intamplatoare cu persoane care subminau regimul ,m-au pregatit psihologic pentru o schimbare,insa niciodata nu mi-am inchipuit ca si eu voi evolua pe aceasta scena a lichidarii regimului dictatorial .
In ultimii ani, traisem atat de prost,incat nivelul de viata ne-a fost atat de alterat,incat as fi bucuros ca pe prima pagina a Scanteii tineretului,a singurului ziar pe care il frunzaream ,din cand in cand,sa aflu o stire bomba:
“Mult iubitul conducator,tovarasul… a plecat din lumea cu dor in cea fara de dor”.
Dupa ce am aflat ca “tradatorul Milea –ministrul Apararii,si-a pus capat zilelor”,iar situatia din jurul frontierei Romaniei s-a precipitat,devenind atat de tensionata,incat toate stirile pareau inlantuite intr-o salba de dezinformari,nestiind cum sa aleg graul de neghina.
La orele amiezii, primisem ordin sa ridicam munitie de razboi –“graunte otravite”-cum le codasem ,pentru ca la urmatorul ordin sa ne putem lua talpasita si sa ne deplasam in raionul de rezerva,o locatie despre care stiam doar ca se afla in miezul padurii,la circa 60 kmspre nord-vest.
Desi eram inarmati pana-n dinti ,frica se aciuase in noi;niciodata tintele noastre nu erau vii,asa cum urma sa se profileze peste putin timp.
Clipele treceau cu repeziciune.Momentele pana la care trebuia sa ne invingem pe noi insine,constiinta care refuza sa fie partasa la un act criminal, erau tot mai aproape.In noi, se ducea un razboi surd ,al carui ecou a reverberat cand colegii nostri de la Timisoara ne-au anuntat ca sunt atacati.;Am tremurat ca o varga;M-am gandit la camarazii mei care peste putin timp trebuiau sa riposteze;Nu a trecut mult timp si un mesaj receptionat de noi pe frecventa 1744 Mhz,ne-a panicat.Niste elicoptere ale caror convorbiri le-am receptionat, pe care le-am goniometrat ,se indreptau spre noi.Am reactionat imediat si cu totii ne-am pregatit sa facem tot ce este omeneste posibil ca totul sa iasa cat mai bine;pierderile sa fie minime.Eu,fiind cel mai tanar, si un coleg mai versat in ale tehnicii de localizare, am ramas sa supraveghem tehnic situatia de pe acea frecventa;ceilalti ocupand pozitii de tragere.Dupa 20 de minute elicopterele respective au primit ordin sa se retraga la Baza;De abia atunci inima ne-a revenit la loc. Totul parea sa ia o intorsatura normala ,pana cand un coleg de la Sibiu mi-a relatat telefonic situatia de acolo:faptul ca omul caruia ii datoram totul ,in plan militar,capitanul Nita Octavian a cazut la datorie ,incercand sa apere Posta centrala din Sibiu.
Focarele revolutiei s-au extins cu repeziciune;insa noi,la Satu-Mare am fost deosebit de norocosi,netrebuind sa recurgem la foc,la “grauntele otravite”.
Apele s-au limpezit cand am identificat ,fara perdea,de unde venea ,cu adevarat pericolul.Vestea ca dictatorul a fugit m-a pus pe ganduri si mai mult;centrele sale de rezistenta aratandu-si coltii in zilele urmatoare,pana cand ,langa Targoviste,dictatorul si sinistra lui consoarta ,au fost prinsi,apoi judecati de un Tribunal ad-hoc,cei avea in frunte pe Gelu Voican Voiculescu,generalul Militaru si maiorul Dan Voinea.Dan Voinea ,in calitate de procuror militar,a cerut condamnarea la moarte a inculpatilor,pentru genocidul la care a supus poporul roman;sentinta a fost pusa in aplicare in Ziua de Craciun,cei doi platind ,cu varf si indesat,pentru faradelegile facute poporului roman,de-a lungul celor 24 de ani de “domnie”.
Acalmia a revenit abia dupa trei luni.
Rugaciunile celor dragi si solidaritatea survenita in acele momente in care “Sabia lui Damocles” a fost deasupra capetelor noastre ,ne-au invatat cat de important este sa-ti iubesti aproapele;fiecare dintre noi fiind costient ca raspunde ,in mod indirect,si de viata celui de langa el .
Revolutia a invins.Am redobandit,cu un pret mult prea mare,prin sacrificiul supreme al catorva mii de romani,Libertatea si Democratia;si ar fi mare pacat ,ca intr-un fel sau altul,sa nu aparam aceste doua valori capitale.
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe cei care s-au jertfit pentru ca tara sa iasa de sub carapacea dictaturii !
Dupa 20 de ani de la evenimentul evocat mai sus,imi doresc o noua revolutie;o revolutie a bunului-simt !

marți, 8 decembrie 2009

DE DRAGUL SPERANTEI

Rezultatul de duminica ilustreaza perfect o Romanie dezbinata,un popor invins de minciuna si mijloace frauduloase,un sistem despotic care a infrant speranta romanilor.
In acelasi timp,acest rezultat va adanci criza economica si morala,omul de bun-simt avand cel mai mult de suferit.
In final,fiindca ma intereseaza soarta PNL-ului,tin sa-mi manifest ingrijorarea pentru felul in care se incearca imixtiuni in viata partidului,oferind unor perdanti din PNL “sansa” de a ajunge la guvernare,facand un “Pact cu Diavolul”.
Eu am intrat in acest partid pentru ca “am imbratisat “felul de a face politica al d-lui Crin Antonescu si al unui tanar lider local,Adrian Stef;fapt pentru care,chiar daca voi deranja multa lume ,tin sa precizez ca daca ,se va incerca “sacrificarea lui Crin” ,ma voi opune categoric acestui lucru .
Eu cred ,in continuare ,in Crin,in consecventa cu care apara imaginea partidului.Sunt constient ca Romania are nevoie de un luptator ca si Crin,de un aparator al democratiei si al bunului-simt.Trebuie sa fim mai aproape de liderul nostru si sa ne detasam de cei care ne-au “deformat”imaginea partidului;Ar fi mare pacat sa ne schimbam orientarea dupa cum bate “Vantul”,de dragul interesului personal.
Tin sa mentionez ca m-am integrat foarte usor in echipa PNL-ului Satu-Mare,datorita oamenilor deosebiti pe care i-am intalnit aici.Se cuvine sa marturisesc ca tot ce am intalnit aici a fost mult peste asteptari;fapt pentru care tin sa le multumesc si pe aceasta cale!In cateva luni,am cunoscut oameni pe care am impresia ca-i cunosc de o viata .Stiu ca in PNL exista o democratie pe care la alte partide nu o intalnesti,lucru de salutat,insa nu trebuie sa abdicam de la principii ,de dragul Puterii.
Cu respect!

luni, 7 decembrie 2009

LUPUL SI IEPURASUL

In Tara lui Papura-Voda,in anul de gratie 2009, un lup feroce ,dornic sa-si asigure suprematia inca pentru un cincinal,in salasul plin de uscaturi,saracit de hoti;dar care,spre bucuria celor parveniti, mai dispunea de resurse ce puteau fi secatuite. El cutreiera Tara , in lung si lat ,nelipsind de la niciun ospat ,onorand gazdele cu jocul sau deocheat, cu urletele sale “pilduitoare” ce strabateau de la un capat la celalalt toata padurea .Privirea lui, inrourata de “patima”, de “agheasma”sau voluptati carnale , incrucisata de la Mama -Natura si, pana nu demult, poate si de la celebra sa suvita , suflata de vant peste ochiul jucaus, dornic de a se incrucisa ,impotriva firii ,cu suratul sau ;era avida de a imparati peste toata suflarea.
Dupa ce in urma cu cinci ani ,cu lacrimi in ochi ,s-a sacrificat, inlocuindu-l in cursa spre tronul padurii pe Diabolo-grav bolnav de panica; il invinsese pe ursul Bombonel, cel binecuvantat cu o avere mostenita de la matusa Tamara si deprins cu numaratul oualor la Ferma de la Cornu , dar mai putin cu”alba neagra” –jocurilor de culise ;lupul –frate in viclesuguri cu vulpea cea sireata ,un certaret de profesie , un petrecaret din cale-afara,un personaj fara scrupule ce-si eticheta detractorii cu etichete pitoresti de tipul”tiganca imputita ,pasarica ,gaozar”, a trecut la o lupta corp la corp ,atingandu-l, cu vorba si cu dosul dosarelor , in locurile cele mai vulnerabile ,prejudiciindu-i imaginea cu atata naturalete incat, tot ce scotea el pe gura , parea fara tagada.
Pret de cativa ani, ursul a hibernat ,iesind ,cu rafinament, din barlog , numai acum cateva luni, cand simti ca locul lupului poate fi luat de iepurasul cel fricos ,ce, peste noapte, devenise rege incoronat in Tinutul celor trei trandafiri, fiind ajutat de hiene si trogloditi sa –l supuna pe cel mai longeviv Stapan al padurii din ultimii 20 de ani.
Suparat ca a fost lovit chiar de mana ce-l hranise ,Mai-marele stapan il numi pe succesorul sau cu epitetul “prostanacul”,cu toate ca era o persona educata si diplomata ,punandu-i in umbra calificativul de mincinos- apreciere din cauza limbutiei sale desarte si a promisiunilor demagogice. Desi ,Tartuffe de Dabuleni , servise, cu succes, multi ani pe la cele mai renumite Imparatii, una aflata chiar dincolo de Marea cea Mare,promitea marea cu sarea cu o usurinta de invidiat ,facand din populismul sau rasat o adevarata aura,o aureola de tinichea.
Cu toate ca in Tara lui Papura –Voda ,uscaturile se simt in elementul lor;mai exista ,arar ,izolat, cate un” smarald curat” ce nu suporta murdaria, oferind ,prin mirosul sau de Crin imperial,o speranta ca Normalitatea se va intoarce definitiv ,cu drag ,la ea acasa ,oferind o raza de lumina celor oropsiti .
Intr-o zi ,dupa ce uscaturile padurii au inghitit tot ce era bun si frumos ,Crinul imperial ,desi contestat de cateva flori din vecinatatea sa, nemultumite ca amestecul odorizant de crini si palcurile de trei trandafiri,fac aerul irespirabil,aproape nesanatos;si-a luat inima in dinti, si cu respiratia sa proaspata,emanand un aer curat, navali peste izul de flori de portocali,arbori loviti de filoxera basasciana, si ,tinandu-se de nas, pret de cateva clipe ,reusi sa reziste si putregaiului celor trei trandafiri, aruncand peste ei un val straveziu de prospetime .
Desi nu-i placeau trandafirii,Crinul imperial se lasa adunat in acelasi buchet cu cele trei roze,cu conditia ca din gradina ,uscaturile sa dispara,iar verdeata sa-si intre in drepturile sale.
Toate pareau bune si frumoase ,pana ce vantul se abatu asupra padurii ,facand din Tara lui Papura –Voda un salas al fiarelor,loc in care lupul cel fioros,infometat de dorinta de a stapani totul,parea tot mai aproape sa-si vada visul implinit.
Talazurile vantului se abatu asupra padurii ,insa lupul ,obisnuit din nascare cu pericolele,dar si cu manevrele neortodoxe, paru destul de stapan pe situatie,haita in care actiona ,cu o barbarie de neinchipuit,asigurandu-l ca nimeni nu se va atinge de ciolanul ravnit de actualul Stapan .
Numai iepurasul cel viteaz, curajos doar cand se afla in umbra padurii,in paienjenisul tufisurilor ;cuteza sa viseze la “o masa pe cinste”, la Tronul padurii ,insa ,cand simti in ceafa suflarea vantului,lua calea imasului,cat il tinu puterile,strigand “cu glas de lebada :VINI,VIDI si apoi ,abia stapanindu-si inima de atata clocot ,striga cat il tinu gura ca a invins ,multumind tuturor celor care i-au fost alaturi,in special ,Crinului imperial,care l-a tras de maneca pe aliatul sau de nadejde, ori de cate ori s-a incumetat sa-l intreaca in promisiuni pe celebrul Tartuffe.
Dupa o noapte agitata,in care atat lupul cat si iepurasul isi trambitau victoria, dis-de –dimineata ,tobosarul padurii anunta stirea bomba :Desi la impresia artistica ,aseara, invinsese iepurasul ,astazi ,situatia” la aparate” il arata ca favorit pe lupul fioros ,apreciat pentru tupeu,stapanire de sine si viclesug ;lasandu-l pe bietul iepuras cu lacrimi in ochi,cu inima cat un purice, sa-si linga ranile pricinuite de vechiul si noul Despot ,oferindu-i pentru tot restul vietii o amintire de neuitat : ca ,pentru o noapte ,a fost chiar Stapanul padurii.
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa. Si-am incalecat pe-o roata, si v-am spus povestea “NETOATA”.
VA URMA

marți, 1 decembrie 2009

CUVANTUL



Icoana in altar,de Adevar;
Lumina unui gand rostit;
Un rasarit de soare oglindit
In Universul unui bob de jar;
Un zbor inalt spre infinit;
Un tunet far’astampar,chinuit
De-o mangaiere fara de sfarsit,
A soaptei ce topeste cu-al sau har
Sloiuri de gheata fara de hotar,
Redand rasaritului ce-a zidit
O icoana in altar,
Un sambure de adevar;
Cutremurand al Universului Nimic,
Cladind cu roua de taceri:
Ganduri de cer,
Al lumii mister;
Slobozind in Cuvant
Un joc efemer
Cu aripi de vant
Ce zvanta o lacrima de rand,
Lasand in Cuvant,
Tot ce e sfant,
Tot ce e Cer.

luni, 30 noiembrie 2009

DE ZIUA NATIONALA A ROMANIEI


In fiecare an ,ziua de 1 Decembrie -Ziua Nationala a Romaniei, este pentru mine un prilej de a evoca figura celui ce si-a facut un crez din idealul de unitate nationala : George Pop de Basesti-Presedintele Marii Adunari de la Alba-Iulia.
Acest ilustru inaintas al meu-emblema localitatii in care am vazut lumina zilei,m-a cucerit prin felul in care a servit cauza romanismului,slujindu-si , cu toata puterea ,cum n-a facut-o altul, tara si semenii sai , pana la capatul vietii .
Intr-o lume bantuita de fortele raului in care modelele umane sunt pe cale de disparitie , voi incerca sa aduc la lumina pagini din viata unui om ce si-a iubit familia , semenii si neamul , cum arareori ne este dat sa intalnim .Inca din copilarie ,de pe vremea cand ma jucam de-a v-ati ascunselea prin curtea casei legendarului George Pop de Basesti ,am fost atat de fascinat de viata acestuia ,incat am hotarat sa “sterg” praful de pe cronicile ce scoteau la vedere urmele lasate de acesta pe pamant .Am avut norocul sa intalnesc si oameni care l-au cunoscut personal pe ilustrul meu inaintas ,care povesteau despre acesta ,dupa 60 de ani de la plecarea lui la ceruri ,ca si cand totul s-ar fi petrecut ieri .Vii mi-au ramas acele clipe in minte ! Cand am descoperit un om ce nu are asemanare , un model uman deosebit ce a lasat urme de nesters pe pamant ,dar mai ales in constiita oamenilor care l-au cunoscut ;M-am simtit privilegiat sa vad lumina zilei intr-un loc in care strabunul meu a scris istorie .Umbra lui” badea Gheorghe”-dulce nume in care exista o nota de iubire si incredere cum n-a mai avut-o altul , m-a acoperit in vremurile tulburi cu invataminte de lasat mostenire ,cu pilde despre o viata curata si inaltatoare .George Pop de Basesti -”Patriarhul “cauzei romanesti- un om providential ce si-a iubit Patria si Neamul,luptand impotriva celor ce s-au infipt ca plosnitele in sangele romanesc,luptand ca dreptatea si adevarul sa rasara ca soarele, a vazut lumina zilei pe 1 august 1835,in comuna Basesti ,o localitate situata in partea de sud-vest a judetului Maramures,atestata in documente din 1391.Este descendentul unei familii nobiliare ,posesoare a unei mosteniri de o suta de iugare, fiu a lui Petre Pop de Basesti si al Susanei Pop de Turt . Urmeaza scoala din satul natal, iar din 1846 urmeaza liceul din Baia Mare. Aici ,a terminat sase clase ,apoi a continuat ultimele doua clase, începând cu anul 1852 la liceul cezaro - craiesc din Oradea. La 26 iunie 1854 ,trece cu succes bacalaureatul si intra ca student la Academia de Drept din Oradea .El alege stiinta dreptului convins ca miscarea nationala a romanilor are nevoie de specialisti in materie legislativa pentru a demasca legile antinationale votate de Parlamenul de la Budapest; dar împrejurarile timpului nu i-au permis sa termine studiile fiind mobilizat în armata, în 1859. Întors acasa in anul urmator, va fi ales prim-pretor,apoi judecator la scaunul orfanal, apoi la cel comitatens, unde va activa mai multi ani.Inca din tinerete, simtind ca nu mai este de actualitate ca “la izvorul fermecat pot bea laolalta si lupul si mielul ” s-a aruncat cu toata energia in lupta pentru cucerirea de drepturi politice si de afirmare a natiunii romane. În 1860, se casatoreste cu Maria Losonti, descendenta din vita nobila ; o femeie fidela,iubitoare,devotata caminului ei intim,ce tine cu toata inima la onoarea familiei .Dumnezeu i-a binecuvantat cu doi copii Maria-Carolina,moarta la un an si Elena –Gheorghina(1860-1940), militanta culturala si feminista bine- cunoscuta în epoca.Invataturile de bun-simt ale parintilor,de corectitudine,de dreptate si de judecata il "imbogati" inca din copilarie.De la ei invatase ca nu are voie sa paraseasca cararile dreptatii, bunatatea si adevarul.Samanta credintei fusese asternuta sub “brazda”mintii ,tot de ei :cerandu-i sa se increada in Domnul si sa-L recunoasca in toate caile sale.Sfaturile lor sanatoase si chibzuinta ,l-au ferit de calea nelegiuitilor ,calauzindu-i pasii pe calea inteleptciunii. Începând cu 1866, participa la diferite manifestari si actiuni organizate de "ASTRA"-Asociatiune înfiintata pentru ridicarea constiintei nationale prin culturalizarea românilor ,convins fiind ca dezideratele nationale pot fi infaptuite prin actiunile de luminare ale poporului.George Pop de Basesti a devenit unul din marii sprijinitori ai societatilor culturale ale romanilor din Transilvania,incepand cu cele studentesti “,Iulia”, “Junimea”; terminand cu “reuniunile” femeilor de la Brasov si Salaj,;colaborand cu ziaristi si oameni de cultura de la publicatii de prestigiu cum ar fi :”Tribuna”,”Gazeta Transilvaniei”,”Observatorul”.In conditiile legii scolare din 1879,a creat scoli in limba romana ,demonstrand rolul decisiv al limbii nationale in supravietuirea poporului roman ,subliniind preeminenta factorului lingvistic in fata celui etnic ,aratand ca limba este un giuvaer mai pretios decat viata insasi.În acea perioada ,românii din Transilvania se aflau într-o stare politica si sociala dezastruoasa , mai ales dupa instaurarea dualismului austro-ungar ,politica Vienei imperiale ,acest “putregai de pudra si parfum” ,a savarsit a treia mare tradare a poporului roman;dupa ce l-a tradat pe Horea, apoi pe Iancu...Ales deputat în Parlamentul maghiar, in 1872, desfasoara o lupta apriga pentru dezrobirea nationala timp de 9 ani ,sustinand cu mult patos setea de dreptate a romanilor .În
1872 ,a fost ales deputat în Parlamentul ungar din partea cercului electoral Cehu Silvaniei, pe care l-a reprezentat până în 1881. A reprezentat pentru 9 ani interesele burgheziei româneşti din Transilvania în Parlamentul de la Budapesta. Pe 9 august 1880, a propus într-o conferinţă ţinută la Turda unirea tuturor românilor din Transilvania şi Ungaria într-un singur partid naţional. În urma acestei propuneri s-a convocat pe 17 octombrie 1880 o conferinţă alcătuită din 30 de fruntaşi români din Transilvania şi Ungaria, care au decis convocarea Conferinţei Naţionale de la Sibiu din anul 1881, care a decretat solidaritatea partidelor naţionale româneşti din Ungaria şi unirea acestora sub numele de Partidul Naţional Român din Transilvania şi Ungaria.A fost un nobil generos ,ctitor de cultura ,sprijinitor al taranimii ,al orfanilor si vaduvelor si luptator neobosit pentru emancipare nationala a romanilor.Se contopea afectiv cu nazuintele consatenilor sai ,incat el era “Badea George”,nu ,pur si simplu, un intelectual distant.El sustinea ca taranii sunt un puternic element de tarie si cultura,de consolidare a unui popor;incat N. Iorga il considera un “voievod de obsti si osti taranesti”.Fiind un bun cunoscator al stiintei agricole-el si-a impartasit experienta in lucrarea “Economia campului”.Mai-mult,in 1914, intemeiaza prin testament “Fundatia George Pop de Basesti si fiica lui Elena”,care avea scopul de a infiinta scoli de agricultura pentru copiii de la sate ;cei mai merituosi invatacei urmand sa primeasca animale si unelte de munca,iar dascalii lor sustinere materiala .El a crezut asemenea prietenului Kogalniceanu ca “taranii sunt insasi tara”.A fost ,asemenea oamenilor in mijlocul carora traia, un slujitor al Crestinismului.El a inaltat biserica din satul sau si din localitatea Baita de sub Codru si si-a lasat prin testament toata averea Preaveneratului Capitlu Mitropolitan Greco-catolic de la Alba Iulia si Fagaras,cu sediul in Blaj.Credinta in Cel de Sus i-a dat intelepciune si putere ;Sub protectia Ei ,se lasa stapanit de un vis: cel de a face dreptate .Visul sau arzator a devenit mai intai o cauza ,apoi o miscare .Zi de zi isi intarea credinta,starpind indoiala ce incerca sa-i impaienjeneasca cugetul .Stia ca educarea mintii este esentiala .Cunostea ca sufletul se largeste prin rugaciune ,iar mintea se subtiaza prin invatatura ,ajutandu-l in pledoariile sale din Parlament ,cand acuza:”DACA E PACAT SA ATENTEZI LA VIATA UNUI OM,CU ATAT MAI MARE PACAT E SA ATENTEZI-CA IN CAZUL DE FATA –LA VIATA UNUI NEAM ,BA CHIAR A MAI MULTOR NEAMURI.”El era incredintat ca “dreptul pote fi suprimat prin forta,niciodata nimicit.” În 1887, are loc o Conferinta Nationala la Sibiu în legatura cu întocmirea unui "Memorand" cu plângerile românilor împotriva situatiei lor grave din punct de vedere social si politic ,care sa fie prezentat împaratului la Viena.Condus de inflacarare si principii, avand o capacitate covarsitoare de intelegere a realitatii, crezand in victoria dreptului asupra fortei ,isi rascoli sufletul si-si stimula gandurile ,avand convingerea ca intotdeauna constiinta dreptatii ii intareste in putere si-I inalta in suflet .Idealul national asezat pe umanitarism, civilizatie, libertate si independenta ii clarifica obiectivele politice: lupta pentru recastigarea autonomiei Transilvaniei, dreptul de a folosi limba romana in administratie si justitie ,revizuirea legii nationalitatilor si a legii electorale. La 25-26 martie 1892 ,se definitiveaza continutul Memorandului de la Viena "MEMORANDUL ROMÂNILOR DIN TRANSILVANIA SI UNGARIA", document istoric prin care Partidul National Român protesteaza energic împotriva sistemului de guvernare impus de Budapesta , în care sunt consemnate toate silniciile si abuzurile la care erau supusi români din Imperiul Austro - Ungar. In 26 mai 1892 - face parte din delegatia "celor 300" , iar în urma procesului intentat autorilor Memorandului , George Pop de Basesti va fi condamnat alaturi de alti conducatori ai Partidului National Român .El a urmat” sa-si ispaseasca pacatul dragostei de neam” in inchisorile de la Seghedin si Vacz , loc unde si-a intarit credinta in idealul national :”NOI LUPTAM CU ARME LEGALE PENTRU O CAUZA MARE”.In timpul detentiei sale,ii moare sotia “ de suparare”.Desi avea 60 de ani la iesirea din inchisoare ,dispunea de resurse de energie si entuziasm .Dotat cu tact politic a contribuit la abolirea sciziunii si la refacerea Partidului National Roman,desfiintat in urma miscarii memorandiste.In 1902 este ales presedinte al PNR ,remarcandu-se in special la 12 octombrie 1918 cand a fost elaborata declaratia de autodeterminare si despartire a Transilvaniei de Ungaria ,moment decisiv in pregatirea actului final al realizarii statului national unitar roman...Un moment impresionant prin amploarea si semnificatia sa este actul de la 1Decembrie 1918.Printre cei 1228 delegati din toata tara, a tinut sa fie prezent si, batranul de varsta patriarhala, George Pop de Basesti ,care ,desi bolnav, si-a purtat cu mandrie pe piept esarfa tricolora. Ajuns la Alba Iulia ,patruns de emotie a zis:”Am venit ,chiar daca aceasta cale m-ar costa viata…”La Alba Iulia , în istorica cetate a poporului român , la 1 Decembrie 1918, este ales în functia de presedinte al Marii Adunarii subliniind în cuvântul de deschidere " realizarea marelui vis” .El sublinia:”Lanturile acestei robii suntem chemati ,fratilor ,sa le zdrobim astazi ,in aceasta mare adunare nationala a tuturor romanilor …Vrem sa zdrobim lanturile robiei noastre sufletesti prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul:unirea tuturor celor de o limba si de o lege intr-un singur si nedespartit stat romanesc”.Pe 2 decembrie,in sedinta tinuta la Alba Iulia ,a fost ales presedinte al MARELUI SFAT NATIONAL .La sfarsitul sedintei ,GEORGE POP DE BASESTI aduce multumiri fierbinti marelui DUMNEZEU ,apoi incheie cu cuvintele Scripturii:”Iar acum slobozeste,Doamne,pe robul Tau in pace ,ca am vazut mantuirea neamului meu “,iar vocea batranului apostol , intretaiata tot mai mult de suspine, se stinse.Lacrimile-I curgeau din ochii lui inviorati de maratia momentului si plangand el , plangeau cu totii. Erau lacrimile curate ce curgeau din ochii care au avut fericirea sa vada dezrobirea neamului.Personalitati de elita ale vietii politice si culturale precum :BARITIU,BRANISTE,VULCAN,MAIORESCU ,FILIPESCU KOGALNICEANU,IORGA,GOGA,BRATIANU, MANIU,LUCACIU,RATIU,VAIDA-VOIEVOD, GOLDIS l-au pretuit si i-au oferit iubirea lor prieteneasca si edificatoare.Adversarii politici , ca de exemplu -Tisza Kalman ,primul –ministru al Ungariei ,l-au respectat ,gratulandu-l:”Strasnic om esti daco-roman fanatic !Intre noi e departare ca intre cer si pamant .Nu ne vom intelege niciodata…Vino tu la noi si-ti garantez ca nu exista demnitate in Ungaria pe care sa n-o poti dobandi”.George Pop de Basesti a raspuns:”DE MI-ATI DA TOATA UNGARIA SI TOT N-AS TRADA CAUZA CEA DREAPTA A SARMANULUI MEU POPOR,CARE AFARA DE DUMNEZEU ,DE TOVARASII MEI SI DE MINE ,N-ARE ALTI APARATORI IMPOTRIVA TENDINTELOR VOASTRE DE COTROPIRE”.Constient ca si-a facut datoria fata de neam si mandru ca a pecetluit un trecut de nadejdi si stradanii ,paraseste cetatea Balgradului ,multumit, si se intoarce acasa .In drum spre satul sau natal, racind puternic ,se imbolnaveste,iar la 23 februarie 1919 viata i se stinge,moare de apoplexie.La 26 februarie, are loc slujba inmormantarii.Dupa primul dangat al clopotului ,hoardele lui Bela Kun trimit ploaie de gloante asupra casei eroului nostru .La indemnul parintelui paroh ,raposatul este dus la biserica satului ,iar de acolo la cimitir ,transportat pe un car taranesc ,impodobit cu cetini de brad si tras de sase boi ,simbolizand simplitatea patriarhala si harnicia neobosita a acestui mare gospodar. El isi doarme somnul de veci alaturi de taranii in mijlocul carora a trait ,ramanand astfel unit sufleteste cu obstea romaneasca din Basesti.Sunt multe lucruri pe care nu le-am putut cuprinde in aceasta postare.Viata lui a fost foarte bogata,plina de realizari ,incat s-ar putea scrie mult mai mult.Existenta lui a fost un model si va ramane de-a pururi...La 1 februarie 1976 ,a fost inaugurat Muzeul memorial "George Pop de Basesti" in conacul ce a apartinut tribunului Unirii.Casa a fost construita în anii 1885-1890, constituind timp de trei decenii un punct de referinta si de întâlnire a multor personalitati transilvanene: dr. Vasile Lucaciu, Vasile Goldis, Ion Ratiu, Teodor Mihali. Pâna în 1940 ,casa a fost locuita de fiica sa Elena Pop Longin si sotul el Francisc Hossu Longin . Nationalizata, în 1948 , a servit ca sediu CAP si magazie de cereale.În perioada 1970-1976, s-au executat lucrari de reabilitare , organizarea muzeului facându-se în etape.Pe terenul donat de Gheorghe Pop de Băseşti Bisericii Române Unite cu Roma a fost ridicată noua biserică greco-catolică din Băseşti, cu hramul "Sfântul Gheorghe", sfinţită în anul 2005.Inchei acest articol folosindu-ma de cuvintele lui Octavian Goga:”INFATISAREA LUI IMPUNEA ...UN ASPECT DE DEMNITATE SI CURATENIE MORALA ,IMPRUMUTAND FRAMANTARILOR DIMPREJUR O HAINA DE VETUSTATE SEVERA, LEGANANDU-NE DE CONTINUITATEA ASPIRATIILOR DIN VECHIME SI DANDU-NE TUTURORA SENZATIA BINEFACATOARE CA LUPTA PE CARE O DUCEM E PERFECT LEGITIMA SI CREDINTELE NOASTRE VIN DE DEMULT,DE FOARTE DEPARTE...E UN CAPITOL DE ISTORIE NATIONALA IN CRIPTA DE LA BASESTI. EPIGONI AI TARII MELE , DUCETI-VA LA EA SA INVATATI DRAGOSTE DE NEAM !...”
LA MULTI ANI, ROMANI !
LA MULTI ANI,ROMANIA !

joi, 26 noiembrie 2009

SCRISOARE CATRE ROMANI

DRAGI ROMANI
In viata fiecarei natiuni sunt momente cruciale.
Pentru noi ,romanii ,ziua de 6 decembrie 2009 este un moment de cotitura pentru PASTRAREA DEMOCRATIEI–ideal pentru care s-au jertfit confratii nostri in Revolutia din’89.
Este de datoria noastra si STA IN PUTEREA NOASTRA ,prin votul fiecarui roman , SA NE CROIM DESTINUL. Din pacate ,nu vom putea alege dupa cum ne dicteaza constiinta ,fiind obligati de circumstante sa alegem NU INTRE BINE SI RAU ,cum ar fi firesc.
Ca de obicei, in ultimii ani ,suntem nevoiti sa recurgem la votul negativ:SA ALEGEM RAUL CEL MAI MIC.
Votand Mircea Geoana, ROMANIA ARE SANSA de a avea un GUVERN -cu o larga sustinere parlamentara-condus de KLAUS IOHANNIS. Numai cu ajutorul lui DUMNEZEU si al “BUNULUI-SIMT” ,ne putem intoarce la NORMALITATE !
Va rugam SA VA EXERCITATI DREPTUL LA VOT !NU UITATI ! ”Exista un lucru mai rau decat oamenii rai: ignoranta oamenilor buni !"VOTATI IMPOTRIVA SISTEMULUI NESIMTIT ,bazat pe incompetenta ,tupeu si agresivitate!
VOTATI pentru o ROMANIE a LIBERTATII, a BUNASTARII si a NORMALITATII!Impreuna ,VOM INVINGE !
Asa sa ne ajute DUMNEZEU !

DE LA VORBA LA FAPTA


Scopul scuza mijloacele e o maxima ce se potriveste perfect cu politica, in general, si deloc cu crezul meu politic.
Am intrat in politica ,avand niste convingeri fundamentate pe bunul-simt si voi iesi din acest domeniu atunci cand convingerile mele vor fi ruinate de interese ce nu au nimic comun cu acest fel de a face politica.
Ziua de ieri m-a pus intr-o situatie delicata.La sedinta Biroului Municipal a trebuit ,personal,sa ne pronuntam asupra manierei de a face campanie electorala anti-Basescu.Fiind novice in politica ,m-am rezumat sa pledez in favoarea coroborarii a doua propuneri pe care le-am sustinut fara rezerve ,in vederea prezervarii electoratului propriu printr-o buna informare a acestuia cat si prin argumentarea necesitatii de a alege din cele doua “rele “ raul cel mai mic, explicand faptul ca noi nu facem niciun compromis prin aceasta campanie de indata ce obiectivele noastre raman cele din campania prezidentiala a d-lui Crin Antonescu ,eventual se poate traduce acest “gest politic”- numai ca o mezalianta morala ,oferind increderea noastra celui ce poate face mai putin rau tarii .
Dupa semnarea acordului de colaborare pentru turul al doilea al alegerilor electorale dintre PSD si PNL ,am avut convingerea ca vom primi directive clare de campanie pentru teritoriu ,insa ,cum la noi democratia in partid a ajuns la cote inimaginabil de inalte ,ne-a fost transferata aceasta decizie forurilor locale ,ramanand sa stabilim, functie de posibilitati ,maniera de implicare in aceasta campanie.
Dupa ce am decis ,in unanimitate, ca scopul nostru comun este inlaturarea lui Basescu,cand a fost vorba de actiunile prin care sa ne atingem acest scop,parerile s-au cam diferentiat.De remarcat a fost o chestiune de bun-simt: interesul de a nu ne dezamagi electoratul si maniera de consultare a acestuia in aceasta privinta prin organizarea unei Adunari Generale la care sa fie invitati si simpatizantii PNL ,ocazie cu care acestia isi pot spune punctul de vedere.
In final,am lasat la o parte chestiunile doctrinare si orgoliile ,si am convenit asupra modului de actiune ,cu totii dorind implicarea,intr-o masura mai mare sau mai mica, in campania de “detronare” a actualului presedinte ,lasand sa se intrevada ca uneori si in politica distanta dintre vorba si fapta poate sa fie asimptotica la Zero.

luni, 23 noiembrie 2009

O ROMANIE INVINSA...


Ca de atatea ori in istoria noastra, Romania a fost invinsa de sistemul de non-valori.
Dupa o campanie electorala asezata,in general,pe principii nesanatoase,cladita pe minciuna,demagogie si populism;pe lipsa de incredere a cetateanului in institutiile statului ,pe inexistenta respectului pentru celalalt ,pentru opinia si munca lui;Ieri,22 noiembrie 2009 ,Romania a pierdut sansa de a avea in fruntea tarii un presedinte cu bun-simt ,un om normal ,educat ,rafinat ,sensibil la suferinta semenului, o fiinta ce detesta falsele valori, un promotor al adevarului si al dreptatii ,un politician in care am crezut si cred cu toata fiinta mea.
Ziua de ieri a adus la lumina chipul adevarat al conationalului meu ,nu al romanului adevarat ,care asemenea lui Iuda, pentru “30 de arginti” s-a vandut pe sine ,oferindu-si votul pana si pentru o galeata rosie sau portocalie.
Ieri ,am pierdut “trenul” spre Normalitate ,ramanad intr-o “Gara”plina de neoameni, de fiinte fara frica de Dumnezeu si fara mustrari de constiinta.Cu totii,rai sau buni, vom astepta urmatorul tren al salvarii ,cel putin inca un cincinal .Poate ca un Antonescu sau un alt roman adevarat se va pune in slujba tarii ,oferind ,din nou ,sansa depasirii crizei morale in care ne” zbatem “de mult prea mult timp.Parca suntem orbiti si nu vedem realitatea .Pesemne,suntem si surzi si nu auzim glasul celor ce “simt”romaneste si urla de durere ,vazandu-si viitorul cernit. Probabil ,ne-am obisnuit cu gustul fierei,iar cand avem ocazia sa ne “indulcim” cu nectar si ambrozie,papilele noastre gustative refuza sa ne “ajute”.Mi se pare ca nu mai stim ce este mangaierea dragostei;cred ca ne este tot mai straina iubirea pentru semeni si ca functiile organelor de simt ,periclitate de iluzii si deceptii,s-au atrofiat,lasandu-ne suspendati in paienjenisul realitatii,”saraci” si “goi”;lipsiti de orice nadejde.
In 6 decembrie, vom vota pentru a separa neghina ucigatoare a democratiei de cea otravitoare a mintilor “curate”.Inca o data vom fi nevoiti sa alegem “raul “cel mai mic!
Si eu ,care am facut parte din “echipa lui Crin”, voi merge la vot;insa alegerea mea nu este conditionata de profilul celor doi candidati ,pentru ambii avand doar un sentiment de mila pe considerentul ca au omis sa fie oameni de caracter,spoindu-se cu tot felul de alifii ca sa pozeze in “Salvatori ai Romaniei”;singurul criteriu de evaluare ramanand pentru mine “programul” economic la care ma voi putea “racorda “.
Frauda electorala,populismul si demagogia au facut casa buna cu partidele castigatoare.Nu contest faptul ca pentru aceste stari de fapt nu suntem si noi vinovati,si noi avand “uscaturile noastre”,insa cred, fara rezerve ,ca principalul vinovat este sistemul de non-valori care a impanzit societatea intr-un mod decisiv, intarind convingerea ades rostita ca un verdict al timpului :ca o floare,chiar de Crin,nu poate aduce”primavara”!

miercuri, 18 noiembrie 2009

O SCRISOARE PIERDUTA


Trimite / recomanda unui prieten

Dragă Traiane,
Sunt eu, fostul tău alegător. În 2004, te-am votat cu speranţa că voi trăi mai bine, într-o ţară normală şi liniştită. Te-am votat cu speranţa că vei stârpi corupţia, că nu ne vor mai conduce baronii şi clientela abonată la banul public, ci oameni competenţi şi integri. Te-am votat cu speranţa că vei fi un preşedinte care-şi respectă cuvântul dat. Am sperat că vei fi un preşedinte pentru mine, nu pentru tine.
Din păcate, m-ai dezamăgit. Ai fost un preşedinte numai pentru tine, pentru partidul tău şi pentru clanul tău. Ai provocat scandal după scandal, încercând să-mi distragi atenţia de la ceea ce vreau eu, ca să mă gândesc numai la ceea ce vrei tu. Ai promis ceva şi ţi-ai luat cuvântul înapoi de zeci de ori, încercând să mă prosteşti în faţă. Ai pus în funcţii şi în demnităţi publice oamenii tăi, care s-au dovedit a fi nişte incompetenţi cu o singură calitate: slugărnicia faţă de tine! Poate că tu ştii mai bine ce calităţi personale o avea doamna Udrea, dar eu am văzut doar nesimţire, incultură şi clientelism politic. La fel, şi la prietena dumneai şi a ta, doamna Ridzi...
Apropo, fiica mea, care acum cinci ani era în clasa a IV-a, se apropie acum de vârsta majoratului. Ce zici, crezi că are vreo şansă să ajungă europarlamentar, ca EBA aia mică, a ta?!
Da, într-adevăr, patru ani am trăit mai bine. Am simţit că muncesc pentru mine, că am un salariu mai bun şi un venit mai mare. Chiar şi maică-mi i-a crescut pensia de trei ori, faţă de cât avea pe vremea lui Năstase. Dar ăsta nu e meritul tău! Tu chiar n-ai făcut nimic. Ba nu, de fapt ai făcut. Ai purtat un război politic permanent, bazat pe minciună, manipulare şi dorinţă de distrugere. În utimul an, trăiesc muuult mai rău. Firma la care lucrez e sufocată cu taxe şi impozite, o jumătate din oameni au fost deja daţi afară. Mie, deocamdată, mi-au redus salariul şi mă aştept ca, oricând, să devin şomer. Iar tu mă pui să-ţi plătesc din buzunar (eventual şi pe fie-mea, când s-o angaja) împrumutul la FMI, bani pe care nu ştie nimen i cum îi cheltuiţi tu şi ai tăi... Apropo, mi-amintesc cum ziceai acum un an, când te pupai cu Geoană: „Guvernul PD-L-PSD este guvernul la care am visat”. Şi, de-atunci, o ducem tot într-o criză! O criză economică, politică şi morală.
Dragă Traiane,
În schimbul votului meu, ţi-am cerut să fii un adevărat Şef de Stat, iar tu te-ai comportat ca un şef de trib, obsedat de putere. Eşti un om meschin şi rău, căruia nu-i pasă decât de sine însuşi şi care ar face orice ca să rămână în fruntea bucatelor. În cinci ani de mandat, ai avut o singură realizare: nesimţirea la putere în România!
Eu, unul, m-am săturat şi n-am de gând să stau cu mâinile-n sân. Ştiu că ai vrea să mă ţii acasă în ziua alegerilor. Ştiu că, în ziua aia, ai vrea să iasă din casă doar băieţii tăi (eventual şi ai lui Geoană), aduşi la urne cu autobuzul sau cu hârtia de o sută. Ştiu că ai vrea să intri în turul II cu prietenul tău, Geoană, un om slab şi şantajabil, care a jucat mereu după cum i-ai cântat tu. Ştiu că vrei să furi alegerile, profitând de indiferenţa mea şi a celor ca mine. Dar te asigur că pariezi greşit de data asta!
Te asigur că, duminică, 22 noiembrie, voi ieşi din casă. Şi îi voi lua şi pe ai mei!
Voi vota un Preşedinte care ne uneşte, nu ne dezbină.
Voi vota un Preşedinte competent, integru şi neşantajabil.
Voi vota un Preşedinte care-şi respectă cuvântul dat.
Voi merge la urne şi voi vota un om de bun-simţ, pentru ca, împreună să scoatem România din criză.
Voi vota ANTONESCU PREŞEDINTE!.
Semnat,
Un cetăţean de bun-simţ al României
P.S.: De ANTONESCU ţi-e cel mai frică în turul II, nu, Traiane ?
P.S.S. Trimite-i scrisoarea si lui Basescu. Sa afle si el.

duminică, 15 noiembrie 2009

DUELUL

Ieri,14 noiembrie 2009, la Cluj-Napoca, a avut loc un duel al candidatilor la Presedentia Romaniei , o confruntare intre D-l Crin Antonescu si presedintele in exercitiu,Traian Basescu.
Desi initiativa unei asemenea intalniri apartine unui al treilea candidat,d-lui Mircea Geoana,acesta a refuzat sa participle la confruntare, acesta preferand sa colinde pe taramuri dobrogene, dovedind inca o data, daca mai era necesar ,ca tovarasul Iliescu a stiut de ce l-a etichetat intr-un mod atat de persiflant- “Prostanacul”.Sunt convins ca de ieri aceasta eticheta a capatat nuante si mai dragute,poate de genul celor aflate in registrul :”S-a desteptat iepurasul si-a ales calea imasului”.
Confruntarea a avut loc in holul unui hotel din Cluj- Napoca , intr-o maniera ad-hoc ,cu multe improvizatii, incepand de la locatia evenimentului, ora inceperii, dar mai cu seama in privinta moderatorului ales .
Cu o seara in urma ,Crin Antonescu l-a surprins pe actualul presedinte ,acceptand invitatia pe loc si fara ezitare.
Presedintele a incercat sa-I creeze un disconfort lui Crin Antonescu , oferindu-i
datele cu privire la acest duel doar cu cateva ore inainte de confruntare.Cu toate aceste inconveniente, candidatul liberal a demonstrat o mare putere de lupta ,claritate in idei ,spontaneitate,dar mai ales faptul ca el detine cu-adevarat un al saselea simt ,o forta incomensurabila :cea a bunului-simt.
La ora 16.00 “partida “ a inceput cu o tatonare reciproca a adversarului,cei doi competitori studiindu-se cu atentie:Crin, cu ochii limpezi ,luminosi, invapaiati de sperantele romanilor de bun-simt, avea in fata privirea ce se dorea dezarmanta a unei fiare incoltite de pericole,ce avea deasupra capului sabia lui Damocles ce-l putea trimite definitiv pe mare in conditiile in care Flota Romaniei naufragiase odinioara in oceanul de conturi despre care seful statului nu avea “nicio cunostinta de cauza".
Dupa clipele de studiere mutuala ,timp in care ambii protagonisti s-au purtat “cu manusi” ,a debutat duelul propriu-zis.
Primele intrebari au nascut si primele controverse:Domenii ca educatia,economia si agricultura,transformandu-l pe Crin atat intr-un procuror al Romaniei cat si in postura de avocat al romanilor cinstiti ,rostind acuze incendiare cu o subtilitate desavarsita si aparandu-i cu pledoarii pe toti acei care si-au pierdut speranta in reasezarea in matca normalitatii.
Pe parcurs, lupta s-a adancit :fiecare idée beneficiind , intempestiv, in antiteza ,de un comentariu acid ,uneori “stropit”cu ironie .La acest capitol a excelat tot Crin, timpul de reactie al sau fiind deosebit de scurt ;raspunsurile sale bucurandu-se de continut ales ,dar mai ales de forma din care se degaja refinament si cultura autorului. Adversarul sau, Traian Basescu ,si-a dat arama pe fata ,recurgand la arsenalul sau asezat pe brutalitate ,mojicie ,tupeu, injurii, supozitii defaimatoare, egocentrism,dar mai ales pe un compotament inuman ,lovind in intimitatea unui om, deschizand adanc rani care nu i se vor cicatriza niciodata,amintiri despre cea care a fost sotia lui Crin.
Pe tot parcursul duelului,Crin s-a comportat ca un adevarat cavaler, luptand pentru recastigarea onoarei romanilor ,opunandu-se cu toata puterea bagatelizarilor facute de presedinte la oricare dintre reactiile caustice proferate de liberal.
Intrebarile lui Crin , spre final, l-au determinat pe Basescu sa capituleze ;intrebarea subtila despre flota ,infuriindu-l peste masura pe presedinte.(Subliniez ca daca acesta nu ar fi avut nicio legatura cu acest fapt ,alta era atitudinea fireasca la aceasta stratagema a lui Crin.)
Intrebarile despre ultima carte citita si despre ultimul film vizionat de candidati l-a pus in dificultate tot pe Basescu :acesta amintindu-si vag de o carte pe care o citise in urma cu cinci ani “Levantul”de Mircea Cartarescu .Filmul “Parfum de femeie”,cu Al Pacino,film preferat de Crin ,i-a oferit liberalului sa vorbeasca de rolul femeii in societate si mai ales de situatiile in care unii barbati de frunte ai tarii le denigreaza ,etichetandu-le :pasarici,tiganci imputite etc.Cu aceasta ocazie Crin i-a oferit o lectie de moralitate,aparand onoarea femeii din Romania,militand pentru egalitatea de sanse ale acestora.
Se pot spune si scrie multe despre aceasta confruntare, desi un duel intre doua persoane s-a vorbit destul de des si depreciativ de a treia:Geoana.Desi s-au atacat mult,cei doi competitori au lasat loc si de buna-ziua:Crin, din decenta; iar Basescu ,cu gandul la potentialul sprijin din partea votantilor lui Crin,in turul doi.
Totusi ,zarurile nu au fost aruncate !E posibil ca acestui duel sa-i urmeze altul;cu alte victime. Mai-mult ,sondajele pot fi contrazise doar de votul din 22noiembrie .
Este momentul ca nehotaratii sa iasa din indiferenta !In sfarsit,nu trebuie sa voteze negativ,avand in Crin Antonescu un altfel de candidat la presedentia Romaniei ,un om cu bun-simt si frica de Dumnezeu.
Romanii merita un cadou frumos de Mos Niculaie :pe Crin Antonescu -presedinte!
Dragi romani,nu ezitati sa mergeti la vot! Nu ezitati sa-l votati pe Crin Antonescu
!

luni, 9 noiembrie 2009

DE LUMINATII


Nu demult isi puse sufletul pe tava
Si Sfantul Mihail il ridica
La ceruri ,pentru o zabava,
Pan’ soarele din noi pe cer el va urca.

Trecura ani de cand se inalta
Spre asfintitul zilelor lumesti
Si strajuit de cete ingeresti,
Sta langa Domnul si tot astepta.

An de an ,de Brumarel,
Cobori pe-o scara de lumina;
La locul sau de veci din nou pleca,
In lumea cuprinsa de dor si nelumina.

Mormantu-i ‘mpodobit cu crizanteme,
Facliile de seu ard cu rabdare ,
Topind dorul dupa cel plecat,
In lumea fara inturnare.

Lacrimi curg pe lutul adunat
Intr-un tumul vegheat de crucea de stejar,
Suvoiul de-amintiri nu a secat:
Ca doru-i viu de-al despartirii jar.

De Luminatii,cimitiru-i floare de lumina,
Icoana de-amintiri fara de seaman,
Noian de rugaciuni rostite-n taina,
Un Univers al lumii fara vina,
Un rasarit de zi senina
In sarbatoare fara seaman.

DE ZIUA TUTUROR SFINTILOR


Anul acesta am avut bucuria ca pe 31 octombrie sa ajung din nou in satul meu natal,in casa in care am vazut lumina zilei,la cimitirul unde parintii mei isi dorm somnul de veci ,dar si pe dealul Viei Doamnei,la batranul tei ce parca de pe inaltimile magurei vegheaza intregul sat , de peste o suta de ani ;Langa acest tei secular ,devenit monument al naturii prin prisma anilor si aspectului maiestuos, a mai crescut unul care in primii ani ai copilariei mele era atat de mic incat cu puterile mele limitate ajungeam sa ma catar pe fiecare creanga,dar care astazi a dat dovada semetiei,inaltandu-se , asemenea “confratelui “sau mai varstnic, spre inaltimile albastre,umbrind coama dealului pana aproape de manastirea greco-catolica cu hramul Sf. Gheorghe,inaltata in 2005 ,pe un teren donat de George Pop de Basesti Bisericii Unite cu Roma.
Am fost foarte fericit ca am ajuns iarasi acasa , in satul meu pe care il port cu mine oriunde ma duc,in comuna Basesti, localitate pe care o numesc pentru tot ce mi-a oferit-Inimioara.
Din cauza orei inaintate ,dorind sa nu ratez nicio ocazie de a ma intalni cu consatenii mei, stiind ca ei vor fi la” Ziua Tuturor Sfintilor” in zona de vest a satului ,la temeteu l(cimitirul) din Tigana, la ora 14.00, ne-am deplasat acolo.
Am fost realmente surprins cand mi-am revazut neamurile,colegii de scoala,prietenii din copilarie ,dar si cunoscuti si necunoscuti;din aceasta ultima categorie facand parte si o persoana ce ma abordase online in urma cu ceva timp, d-l Dariu Remes-un fiu al satului; dar la care nu i-am raspuns la e-mail ,nestiind de existenta acestei scrisori electronice.
M-am deplasat la mormintele parintilor mei ,apoi la cele ale rudeniilor; in final ,participand alaturi de rudenii la ridicarea paosului,in memoria celor adormiti in Domnul,parinti si alte neamuri.
Ca un apendice la cele simtite in acele clipe, tin sa precizez cateva elemente referitoare la aceasta sarbatoare: Aceasta sărbătoarea ce are origine catolică, fiind denumită „Ziua Tuturor Sfinţilor“ încă din secolul VII, s-a transformat în „Ziua Morţilor“, iar în unele zone se mai numeşte şi „Luminaţia“.
În timp, obiceiul cinstirii celor trecuţi în nefiinţă a fost adoptat şi de ortodocşi, de luterani, calvini şi unitarieni, fiind acum o sărbătoare care adună în jurul mormintelor zeci de mii de credincioşi. În calendarul catolic, şi ziua de 2 noiembrie este o sărbătoare dedicată celor dispăruţi, „Ziua tuturor sufletelor“; la noi in sat aceasta zi fiind sarbatorita in ultima sambata din luna octombrie.
La originea Zilei Morţilor stă ceremonia celţilor de acum 2.000 de ani. Ei sărbătoreau pe 1 noiembrie Anul Nou, noapte în care credeau că fantomele se întorc printre cei vii.
In 1006 , Papa Ioan al XVII-lea a decretat ziua de 1 noiembrie ca zi a mortilor.
Romanii au preluat ziua mortilor dupa 1870.In aceasta zi se aduce un pios omagiu si recunostinta celor plecati in lumea dreptilor ,se sfintesc mormintele ,se duc candele, lumanari,coroane,se impodobesc mormintele cu regina toamnei-crizantema si se da pomana saracilor.
Imaginea cimitirului iluminat pare o calatorie peste timp, un periplu al amintirilor ce leaga lumea cu dor , de cea fara de dor .Bolta cereasca-rezultat al unirii cerului cu pamantul,in clipa praznuirii mortilor a fost luminata de soarele ce se afla la chindie, vrand parca sa se ralieze luminii izvorate din lumanari si candele,pastrand o discretie totala,metamorfozand cele doua lumi intr-un gand de iubire ,semanat de cei de dincolo si cules de cei de aici ,spre a fi de folos mantuirii.
Moartea a intrat in creatiune prin pacat,prin neascultarea prevenirii lui Dumnezeu referitoare la pomul cunoasterii,rupand relatia fireasca cu izvorul vietii ,avand drept consecinta separarea sufletului de trup,si ,implicit,iesirea omului din istorie.
Prin unirea sufletului cu trupul, omul intra in istorie .El ramane in istorie pana cand primul sfant facut de Dumnezeu ,Arhanghelul Mihail,ia sufletul omului in ceasul de pe urma.
“ Murind te vei trezi in vesnicia vietii”-a spus Sf. Francisc de Assisi, prefacand moartea in destin , cladind ,treapta cu treapta, Nemurirea.
Ziua mortilor m-a asezat in primul rand la capataiul maicutei mele;fiintei careia ii datorez totul .I-am asezat in glastre doua buchete de crizanteme ,gandindu-ma la cat de mult iubea gradina din fata casei ,pe care o ingrija cu atata dragoste incat florile isi aratau recunostinta prin parfumul lor,prin coloritul lor,dar mai ales prin vigoarea lor.I-am aprins lumanari si candele in speranta ca dara fumului lor ii va arata drumul de intoarcere ,calauzindu-mi dorul spre amintirile noastre dragi, spre clipele ce m-au facut atat de fericit alaturi de ea.Ma gandii atunci ca la sfarsitul lumii, cand Domnul va veni pe norii cerului,inlocuind soarele material cu Lumina Duhului Sfant ,ma voi intalni cu ea si ne vom bucura impreuna de regasire.
Nu pot sa nu reflectez la ceea ce a spus parintele Cleopa:”Daca uitam de moarte,murim;daca nu uitam moartea,traim”. De aici se desprinde clar ideea ca sfetnicul cel mai bun ,cinsit si intelept este moartea.Si din acest considerent se cuvine sa intelegem ca valoarea unui Om, a unei societati consta nu doar in importanta pe care o dau vietii, ci si a respectului fata de memoria celor care nu mai sunt.
Am plecat de la cimitir incarcat de amintiri. Cu o rugaciune mi-am luat ramas-bun de la cei pe care i-am comemorat,apoi am plecat in cealalta parte a satului pe dealul Viei Doamnei sa pasesc pe cararile copilariei mele ,in sanctuarul naturii care m-a ocrotit,oferindu-mi clipe de neuitat.
Dupa o scurta vizita in aeste locuri dragi sufletului ,am pornit spre casa in care m-am nascut. Nimic nu mai era ca altadata.Cel mai mult mi-a lipsit mama care ma astepta cu ochii inrourati de dor la poarta ,chipul ei blajin, vorba ei dulce,dar mai ales sfaturile sale .Am lacrimat,nevazand-o.M-am uitat in gradina ce odinioara era un adevarat paradis al florilor.Cu ochii mijiti de amintiri, langa o crizantema ce fusese ingrijita de mama,parca am zarit-o pe ea ;O vorba a fratelui meu ma trezise la realitate;Dintr-o data in locul in care parca ii deslusam figura mamei ,era doar o movila de pamant pe care in urma cu 16 ani fusese o floare:o Floare-de-nu-ma uita.
Am plecat din locul nasterii mele dupa ce mi-am vizitat unul dintre vecini ,singurul pe care il gasisem acasa.Am fost fericit ca am gasit in loc de o singura persoana, o casa plina de oameni; Printre ei o fiinta draga sufletului meu , Florica, o vecina ce avusese multa afectiune pentru mine ,pe care am revazut-o dupa 25 de ani. Intalnirea cu ea a fost foarte emotionanta.Desi bunica ,la 55 de ani, isi conservase frumusetea de odinioara.Vorbele sale m-au vrajit.Amintirile ne-au condus departe in timp in anii copilariei ,in timpurile cand eu eram cat nepotul de langa ea. M-am intalnit si cu ceilalti membrii ai familiei,apoi am plecat spre casa,zburatacind din salasul nasterii mele ,cu speranta ca atata timp cat voi trai,cel putin o data pe an, la Sarbatoarea mortilor , sa revin ,cu drag,aici.

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

UN PRESEDINTE POTRIVIT PENTRU ROMANIA


Azi ,7 noiembrie 2009 ,la ora 12.00 ,sala Teatrului de Nord Satu-Mare a gazduit intalnirea candidatului PNL la presedentia Romaniei ,d-l Crin Antonescu ,cu satmarenii.
Inca de la intrarea in incinta Teatrului am avut parte de o atmosfera deosebit de placuta ,rod a unei organizari desavarsite.
Pe scena, trona la loc de cinste un panou urias cu figura lui Crin Antonescu .Demn de remarcat ,parca un apendice a candidatului , a fost si sloganul “REVOLUTIA BUNULUI-SIMT “.Uitandu-ma mai atent la cele doua elemente evidentiate anterior ,am observat ca acestea se aflau ,in mod organic, sub cupola protectoare a telului urmarit :intoarcerea la Normalitate. Alte elemente de campanie asezate, cu masura, peste tot, au intregit atmosfera ,lasand in umbra, sub aspectul organizarii ,lansarea regionala de la Cluj-Napoca.
Reprezentanti ai filialei PNL Satu-Mare s-au ocupat ,in detaliu,pentru ca intalnirea lui Crin Antonescu cu satmarenii sa se desfasoare sub cele mai bune auspicii.
Maestrul de ceremonii ,d-l presedinte Ovidiu Silaghi ,a avut o prestatie desavarsita, suplinind cu brio pe cel obisnuit cu asemenea activitati, d-l Ludovic Orban.
Intrarea pe scena a lui Crin Antonescu ,alaturi de europarlamentarul Adina Valean si de alti demnitari foarte cunoscuti cum ar fi d-nii Melescanu, Motreanu ;urmati de conducerea PNL Satu Mare ,primari de succes din judetul nostru , consilieri judeteni si locali si alte personalitati ale urbei noastre , a adus mult entuziasm in sanul participantilor.
Pe langa invitatul de onoare au mai luat cuvantul d-l Melescanu, un reprezentant al PNTCD -invitat in semn de omagiu pentru a evoca figura seniorului Coposu, care l-a asigurat pe Crin Antonescu de tot sprijinul “a ceea ce a mai ramas din acest partid istoric”;dar si primarul din Tarsolt –un demnitar local ,care a amintit ca in localitatea pe care o” pastoreste”, totdeauna, la putere ,dupa ’89,au fost “cei de dreapta”.
Punctul central al intalnirii a fost discursul lui Crin Antonescu.
Precum ne-a obisnuit in cuvantul sau, pe langa coerenta si limpezime ,a dat dovada de bun –simt, reiterand principiile care l-au calauzit in aceasta campanie, evidentiind solutiile pentru depasirea crizei economice si politice;argumentand necesitatea de a ne mobilize pentru ca “Revolutia bunului-simt” sa nu fie doar un slogan de campanie, ci inceputul reformarii morale a clasei politice ,aratand ca in politica ,pe langa lichele , sunt si oameni de calitate ,in mai toate formatiunile politice, din pacate intr-un numar din ce in ce mai mic.
Acuzele la adresa actualului presedinte au fost ferme si argumentate ,insa intr-un limbaj de bun-simt .
Vorbele sale purtau pecetea sinceritatii ,iar privirea sa senina ne dadea celor prezenti certitudinea ca alegandu-l pe Crin Antonescu, am ales Binele si Calea spre Normalitate.
Un element emotionant al discursului sau, a fost cand a afirmat ca Domnia sa doreste sa fie presedinte pentru un singur mandat ,obiectivele sale putand fi indeplinite in acest rastimp;dupa care se va retrage din viata politica ,atingand practic nivelul superior al acesteia.
Nu pot sa inchei aceasta evocare fara sa fiu recunoscator intregii asistente ,oameni simpli ,dar si personalitati de seama ale judetului, tineri ,insa si multi varstnici; cu totii rezonand CIVILIZAT,in ton cu BUNUL-SIMT, pe tot parcursul evenimentului.
Tuturor celor ce s-au implicat in organizarea acestui eveniment,le adresez sincere felicitari !
In final,va marturisesc ca am fost mandru ca am asistat ,la Teatru de Nord din Satu Mare, la premiera piesei”Un presedinte potrivit pentru Romania”! Fie ca aceasta “piesa “ sa-l aiba ca protagonist ,dupa sarbatoarea de Mos Niculaie , pe Crin Antonescu !

marți, 27 octombrie 2009

In cautarea bunului-simt...



Inca de la nastere ,o fiinta umana , aparent sanatoasa ,dispune de cinci simturi senzoriale, dar si de o zestre de alte capacitati prin care puteri nebanuite ,existente in launtrul fiintei ,in zonele abisale ale acesteia, prin activare , sunt scoase din starea de latenta ,oferind mijloace necesare cunoasterii lumii extra-senzoriale si identificarii menirii noastre .
Puterea iubirii leaga vazutul de nevazut ,pamantul de cer, viata de moarte, cu o intelepciune ce depaseste orice asteptare; oferind un orizont larg de cunoastere si noi posibilitati de implinire .
Puterea dragostei trezeste simturi noi , incomensurabile ,oferind incredere si speranta ,lumina si sapienta, inzestrand omul cu coroana demnitatii umane ,iar celor insetati de Absolut le ofera mantia proteguitoare a demnitatii crestine.
Cei stapaniti de iubire au privilegiul de a descoperi in ei insisi un simt nou , congenital , aparut impreuna cu scanteia vietii , insa scos din anonimat numai cand au intalnit “Calea cea dreapta”.
Dupa cum ii spune si numele ,bunul-simt este un bun unic si indivizibil ;Il ai ,ori nu. El este rodul benefic a redescoperirii unui registru existential mult mai larg decat cel senzorial si mult mai util .Acest simt nu opereaza cu jumatati de masura si apare in momentul in care responsabilitatea deplina “trece ”pragul mintii tale ,asezandu-se, de-a pururi ,in tronul cuvenit adevaratilor stapani ai constiintei.
Din momentul in care ai cunoscut forta bunului-simt, viata se schimba radical ,imposibilul nu exista ,iar nadejdea, cladita cu rabdare ,“capata” aripi ;Zborul spre “Patria binelui” fiind conditionat doar de pregatirea momentului de start.
Bunul-simt este o forma de pledoarie pentru masura si echilibru.El se gaseste adanc inradacinat in codul nescris al bunei-cuviinte si se manifesta prin idei si comportament verbal ori non-verbal.
Buna-crestere,buna-cuviinta si respectul pentru cei din jur contin ingredientul bun-simt in stare pura.
Termenul bun-simt a fost introdus in sec. al XVII-lea de Descartes in lucrarea “Discurs asupra metodei”.El a definit bunul simt ca fiind…” insusirea ,puterea de a judeca bine si de a distinge ce-i adevarat de ce este fals”. El il considera ca fiind “lucrul cel mai drept impartit in lume”.
Bunul-simt este un simţ aparte ce ne dă certitudinea binelui şi frumosului în relaţiile cu semenii noştri şi ne determină să-i tratăm cu respect pe cei din jur, să fim politicoşi şi civilizaţi, să nu depăşim limitele, să fim recunoscători şi cinstiţi, să nu profităm de poziţia pe care o avem, să ne pese şi să ţinem cont de ceilalţi . Şi toate astea, pentru că aşa ne simţim bine, dintr-un imbold interior fără de care comportamentele noastre ar rămâne simple formalisme .El este plin de încărcătură morală si constituie o valoroasă calitate umană care, în mod cert, nu este impărţită în mod egal: pentru că atunci n-ar mai exista opusul cuvântului „simţit” sau „plin de bun simţ”.
Efortul de a intra in gratiile bunului-simt este rasplatit numai daca subiectul detine o inclinatie nativa spre a-l pretui ,a-l cauta si a-l practica; altminteri totul este zadarnic.
Bunul-simt se mai numeste in mod eronat si simtul comun. Drumul lui ,desi coincide o buna parte cu cel al simtului comun ,probabil perioada definita ca fiind cea referitoare la “cei sapte ani de-acasa” , insa el vine din strafundul fiintei umane si merge mult mai departe ,pana la capat . El este o mostenire de la cei care te-au zamislit si te-au format ca om. Cu ajutorul lui putem invinge tarele societatii ,fapt pentru care ideea lui Crin Antonescu de a-l promova si in politica mi se pare una salutara.
Degeaba esti un erudit, bunul-simt nu ti se va infatisa doar pentru acest lucru ,el tinand mai degraba de nobletea spiritului si a inimii, nu de eruditie .Pentru acest lucru ,Goethe il considera “ …geniul umanitatii”.
Din bunul-simt noi ne tragem seva .”Prietenii” lui cei mai apropiati sunt :intelepciunea ,onestitatea, echitatea si compasiunea .El nu face casa buna cu puterea si oportunismul .
La nivel afectiv ,bunul-simt se manifesta sub forma empatiei. El poate fi exprimat prin zicala:”Ce tie nu-ti place, altuia nu-I face”. Lui ii datoram modul de comportament cand pornim in relatiile inter-umane de la premiza imperativa de a nu “rani”o fiinta .
Starea de bun-simt este generate de iubire profunda si este fedeles legata de atitudinea de umilinta.
Cu ajutorul discernamantului, fiinta posesoare de bun- simt gaseste o masura justa in toate actiunile sale, daruind fiecaruia ceea ce merita , oglindind in exterior starea lui interioara.
Victor Hugo spunea despre bun-simt ca:”…nu este nici intelepciune,nici ratiune; are cate ceva si din una si din cealalta”.Acest lucru ne conduce la ideea ca bunul-simt este o sinteza de aspiratii ce implica o intreaga filozofie de viata, imbinand dimensiunea cunoasterii cu cea etica.
Drumul bunului-simt este comun pana la un loc cu simtul comun ,apoi el inaiteaza navalnic amendand aberatiile inteligentei :infatuarea, vanitatea, egocentrismul, autosuficienta si intoleranta .Fagasul sau coincide cu “Calea cea dreapta” ce duce la adevarul suprem.

Unele grăiri pline de talc se comprimă în nenumărate nuanţe in codul etic al poporului român amendând minciuna, lăcomia, hoţia, corupţia, avariţia, înşelătoria, impoliteţea şi câte s-ar mai putea înşira, toate avându-şi rădăcinile în lipsa bunului simţ, dar arătând şi preţuirea cuvenită adevăratelor virtuţi, cu aceleaşi rădăcini, bunul simţ. Valoarea lor stă în faptul că sunt nişte concluzii ale vieţii sociale perfect valabile şi acum şi multă vreme de acum înainte. „A da cinstea pe ruşine”, „A nu-ţi cunoaşte lungul nasului”, „A uita de unde ai plecat”, „A sta în banca ta”, „A fi domn e o-ntâmplare, a fi om e lucru mare”, „A te întinde cât ţi-e plapuma”, „A vedea paiul din ochii altuia” sunt doar câteva adevăruri care se rostesc şi astăzi cu năduf, cu sarcasm, cu durere şi dezamăgire, cu satisfacţie, în toate mediile.
Cu toata abundenta rostirilor pro si contra bunului-simt, faptic , acesta se dovedeste o “pasare rara”, aratand fatis derapajul de la morala, de la Normalitate.
Inchei aceasta pledoarie pentru bun-simt cu un crez al liberalului Alexandru Paleologu: nu inteligenţa este contrariul prostiei; “contrariul prostiei e bunul-simţ”.


vineri, 23 octombrie 2009

Decalogul lui Crin Antonescu

Cum construim ROMÂNIA BUNULUI-SIMŢ:
1. BUN-SIMŢ ÎNSEAMNĂ SĂ NU-ŢI UIŢI PĂRINŢII. Să nu îi ignori. Să ai grijă de ei, de bătrânii din jurul tău, pentru că şi ei au avut grijă de tine. Ei nu sunt o povară, ci sunt dovada cea mai caldă a umanităţii noastre
2. SPUNEŢI NU VIOLENŢEI. Ura, violenţa, agresivitatea nu rezolvă nimic. Te răcoreşti pe moment, dar atât. Nu poţi trăi normal într-o ţară în care oamenii se atacă cu ură unii pe alţii pe stradă, în trafic, pe internet, la televizor, în instituţii.
3. NU INCHIDEŢI OCHII LA FURTURI. Din banii publici, din buzunarul celui de pe stradă, din bugetul localităţii dvs, de peste tot. Nu vă lăsaţi atraşi de şmecheri şi de cei care se descurcă în afara legii. Ei sunt, totuşi, o minoritate.
4. REFUZAŢI MINCIUNA. Respingeţi ipocrizia. Spuneţi mereu adevărul, chiar şi atunci când doare. Iar când vedeţi oameni care mint, nu-i lăsaţi să meargă mai departe. Tolerând minciuna timp de 20 de ani, am lăsat ca politicieni fără bun-simţ să ajungă parlamentari, primari, miniştri sau chiar preşedinţi.
5. NU INSTIGAŢI LA URĂ ŞI LA INTOLERANŢĂ. Nu bătrânii sunt vinovaţi de problemele tinerilor, nu cei de la stat sunt vinovaţi de problemele celor de la privat. Suntem cu toţii cetăţenii aceleiaşi ţări. Trăim cu toţii împreună. Suntem o singură ţară. Trebuie să învăţăm să ne respectăm, pentru că vom trăi împreună şi după ce alegerile se termină.
6. NU VĂ MAI GRĂBIŢI SĂ VĂ ÎMBOGĂŢIŢI PESTE NOAPTE. Acest mesaj e mai ales către toţi cei care vor să intre în politică. Lupta noastră trebuie să fie împotriva sărăciei, şi nu pentru a face milioane de euro din bani publici. Bunul simţ ne spune că nu vom reuşi luând de la unii - mai mici, mai săraci, mai izolaţi, şi dând doar celor puternici şi bogaţi. Modelul corect este acela în care câştigăm cu toţii, nu doar unii. Suntem o comunitate, nu o junglă.
7. HAIDEŢI SĂ NE REZOLVĂM PROBLEMELE CU TRECUTUL. După 20 de ani, tot nu ştim adevărul despre comunism, despre marile probleme ale tranziţiei, despre marile ilegalităţi financiare. Dacă nu rezolvăm problemele trecutului, le vom repeta la nesfârşit.
8. MODELUL CORECT în orice societate este cel bazat pe educaţie. Pe civilizaţie. Pe politeţe. Pe cultură şi bun-simţ. Respectaţi valorile şi respingeţi mitocănia. Doar aşa ne pregătim copiii pentru o viaţă mai bună.
9. VORBIŢI UNII CU CEILALŢI. Citiţi, informaţi-vă, schimbaţi păreri. Dialogul este singura soluţie. Trăim împreună şi trebuie să ne înţelegem unii cu ceilalţi. Chiar dacă avem păreri politice diferite, elementele de bază ale societăţii trebuie să rămână aceleaşi.
10. AJUTAŢI-I PE CEI DIN JURUL VOSTRU. Din credinţa în Dumnezeu, din moralitate sau din bun-simţ. Nu toţi au noroc, nu toţi au o viaţă normală, nu toţi au o zi bună. Suntem oameni dacă ne ajutăm unii pe alţii. Nimeni nu trebuie să se simtă abandonat de comunitatea din care face parte.

EU

EU

IONEL MESAROŞ

IONEL MESAROŞ

Ionel Mesaroș

Ionel Mesaroș

VĂ MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !

VĂ   MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !

Primăvara

Primăvara

Vară

Vară

Toamnă

Toamnă

Iarnă

Iarnă

Radio Whisper

Radio Whisper | RadioWhisper.com

Etichete