Despre mine

Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.

duminică, 31 ianuarie 2010

DESPRE FERICIRE



Se spune ca :” Daca vrei sa fii fericit o zi -imbata-te !Daca vrei sa fii fericit o luna- casatoreste-te ! Daca vrei sa fii fericit o viata…citeste !”

Citeste urmatoarele randuri si vei afla ca Fericirea se afla acolo unde nici nu banuiesti;

Fiind o comoara ravnita de toti ,probabil, se afla in locurile cele mai vitrege ,departe de ochii lumii ,de gandurile necuviincioase ,de mainile hraparete,in hatisuri de nepatruns. Insa, fiind o comoara ,blestemul ei te poate ajunge oriunde te-ai ascunde;De ea te poti bucura,numai daca o meriti…

Dar ,se poate sa fie sa fie chiar langa tine,in fata ochilor tai,insa sa nu o recunosti fiindca te-ai indepartat mental de Calea Fericirii,o data ce ai parasit fagasul simplitatii si al normalitatii .

Fara sa mai simti suflul divin al Naturii, ai plecat spre taramuri mai blande, parca desprinse din mecanismul viu al vietii, refuzand participarea la lupta, omitand sa crezi ca viata e o lupta continua pentru ziua de maine,cu scopul iesirii de sub cochilia putregaiului, a timpului pierdut, spre a imbratisa ,cu dragoste nestirbita,Trupul nestricat al vesniciei-Mantuirea.

Cu totii ne intalnim cu Fericirea ,dar , neavand puterea de a discerne intre Bine si rau, ochii ne sunt incetosati ;iar chipul ei banal ,fiind asemenea unui cameleon, adaptandu-se continuu habitatului in care vietuieste ,ni se pare insignifiant ca sa-i acordam niscaiva atentie ,daca nu-si trambiteaza in gura mare numele.

In goana dupa Fericire ,uneori, uitam sa fim fericiti .De fapt ,alergam dupa o himera al carui chip,finalmente, il descoperim ca este din aceasi plamada cu nefericirea .

Fiind o idee ce are in fiecare din celulele sale un univers de stari sufletesti de multumire deplina ,acopera sub voalul sau goliciunea desertaciunii.

Daca Fericirea este o stare de saturatie,o valoare maxima ce trebuie atinsa, pofta il va impinge dincolo de aceasta si cu siguranta va aluneca pe curba descendenta spre nefericire.

Cautand Fericirea, jucam la marea loterie a sortii unde ”mai trge o data” ne tine incordati in hora vesnica a sperantei, din care nu ne desprindem niciodata indeajuns de fericiti.

Pentru a se consola ,oamenii,inca din antichitate,au crezut ca au gasit-o:Socrate si Thales in stiinta, hedonistii in placere oferita trupului ,stoicii si budistii in renuntarea la ea ;iar modernistii le-au amestecat intr-atat ,incat nu mai stiu ce vor .

Pentru a proba intalnirea cu fericirea ,Sofocle cerea cetatenilor Tebei sa nu se considere fericiti ,pana nu au trecut prin durere.

Buddha isi sfatuia semenii sa-si suprime durerea prin resemnare , pentru a avea ocazia intalnirii cu Fercirea .

Filozoful Schopenhauer ,in goana dupa Fericire ,isi motive gestul nebunesc, prin cele doua nevoi fundamentale ,specifice viului , de a anula durerea si a cauta placerea.

Epicur indemna ca daca vrei sa faci pe cineva fericit, nu-i spori averea, ci i-ai din dorinte.

Vrand-nevrand,cu totii ne-am dat seama ca sunt clipe cand viata e abjecta ;Pe unul nu-l doboara cu o lovitura de maciuca ,iar la altul ,care aluneca pe un sambure de pruna ,ii sfarma teasta.

De aceea trebuie sa fim puternici, ca un copac urias . Chiar daca ti s-ar jupui scoarta,ti-ar creste alta, chiar daca ti s-ar taia ramurile,ti-ar creste altele,insa, daca te-ar smulge din pamant ,cu radacini cu tot, totul ar fi fatal .Nici cele mai vanjoase radacini nu ajuta daca n-au de ce se tine.

Nu trebuie sa abdicam de la speranta .Ea e ultima care moare.Cu ea ,intalnirea cu Fericirea este posibila.

Trebuie sa fim sinceri si sa suportam pe langa nenorocirile altora si nenorocirile noastre.

Trebuie sa credem ca speranta nu ne paraseste niciodata !Ce inaltator este sa speri !Si ce dureros este sa ti se spulbere o speranta!Cate miliarde de sperante n-au fost inaltate spre ceruri, cand trupurile s-au cufundat in pamant!?

Oamenii,din nefericire,se ingrijesc numai de a trai ,nu si de a trai frumos; fapt pentru care drumul spre Fericire este asemenea unui “castel de nisip”,frumos,insa supus legilor distrugerii, disparitiei.

Asa cum cu bani poti cumpara mancare nu si pofta ,perne nu si somn,prieteni nu si credinta ;insa,traind frumos , fara sa o cumperi ,poti dobandi FERICIREA !!!

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

CALEA SPRE LUMINA

De sub tutela timpului , omul iese doar cand trece pragul vesniciei.
De sub vremi ,omul poate iesi doar cand e pregatit sa cucereasca "piscuri "la care ades -visase.
Societatea ,prin tabieturile instituite,ne tine sub vremi.
Curajul de a dori altceva ne plaseaza pe un culoar favorabil de unde putem observa lumea intr-un alt mod.Aici se nazaresc vise care sunt sortite fie implinirii,fie umplerii biblioraftului cu utopii.
Cel ajuns pe un culoar favorabil,trebuie sa profite din plin de pozitia privilegiata pe care a dobandit-o,fiindca situatia aceasta nu e o intamplare,la fel cum si iesirea de sub vremi nu e conditionata doar de crezul de a fi altfel.Trebuie indeplinite conditii fundamentale pentru ca acest crez sa nu inmulteasca teancul utopiilor.

Trebuie ca intelepciunea sa-ti dicteze pasii de urmat,iar acest demers presupune asteptare:toate avand un timp al lor-vorba Ecleziastului.
Iesirea de sub vremi e rezultatul unui vis ,vis sustinut de fapte si vegheat de constiinta.Aceasta izbanda poate fi obtinuta numai cand legile firii nu sunt alterate de viziuni maladive .
Credinta ,dublata de fapte ,este cea care garanteaza aceasta victorie .
Lupta cu vremurile nu e facila,mai ales ca principalul tau dusman sunt propriile tale limite ce te tin in chingile neputintei.Numai Credinta ne poate scoate la liman,ca sa ne putem bucura de Soarele dreptatii si de Lumina adevarului.Numai Ea ne poate scoate din ratacire ,aratandu-ne Calea de urmat.
Sunt putini cei care ies de sub vremi,insa cei care reusesc sa-si implineasca acest vis,sunt in slujba semenilor lor,iar aceasta izbanda este in folosul lor si al umanitatii.
Nu poti iesi de sub vremi ,cu vise de doi bani.
Nu poti spera sa schimbi lumea ,pana nu te schimbi pe tine insuti.
Nu poti trai cu adevarat,daca nu ai lasat urmasilor, inainte de a trece pragul vesniciei ,macar un vis de implinit.
Luptati sa iesiti de sub vremi !
Chiar daca nu veti castiga acest razboi,sunt convins ca totusi veti castiga ceva:Lupta cu voi insiva !

LEGEA MODEI



Aceeasi rochie este:

Indecenta-cu 10 ani inainte de momentul lansarii ei;
Indrazneata-cu un an inainte de acest moment;
Sic-la momentul ei propriu-zis;
Demodata-la 3 ani dupa;
Hidoasa-la 20 de ani dupa momentul lansarii;

Amuzanta-la 30 de ani dupa acelasi moment;
Romantica-la 100 de ani dupa...
Frumoasa cu adevarat-la 150 de ani dupa aparitia ei,epocala...

LEGILE CUMPARARII DE IMBRACAMINTE



1.Daca iti place ,nu exista masura ta;
2.Daca iti place si exista masura ta ,nu ti se potriveste;
3.Daca iti place si ti se potriveste ,nu iti poti pemite sa platesti pretul; 4.Daca iti place ,ti se potriveste si iti poti permite ,se va desface in bucati la prima intrebuintare.

LEGILE POLITICIANULUI




1.Cand sondajele sunt in favoarea ta,mandreste-te cu ele;
2.Cand sondajele sunt defavorabile:

a)ridiculizeaza-le si critica-le;
sau
b)subliniaza superficialitatea opiniei publice;

3.Cand opiniile sunt usor nefavorabile,cauta compasiune;
4.Cand sunt foarte aproape de asteptari,fii surprins de propria-ti forta.

vineri, 29 ianuarie 2010

VERSURI PE TABLOUL UNUI PRIMITIV



Adam se desteapta; il arde lin coasta,
Femeia din fata senina-i zambeste,
Uimit, el se-ntreaba, ca-n vis, ce e asta ?
Balaie si goala, la ce foloseste ?

Deodata privirea in miez isi tinteste,

Sta gol de rasuflet o clipa; din casta
Fiinta-i un licar de jinduri tasneste...



Iar Eva, patrunsa de dulcea sageata,
Varsandu-si pe spate a pletelor unde,
Isi plimba surasul cu-o gratie-nceata,
Pe sani, peste coapse, pe trupu-i oriunde,
Sa afle ce taina-i deschisa... si, iata,
Ferindu-si rusinea cu palme plapande,
Mai mult o arata decat si-o ascunde.

Autor: Francois Villon

PRINCIPII SI ...



Daca totul pare sa mearga bine ,cu siguranta ca ai omis ceva.
Zambeste ! Maine va fi mai rau!
Daca te simti bine ,nu fi ingrijorat ;va trece.
Frumusetea are grosimea pielii ,dar uratenia ajunge pana la os.
Atata timp cat nu-ti pasa unde esti ,nu te poti rataci.
Doua rele sunt numai inceputul .
Daca nu ai reusit prima oara ,distruge orice dovezi ca ai incercat.
A gresi este uman ,dar te face sa te simti divin.
A uita e la fel de important ca a invata.
Secretul de a fi plicticos consta in a spune absolut totul.
Singurii oameni care gasesc ceea ce cauta in viata ,sunt cei care cauta greseli.
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi ,dar trebuie traita privind inainte.
Daca nu-i poti convinge ,zapaceste-i.
Spune "NU", apoi negociaza.
In fiecare opera geniala recunoastem ideile pe care le-am abandonat.
A schimba lucrurile=conducere ;a le schimba inaintea tuturor=creativitate.
Niciodata nu stii cine are dreptate ,dar totdeauna stii cine e seful.
Nu poti sa cazi de pe podea.

Cu cat titlul e mai lung ,cu atat este mai putin importanta functia.
Cand ai dreptate ,fii logic ,cand n-ai, evaziv.
Cand prietenii nostri ajung la putere ,nu mai sunt prietenii nostri.

joi, 28 ianuarie 2010

ORIGINAL





Originali ,vorba lui Heidegger ,nu sunt decat idiotii . Alminteri doar Dumnezeu e original ,iar Aristotel nu e original, ca nu face decat sa scrie opera lui Dumnezeu .Dar Aristotel ,nu incape indoiala ,e un geniu ,pentru ca descrie genial opera lui Dumnezeu .


(PETRE TUTEA )

CELEI CARE MINTE

de Ion Minulecu


Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...


În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.


Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...


Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...


Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!









miercuri, 27 ianuarie 2010

OMUL...




Fara Dumnezeu ,omul ramane un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri…

Omul istoric mosteneste pe cel primordial, care ,jucandu-se pe franghia libertatii,a impletit purul cu demonicul ,viata cu moartea ,lumina cu intunericul ,libertatea cu inlantuirea si,ramanand captiv jocului dintre el si lume, perpetuu neimplinit ,este un amestec de sfant si drac ,chiar daca pare a fi integru .Sufera de toate bolile si viciile imaginabile .Nu poate iesi din el si din natura.

Omul nu se poate autodefini .El se defineste prin semeni .Constatam actul individuatiei ,dar nu ne dam seama de cotidian de incapacitatea autodefinirii…

Drama omului este dualismul existentei lui ;e alcatuit din corp si suflet si joaca intre corp si suflet la infinit.Corpul nu e etern ,iar sufletul ,chiar daca este ,nu e convingator.Dar nici corpul nu este ,in nici un fel,convingator..Tot ce exista in noi si nu ne obliga sa ne sinucidem din disperare se cheama spirit.

Deoarece setea de absolut nu i-a fost satisfacuta la grad biopsihic, omul e etern trist

Autonomia spirituala a omului este iluzorie si ea se misca perpetuu intre Dumnezeu si dracul.

Fara credinta si Biserica ,omul ramane un simplu animal rational si muritor…

Cand zici ca omul e un animal rational ,atributul rationalitatii il distinge de restul vietatilor ,nesocotindu-l din perspective mortii absolute. Moartea devine relativa ,ca o trecere ,numai prin religie-stiinta ,oricat de savanta ,nescotand omul decat aparent din regnul animal…

Scara valorilor contine :sfantul ,eroul, geniul si omul obisnuit- dincolo de acestia situandu-se infractorul. Sfantul ,eroul si geniul sunt fara voia societatii ,care e obligata sa-i recunoasca .Nimeni nu-i contesta dreptul la existenta daca esti om obisnuit ,dar nimeni nu trebuie sa faca confuzie intre tine, sfant, erou si geniu. Oamenii sunt egali in fata legii, adica trebuie respectati ca atare, dar nu confundati ,nu facuti identici…Nimeni nu-ti contesta dreptul la o viata normala daca porti masca de om .Numai ca ,daca esti mediocru ,nu trebuie sa te instalezi in varf, pentru ca nu e in interesul tau .Acolo trebuie sa stea cei dotati.

Sfantul sta in fruntea tablei valorilor ,pentru ca el face posibila trairea absolutului la scara umana . Eroul se consuma facand istorie si nedepasind sfera laicului .Eroul este admirat –asa cum este geniul-, dar nimeni nu i se inchina ,chiar daca fapta lui aduce foloase reale omului .In vreme ce sfantul se situeaza dintru inceput in eternitate ,eroul moare in istorie, pentru ca urma pe care o lasa el,ca om implinit ,este fixata doar in timp si spatiu…

Omul ,ca intreg ,nu poate fi gandit decat biblic ;stiintific ,nu…

Eu disting intre omul etern si omul istoric.Omul etern este omul primordial ,integral creat de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Lui. Iar omul istoric e omul care devine si,raportat la acest primordial ,e un fel de neom .Istoria e neomenia lui .Ca nu se poate ,din cel care am fost intreg, sa fiu dumicat in epoci, in zile, in clipe .Omul istoric e captivul clipelor ,nu numai al anilor ,lunilor ,zilelor si orelor…Omul religios e omul etern .Omul stiintific e neomul istoric .Tot ce face el poarta pecetea preaomenescului lui.

Umanitatea o iubesti lesne . Pe om , mai greu.




(322 de vorbe memorabile ale lui PETRE TUTEA )

marți, 26 ianuarie 2010

CONFORMISMUL




Cei care stau sub fluviul evenimentelor stau fie din orgoliu ,fie din incapacitatea de adaptare .Dar, multe ori, adaptarea la imprejurari se cheama conformism…Cei care nu se conformeaza trag consecintele ,fie din orgoliu ,fie din incapacitate de adaptare . Dar adaptarea tine mai mult de biologic decat de spiritual.De pilda ,eu ma situez in fluviul inform al stalinismului ,care se revarsa prin empirismul haotic anglo-saxon asupra Europei centrale .Deci cum pot eu ,daca incerc sa judec acest fluviu inform al stalinismului care situeaza omul in regnul animal,cum pot eu sa scap de acest animalism?

Prin orgoliu ,ma opun-si intru in temnita.Prin conformism,devin un simplu animal adaptabil.De altfel,sa stiti un lucru:in lupta cu evenimentele politice majore omul basculeaza intre eroism si lasitate . Lasitatea te duce la conformism .Conformismul are la baza lasitatea .Te supui evenimentelor ,stiind ca singur nu le poti infrange,si nu-ti convine sa candidezi la eroism.



(322 de vorbe memorabile ale lui PETRE TUTEA )

luni, 25 ianuarie 2010

LIMBA ROMANA



Limba romana are virtuti complete,adica poate fi vehicul a tot ce se intampla spiritual in specia om.E foarte greu de manuit.Prin ea poti deveni vulture sau cantaret de strana.Limba romana are toate premisele valorice pentru a deveni o limba universala,darn u stiu daca este posibil acest mars istoric.Daca am fi fost un popor cuceritor…Noi,romanii,nu punctam universalitatea nicaieri.Si asta ne face sceptici .Ceea ce ne lipseste este indrazneala.



(322 de vorbe memorabile ale lui PETRE TUTEA )

PROMOTORUL EPOCII DE AUR



Nicolae Ceauşescu s-a născut în satul Scornicesti, judeţul Olt, la 26 ianuarie 1918, într-o familie de ţărani. La vârsta de 11 ani, după absolvirea şcolii primare, Ceauşescu pleacă la Bucureşti, unde se angajează ca ucenic de cizmar.

În 1932 , devine membru al Partidului Comunist din România, formaţiune politică aflată în ilegalitate la acea vreme. Este arestat prima oară în 1933 pentru agitaţie comunistă în timpul unei greve. În 1934 urmează încă trei arestări – pentru colectare de semnături în sprijinul eliberării unor muncitori feroviari acuzaţi de activitate comunistă şi pentru alte acţiuni similare. În urma acestor arestări, este etichetat de autorităţile vremii drept „agitator comunist periculos”, precum şi „distribuitor activ de material de propagandă comunistă şi antifascistă”. După eliberarea din detenţie, Ceauşescu dispare pentru o vreme în „subteran”, dar în 1936 este din nou arestat, de data aceasta fiind condamnat la doi ani de închisoare şi încarcerat la Închisoarea Doftana.

În 1939, a cunoscut-o pe Elena Petrescu, cu care s-a căsătorit în 1945. Aceasta a avut o influenţă crescândă asupra carierei sale politice. Ceauşescu a fost arestat şi condamnat din nou în 1940, iar în 1943 a fost transferat la închisoarea de la Târgu Jiu, unde a împărţit celula de detenţie cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, în scurt timp devenind protejatul acestuia. După cel de-al doilea război mondial, în timp ce controlul sovietic asupra României devenea tot mai pronunţat, Ceauşescu a fost numit secretar al Uniunii Tineretului Comunist– U.T.C. - (1944-1945).

În urma loviturii de stat şi a abdicării forţate a Regelui Mihai din Decembrie 1947, după preluarea puterii de către comunişti, Ceauşescu devine ministru al agriculturii, iar ulterior ministru-adjunct al forţelor armate în regimul lui Gheorghiu-Dej

În toamna anului 1956, aflându-se la Cluj, Ceauşescu a avut un rol important în reprimarea mişcărilor de simpatie faţă de revoluţia ungară.

La 4 decembrie 1957, având gradul de general-locotenent de armată (fiind şeful Direcţiei Superioare Politice a Armatei şi adjunct al Ministrului Forţelor Armate), a condus unităţile militare care au înăbuşit răscoala ţăranilor din Vadu Roşca ce se opuneau colectivizarii.

În 1967, Ceauşescu devine preşedintele Consiliului de Stat, consolidându-şi astfel poziţia. La începutul carierei sale ca şef al statului, Ceauşescu s-a bucurat de o oarecare popularitate, adoptând un curs politic independent faţă de Uniunea Sovietică.

În anii ’60, Ceauşescu pune capăt participării active a României în Pactul de la Varşovia, deşi formal ţara va continua să facă parte din această organizaţie până la dizolvarea acesteia. Prin refuzul său de a permite armatei române să ia parte la invazia Cehoslovaciei alături de trupe ale ţărilor membre ale Tratatului de la Varşovia şi o atitudine de condamnare publică activă a acestui act, Ceauşescu reuşeşte pentru o vreme să atragă atât simpatia compatrioţilor săi, cât şi pe cea a lumii occidentale.

În 1974, Ceauşescu îşi asumă titlul de Preşedinte al Republicii Socialiste România. Prin politica sa externă, condusă cu abilitate, dădea impresia că încearcă să se elibereze de dominaţia sovietică, atragând simpatia şi aprecierile unor mari lideri politici ca Charles de Gaulle şi Richard Nixon .

. În CAER, la indicaţia lui, delegaţiile române se opun la toate propunerile venite din partea URSS. De exemplu, România este una dintre cele doar două ţări comuniste europene care au participat la Jocurile Olimpice organizate la Los Angeles, în Statele Unite ale Americii în 1984. De asemenea, România este singura ţară din blocul răsăritean, cu excepţia URSS, care la acea vreme, întreţinea relaţii diplomatice cu Comunitatea Europeană, cu Israelul şi cu R. F. Germania. Un tratat incluzând România pe lista ţărilor favorizate de Comunitatea Europeană este semnat în 1974, iar în 1980 este semnat un acord vizând schimburile de produse industriale între România şi Comunitatea Europeană. Acest fapt a determinat vizitarea oficială a României de către doi preşedinţi ai Statelor Unite ale Americii (Nixon şi Ford).

În ciuda cursului independent în relaţiile politice internaţionale, introdus încă de Gheorghiu Dej, Ceauşescu se opune cu încăpăţânare introducerii oricăror reforme liberale pe plan intern. În anii ’80, după venirea lui Mihail Gorbaciov la conducerea Uniunii Sovietice, opoziţia lui Ceauşescu faţă de linia sovietică este dictată în principal de rezistenţa lui faţă de de-stalinizare. Securitatea continuă să îşi menţină controlul draconic asupra mediilor de informare şi înăbuşă în faşă orice tentativă de liberă exprimare şi opoziţie internă.

Cu prilejul vizitelor efectuate în 1971 în China şi Coreea de Nord, Ceauşescu e fascinat de ideea transformării naţionale totale, aşa cum era ea prefigurată în programul Partidului Muncitoresc Coreean şi deja pusă în aplicare sub egida Revoluţiei Culturale din China. La scurtă vreme după întoarcerea sa în ţară, Ceauşescu începe transformarea sistemului autohton după modelul nord-coreean, influenţat fiind de filozofia preşedintelui Kim Il Sung .

Începând cu 1972, Ceauşescu trece la punerea în aplicare a unui proiect de "sistematizare" a localităţilor urbane şi rurale. Prezentat de către maşina de propagandă ca fiind un pas major pe calea "construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate", programul debutează la sate prin demolări în masă ale gospodăriilor ţărăneşti şi strămutarea familiilor afectate în apartamente de bloc . Demolarea satelor este de fapt o încununare a politicii de industrializare forţată, care a dus la destructurarea societăţii rurale româneşti. Apogeul acestui program a fost însă reprezentat de demolarea a numeroase monumente istorice, inclusiv biserici şi remodelarea Bucureştiului în stil ceauşist. Casa Poporului se numără printre cele mai mari construcţii din lume, ocupând in aceasta privinţă locul doi, după Pentagon .

În 1977, Ion Mihai Pacepa, pe atunci director adjunct al Departamentului de Informaţii Externe al Securităţii, părăseşte ţara şi obţine azil politic în Statele Unite. Plecarea lui Pacepa dă o grea lovitură regimului comunist, iar încercările lui Ceauşescu de a restructura Securitatea nu reuşesc să-i îndepărteze pe toţi colaboratorii lui Pacepa şi să limiteze pierderile

Pentru a evita noi situaţii de “gen Pacepa”, Ceauşescu numeşte membri ai propriei familii, în frunte cu Elena , în funcţii cheie de conducere.

Pe parcursul "Epocii Ceauşescu", România devine al patrulea mare exportator european de armament .În pofida acestui fapt, se pare că fostul şef de stat se visa laureat al Premiului Nobel pentru Pace. În acest sens, Ceauşescu face mari eforturi pentru a obţine statutul de mediator în conflictul israeliano-palestinian (România fiind singura ţară în contact oficial cu ambii beligeranţi). Mai mult, în anul 1986, el a organizat un referendum pentru aprobarea reducerii cheltuielilor şi personalului Armatei Române cu 5%. Acestea nu îl împiedică să oblige liceenii la pregătire militară, sub forma Detaşamentelor P.T.A.P., să oblige studentele să facă armata, o zi pe săptămână, în primii 3 ani de facultate şi să organizeze pregătirea militară a tuturor oamenilor muncii, sub forma Gărzilor Patriotice. În aceeaşi perioadă, la iniţiativa dictatorului, sunt convocate frecvent mari „adunări populare” pentru susţinerea păcii mondiale, la care oamenii sunt obligaţi să se prezinte.

Principiul „neamestecului în treburile interne” este intens promovat de către dictatorul care dorea ca nimeni din exterior să nu-l acuze pentru dezastrul în care se afundă ţara. Pe măsură ce îşi consolidează puterea, dictatorul devine paranoic: se visează măreţ personaj istoric, pe linia lui Burebista, a lui Decebal şi a marilor domnitori. Majoritatea oamenilor de cultură, obligaţi de sustinătorii regimului, îl proslăvesc pe „Marele Cârmaci”. Ajutat de istorici obedienţi, „Mult iubitul şi stimatul” îşi permite să modifice istoria: Mircea cel Bătrân devine „cel Mare”, iar Ioan Vodă cel Cumplit devine „cel Viteaz”.

Ceauşescu patronează un sistem politic de tip comunist, cu partid unic şi alegeri falsificate grosolan: P.C.R. câştigă cu 99,7%. Oamenii se prezintă la alegeri în procent de 99,9% pentru a nu intra în vizorul Securităţii .

În ciuda regimului său dictatorial, relativa sa independenţă faţă de Moscova are drept rezultat o atitudine binevoitoare (deşi departe de a fi dezinteresată sau neprofitabilă) din partea statelor occidentale. Regimul Ceauşescu beneficiază de unele împrumuturi pentru finanţarea programelor sale economice.

În anii „Epocii Ceauşescu” se construiesc Metroul din Bucureşti, Canalul Dunăre-Marea Neagră, zeci de mii de noi blocuri de locuinţe. În ultimă instanţă, datoria creată a devenit o povară pentru economia românească, între 1971-1982, datoria externă crescând de la 1,2 miliarde $ la aproape 13 miliarde $. În 1982, veniturile comerţului exterior al României au scăzut cu 17% faţă de anul precedent. Ceauşescu s-a văzut pus în situaţia de a nu-şi putea plăti creditorii occidentali, ţara fiind declarată în incapacitate de plată.

Ceauşescu a dispus achitarea rapidă a datoriilor externe, fără a mai lua noi credite. În acest scop, o mare parte a producţiei agricole şi industriale a ţării ia calea exportului, privând astfel populaţia până şi de cele mai elementare alimente şi bunuri de consum. Începând cu anii 1986-1987 se instituie raţionalizarea produselor de bază, iar benzina şi alimente ca pâinea, uleiul, zahărul, făina, orezul au început să fie distribuite pe bonuri sau cartele. Bunurile destinate exportului au standarde de calitate ridicată şi sunt vândute de obicei în pierdere, la preţuri de dumping. Bunurile destinate consumului intern sunt de calitate inferioară, aşa că oamenii de rând sunt bucuroşi atunci când pot cumpăra bunuri refuzate la export din motive calitative.

|Plata întregii datorii externe, în valoare nominală de 60 de miliarde de lei (10 miliarde dolari), se încheie în primăvara lui 1989, cu câteva luni înaintea căderii regimului comunist. Ceauşescu urmărea organizarea unui referendum prin care să se introducă în constituţia României interdicţia de a contracta împrumuturi externe. Pentru a evita deprecierea leului, Ceauşescu a continuat exporturile excesive, acumulând aur în Banca Naţională

Stimularea forţată a sporului natural al populaţiei a reprezentat una din priorităţile regimului Ceauşescu. Un element important al acestei politici este reprezentat de abrogarea, în 1966, a decretului din 1957 care permitea avorturile la cerere (la acea dată, avortul nu era permis decât în unele ţări comuniste). Prin decretul 770/1966 se permitea avortul terapeutic efectuat în primele trei luni de sarcină numai pe baza unor stricte indicaţii medicale şi doar în cazuri excepţionale se accepta sacrificarea fătului şi până la şase luni. Acest decret cu putere de lege a fost înăsprit prin Decretul 441 din 26 decembrie 1985, care permitea avorturile doar în cazul femeilor care au depăşit vârsta de 42 de ani sau care au dat deja naştere la cel puţin cinci copii. În teorie, mamele a 5 sau mai mulţi copii ar fi avut dreptul la privilegii substanţiale. Mamele "eroine" a 10 sau mai mulţi copii aveau dreptul să primească gratuit din partea statului un automobil ARO, transportul cu trenul, precum şi o vacanţă pe an într-o staţiune balneară.

În timp ce sporul populaţiei era încurajat, mii de copii erau abandonaţi în orfelinate, iar rata mortalităţii infantile rămânea cea mai mare din Europa.

Regimul Ceauşescu a ignorat problema epidemiei de HIV/SIDA pe motive ideologice, considerând-o specifică societăţii capitaliste. În România anilor 1980 nu se practica testarea HIV a donatorilor de sânge şi a sângelui pentru transfuzii. Acest fapt, la care se adaugă folosirea de ace de transfuzie inadecvat sterilizate în orfelinate, a condus România pe locul doi în topul infecţiilor pediatrice cu HIV în Europa .

Ceauşescu introduce un plan de dezvoltare economică în care, mai ales industriei i se imprima un ritm absurd. De exemplu, industria metalurgică, în special cea siderurgică într-o ţară în care resursele de minereu de fier şi cărbune nu sunt deosebite, în condiţiile în care cererea pe piaţa mondială nu mai era aşa de mare datorită unei adevărate revoluţii tehnologice. La toate acestea se adaugă criza energetică mondială care îşi făcuse simţită apariţia. După modelul altor dictatori comunişti, ca Mao Zedong sau Kim Ir Sen, în Capitală încep adevărate lucrări faraonice, prin care se risipesc enorme fonduri financiare. Aceste construcţii, numite ulterior megalomanice, culminează cu Casa Poporului, devenită acum Palatul Parlamentului.

În 1987, o grevă a muncitorilor din Braşov este înăbuşită violent de către regimul Ceauşescu. Organizatorii sunt supuşi unor presiuni psihologice imense din partea organului represiv - Securitatea - controlat de Partidul unic şi de către dictator. Sunt dispersaţi pe teritoriul ţării şi li se stabileşte domiciliu forţat în diferite oraşe, unde sunt supravegheaţi cu atenţie, mai ales la locul de muncă. Tăcerea mediatică este deplină, presa, radioul şi televiziunea fiind controlate 100%. Se răspândesc zvonuri sumbre despre iradierea greviştilor de la Braşov, cu scopul lichidării lor fizice.

De-a lungul anului 1989, Ceauşescu devine tot mai izolat în lagărul comunist. În august 1989, el propune o întâlnire la vârf pentru a discuta problemele comunismului est-european şi a "apărării socialismului" în aceste ţări. Această propunere este însă respinsă atât de către statele Pactului de la Varşovia, cât şi de către China.

În 1989, Ceauşescu pare a ignora total situaţia dezastruoasă în care se afla ţara. El face referinţă în cuvântările sale la "înaltul nivel de trai" atins sub conducerea sa, fără precedent în istoria României, iar televiziunea naţională arată imagini ale dictatorului vizitând magazine special aprovizionate pentru camera de luat vederi, cu rafturile pline de bunuri alimentare. Ca să mascheze criza de alimente, Iulian Mincu, medicul personal al lui Ceauşescu, a inventat un program de „alimentaţie raţională”, motivând că nu e sănătos ca un adult să consume mai mult de 3.000 de calorii pe zi. Alimentele de bază (zahăr, ulei, carne) sunt raţionalizate la 1 kg/lună de persoană, iar populaţia trece prin momente extrem de dificile, petrecând nenumărate ore pe zi stând la cozi interminabile în faţa magazinelor alimentare care nu aveau mai nimic de oferit.Produsele de import precum cafeaua sunt înlocuite cu surogate (nechezol). Produsele alimentare pentru export sunt înlocuite pe piaţa internă cu surogate (salamul cu soia) sau subproduse fără căutare la export (picioare şi căpăţâni de porc, numite ironic de popor "adidaşi şi calculatoare").

Întreruperile în alimentarea cu apă, curent electric, gaze naturale devin frecvente, iar blocurile de locuinţe sunt doar ocazional încălzite prin sistemul public de termoficare. Benzina, deşi raţionalizată, devine greu de găsit.

Politica economică de planificare centralizată conduce la preţuri aberante, fără nici o legătură cu realitatea economică. Producţia este orientată spre investiţii industriale megalomanice, bunurile de larg consum fiind produse în cantităţi insuficiente. Mai importante decât banii devin "relaţiile", mărfurile sunt vândute "pe sub mână", o criză morală distorsionează întreaga societate. Circulă vorba că o "pilă" în comunism este mai valoroasă decât o moşie în capitalism.

Peisajul social seamănă teribil cu cel descris de George Orwell în romanul 1984. Oamenii sunt mânaţi în turmă la demonstraţiile de susţinere a regimului şi a dictatorului. Elevii, studenţii şi militarii adună recoltele prin muncă voluntar-patriotică sau practică agricolă, eufemisme folosite pentru munca silnică. (Practica agricolă devine "materie de studiu" anuală în toate facultăţile, "nota" obţinută având pondere în calcularea mediei de absolvire). Întreaga ţară capătă aspectul unui uriaş lagăr de concentrare, din care unii curajoşi au încercat să scape trecând Dunărea înot, fugind cu câte un mic avion utilitar, sau cerând "azil politic" dacă aveau ocazia să iasă în Occident cu ocazia unor concursuri sportive sau artistice.

Spre exasperarea majorităţii covârşitoare a românilor, Ceauşescu este confirmat în fruntea PCR pentru un nou termen de cinci ani, la Congresul al XIV-lea al PCR din noiembrie 1989. La acest congres Ceauşescu denunţă Pactul Molotov-Ribbentrop şi cere anularea consecinţelor acestuia.

Prima tentativă de organizare a unor proteste ar fi trebuit să se materializeze la Iaşi, în 14 decembrie 1989, dar manifestaţia, ce ar fi urmat să se desfăşoare în Piaţa Unirii, este dejucată de autorităţile comuniste . O tentativă a regimului de a-l evacua pe pastorul reformat maghiar László Tőkés din locuinţa parohială pe care o ocupa de drept la Timişoara, pe motiv că acesta ar fi fost mutat la o altă parohie, întâmpină rezistenţă din partea enoriaşilor, care înconjoară casa parohială într-o demonstraţie de sprijin. Acestora li se alătură şi români, iar demonstraţia capătă în scurtă vreme un caracter mai larg, de protest împotriva regimului comunist. Trupe ale armatei, miliţiei şi Securităţii apar la faţa locului la 17 decembrie 1989 şi deschid focul asupra manifestanţilor.

La 18 decembrie 1989, Ceauşescu pleacă într-o vizită oficială în Iran, lăsându-i soţiei sale, Elena, şi altor colaboratori apropiaţi, misiunea de a înăbuşi revolta de la Timişoara. Revolta continuă să ia amploare. După revenirea sa în ţară, la 20 decembrie 1989, Ceauşescu ţine o cuvântare televizată dintr-un studio de televiziune amenajat în incinta clădirii CC al PCR, în care califică evenimentele de la Timişoara drept o încercare din afară de imixtiune în afacerile interne şi de subminare a suveranităţii României. Până la cuvântarea lui Ceauşescu, mediile oficiale de informare evită cu stricteţe orice referinţă la evenimentele care se derulau în Timişoara, singurele surse de informare fiind posturile de radio din afara graniţelor ţării, precum Radio Europa Liberă şi Vocea Americii.

O "adunare populară" în sprijinul regimului este organizată pentru ziua următoare, 21 decembrie, în faţa sediului CC al PCR, într-un loc care, în urma evenimentelor acelei zile, poartă azi numele de Piaţa Revoluţiei.Demonstraţia degenerează în mişcare de răsturnare a regimului. Soţii Ceauşescu, surprinşi de această turnură a lucrurilor, se dovedesc incapabili de a păstra controlul asupra maselor. Populaţia capitalei se adună în Piaţa Revoluţiei, unde se confruntă cu unităţi ale miliţiei şi armatei. Din păcate, raportul de forţe înclină în favoarea forţelor de represiune, bine reprezentate numeric şi bine înarmate, care până la miezul nopţii reuşesc să degajeze piaţa, omorând zeci şi arestând sute de protestatari.

Cu toată întreruperea transmisiunii televizate a demonstraţiei din 21 decembrie, reacţia ineptă şi neajutorată a lui Ceauşescu nu scapă neobservată de telespectatorii din întreaga ţară.

Până în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, protestele se răspândiseră deja în toate marile oraşe ale României. Moartea în condiţii suspecte a ministrului apărării, generalul Vasile Milea, este anunţată în 22 decembrie de către posturile naţionale de radio şi televiziune. Imediat după acest anunţ, o şedinţă extraordinară a comitetului politic executiv al PCR are loc, sub conducerea lui Ceauşescu, care cu acest prilej anunţă că preia comanda armatei. Ceauşescu mai face o încercare disperată de a se adresa mulţimii adunate în faţa sediului CC, dar fără succes. Protestatarii forţează uşile şi pătrund în sediul CC, iar cuplului Ceauşescu nu îi rămâne decât opţiunea de a fugi cu un elicopter care îi aştepta pe acoperişul clădirii CC.

Dacă în 1989 uciderea soţilor Ceauşescu nu a stârnit multe regrete, douăzeci de ani mai târziu percepţia românilor asupra primului lor preşedinte s-a schimbat. Potrivit unui sondaj CURS realizat în 2009, 31% dintre cei chestionaţi sunt de părere că în manualul de istorie Nicolae Ceauşescu ar trebui prezentat ca un om care a făcut României mai mult bine, iar 52% ca un om care a făcut bine şi rău în mod egal. Printre locuitorii din mediul rural, doar 9% consideră că Ceauşescu ar fi făcut României mai mult rău decât bine. Nostalgici ai epocii Ceauşescu se regăsesc în toate categoriile de vârstă, etnice, socio-profesionale şi geografice de cetăţeni ai României.

Ceauşescu a avut 3 copii: un fiu, Valentin Ceauşescu (n. 1947), specialist în fizică şi care nu a deţinut funcţii politice, o fiică, Zoia Ceauşescu, matematician (n. 1 martie 1949, d. 20 noiembrie 2006) şi un fiu mai tînăr, Nicu Ceauşescu (n. 1 septembrie 1951, d. 25 septembrie 1996), care s-a implicat direct în politică. Însă singurul nepot de sânge al lui Ceauşescu avea să se afle abia după aproximativ 20 de ani, acesta fiind Daniel Valentin Ceauşescu (n. 1981), fiu al lui Valentin Ceauşescu.

Salariul oficial al lui Ceauşescu era de 18.000 lei (aproximativ 1.200 dolari la cursul oficial de schimb din 1989, având o medie de 14,92 lei, echivalent al salariului mediu din SUA în acea perioada). Din această sumă, Ceauşescu depunea 5000 lei la CEC in fiecare lună, în contul copiilor săi. Au existat zvonuri că deţinea conturi secrete în strănăitate, dar urma acestora nu a putut fi descoperită.

Garda personală a lui Ceauşescu consta din numai 40 de membri, responsabili pentru protecţia întregii sale familii, precum şi a locuinţelor acestora. Şeful gărzii, colonelul Dumitru Burlan, afirmă că întreaga gardă era dotată cu numai două arme automate. Colonelul Burlan susţine că Ceauşescu se credea iubit de popor şi nu simţea nevoia protecţiei. De fapt pe Ceauşescu îl apăra tot regimul său şi întreaga Securitate şi nu avea nevoie de o gardă de corp prea puternică. Departamentul Securităţii Statului a avut 8.474 de oameni, iar Trupele de Securitate, comandate de generalul Ghiţă, erau de aproximativ 15.000.

În primele zile ale revoluţiei din decembrie 1989 s-a vorbit mult despre conturile secrete ale lui Nicolae Ceuşescu. La procesul din 25 decembrie 1989 membrii Tribunalului Militar Excepţional au pus întrebări legate de aceşti bani, dar ambii soţi Ceauşescu au declarat că nu au nici un dolar pe conturi în bănci străine. Deşi acuzaţia de delapidare a banilor statului român nu a fost inclusă între capetele de acuzare (care erau 4 la număr), totuşi în comunicatul care a fost difuzat de Televizune şi radio, şi a doua zi de presa scrisă, s-a adăugat un al cincilea punct cu următorul conţinut: „Încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari, depuse în bănci străine;”

Parlamentul însă a adoptat, în data de 14 octombrie 2008, raportul Comisiei parlamentare de anchetă pentru investigări si clarificări referitoare la conturile lui Nicolae Ceauşescu, concluzia finală fiind ca fostul şef de stat nu a avut conturi sau averi depozitate in străinătate.

La 22 decembrie 1989, printr-un decret al CFSN semnat de Ion Iliescu, a fost constituit Tribunalul Militar Excepţional. La 25 decembrie 1989, soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost judecaţi în cadrul unui proces sumar de acest tribunal, condamnaţi la moarte şi executaţi la câteva minute după pronunţarea sentinţei.

duminică, 24 ianuarie 2010

ATEISM




O baba murdara pe picioare ,care sta in fata icoanei Maicii Domnului in biserica , fata de un laureat al premiului Nobel ateu -baba e un om ,iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, asta moare asa , dihor.

Eu cand discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa .Intre un credincios si un necredincios nu exista nici o legatura .Ala e mort ,sufleteste mort, iar celalalt e viu si intre un viu si un mort nu exista nici o legatura .Credinciosul crestin e viu .

Ateii si materialistii ne deosebesc de animale prin faptul ca nu avem coada .

Ateii s-au nascut ,dar s-au nascut degeaba .



(322 de vorbe memorabile ale lui PETRE TUTEA )

UNIREA PRINCIPATELOR ROMANE



Unirea Tarii Romanesti cu Moldova,infaptuita la 24 ianuarie 1859,reprezinta actul politic care sta la baza Romaniei moderne si a formarii natiunii romane.Imprejurarile istorice nu au permis unirea simultana a celor trei tari romane-Moldova,Transilvania,Tara Romaneasca.Statul national roman s-a format treptat,incepand cu Unirea din 1859 si incheindu-se in 1918,cand lupta de eliberare nationala a poporului roman va fi incununata de victorie.

Unirea era o cauza a intregului popor,dar in raport cu interesele lor de clasa,fortele sociale romanesti au inteles in mod diferit continutul si caracterul Unirii.

Forta sociala principala in miscarea unionista au constituit-o masele largi populare de la orase si sate,care au actionat cu cea mai mare energie si hotarare.Ele legau de infaptuirea Unirii si implinirea aspiratiilor lor sociale.Taranii urmareau in primul rand,ca prin Unire sa scape de claca si sa obtina pamant,iar paturile orasenesti considerau ca prin Unire se va realiza cadrul politic favorabil unor largi libertati democratice.

Dupa inabusirea revolutiei din 1848 ,reactiunea interna si fortele interventioniste dinafara au luat masuri de reorganizare a regimului regulamentar restaurat.

In 1849 se incheie conventia de la Balta Liman intre Turcia,puterea suzerana si Rusia,puterea protectoare,care justifica prezenta trupelor celor doua state in Principate pentru “a reprima orice miscare de insurectionare”.Potrivit Conventiei de la Balta Liman,s-au numit in ambele principate alti domni pe timp de sapte ani:Grigore Alexandru Ghica inMoldova si Barbu Stirbei in Muntenia.In acesti ani s-au facut anumite imbunatatiri in administratia Principatelor,mai ales in Moldova,unde domnitorul ducea o politica cu tendinte liberale. Burghezia,in plina ascensiune,socotea ca printr-un stat unitar se vor crea conditii prielnice pentru prosperitatea ei economica si pentru obtinerea unei pozitii preponderente in viata politica a tarii.

O mare parte din boierime,cu interese apropiate de cele ale burgheziei,s-a alaturat puternicelor forte nationale unioniste.Unii din marii boieri,de teama caUnirea ar pune in primejdie privilegiile lor de clasa,s-au grupat in partida antiunionista.

Generatia care a infaptuit marele ideal al Unirii din 1859 si care infaptuise revolutia de la 1848 avea in frunte inflacarati patrioti,ca:Mihail Kogalniceanu,Vasile Alecsandri,Costache Negri,Alexandru Ioan Cuza,Constantin A. Rosetti,fratii Ion si D. Bratianu,D. Bolintineanu. Carturari si oameni politici de seama,animati de idei inaintate,au adus o contributie pretioasa la progresul general al tarii.Fruntasii revolutionari din 1848,au intreprins o ampla actiune de propaganda in favoarea Unirii atat in tara cat si in strainatate.

In vara anului 1853 izbucneste razboiul Crimeii,inceput de Rusia impotriva Imperiului otoman,eveniment care aduce in prim plan politic international chestiunea orientala,inclusiv situatia Principatelor dunarene,unirea acestora fiind una din problemele importante ale Congresului de pace de la Paris (1856).

Reprezentantii statelor participante la Congres au luat la Congres atitudini diferite fata de viitorul regim al Principatelor Romane.In sprijinul Unirii s-au pronuntat Franta,Rusia,Sardinia si Prusia;o impotrivire neta au manifestat Turcia si Austria;favorabila Unirii in timpul lucrarilor Congresului,Anglia va reveni ulterior la pozitia sa traditionala de sprijinitoare a Imperiului otoman.

Adoptarea pozitiilor fata de problema Principatelor era determinata de anumita interese statale.Franta lui Napoleon al III-lea voia sa-si asigure in sud-estul Europei un debuseu economic si un pion al influentei sale politice;Rusia vedea in Unire un mijloc de a slabi Imperiul otoman;Sardinia si Prusia,sustinand cauza romanilor,pledau indirect pentru unificarea Italiei si Germaniei;Anglia era interesata in mentinerea Imperiului otoman ca forta opusa Rusiei;Turcia,puterea suzerana,se temea ca Moldova si Muntenia unite isi vor dobandi si independenta politica,asa cum se va intampla dupa mai putin de doua decenii.Austria considera ca statul national roman ar duce la intensificarea luptei de eliberare a romanilor dinTransilvania,doritori sa se alature fratilor de peste Carpati.

Datorita pozitiilor divergente,Congresul din 1856 nu a putut ajunge la un acord asupra Unirii Principatelor;s-a creat insa posibilitatea ca poporul roman sa se pronunte in privinta viitorului lui.Tratatul de pace prevedea ca populatia Principatelor sa fie consultataprin intermediul unor Adunari ad-hoc .Totodata s-a stabilit ca cele doua tari ,ramanand sub suzeranitatea Turciei,sa intre sub garantia colectiva a puterilor semnatare ale Tratatului de le Paris;se inlatura astfel protectoratul unei singure Puteri .In timpul constituirii ,si consultarii Adunarilor ad-hoc fiecare din cele doua Principate urmau sa fie conduse de un caimacam numit de Poarta.

Congresul a hotarat ca sudul Basarabiei (judetele Cahul,Ismail,Bolgrad) sa reintre in componenta Moldovei.De asemenea Congresul a stabilit unele masuri economice si juridice;se prevedea libertatea navigatiei pe Dunare si neutralitatea Marii Negre;se aproba crearea unei comisii europene a Dunarii cu sediul la Galati.

Pe temeiul cererilor exprimate in Adunarile ad-hoc si al constatarilor facute in Principate de o comisie speciala europeana de informare instituita de Congres,urma sa se convoace la Paris o conferinta a puterilor europene care sa alcatuiasca o alta legislatie in locul Regulamentului organic.

Pregatirile si alegerile pentru adunari s-au desfasurat in conditii diferite in cele doua tari.

In Tara Romaneasca ,caimacamul Alexandru Ghica,fostul domn,a adoptat o pozitie de intelegere fata de partida unionista.In Moldova,caimacamul N. Vogoride,agent al Turciei si al Austriei,a recurs la la un adevarat regim de teroare pentru a zadarnici Unirea.Astfel,au fost interzise gazetele favorabile Unirii si intrunirile politice,s-au facut destituiri din functii si arestari masive,s-au falsificat listele electorale si alegerile din iulie 1857.Comisia de informare de la Bucuresti primea numeroase telegrame,memorii si apeluri.Turcia s-a vazut silita sa anuleze alegerile falsificate;noile alegeri au inregistrat o victorie covarsitoare a candidatilor unionosti,care,cu doua exceptii au fost alesi pretutindeni.Rezultate asemanatoare se obtinusera si in Muntenia.

In Adunarile ad-hoc au fost alesi toti fruntasii unionosti,revolutionari din 1848:Mihail Kogalniceanu,Costache Negri,Alexandru Ioan Cuza,Vasile Alecsandri,in Moldova,C. A. Rosetti,fratii Stefan si Nicolae Golescu,A. G. Golescu,fratii Ion si Dumitru Bratianu,Chr. Tell,Gh. Magheru,in Muntenia.Pentru prima data,taranimea isi trimitea alesii sai intr-o adunare reprezentativa a tarii.

Adunarile ad-hoc si-au inceput lucrarile in septembrie 1857,la Iasi si la Bucuresti.Dezbaterile au prilejuit o manifestare puternica a coeziunii si a fortei miscarii unioniste,o impresionanta demonstratie a vointei poporului roman de a-si fauri statul sau national.

Intr-o atmosfera de mare avant patriotic,Adunarile ad-hoc au adoptat,in luna octombrie 1857,rezolutii asemanatoare,care cereau cu hotarare Unirea Principatelor intr-un singur stat cu numele de Romania,respectarea drepturilor,a autonomiei si a neutralitatii acestui stat si o Adunare obsteasca care sa reprezinte “toate interesele natiei”.

Chestiunea agrara a fost prezenta in discutiile deputatilor din ambele Adunari.In jalba deputatilor pontasi moldoveni,al carei prim semnatar era Ion Roata din tinutul Putnei,erau infatisate in imagini zguduitoare starea taranimii si temeiul revendicarilor sale.Se cerea ca “sateanul sa fie pus in randul oamenilor”,sa fie interzisa bataia,sa fie inlaturate boierescul (claca),beilicurile si birul pe cap,iar satele sa-si aibe...dregatorii alesi chiar din sanul lor”.Deputatul Tanase Constantin proclama in adunarea de la Bucuresti “dreptul netagaduit al taranimii ...d-a lua parte la viitoarele adunari,care vor face constitutia tarii si legiuirile din nauntru”.

Rezolutiile Adunarilor ad-hoc au fost trimise comisiei speciale.Aceasta a alcatuit un raport,pe care l-a inmanat Conferintei reprezentantilor celor sapte puteri,care s-au intrunit in mai 1858,la Paris.

Conventia semnata la 7 august 1858,ca urmare a lucrarilor conferintei,prevedea ca cele doua tari sa se numeasca Principatele Uite ale Moldovei si Tarii Romanesti,fiecare cu cate un domnitor,guvern si adunare legiuitoare proprie,infiintarea unei curti de casatie comune pentru ambele Principate,cu sediul la Focsani.Conventia mai cuprindea o serie de prevederi care corespundeau intereselor burgheziei: desfiintarea privilegiilor si a rangurilor boieresti (deci egalitatea tuturor cetatenilor in fata legilor),responsabilitatea ministeriala etc;se recomanda,de asemenea,o noua reglementare prin lege a relatiilor dintre proprietari si tarani.”Stipulatiile electorale”,trecute in anexa conventiei,stabileau modalitatea alegerii membrilor Adunarii elective pe baza unui cens foarte ridicat.Act international,noua conventie era totodata si o legiuire fundamentala pentru Principate,ceea ce,de fapt,insemna incetarea valabilitatii juridice a Regulamentului organic.Conventia va ramane in vigoare pana in anul 1864.

Alegerile de deputati in Adunarile elective s-au desfasurat sub semnul unor inversunate infruntari intre fortele Partidei Nationale Unioniste si fortele reactionare potrivnice Unirii.

Elementele antiunioniste erau avantajate de sistemul de vot impus prin Conventie,care restrangea corpurile elective din cele doua tari la cateva mii de alegatori.

In timp ce alegerile din Moldova au adus in Adunarea electiva o majoritate a Partidei Nationale,in Tara Romaneasca reactiunea a obtinut majoritatea.

In ziua de 5 ianuarie 1859,Adunarea electiva de la Iasi a ales ca domn al Moldovei pe candidatul Partidei

Adunarea electiva din Bucuresti si-a deschis lucrarile la 22 ianuarie 1859.Inca din prima zi,mii de oameni,mobilizati de tineri unionisti,se adunasera in fata cladirii unde avea loc adunarea.Erau prezenti tabacari,macelari,meseriasi,negustori,tarani din satele judetelor Ilfov si Dambovita,elevi ai claselor superioare si ai invatamantului de specialitate.Multimea manifesta vehement impotriva Partidei reactionare,care sustinea alegerea lui Gh. Bibescu.

In aceasta atmosfera,in noaptea de 23/24 ianuarie,deputatii partidei nationale au convocat o sedinta la hotelul “Concordia” unde au hotarat sa propuna Adunarii ca domn al Tarii Romanesti tot pe Alexandru Ioan Cuza.

In dimineata zilei de 24 ianuarie,ora 11,reprezentantii Partidei Nationale au propus tinerea unei sedinte secrete pentru desemnarea candidatului.Propunerea facuta de Vasile Boerescu in persoana lui Al. I. Cuza a fost acceptata in unanimitate,deputatii conservatori fiind nevoiti sa cedeze vointei poporului.Trecandu-se la vot,toate cele 64 de buletine purtau numele celui ales la 5 ianuarie in Moldova.

Prin propriile-i forte,poporul roman realizase Unirea si intemeiase statul sau national.”Unirea natiunea a facut-o” avea sa declare M. Kogalniceanu in 1862.

Imediat dupa 24 ianuarie 1859,principalul tel al politicii lui Cuza a fost obtinerea recunoasterii de catre puterile garante a dublei sale alegeri si desavarsirea unitatii politice si administrative a tanarului stat national.

In martie 1859,reprezentantii Frantei,Rusiei,Sardiniei,Prusiei si Angliei au recunoscut oficial pe Cuza ca singurul domn al Principatelor.Turcia si Austria si-au dat acordul abia in septembrie acelasi an.Dupa tratative anevoioase, in noiembrie 1861,Turcia a recunoscut unirea completa,cu acordul puterilor garante,dar numai pe timpul vietii lui Cuza.

Coordonate de Cuza,guvernele celor doua Principate vor actiona in mod unitar pentru consolidarea Unirii,pentru aplicarea programului de reforme si crearea institutiilor statale burgheze.Astfel,in timpul guvernelor inaintate conduse de Mihail Kogalniceanu si Nicolae Golescu s-au unificat sistemul vamal si administratia telegrafului,s-a interzis bataia la sate si au luat fiinta judecatoriile satesti,s-a infiintat Universitatea din Iasi .

Alexandru Ioan Cuza a dat o atentie deosebita unificarii militare.Un prim pas in acest sens a fost concentrarea unitatilor intr-o tabara militara unica la Floresti,in primavara si vara anului 1859.Armata unificata avea datoria sa apere autonomia tarii impotriva unei eventuale interventii straine si sa fie oricand pregatita pentru obtinerea independentei nationale.

Dupa proclamatia lui Cuza din 11 decembrie 1861,ambele Adunari de deputati si-au incheiat lucrarile pentru a se intruni la 24 ianuarie 1862 intr-o Adunare Nationala la Bucuresti,care devine capitala tarii.Cele doua guverne au demisionat pentru a se alcatui un guvern unic.Primul guvern al Romaniei era format din reprezentanti ai gruparilor conservatoare,in frunte cu Barbu Catargiu,adversar al improprietaririi taranilor.

Ostilitatea boierimii conservatoare fata de planurile domnitorului de a realiza reforma agrara prin improprietarire si divergentele ivite intre domn si gruparea liberal-radicala condusa de I. C. Bratianu si C. A. Rosetti au dus la sfarsitul anului 1862 si inceputul anului 1863 la alcatuirea unei intelegeri politice,numita de contemporani “monstruoasa coalitie”,care a facut o opozitie inversunata domnitorului,uneltind inlaturarea sa si aducerea unui print strain pe tronul Romaniei.

Un act de mare importanta sociala si nationala infaptuit de guvernul condus de Mihail Kogalniceanu a fost secularizarea averilor manastiresti.Mosiile secularizate reprezentau peste un sfert din suprafata intregii tari de atunci.O data cu aplicarea legii rurale, 551.976 ha vor intra in proprietatea fostilor clacasi.

In urma respingerii de catre Adunare a proiectului de lege rurala depus de guvernul Kogalniceanu,Cuza,hotarat sa dea tarii cele doua legi fundamentale – legea electorala si legea agrara-,a recurs la lovitura de stat din 2 mai 1864,prin care Adunarea este dizolvata.Cu sprijinul lui Mihail Kogalniceanu este supus ratificarii poporului,prin plebiscit,un “act dezvoltator” al Conventiei,numit statut,acceptat ulterior si de puterile garante.Noua lege electorala reprezenta un mare progres fata de trecut cand cinci mii de alegatori dispuneau de viata politica a tarii.

Pe temeiul noii Constitutii,la 14 august 1864 a fost decretata de catre domnitor legea agrara.Se proclama desfintarea “de-a pururea” a clacii,taranii devenind proprietari liberi pe “locurile supuse stapanirii lor prin lege si pe bratele de munca”.Asadar,sarcinile feudale erau desfiintate din punct de vedere legal,iar taranii clacasi improprietariti.

O alta realizare de seama a constituit-o organizarea invatamantului.Prin legea Instructiunii publice din 25 noiembrie 1864 s-au stabilit trei grade de invatamant:primar,secundar si superior.Legea proclama ca “instructiunea primara este obligatorie si gratuita”.

In anul 1864 au fost promulgate legile privind organizarea administratiei.Prin legea comunala,satele si catunele se grupau in comune rurale;mai multe comune formau o plasa,iar mai multe plasi,un judet.Adminstratia judetelor si a comunelor se facea de consilii alese pe baza votului cenzitar.In fruntea administratiei judetului era un prefect,al plasii un subprefect (mai tarziu pretor),iar al comunei un primar.

Una din cele mai importante infaptuiri a fost reoganizarea Justitiei.Au luat fiinta urmatoarele instante judecatoresti: Judecatoriile de plasa,Tribunalele judetene,Curtile de apel,Curtile de jurati si Curtea de Casatie,care era totodata si instanta de recurs.Codurile penal,civil si comercial au intrat in vigoare din anul 1865.In acelasi an a fost inlaturat regimul jurisdictiei consulare;cetatenii straini au intrat astfel sub jurisdictia legilor romanesti ceea ce a dus la intarirea autonomiei interne a statului.

O grija deosebita a manifestat Alexandru Ioan Cuza pentru crearea armatei nationale.In anii 1860-1864 a sporit numarul unitatilor militare si s-a inmanat acestora drapelul tricolor,a fost reorganizat invatamantul militar .

Reformele din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza au dus la crearea si dezvoltarea unor institutii statale cu caracter burghez,la modernizarea statului roman,ale carui temelii le-a pus Unirea Principatelor;ele au contribuit la progresul general social-economic si politic al tarii.

In noaptea de 10/11 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza este silit sa abdice si este expulzat din tara de monstruoasa coalitie.Se stinge din viata la 15 mai 1873 ,la Heidelberg.

EU

EU

IONEL MESAROŞ

IONEL MESAROŞ

Ionel Mesaroș

Ionel Mesaroș

VĂ MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !

VĂ   MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !

Primăvara

Primăvara

Vară

Vară

Toamnă

Toamnă

Iarnă

Iarnă

Radio Whisper

Radio Whisper | RadioWhisper.com

Etichete