Cu trâmbiţe de-aramă şi surle aurite,
Se dă de veste lumii, că-n vremuri ce-s mărite,
La Roma, Împăratul supuşii iar şi-i cheamă,
Puterea să-şi arate, îngloriată-n faimă.
Că l-a învins de-acuma pe dacul DECEBAL
Şi-ntinsu-şi-a moşia cu cel regescul val
Ce-a înghiţit Carpaţii şi s-a oprit la mare,
Mulţimi de sclavi promite şi grâne-ndestulate,
Şi aur cât cuprinde a sale largi palate,
Şi jocuri la mulţime, s-o sature de stat,
Şi lupte în arene cu fiare, îndesat.
El ştie, toate astea răsplată-s meritată
La cei căzuţi în lupte din oastea-i împărată,
La umilinţi pe care menit a fost să-ndure
Când a-ncercat pământul la cela dac să-l fure.
Atunci, cu grele jertfe, cohorte numeroase
Căzut-au secerate de sorţi nenorocoase,
Lăsând pe câmpul luptei, şi arme, şi stindarde,
În vrerea lor nebună, menită ca să prade
Averea care dacii şi-au strâns-o învechită
Din munca lor cinstită, de ceruri dăruită.
A-ncremenit atuncea imperiul în uimire,
Că armia trufaşă n-a fost în biruire,
În vremi ce-n astă lume nimic nu-i sta în cale
Puhoiului ce-n valuri se prăvălea la vale.
De-atunci, el tot gândit-a ruşinea cum s-o spele,
Să şteargă din istorii popoarele rebele
Ce nu acceptă jugul romanului trufaş,
Lăsându-l de ocară, neputincios şi laş.
Acuma triumfase, iar oastea lui mărită
În glorii se întoarce, mai rară şi slăbită,
Dar bine-nlăurată din miticii Carpaţi,
Că au scăpat imperiul de râsul celorlalţi.
O mare supărare îmi are Împăratul,
Că n-a văzut în lanţul sclaviei şi pe dacul
Ce-a îndrăznit ’naintea măririi lui să stea
Şi-a preferat ca însuşi viaţa să şi-o ia.
O faptă ca aceasta ridică, nu coboară,
Mărirea celui care a preferat să moară
Decât să fie sclavul batjocorit, scuipat,
Când, vitejeşte, neamul cu-ai lui şi-a apărat.
Nu-i liniştit acuma, că-n ceea depărtare
Şi-a-ntins împărăţia la răsărit de soare,
Dar, astfel, soarta Romei îmi pare ocrotită
De lumea cea barbară, acolo pironită.
Să-nceapă veselia, să ţină încă luni,
Să-nglorieze fapte cu lauri şi cununi,
Să curgă vinu-n cupe, să fie desfătare,
Că Romei îi surâde norocul iar sub soare.
Mircea Dorin Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu