Dialogul cetățeanului cu Statul....

"

Bună, dragă Stat! Ce mai faci? Sunt eu, cetățeanul. Sunt cuminte. Mă spăl pe mâini, lucrez de acasă, plătesc facturi, plătesc impozite, respect regulile, ca toată lumea aștept să treacă perioada grea.

Tu? Ce mai faci?

Știi, oamenii ca mine, ăia care fac tot ce ai spus tu, ar putea să te întrebe în cor: tu ce faci?

Mă uit la televizor.

Văd oameni care ajută alți oameni, văd oameni care pun la bătaie tot ce au, văd oameni care încearcă să ocrotească alți oameni. Dar atât.

Tu îmi spui să mă spăl pe mâini, să stau acasă și îmi promiți că “o să”.

În timpul ăsta se întâmplă tot felul de lucruri. Care mie nu îmi plac.

De exemplu nu îmi place să nu mi se întoarcă nimic din ce dau.

Am senzația că sunt prea mulți ani de când ne salvează doar norocul, întâmplarea, Divinitatea, o mână de oameni și umorul.

Mă uit în jur. Nu văd sistem de educație, nu văd sistem medical, nu văd asigurări medicale onorate, nu văd șosele, nu văd siguranța zilei de mâine. Adică alea pentru care eu plătesc taxe.

Văd doar oameni care încearcă pe cont propriu.

De la tine văd nepăsare și aroganță.

Și știi ce mai văd? Văd cum ai reușit, în doar o lună și jumătate, să distrugi cu cinism o categorie pe care o numești “bătrânii”. Adică tot ce e 65+.

Părinții, prietenii, necunoscuții. Bătrânii. La asta i-ai redus.

Repet: sunt părinții noștri, bunicii, profesorii, cei de la care am învățat meserii, povești, viață.

Știi ce se întâmplă cu un om dacă îi spui în mod repetat că e bătrân?

Știi ce se întâmplă dacă îi încurajezi - pe ăia care oricum nu mai au niciun reper -

să desconsidere, să minimizeze, să ia peste picior?

Știi la ce se ajunge când legitimezi ideea că 65+ înseamnă bătrân?

Înțeleg. Ai vrut să îi protejezi. Corect și nobil. În esență e o treabă de bun simț. Ar fi putut să pară chiar că îți pasă.

Dar ce-ar fi fost dacă îi numeai seniori? Sau persoane cu vârsta peste 65 de ani? Sau o altă formulare, mai puțin abruptă?

Cei cu creier ar fi înțeles.

Ceilalți ți-ar fi râs în nas oricum.

Dar tu ai ales să le pui ștampilă: bătrâni.

Ai mai ieșit pe străzi în ultima perioadă? Ai auzit și tu cum li se adresează vulturii? “Du-te, tataie acasă. Du-te, mamaie că te caută moartea prin curte”.

Ai auzit oameni spunând “bine că nu au prins și ai mei umilința asta, că era prea mult”. Înțelegi? Ne-ai făcut să gândim enormitatea asta. Să ne doară neputința pe care ai indus-o unor oameni care mai au mult de spus. Pe care i-ai folosit de câte ori ai avut nevoie de ei. Pe care, unii dintre noi, îi sună și azi să le ceară un sfat.

Sfat! Știi ce e aia? E puterea de a recunoaște că nu te pricepi și ai nevoie de ajutor.

Ia-ți, statule, consilieri. Caută-ți oameni care să priceapă în ce hal dor cuvintele!

Eu mă spăl pe mâini. Și caut măști și dezinfectanți pentru ai mei și pentru mine. Dar te aud, să știi. Și nu te uit. Și ce îi doare pe ai mei, pe mine mă doare de 10 ori mai tare.

Cere-le iertare! Dă-le demnitatea înapoi! Dă-le putere în loc de mizeria în care i-ai aruncat! Poți?! 

Ah, nu mai poți. Atunci, spală-te pe mâini!"

Sursa: net

Lecția ipocriziei...

Nu sunt deloc surprins că țara bate pasul pe loc, când unii dintre politicieni dau dovadă de fariseism, mimând buna-credință, mizând pe credulitatea românilor, predând magistral lecția ipocriziei.

Mi s-a întâmplat ca aseară să mă întâlnesc cu un politician inteligent, citit, care mi-a vorbit, cu emfază, despre civism, lucru în care cred și eu, și despre faptul că România trebuie să ofere condiții prielnice tinerilor, ca aceștia să nu mai părăsească țara, aspect nobil, de pus în icoană, de apreciat; însă a omis să precizeze esențialul: că el "doar" câteva decenii, două sau aproape trei, "de dragul intereselor nobile", a fost în slujba celor ce i-au determinat pe români să-și părăsească meleagurile natale...După discuție, mi-am luat tălpășița și m-am "mișcat" , "popular" cum cred că sunt, spre casă, având conștiința împăcată că am făcut o alegere potrivită, negirând, sub niciun fel, pe protagonistul lecției de ipocrizie.

"Somnul rațiunii naște monștri!"

Sunt șocat de cele întâmplate la Caracal!

Se pare că politicienii și instituțiile statului n-au învățat nimic din accidentul aviatic din Apuseni, din drama de la Colectiv, din alte tragedii petrecute în România.

Politica din ultimii ani, centrată pe salvarea infractorilor, prin modificările absurde aduse Codului Penal, și iresponsabilitatea autorităților au contribuit la drama de la Caracal.

De câteva decenii tot cerem demisii și demiteri, de ochii lumii, tot pleacă din funcții unii, ca să devină a doua zi adjuncți și nimeni, niciodată, nu răspunde cu adevărat în fața legii, încurajând, astfel, iresponsabilitatea. Tot ascundem adevărul în zoaie politicianiste, în comisii, anchete și rapoarte. Așa am ajuns ca un copil să sune la 112 și să moară după 19 ore de tortură pentru că incompetența, corupția, nepăsarea și niște nenorocite de hârtii au oprit salvarea acestei copile. Dar nu doar acest copil, ci zeci, poate sute, poate mii de oameni au murit la fel pentru că în România sunt sute de mii de dosare penale pentru viol, crimă, tâlhărie cu autor necunoscut care zac prin niște sertare prăfuite, iar mii de persoane condamnate definitiv nu au mai ajuns în închisoare. Cei care nu au fost în stare să rezolve aceste cazuri trebuie să răspundă în fața legii! 

Dincolo de emoția pe care o provoacă, dincolo de taifunul din instituții și zonele politice, au murit oameni, alții au rămas în viață, dar cu traume pentru totdeauna, iar pentru asta trebuie să plătească toți cei responsabili, nu cu simple demisii și relocări rapide pe posturi călduțe, ci în fața legii!

Dumnezeu să le odihnească în pace pe cele două suflete nevinovate!

P.S. 

"Văd sute, mii de oameni indignați pe Facebook după tragedia de la Caracal. Sunteți cumva turiști în România? Unde ați trăit până acum? În ultimii 30 de ani, toate, dar absolut toate instituțiile statului au fost înțesate cu copii, nepoți, amante, pești, interlopi, urmași ai securiștilor, toți, dar absolut toți fiind instalați în posturi de conducere, căci, indiferent de guvernare, singura politică publică a fost: prostia la putere. Falimentul statului nu e de azi, de ieri. S-a tot întins ca un cancer. Poate că nu ați aflat, dar trăiți în țara în care emblema Armatei e generalul Gabriel Oprea, rectorul Academiei de Poliție a amenințat-o pe jurnalista Emilia Șercan cu moartea, ministrul de Interne, deci șeful Poliției, e prieten cu pușcăriașii Mazăre și Nicușor Constantinescu, premier e Viorica Dăncilă, iar cel mai influent parlamentar din zona în care a avut loc crima e Florin Iordache. Și atunci de ce vă mirați că niște polițiști s-au învârtit câteva ore în jurul porții pentru că nu aveau mandat? Și încă un mic detaliu: chiar în noaptea în care a avut loc crima, fiul fostului premier Adrian Năstase, unul dintre cei mai corupți politicieni de pe Pământ, era numit consilier onorific al vicepremierului României, evident, pe bază de expertiză."-SEBASTIAN ZACHMANN