Despre mine

Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.
Se afișează postările cu eticheta Băsești. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Băsești. Afișați toate postările

duminică, 10 mai 2020

Duminică binecuvântată!


Cândva, prin anii '80, Dealul Viei Doamnei din localitatea Băsești, județul Maramureș, sălașul nașterii mele, locul unde a fost înălțată Mănăstirea Greco-Catolică, cel puțin pentru copii, a reprezentat un univers mirific, în fiecare anotimp. Primăvara, urcam dealul pentru a culege mesagerii florali ai primăverii și pentru a privi panorama oceanului verde ce împresura în culori de smarald vatra satului, ori seara, de la Teiul Unirii, să privim spre răsărit, luminile Băii-Mari. Vara, mergeam la cules de cireșe, în pâlcul de cetiniș de lângă actuala mănăstire, ori coboram pe văile abrupte ce duceau spre pădurea Tămășești, când eram în căutarea frăguțelor sau a ciupercilor și a altor bunătăți (tinghirele, coarne, zarzăre, prune, pere), cu arome de neîntâlnit azi, ce le găseam prin livada de pe deal, străjuită de un gornic.Toamna mergeam la cules de castane, din cei doi pomi comestibili de lângă lăcașul mănăstirii, ori la " furat" de nuci sau alte fructe autumnale, iar iarna, de lângă cei doi castani comestibili sau de lângă molidul de pe coma măgurei, ne făceam un derdeluș de toată frumusețea, ce se încheia în șoseaua ce ducea la muzeu, acuala Casă Memorială "George Pop de Băsești".
Doamne, ce vremuri frumoase erau! Câtă lumină aveam în suflet și pe chip, peregrinând pe plaiul unde am zărit lumina zile, cuibul copilăriei mele!

Sursa foto: Mănăstirea Greco-Catolică Băsești

vineri, 3 ianuarie 2020

Preoții satului Băsești (1840-1989)




În Băsești au fost preoți destoinici, ce au condus turma cu tact pastoral și s-au contopit afectiv cu suferințele și bucuriile țăranului. Fără impulsul lor, fără cuvintele lor înțelepte, fără exemplul viu al faptelor nu s-ar fi închegat în comunitatea băsășteană acea forță religios-morală care constituie astăzi temelia ființei sale spirituale.
Pentru a zugrăvi deplin viața religioasă a parohiei Băsești redăm șirul păstorilor ei sufletești până în 1989:

1) Preotul Grigore Pop (1840-1901). Figură blajină încadrată de o barbă albă ca neaua a acestui octogenar a rămas vie multe vreme în memoria tuturor celor ce l-au cunoscut, apreciat și respectat pentru alesele sale însușiri.
2) Preotul Antoniu Bălibanu (1903- 1915). Văduv din 1912, după o bogată și prestigioasă misiune pe tărâm bisericesc și național a adormit în Domnul și a fost înmormântat la umbra bisericii parohiale.
3) Preotul Alexandru Achim (1916- 1935). Acesta a colaborat în presă și a făcut parte din mai multe societăți. Prin iubirea și atașamentul față de popor rămâne un simbol al legăturilor indisolubile ce trebuie să existe între preot și credincioșii săi.
4) Preotul Gavril Nap (1935-1939). Înzestrat cu un distinct tact pastoral și cu înaltă demnitate liturgică, i-a învățat pe credincioși să cânte cântările bisericești de la strană și a adus cărți religioase pe care le-a dăruit păstoriților săi.
5) Preotul Dumitru Săsăreanu (1939- 1949. A fost un Pastor și Dascăl al sfatului și al faptei. Părintele a îmbinat idealul de viață creștină cu imperativele sociale ale acelui timp.
6) Preotul Gheorghe Bordașiu( 1951- 1952). Fiu al satului Băsești, Părintele a participat ca delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.
7) Preotul Teodor Rusu( 1952- 1966). S-a născut în Someșeni, cartier al municipiului Cluj- Napoca, într-o familie cu 14 copii. El face parte din prima promoție de absolvenți ai Academiei Teologice Ortodoxe din Cluj-Napoca. Părintele a desfășurat la Băsești o vie activitate pastorală, cu blândețe și răbdarea ce-i erau caracteristice. Străbătând opreliștile vremii, adună în jurul bisericii pe credincioși print slujbe frumoase și predici pregătite cu migală. Cu toată primejdia la care se expunea, făcea și religie cu copiii. Se păstrează, în această perioadă, vestitul cor bisericesc, cor bărbătesc pe patru voci, condus de vrednicul cântăreț Gheorghe Pop.
În casa parohială s-a instalat de la sine putere Sfatul Popular, apoi Poșta și Biblioteca Comunală, preotul fiind nevoit să peregrineze, prin diferite case închiriate, în condiții deplorabile.

8) Preotul Vasile Moldovan(1968). S-a născut în 1938 în localitatea Lupoaia, comuna Creaca, județul Sălaj. În anul 1968 s-a căsătorit cu Ana Crișan și au împreună doi copii: Vasile-Constantin și Gabriel-Ioan. Începând cu 2 august 1968, a fost numit preot paroh în Băsești. Părintele Vasile a slujit cu devotament și iubire sinceră, menținând nestinsă flacăra credinței și bunavoire între enoriașii săi.
Pe plan gospodaresc-administrativ a avut frumoase realizări. În 1976 a reparat sfântul lăcaș, acoperindu-l cu tablă zincată și zugrăvindu-l. Tot atunci, s-au făcut treptele de ciment și gardul de fier.
În această vreme s-a efectuat reparația capitală la casă parohială, ce a fost ridicată cu un metru, după inundațiile teribile din anii 1970 și 1975.
În 1978 biserica a fost sfințită pentru prima dată de P.S. Episcop Justinian al Maramureșului. Părintele Vasile Moldovan a provenit dintr- o familie de memorandiști, unchiul său și bunicul său au fost împreună cu George Pop de Băsești la Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.

Sursă text: "Băseștiul și ilustrul său bărbat George Pop", scrisă de Dr. Irineu Pop-Bistrițeanul

sâmbătă, 18 mai 2019

In memoriam Francisc Hossu–Longin...


S-a născut în data de 2 octombrie 1847, în localitatea Zam. A urmat şcoala primară în Deva, iar liceul la Beiuş şi Orăştie, apoi facultatea de Drept a Universităţii din Pesta (1868 – 1872), deşi avea mari greutăţi financiare, fiind orfan de ambii părinţi. După absolvirea facultăţii s-a stabilit la Deva, unde şi-a deschis un birou avocaţial şi unde va desfăşura o vastă activitate de apărare, ca avocat, a numeroşi români acuzaţi de autorităţile austro-ungare de aşa-zise delicte politice antistatale. S-a căsătorit cu Elena, fiica renumitului om politic George Pop de Băseşti. Francisc Hossu Longin a desfăşurat o vastă activitate pe tărâm politic, social-cultural şi naţional, devenind una dintre personalităţile marcante ale românilor în perioada 1880-1918. A participat la Conferinţa Naţională a Partidului Naţional Român, din 1881, fiind ales secretar şi apoi membru în comitet. A înfiinţat un club electoral român în Deva şi a fost cel care a iniţiat mari demonstraţii de protest împotriva legilor de maghiarizare a învăţământului, legi votate de parlamentul din Budapesta în anii 1879, 1883 şi 1907. A fost unul dintre apărătorii memorandiştilor în procesul acestora din mai 1894. Între anii 1895 şi 1899 a fost director al Despărţământului Deva al ASTREI, desfăşurând o vastă activitate pe teren cultural şi economic alături de românii hunedoreni, obţinând rezultate deosebite. A fost colaborator la diferite ziare şi reviste româneşti. În casa sa din Deva a primit numeroşi oaspeţi de seamă, personalităţi ale culturii româneşti, precum George Bariţiu, Nicolae Densuşianu, Nicolae Iorga, dr. Ioan Mihu, dr. Aurel Vlad şi alţii. În 7 noiembrie 1918 a fost ales membru în Consiliul Naţional Român din Deva şi delegat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918. Acolo, cei 1228 de delegați aleși ai românilor „din Transilvania, Banat și Țara Ungurească” au votat Rezoluția Unirii care „decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România”.
Francisc Hossu – Longin a fost ales ca membru în Marele Sfat Naţional al Transilvaniei.
După moartea socrului său, George Pop de Băseşti, în februarie 1919, s-a stabilit la Băseşti şi s-a retras din viaţa politică. 
A decedat în 1935 la Băseşti unde este şi înmormântat.Pe mormântul său stă scris: „Avut-ai în viaţă un singur vis – A neamului întregire – Şi acum în cel paradis – Te rogi pentru a lui mărire”.

luni, 13 mai 2019

De Ziua Internațională a Dorului

Azi, de Ziua Internațională a Dorului, colind cu gândul peste minunatul plai unde am zărit primul răsărit de soare. Mă roade dorul de leagănul copilăriei, Băsești, de casă, de cei plecați în lumea fără de dor și de cei zburătăciți prin lumea largă. Dorul, o tăcere vibrândă, îmi stoarce o lacrimă ce șterge praful de pe amintiri, apoi arde speranțele, dorințele, durerile. Acompaniat de cântul cucului, zbor, asemenea dorului, spre necunoscut...
Foto: Bogdan Victor

EU

EU

IONEL MESAROŞ

IONEL MESAROŞ

Ionel Mesaroș

Ionel Mesaroș

VĂ MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !

VĂ   MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !

Primăvara

Primăvara

Vară

Vară

Toamnă

Toamnă

Iarnă

Iarnă

Radio Whisper

Radio Whisper | RadioWhisper.com

Etichete