Mai bine decât Bela Karoly n-ar putea vorbi nimeni despre trecutul, prezentul şi viitorul Nadiei Comăneci.
La apoape 70 de ani, descoperitorul "Zeiţei de la Montreal" duce o viaţă liniştită în Statele Unite, la ranch-ul său de la Houston şi se împarte între postura de antrenor la Centrul Olimpic de Gimnastică (unde sunt şlefuite vedetele SUA), poziţia de bunic (are două nepoţele de 5 şi 9 ani) şi rolul de om-orchestră într-un domeniu fantastic. Nu poartă telefon mobil - l-am prins pe telefonul fix abia la a şaptea încercare - şi anul acesta s-au împlinit deja două decenii de la plecarea sa din România.
La apoape 70 de ani, descoperitorul "Zeiţei de la Montreal" duce o viaţă liniştită în Statele Unite, la ranch-ul său de la Houston şi se împarte între postura de antrenor la Centrul Olimpic de Gimnastică (unde sunt şlefuite vedetele SUA), poziţia de bunic (are două nepoţele de 5 şi 9 ani) şi rolul de om-orchestră într-un domeniu fantastic. Nu poartă telefon mobil - l-am prins pe telefonul fix abia la a şaptea încercare - şi anul acesta s-au împlinit deja două decenii de la plecarea sa din România.
Domnule Karoly, cum arată viaţa la aproape 70 de ani?
Sunt bine, slavă Domnului, dar timpul fuge ca vântul şi cel mai elocvent exemplu e că Nadia face 50 de ani, iar nepoţelele mele au 5 şi 9 ani. În rest, am sănătate, sunt un tip robust şi mă bucur de energia nebănuită pe care o posed încă. Mă trezesc dis-de-dimineaţă - acum eram pe-afară prin ranch -, iar dimineţile arată la fel pentru mine. Mă duc la baza sportivă pentru a mă asigura că totul este în regulă, apoi, când revin acasă, am grijă ca totul să fie în perfectă ordine şi la ranchul nostru. E un ranch adevărat, în care avem cai, vaci, cămile, antilope şi alte animale exotice. E un cadru idilic în care ne simţim excelent…
E ceva gen Southfork din serialul Dallas?
E, oarecum, dar la o altă dimensiune…
Ce este mai exact această bază sportivă despre care ne spuneţi? Ne duce cu gândul la un fel de Izvorani?
Nu se pot compara. Este o tabără naţională şi olimpică, ea există din 2000, dar de anul acesta a devenit şi tabără de pregătire olimpică. Soţia mea antrenează acolo şi este un vis mai vechi de‑al meu devenit realitate. Am clădit baza încetul cu încetul şi este primul centru olimpic creat din fonduri de proprietate personală. E un cadru de pregătire semicentralizat, unde sportivele nu stau pe tot parcursul anului, se antrenează patru-cinci zile, apoi se duc la cluburile de care aparţin.
Sunteţi conectat la ce se întâmplă în România?
Sincer, nu prind canale de televiziune româneşti, dar am mai fost prin ţară, ultima dată în septembrie, şi ţin să contrazic opinia generală conform căreia România e frământată de un şir lung de greutăţi. Eu am perceput-o ca o ţară din ce în ce mai dezvoltată, nu am văzut niciun pas înapoi, ci din contră, din punct de vedere economic înaintează. Mă rog, nici nu se compară cu perioada în care trăiam eu în România, momentele grele cred că au dispărut. Aşa văd eu România acum. Din punct de vedere personal, eu nu mai am resentimente faţă de România, necazurile au dispărut în ceaţa istoriei, iar jumătate dintre ele le-am şi uitat.Dacă instantaneu aţi putea teleporta ceva din România, ce-aţi alege la ora aceasta?
Zece-cinsprezece sarmale într‑o… oală de lut.
Inevitabil, la ceas de sărbătoare, vă întrebăm de Nadia. Mai ţineţi legătura?
Sigur, ţinem legătura tot timpul, avem o relaţie foarte bună, amicală, ne vedem la concursuri şi o văd foarte fericită, şi asta datorită copilului, Dylan Paul, care e un scump şi un drăgălaş. Nadia duce o viaţă fericită şi spun asta şi pentru că ne vedem des, ea stă în Oklahoma, noi în Houston şi nu e o distanţă foarte mare între noi, statele fiind învecinate.
Să dăm puţin timpul înapoi. Ce percepeţi la 35 de ani distanţă de ce a fost la Montreal?
Sunt mulţi ani de-atunci, dar cu siguranţă acea bombă fără precedent care a explodat pe cerul sportului mondial va rămâne unică. A deschis noi orizonturi. N-am crezut că va fi nota 10, m-am gândit că e vreo greşeală sau Nadia a fost penalizată pentru vreo eroare. Ea venea agale spre mine, cu o privire întrebătoare, cu ochii mari, iar eu mă duceam ca un taur furios spre masa juriului. Dar nici n-am mai ajuns la ţintă, căci la jumătatea drumului vocea entuziasmată a announcerului sălii a anunţat 10-le perfect, moment în care toată sala a fost în flăcări!
O întrebare simplă... Cum era Nadia?
Mai făcea mici figuri copilăreşti, dar în principiu era o fată disciplinată în străfundul ei. Era sârguincioasă şi muncitoare, era un copil de minune şi din punct de vedere fizic, şi din punct de vedere moral, iar în prezent îşi menţine gratitudinea. E apreciată prin felul în care relaţionează cu lumea şi prin discreţia şi eleganţa ei.
Sigur, ţinem legătura tot timpul, avem o relaţie foarte bună, amicală, ne vedem la concursuri şi o văd foarte fericită, şi asta datorită copilului, Dylan Paul, care e un scump şi un drăgălaş. Nadia duce o viaţă fericită şi spun asta şi pentru că ne vedem des, ea stă în Oklahoma, noi în Houston şi nu e o distanţă foarte mare între noi, statele fiind învecinate.
Să dăm puţin timpul înapoi. Ce percepeţi la 35 de ani distanţă de ce a fost la Montreal?
Sunt mulţi ani de-atunci, dar cu siguranţă acea bombă fără precedent care a explodat pe cerul sportului mondial va rămâne unică. A deschis noi orizonturi. N-am crezut că va fi nota 10, m-am gândit că e vreo greşeală sau Nadia a fost penalizată pentru vreo eroare. Ea venea agale spre mine, cu o privire întrebătoare, cu ochii mari, iar eu mă duceam ca un taur furios spre masa juriului. Dar nici n-am mai ajuns la ţintă, căci la jumătatea drumului vocea entuziasmată a announcerului sălii a anunţat 10-le perfect, moment în care toată sala a fost în flăcări!
O întrebare simplă... Cum era Nadia?
Mai făcea mici figuri copilăreşti, dar în principiu era o fată disciplinată în străfundul ei. Era sârguincioasă şi muncitoare, era un copil de minune şi din punct de vedere fizic, şi din punct de vedere moral, iar în prezent îşi menţine gratitudinea. E apreciată prin felul în care relaţionează cu lumea şi prin discreţia şi eleganţa ei.
Într-un interviu pentru ProSport, ea susţinea că sunteţi cel mai important om din cariera ei...
Unul fără celălalt nu am fi existat! Am dat naştere unei combinaţii fericite din care a rezultat această minune, Nadia, o grozăvie.
Se spune că eraţi un antrenor dur...
... Eu ţineam hăţurile în mână, soţia mea, Marta, era mai permisivă. Ea a fost ca o mamă pentru Nadia, o a doua mamă, bineînţeles. Dar revenind la întrebare, gimnastica actuală e caracterizată poate de o libertate excesivă, la noi disciplina era fermă, dar există metode prin care acest handicap se poate anula.
Credeţi că se va mai naşte cineva care să ajungă la valoarea ei?
Altă Nadia nu va mai exista, dar există posibilitatea să se nască Lenuţe, Alexandre, dar Nadii nu.
Unde credeţi că se află inima ei? În România sau în America?
Inima ei stă cu siguranţă în România, ţară în care s-a dezvoltat ca sportivă, ţară din care s-a înălţat pe cel mai înalt piedestal al istoriei sportului mondial. Ţară în care i-au rămas mulţi prieteni apropiaţi. Ţară care-i păstrează cu sfinţenie trecutul. Evoluţia ei ca om a fost generată însă de Statele Unite, naţiune care i-a pus pe tavă toate formele libertăţii.
Cum comentaţi noul sistem de punctaj din gimnastică?
E tot mai complicat, e de neînţeles, e dubios! E în dezavantajul sportului şi al sportivului! Din momentul în care s-a modificat, am considerat că e împotriva normalităţii!
Unul fără celălalt nu am fi existat! Am dat naştere unei combinaţii fericite din care a rezultat această minune, Nadia, o grozăvie.
Se spune că eraţi un antrenor dur...
... Eu ţineam hăţurile în mână, soţia mea, Marta, era mai permisivă. Ea a fost ca o mamă pentru Nadia, o a doua mamă, bineînţeles. Dar revenind la întrebare, gimnastica actuală e caracterizată poate de o libertate excesivă, la noi disciplina era fermă, dar există metode prin care acest handicap se poate anula.
Credeţi că se va mai naşte cineva care să ajungă la valoarea ei?
Altă Nadia nu va mai exista, dar există posibilitatea să se nască Lenuţe, Alexandre, dar Nadii nu.
Unde credeţi că se află inima ei? În România sau în America?
Inima ei stă cu siguranţă în România, ţară în care s-a dezvoltat ca sportivă, ţară din care s-a înălţat pe cel mai înalt piedestal al istoriei sportului mondial. Ţară în care i-au rămas mulţi prieteni apropiaţi. Ţară care-i păstrează cu sfinţenie trecutul. Evoluţia ei ca om a fost generată însă de Statele Unite, naţiune care i-a pus pe tavă toate formele libertăţii.
Cum comentaţi noul sistem de punctaj din gimnastică?
E tot mai complicat, e de neînţeles, e dubios! E în dezavantajul sportului şi al sportivului! Din momentul în care s-a modificat, am considerat că e împotriva normalităţii!
La Tokyo a fost un dezastru pentru lotul feminin tricolor. Dumneavoastră cum l-aţi perceput?
Eu nu îl văd aşa, chiar dacă România nu a luat nicio medalie. România posedă şi acum fete de calitate. Îmi place mult de Porgras, iar ce a fost la Tokyo nu e edificator! Bellu şi Bitang cred că vor strânge rapid rândurile pentru că au toate calităţile necesare.
Ce mesaj îi transmiteţi Nadiei la 50 de ani?
E un an foarte important pentru ea, ca un prag plin de semnificaţii. E un timp al reflecţiei asupra întregii vieţi şi a carierei şi îi doresc să se bucure din plin, în continuare, de aprecierea unanimă a românilor şi a întregii lumi şi îi doresc să aibă o viaţă fericită.
Nadia, împreună cu soţul său, Bart şi cu fiul lor, Dylan, au ajuns aseară în Qatar
Marta Karoli (69 de ani) ocupă în continuare postul de antrenor coordonator al lotului naţional de gimnastică feminină a SUA
9 campioane olimpice au pregătit Bela şi Marta Karoli
15 campioane mondiale a antrenat cuplul plecat în America în 1981
Eu nu îl văd aşa, chiar dacă România nu a luat nicio medalie. România posedă şi acum fete de calitate. Îmi place mult de Porgras, iar ce a fost la Tokyo nu e edificator! Bellu şi Bitang cred că vor strânge rapid rândurile pentru că au toate calităţile necesare.
Ce mesaj îi transmiteţi Nadiei la 50 de ani?
E un an foarte important pentru ea, ca un prag plin de semnificaţii. E un timp al reflecţiei asupra întregii vieţi şi a carierei şi îi doresc să se bucure din plin, în continuare, de aprecierea unanimă a românilor şi a întregii lumi şi îi doresc să aibă o viaţă fericită.
Nadia, împreună cu soţul său, Bart şi cu fiul lor, Dylan, au ajuns aseară în Qatar
Marta Karoli (69 de ani) ocupă în continuare postul de antrenor coordonator al lotului naţional de gimnastică feminină a SUA
9 campioane olimpice au pregătit Bela şi Marta Karoli
15 campioane mondiale a antrenat cuplul plecat în America în 1981
Sursa :http://www.prosport.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu