Despre mine

Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.

joi, 31 decembrie 2009

ANUL NOU FERICIT !




Norocul vietii sa va vie lin,
In el sa se odihneasca
Cel mai frumos destin;
Durerea omeneasca nicicand sa nu v-ajunga
Sa fie scurt necazul
Si fericirea lunga !
La multi ani !
Fam.Ionel Mesaros

miercuri, 30 decembrie 2009

LA MULTI ANI !


“La multi ani cu veselie,sanatate pe vecie,casa plina cu bucate,dragoste pe saturate,bani la greu, noroc cu carul…LA MULTI ANI si sus paharul!”

sâmbătă, 26 decembrie 2009

RETETA ANULUI NOU

CUM “SE PREPARA” ANUL NOU ...
Se iau douasprezece luni, se curata bine de amaraciune, stress, mandrie, invidie, egoism, formalism si frica.

Se imparte fiecare luna in 28-31 de zile, pentru ca provizia sa ajunga exact un an.
Se cantareste munca si linistea, adaugandu-se chibzuinta si harul.
Se cerne cu abilitate, iubire si vointa, intelepciune, ingaduinta, frecandu-se cu sinceritate, tandrete, gratie si alint.
Se uneste rabdarea cu bunavointa, muzica si buna dispozitie.
Se impatureste cu intelegere si speranta, se pudreaza cu sacrificii, se presara vraja, daruire si receptivitate.
Se acopera cu amabilitate, gingasie si mult bun simt.
Se indulceste cu multa toleranta, optimism, veselie si umor.
Se aromeaza cu blandete, bunatate, concesii si acuratete sufleteasca.
Tapetata cu afectivitate si pretuire, se coace la caldura inimii, cu dragoste din belsug.
Se flambeaza cu puritate, stima si respect.
Preparatul se serveste zilnic, cu buchete de fericire, ornat cu surprize, invelit in invioratoarea si inepuizabila credinta in Dumnezeu!
Pofta buna!”

URARI DE CRACIUN

Acum, cand colindele, toate nascute sub zapezi, aduc cu ele mireasma de Iisus nascut in iesle, simtim si noi tot mai tare atmosfera de sarbatoare ce se apropie. Deschideti usa si lasati Spiritul Craciunului sa va intre in casa! Deschideti inimile si lasati Bucuria si Implinirea sa va intre in suflet! Deschideti larg bratele si imbratisarea voastra calda, vorba buna si gandul curat sa fie cel mai de pret cadou pentru cei dragi! Fie ca Iubirea, Intelepciunea, Increderea si Generozitatea sa va calauzeasca pasii in noul an!
Duhule Sfant, Te rog sa-i ajuti si sa-i ocrotesti pe cei care citesc aceaste randuri,Te rog sa le binecuvantezi familia, prietenii, rudele si pe cei pe care ii iubesc, iar acolo unde exista durere,Te rog sa le daruiesti pacea si mila Ta!Acolo unde exista indoiala, Te rog sa le inspiri o incredere innoita prin Harul Tau! Unde exista o nevoie,Te rog sa le-o implinesti! Binecuvanteaza-le ,Tu, caminul, familia, munca!Da-le Intelepciune si Lumina in viata lor! Binecuvanteaza-i cand pleaca si cand se intorc acasa! Mergi inaintea lor si Deschide-le calea! Calauzeste-i si Ocroteste-i ,clipa de clipa, in toata viata lor! Fa ca pentru fiecare Craciunul sa fie deosebit acolo in suflet macar! Duhule Sfant, iti multumesc ca Tu vei face mai mult decit iti pot eu cere..si ca le vei da mai mult decat le pot ura!
SARBATORI FERICITE!
CU RESPECT !
FAM.IONEL MESAROS

duminică, 20 decembrie 2009

PARFUMUL SARBATORILOR DE ALTADATA




Desi au trecut mai bine de 2000 de ani de la Nasterea Mantuitorului, timpul nu a reusit sa acopere acest moment in uitare.
Amintirile din anii copilariei si acum,dupa zeci de ani ,imi raman vii.
Dorul meu tanjeste dupa acele clipe de neuitat,smulse ,parca,din poveste,cand alaturi de ceilalti semeni,cu toate ca traiam sub o feroce dictatura-care incercase din rasputeri sa ne rupa de credinta,ne bucuram ca niste copii ,indiferent de varsta pe care o aveam,de magia sarbatorilor de iarna.
Nimeni n-a reusit sa invinga spiritul acestor sarbatori sfinte.
Cu toate ca multi dintre cei langa care ma bucuram de aceste momente sacre au trecut la cele vesnice,le pastrez ,ca pe o icoana, amintirile legate de acestia,cand ne pregateam ,cu luare-aminte,sa praznuim Sfintele sarbatori de iarna.
Acolo,in Maramures,in zona Codrului, loc in care imi am obarsia,in localitatea Basesti,datinile si colindele Craciunului,mostenite si pastrate cu sfintenie,sunt un minunat prilej de a patrunde in tainele sufletului acestor romani si de a surprinde pe viu felul in care un stravechi popor latin imbogateste traditionalele sarbatori de iarna.
Si astazi,credinciosii din Basesti spun ca Dumnezeu a lasat colindele ca,in fiecare an,de Craciun,numele cel sfant al Domnului sa vina in urechile oamenilor si sa-i abata de la calea rautatilor.
La romani, Sfintele sarbatori de iarna incep odata cu intrarea in
Postului Craciunului (15 noiembrie) si tin pana la Sfantul Ioan (7 ianuarie).
Postul Craciunului este, in felul sau, un paradox: un post de bucurie; desi in
traditia crestina postul inseamna pocainta, asceza, intristare. Postul Craciunului insa inseamna toate acestea numai in masura in care simbolizeaza intunericul in care se afla lumea inainte de venirea Mantuitorului. Dar intrucat asteapta si prevesteste Nasterea lui Mesia, este un post de bucurie, un post usor, cu dezlegare la peste in fiecare sambata, duminica si sarbatoare mai importanta.
Si astazi,imi amintesc cu mare satisfactie felul in care ne pregateam pentru acest Praznic Imparatesc.Cum am intrat in post ,aveam dezlegare la colinda si incepeam discutiile preliminare cu prietenii din leatul meu,pentru a pune la cale sarbatoarea veseliei,stabilind modul nostru de exprimare a bucuriei prilejuite de Nasterea lui Hristos.Functie de varsta ,alegeam sa mergem cu traista la colindat,cu Steaua ori Viflaimul;sau in cete de colindatori.
Caracteristice perioadei acestui post, in
comunitatea romaneasca sunt pregatirile pentru marea sarbatoare a Craciunului (atat din punct de vedere gospodaresc, cat si din cel al obiceiurilor) si serbarea sarbatorilor crestine din aceasta perioada.
Desi punctul culminant al acestor sarbatori este Craciunul,mi se pare normal sa trec in revista si celelalte sarbatori din acest post;mai ales ca unele dintre acestea sunt foarte putin cunoscute,in special din cauza incercarilor de desacralizare a mirificelor sarbatori de iarna,prin promovarea unor obiceiuri ce nu au nimic comun cu cele sfinte.
In privinta sarbatorilor din post, ele debuteaza cu Filipii de toamna, serbati intre o zi si sapte zile, in perioada de 12-23 noiembrie. Ei se spune ca erau "un fel de spirite supreme ale lupilor, (... ) cel mai mare si cel mai rau fiind Filipul cel Schiop.
Pe 21 noiembrie, este o alta sarbatoare importanta, cunoscuta in popor sub numele de Ovidenie. Este vorba de Intrarea in
Biserica a Maicii Domnului, care a ramas vreme de 12 ani in Sfanta Sfintelor a templului iudaic, pentru ca apoi sa fie logodita cu dreptul Iosif. In popor se spune ca, in aceasta zi, cerurile se deschid si animalele vorbesc; se fac praznice pentru cei ce au suferit moarte napraznica.
Pe 4 decembrie ,se tine
Sfanta Varvara ,izbavitoarea de otrava, de bube si pazitoarea lumii de Antihrist.
Cu strasnicie se mai tine si
Sfantul Spiridon, Facatorul de minuni (12 decembrie), fiind considerat tot un sfant periculos. Cumva acest tip de sarbatori (generate de frica si nu de cinstirea sfintilor) pare a nu fi tinut din motive crestine. Si totusi frica de Dumnezeu este considerata a fi inceputul intelepciunii. Alternativa crestina la frica ce-i determina pe romani sa tina o anumita sarbatoare este dragostea adevarata de Dumnezeu si de sfinti, despre care Sfantul Antonie cel Mare spune ca biruieste frica.

Pe 6 decembrie, este praznuit Sfantul Nicolae(San Nicoara). El ar fi al doilea sfant facut de Dumnezeu si ar sta de-a stanga Acestuia (primul facut, Mihail, are cinstea sa stea de-a dreapta). San Nicoara pazeste Soarele, care are adesea tendinta sa fuga, ca un cal naravas. San Nicoara e acum batran, dar in tineretile lui unii zic ca ar fi fost podar, iar altii ca ar fi fost corabier si pescar (ca protector al corabierilor, Sf. Nicolae este cunoscut pe scara larga, atat in Rasarit cat si in Apus). El ar fi oprit si apele Potopului pe vremea lui Noe.
Pe 20 decembrie, se sarbatoreste Ignatul.Numele zilei se trage de la Sf.
Mucenic Ignatie Teoforul, trecut in calendarul bisericesc la data respectiva. Pentru tarani, Ignat a fost insa un simplu om necajit care, vrand sa-si taie porcul, ca tot romanul, a scapat securea in capul lui tata-sau, omorandu-l pe loc, apoi caindu-se toata viata si primind mila de la Dumnezeu si Sfantul Petru. In ziua de Ignat se taie porcul si nu e bine sa lucrezi altceva. Porcul nu-i luat chiar pe nepregatite, caci se spune ca, in noaptea de dinaintea Ignatului, isi viseaza cutitul... Cu sangele porcului se face semnul crucii pe fruntea copiilor, ca sa fie sanatosi peste an. Dupa taiere si transare, urmeaza „pomana porcului“, la care iau parte casnicii si ajutoarele .
In Ajunul Craciunului,dupa ce curatenia era definitivata, in fiecare an ,eu si fratii mei, impodobeam bradul, taiat de la marginea padurii ,decorandu-l cu beteala ,cu fasii de hartie creponata,cu fructe si globuri artizanale, cu conuri de brad ,cu colacei minusculi,cu obiecte care de care mai haioase,care sa suplineasca saloanele de ciocolata(considerate un lux in anii copilariei mele).
Mirosul de brad se amesteca cu cel de mere ,prune uscate in cuptor,gutui, struguri conservati in camarile racoroase ,vin cu un buchet inmiresmat, must ;dar mai ales cu cel de carnati ,muraturi, racituri ,sarmale fierte in oala de lut ,colacei,pupaze,prajituri cu miere,haiose,cornulete si alte bunatati pregatite cu sufletul de mama mea,incat nu puteai sa ramai indiferent la cele descoperite .
Apogeul sarbatorilor de iarna are loc pe 25 decembrie:Craciunul.
Mos Craciunul cu plete dalbe, astazi imbracat in costum rosu, cu sacul doldora de jucarii sau alte atentii, deplasandu-se in sanie trasa de reni, de cerbi sau de iepurasi, nu tine deloc de vechile traditii romanesti, ci reprezinta, ca si pomul (bradul) de Craciun, un imprumut tarziu din lumea apuseana, neatestat la noi inainte de secolul al 19-lea. Comunistii l-au rebotezat Mos Gerila (uzand abil tot de un nume de personaj fantastic din basmele populare), pentru a estompa pe cat cu putinta implicatiile religioase.
Traditia crestina spune ca Mos Craciun ar fi fost proprietarul sau paznicul binevoitor al staulului in care a nascut Fecioara. Dupa o alta varianta a legendei, el a fost, dimpotriva, un om bogat si rau, care ar fi refuzat sa dea ajutor Mariei, de n-ar fi intervenit nevasta-sa, Craciuneasa. Ba mai mult, de furie ca femeia i-a ajutat pe straini, el i-ar fi taiat mainile de la coate, dar acestea s-au refacut in scalda Pruncului. Pentru inima ei buna, Craciuneasa trece drept patroana a moaselor. In fata unei asemenea minuni, Craciun insusi se spaseste si se crestineaza, devenind primul dintre sfinti. S-a spus si ca personajul popular ar fi continuarea unei vechi zeitati pagane a locului. Se stie, bunaoara, ca sarbatoarea Nasterii Domnului s-a suprapus pe vechea sarbatoare a nasterii zeului Mithra . In vechime, crestinii sarbatoreau tot acum si Anul Nou, ceea ce explica faptul ca Anul Nou actual (1 ianuarie) mai este numit pe alocuri si „Craciunul cel mic“.
In satul meu natal ,exista o legenda care care ne incredinteaza ca atunci cand colindele nu se vor auzi pe pamant,vor iesi diavolii si astfel lumea va intra pe mana lor.In consecinta,oamenii locului, in Ajunul Craciunului,ies la colindat;Tonul il dau copiii cu glasurile lor argintii, cu glasuri angelice ce transmit mesajul pacii betleemice.Candva,colinda lor se facea doar la geam;In schimbul colindei,primeau mere,nuci,pupaze si colaci.Astazi,colinda se face in casa,iar plata colindei se face mai ales cu “parale”.
Imi amintesc cu placere de zilele in care colindam pe ulitele satului,neocolind nicio casa luminata , colindand ,deopotriva,pe bogati si pe sarmani .Cu toate ca lacrimile ne siruiau pe obraz de frig si gatlejurile ne erau amortite,nu ne opream din colindat pana nu treceam pragul fiecarei case;Mai mult ,cand treceam pe langa cimitire (temetee),ii colindam pe cei plecati ,cu acel colind pagan:”O moarte ce ti-as plati,/Vita- verde –Iadara,/La mine de n-ai veni…/”Pe drum colindam: “Noi umblam a colinda, marut-margaritar” pana ajungram la usa casei;Acolo, treceam pe colindul”Deschide usa crestine”.Dupa ce eram poftiti inauntru ,colindam “Ce vedere minunata” sau “Din raiul cel luminos”, iar ca sa iesim din casa ,colindam”Trei pastori se intalnira”.
Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei stravechi, desigur precrestin, dar care, in timp, a ajuns sa faca, s-ar zice, casa buna cu crestinismul. Cantecelele respective atrag norocul sau binecuvintarea asupra oamenilor si gospodariilor, pentru tot anul care urmeaza. . O categorie importanta de colinde sunt strict legate de Craciunul bisericesc, evocand inchinarea magilor-Viflaimul sau panica si viclenia lui Irod (Irozii), culminand cu taierea pruncilor (cei 14000, pe care Biserica ii pomeneste pe 29 decembrie). Scenariile sunt simple, cuceritoare in naivitatea lor. Cam in acelasi timp, tinerii umbla cu Capra sau cu Ursul (numai in ultima vreme), in cete pestrite si galagioase. Cantecele de stea cu care suntem familiarizati astazi (mai ales „
Steaua sus rasare...“) sunt de origine culta, adeseori chiar bisericeasca.
In noaptea de Craciun,veselia continua pana la ivirea zorilor,cand doar intarziatii mai trec singuratici pe ulite prin troiene de zapada ce le impiedica drumul.
Colinda romaneasca din Basesti nu este o notiune statica,lipsita de viata.Ea circula o data cu colindatorii si duce din casa in casa fiorii credintei si ai traditiei,tine puternica legatura cu trecutul,cu fiinta eterna a neamului.Scanteind plina de taina in salba traditiilor si obiceiurilor stramosesti ,colindele graiesc din adancime de veacuri despre bogatia si bunatatea sufletului romanesc ,izvoditor de frumuseti.
O sarbatoare de iarna importanta este cea a Anului Nou.
Vestea Anului nou se face simtita inca din Ajun, cand fiecare om asteapta cu nerabdare urarea “Anul Nou Fericit”,din partea celor tineri carora li se raspunde:”La anul si la multi ani”!
Plugusorul ,Mascatii si Sorcova sunt obiceiuri legate de innoirea anului .
In Basesti,”plugusorul”este perpetuat inca de pe vremea romanilor,ca o marturie a statorniciei vietii spirituale pe aceste plaiuri.
In noaptea Anului Nou,in satul meu ,flacaii leaga portile sau usile fetelor mari,cocotand tot felul de momai(mosi) prin curte,in chip de petitori.Cand ceasornicul arata miezul noptii,glasul clopotelor se face auzit impreuna cu urarile de pace si fericire pe care tinerii le fac din turla bisericii;semn ca un an a fost ingropat in noianul vremii si altul se profileaza la orizont.
O ultima sarbatoare de iarna importanta este cea Boboteaza.
In ajunul Bobotezei,preotul umbla cu crucea din casa in casa ca sa sfinteasca gospodariile credinciosilor.
In ziua praznicului,oamenii isi iau cu canile apa sfintita pentru a o folosi in sfintirea casei,a animalelor,a fantanii si pentru baut,”ca sa sfinteasca si ca sa se surateasca”.Apoi pastreaza agheasma pentru tot cursul anului crezand in puterea ei vindecatoare pentru orice boala si de a alunga pe necuratul din casa.In ziua Bobotezei se taiau ramurele din pomi si se tineau intr-o sticla cu apa sfintita pana ce infloreau.Era credinta ca acolo unde nu infloreau,acei oameni nu vor avea parte de noroc in decursul anului.
In anul 1996 ,pentru mine, ramurelele de pomi taiate si puse in sticla cu apa sfintita n-au inflorit.Pe 13 februarie ,dupa ce am petrecut un ultim Craciun in casa parinteasca,alaturi de fiinta care m-a zamislit, maicuta mea-cum imi placea mie sa-i spun , dupa 22 de ani de vaduvie, timp in care a ramas cu trei copii sa-i creasca ,a plecat la numai 59 de ani,la Ceruri, lasandu-mi ca amintire vie “parfumul sarbatorilor de altadata”.
Va urez sa aveti parte de Sarbatori Fericite !

joi, 17 decembrie 2009

DUPA 20 DE ANI...

Amintirile ma napadesc din nou, cucerindu-mi ,reduta cu reduta,fortaretele cugetului si ale simtirii.
Pe 17 decembrie 1989,in timp ce ma aflam acasa,langa porcul ce-l sacrificasem de Ignat,un agent de la cazarma mi-a adus la cunostinta ca am primit indicativul de alarma- “Radu cel Frumos”.
Pentru prima oara in viata de militar,am simtit ca o lespede de plumb mi se atarna de picioare;Era prima alarma de lupta la care participasem.
M-am deplasat imediat la unitate .Atmosfera de acolo m-a ingrozit:forfota cat cuprinde, incordare,dezinformare,ingrijorare,neputinta erau cateva dintre cuvintele ce descriau starea din incinta unitatii.
Stiam ca nu e o farsa,un scenariu pregatit pentru antrenarea personalului,dar nu stiam care este adevarul”gol-golut”.Nu cunosteam,de pilda,care ne era dusmanul cu-adevarat;cu toate ca banuiam ceva. Faptul ca ascultam Europa libera si intalnirile intamplatoare cu persoane care subminau regimul ,m-au pregatit psihologic pentru o schimbare,insa niciodata nu mi-am inchipuit ca si eu voi evolua pe aceasta scena a lichidarii regimului dictatorial .
In ultimii ani, traisem atat de prost,incat nivelul de viata ne-a fost atat de alterat,incat as fi bucuros ca pe prima pagina a Scanteii tineretului,a singurului ziar pe care il frunzaream ,din cand in cand,sa aflu o stire bomba:
“Mult iubitul conducator,tovarasul… a plecat din lumea cu dor in cea fara de dor”.
Dupa ce am aflat ca “tradatorul Milea –ministrul Apararii,si-a pus capat zilelor”,iar situatia din jurul frontierei Romaniei s-a precipitat,devenind atat de tensionata,incat toate stirile pareau inlantuite intr-o salba de dezinformari,nestiind cum sa aleg graul de neghina.
La orele amiezii, primisem ordin sa ridicam munitie de razboi –“graunte otravite”-cum le codasem ,pentru ca la urmatorul ordin sa ne putem lua talpasita si sa ne deplasam in raionul de rezerva,o locatie despre care stiam doar ca se afla in miezul padurii,la circa 60 kmspre nord-vest.
Desi eram inarmati pana-n dinti ,frica se aciuase in noi;niciodata tintele noastre nu erau vii,asa cum urma sa se profileze peste putin timp.
Clipele treceau cu repeziciune.Momentele pana la care trebuia sa ne invingem pe noi insine,constiinta care refuza sa fie partasa la un act criminal, erau tot mai aproape.In noi, se ducea un razboi surd ,al carui ecou a reverberat cand colegii nostri de la Timisoara ne-au anuntat ca sunt atacati.;Am tremurat ca o varga;M-am gandit la camarazii mei care peste putin timp trebuiau sa riposteze;Nu a trecut mult timp si un mesaj receptionat de noi pe frecventa 1744 Mhz,ne-a panicat.Niste elicoptere ale caror convorbiri le-am receptionat, pe care le-am goniometrat ,se indreptau spre noi.Am reactionat imediat si cu totii ne-am pregatit sa facem tot ce este omeneste posibil ca totul sa iasa cat mai bine;pierderile sa fie minime.Eu,fiind cel mai tanar, si un coleg mai versat in ale tehnicii de localizare, am ramas sa supraveghem tehnic situatia de pe acea frecventa;ceilalti ocupand pozitii de tragere.Dupa 20 de minute elicopterele respective au primit ordin sa se retraga la Baza;De abia atunci inima ne-a revenit la loc. Totul parea sa ia o intorsatura normala ,pana cand un coleg de la Sibiu mi-a relatat telefonic situatia de acolo:faptul ca omul caruia ii datoram totul ,in plan militar,capitanul Nita Octavian a cazut la datorie ,incercand sa apere Posta centrala din Sibiu.
Focarele revolutiei s-au extins cu repeziciune;insa noi,la Satu-Mare am fost deosebit de norocosi,netrebuind sa recurgem la foc,la “grauntele otravite”.
Apele s-au limpezit cand am identificat ,fara perdea,de unde venea ,cu adevarat pericolul.Vestea ca dictatorul a fugit m-a pus pe ganduri si mai mult;centrele sale de rezistenta aratandu-si coltii in zilele urmatoare,pana cand ,langa Targoviste,dictatorul si sinistra lui consoarta ,au fost prinsi,apoi judecati de un Tribunal ad-hoc,cei avea in frunte pe Gelu Voican Voiculescu,generalul Militaru si maiorul Dan Voinea.Dan Voinea ,in calitate de procuror militar,a cerut condamnarea la moarte a inculpatilor,pentru genocidul la care a supus poporul roman;sentinta a fost pusa in aplicare in Ziua de Craciun,cei doi platind ,cu varf si indesat,pentru faradelegile facute poporului roman,de-a lungul celor 24 de ani de “domnie”.
Acalmia a revenit abia dupa trei luni.
Rugaciunile celor dragi si solidaritatea survenita in acele momente in care “Sabia lui Damocles” a fost deasupra capetelor noastre ,ne-au invatat cat de important este sa-ti iubesti aproapele;fiecare dintre noi fiind costient ca raspunde ,in mod indirect,si de viata celui de langa el .
Revolutia a invins.Am redobandit,cu un pret mult prea mare,prin sacrificiul supreme al catorva mii de romani,Libertatea si Democratia;si ar fi mare pacat ,ca intr-un fel sau altul,sa nu aparam aceste doua valori capitale.
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe cei care s-au jertfit pentru ca tara sa iasa de sub carapacea dictaturii !
Dupa 20 de ani de la evenimentul evocat mai sus,imi doresc o noua revolutie;o revolutie a bunului-simt !

marți, 8 decembrie 2009

DE DRAGUL SPERANTEI

Rezultatul de duminica ilustreaza perfect o Romanie dezbinata,un popor invins de minciuna si mijloace frauduloase,un sistem despotic care a infrant speranta romanilor.
In acelasi timp,acest rezultat va adanci criza economica si morala,omul de bun-simt avand cel mai mult de suferit.
In final,fiindca ma intereseaza soarta PNL-ului,tin sa-mi manifest ingrijorarea pentru felul in care se incearca imixtiuni in viata partidului,oferind unor perdanti din PNL “sansa” de a ajunge la guvernare,facand un “Pact cu Diavolul”.
Eu am intrat in acest partid pentru ca “am imbratisat “felul de a face politica al d-lui Crin Antonescu si al unui tanar lider local,Adrian Stef;fapt pentru care,chiar daca voi deranja multa lume ,tin sa precizez ca daca ,se va incerca “sacrificarea lui Crin” ,ma voi opune categoric acestui lucru .
Eu cred ,in continuare ,in Crin,in consecventa cu care apara imaginea partidului.Sunt constient ca Romania are nevoie de un luptator ca si Crin,de un aparator al democratiei si al bunului-simt.Trebuie sa fim mai aproape de liderul nostru si sa ne detasam de cei care ne-au “deformat”imaginea partidului;Ar fi mare pacat sa ne schimbam orientarea dupa cum bate “Vantul”,de dragul interesului personal.
Tin sa mentionez ca m-am integrat foarte usor in echipa PNL-ului Satu-Mare,datorita oamenilor deosebiti pe care i-am intalnit aici.Se cuvine sa marturisesc ca tot ce am intalnit aici a fost mult peste asteptari;fapt pentru care tin sa le multumesc si pe aceasta cale!In cateva luni,am cunoscut oameni pe care am impresia ca-i cunosc de o viata .Stiu ca in PNL exista o democratie pe care la alte partide nu o intalnesti,lucru de salutat,insa nu trebuie sa abdicam de la principii ,de dragul Puterii.
Cu respect!

luni, 7 decembrie 2009

LUPUL SI IEPURASUL

In Tara lui Papura-Voda,in anul de gratie 2009, un lup feroce ,dornic sa-si asigure suprematia inca pentru un cincinal,in salasul plin de uscaturi,saracit de hoti;dar care,spre bucuria celor parveniti, mai dispunea de resurse ce puteau fi secatuite. El cutreiera Tara , in lung si lat ,nelipsind de la niciun ospat ,onorand gazdele cu jocul sau deocheat, cu urletele sale “pilduitoare” ce strabateau de la un capat la celalalt toata padurea .Privirea lui, inrourata de “patima”, de “agheasma”sau voluptati carnale , incrucisata de la Mama -Natura si, pana nu demult, poate si de la celebra sa suvita , suflata de vant peste ochiul jucaus, dornic de a se incrucisa ,impotriva firii ,cu suratul sau ;era avida de a imparati peste toata suflarea.
Dupa ce in urma cu cinci ani ,cu lacrimi in ochi ,s-a sacrificat, inlocuindu-l in cursa spre tronul padurii pe Diabolo-grav bolnav de panica; il invinsese pe ursul Bombonel, cel binecuvantat cu o avere mostenita de la matusa Tamara si deprins cu numaratul oualor la Ferma de la Cornu , dar mai putin cu”alba neagra” –jocurilor de culise ;lupul –frate in viclesuguri cu vulpea cea sireata ,un certaret de profesie , un petrecaret din cale-afara,un personaj fara scrupule ce-si eticheta detractorii cu etichete pitoresti de tipul”tiganca imputita ,pasarica ,gaozar”, a trecut la o lupta corp la corp ,atingandu-l, cu vorba si cu dosul dosarelor , in locurile cele mai vulnerabile ,prejudiciindu-i imaginea cu atata naturalete incat, tot ce scotea el pe gura , parea fara tagada.
Pret de cativa ani, ursul a hibernat ,iesind ,cu rafinament, din barlog , numai acum cateva luni, cand simti ca locul lupului poate fi luat de iepurasul cel fricos ,ce, peste noapte, devenise rege incoronat in Tinutul celor trei trandafiri, fiind ajutat de hiene si trogloditi sa –l supuna pe cel mai longeviv Stapan al padurii din ultimii 20 de ani.
Suparat ca a fost lovit chiar de mana ce-l hranise ,Mai-marele stapan il numi pe succesorul sau cu epitetul “prostanacul”,cu toate ca era o persona educata si diplomata ,punandu-i in umbra calificativul de mincinos- apreciere din cauza limbutiei sale desarte si a promisiunilor demagogice. Desi ,Tartuffe de Dabuleni , servise, cu succes, multi ani pe la cele mai renumite Imparatii, una aflata chiar dincolo de Marea cea Mare,promitea marea cu sarea cu o usurinta de invidiat ,facand din populismul sau rasat o adevarata aura,o aureola de tinichea.
Cu toate ca in Tara lui Papura –Voda ,uscaturile se simt in elementul lor;mai exista ,arar ,izolat, cate un” smarald curat” ce nu suporta murdaria, oferind ,prin mirosul sau de Crin imperial,o speranta ca Normalitatea se va intoarce definitiv ,cu drag ,la ea acasa ,oferind o raza de lumina celor oropsiti .
Intr-o zi ,dupa ce uscaturile padurii au inghitit tot ce era bun si frumos ,Crinul imperial ,desi contestat de cateva flori din vecinatatea sa, nemultumite ca amestecul odorizant de crini si palcurile de trei trandafiri,fac aerul irespirabil,aproape nesanatos;si-a luat inima in dinti, si cu respiratia sa proaspata,emanand un aer curat, navali peste izul de flori de portocali,arbori loviti de filoxera basasciana, si ,tinandu-se de nas, pret de cateva clipe ,reusi sa reziste si putregaiului celor trei trandafiri, aruncand peste ei un val straveziu de prospetime .
Desi nu-i placeau trandafirii,Crinul imperial se lasa adunat in acelasi buchet cu cele trei roze,cu conditia ca din gradina ,uscaturile sa dispara,iar verdeata sa-si intre in drepturile sale.
Toate pareau bune si frumoase ,pana ce vantul se abatu asupra padurii ,facand din Tara lui Papura –Voda un salas al fiarelor,loc in care lupul cel fioros,infometat de dorinta de a stapani totul,parea tot mai aproape sa-si vada visul implinit.
Talazurile vantului se abatu asupra padurii ,insa lupul ,obisnuit din nascare cu pericolele,dar si cu manevrele neortodoxe, paru destul de stapan pe situatie,haita in care actiona ,cu o barbarie de neinchipuit,asigurandu-l ca nimeni nu se va atinge de ciolanul ravnit de actualul Stapan .
Numai iepurasul cel viteaz, curajos doar cand se afla in umbra padurii,in paienjenisul tufisurilor ;cuteza sa viseze la “o masa pe cinste”, la Tronul padurii ,insa ,cand simti in ceafa suflarea vantului,lua calea imasului,cat il tinu puterile,strigand “cu glas de lebada :VINI,VIDI si apoi ,abia stapanindu-si inima de atata clocot ,striga cat il tinu gura ca a invins ,multumind tuturor celor care i-au fost alaturi,in special ,Crinului imperial,care l-a tras de maneca pe aliatul sau de nadejde, ori de cate ori s-a incumetat sa-l intreaca in promisiuni pe celebrul Tartuffe.
Dupa o noapte agitata,in care atat lupul cat si iepurasul isi trambitau victoria, dis-de –dimineata ,tobosarul padurii anunta stirea bomba :Desi la impresia artistica ,aseara, invinsese iepurasul ,astazi ,situatia” la aparate” il arata ca favorit pe lupul fioros ,apreciat pentru tupeu,stapanire de sine si viclesug ;lasandu-l pe bietul iepuras cu lacrimi in ochi,cu inima cat un purice, sa-si linga ranile pricinuite de vechiul si noul Despot ,oferindu-i pentru tot restul vietii o amintire de neuitat : ca ,pentru o noapte ,a fost chiar Stapanul padurii.
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa. Si-am incalecat pe-o roata, si v-am spus povestea “NETOATA”.
VA URMA

marți, 1 decembrie 2009

CUVANTUL



Icoana in altar,de Adevar;
Lumina unui gand rostit;
Un rasarit de soare oglindit
In Universul unui bob de jar;
Un zbor inalt spre infinit;
Un tunet far’astampar,chinuit
De-o mangaiere fara de sfarsit,
A soaptei ce topeste cu-al sau har
Sloiuri de gheata fara de hotar,
Redand rasaritului ce-a zidit
O icoana in altar,
Un sambure de adevar;
Cutremurand al Universului Nimic,
Cladind cu roua de taceri:
Ganduri de cer,
Al lumii mister;
Slobozind in Cuvant
Un joc efemer
Cu aripi de vant
Ce zvanta o lacrima de rand,
Lasand in Cuvant,
Tot ce e sfant,
Tot ce e Cer.

EU

EU

IONEL MESAROŞ

IONEL MESAROŞ

Ionel Mesaroș

Ionel Mesaroș

VĂ MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !

VĂ   MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !

Primăvara

Primăvara

Vară

Vară

Toamnă

Toamnă

Iarnă

Iarnă

Radio Whisper

Radio Whisper | RadioWhisper.com

Etichete