Omul ce a privit în faţă moartea

Câţi dintre noi avem curajul să privim drept în faţă toate binecuvântările şi blestemele vieţii?
Cine şi-ar dori să fie surpins de moarte lucid, de a privi Moartea în faţă?
Filozoful Mircea Vulcănescu a fost unul dintre cei care a răspuns afirmativ la cele două întrebări.
Mircea Vulcănescu, un om de o blândețe deosebită și de o omenie îngerească, un munte de inteligență creștină, "chip al blândeţii muceniceşti, din el izvorau putere şi lumină.. era străin de mândrie şi nu a fost nicio clipă ademenit de glorie", după cum îl descrisese Emil Cioran, s-a născut pe 3 martie 1904, deşi condamnat, pe nedrept, la temniţă grea, la Aiud, alături de elita românească, a lăsat un testament format patru cuvinte: SĂ NU NE RĂZBUNAŢI!

Din nou în stradă ?

 

Noul proiect al legii sănătăţii are şi prevederi antiumane!!!
Din cauza ministrului Cepoi ,mulţi români vor pune un semne de egalitate între USL şi PDL .
O prevedere absurdă-asigurare minimă complementară anuală 400 Euro.

O ţară nebună,nebună,nebună...

Sper ca aseară ,după încarcerarea lui Năstase, să se fi pus punct  isteriei  naţionale pe acest subiect!Am obosit să aud de cazul Năstase ,dar şi de jocul absurd dintre palate pe tema reprezentării României în străinătate!În ţara asta nu se întâmplă nimic altceva ce merită mediatizat?!

Succes românesc la Cannes

După ce ieri dimineaţă am fost dezamăgit de Lucian Bute şi Mandinga a apărut soarele şi pe strada mea prin ştirea "Succes românesc la Cannes".
Felicitări pentru Cristian Mungiu! Faptul că un cineast de valoare primeşte din nou un premiu la Cannes înseamnă o recunoaştere extraordinară.
De asemenea, felicitari Cosminei Stratan şi Cristinei Flutur, pentru câştigarea premiului de cea mai buna interpretare feminina la festivalul de film de la Cannes!

Lucian Bute şi Mandinga -două dezamăgiri

• 

  
  
  

  Conform stilului tradiţional românesc, înainte de competiţii mari, ne îmbătăm cu apă rece ,văzând în conaţionalii noştri ,din patriotism sau din alte motive, pe cei mai buni dintre cei buni.

Salată frumoasă

TOCANĂ CU CIOLAN

Ingrediente:
- un popor mare, necopt, fără miez;
- mult ciolan;
... - trei, patru partide mari şi câteva mai mici de diverse culori;
- o blondă de Pleşcoi;
- un vârf de boc;
- o legătură mare de servicii secrete cu urechi fine;
- o curte constituţională moale şi bine frăgezită;
- câteva cozi de procurori;
- două, trei sindicate stafidite.

ACTA-un mijloc de şantaj

"S-a vorbit mult in ultima vreme despre ACTA, insa din ce-am observat inca exista destul de multa confuzie in jurul acestui tratat. Asa ca m-am gandit ca ar fi util un articol care sa contina mai toate informatiile necesare, prezentate cat mai clar.

Extras din Jurnalul TVR (program unic) - august 2020 Joi, 13 august 2020

6.00	Intonarea imnului naţional "Puşca şi cureaua lată"
6.10	Jurnal de ştiri În cuprins, tradiţionala transmisie în direct Întoarcerea zilnică din Bamboo la Palatul Cotroceni a preşedintelui Elena Băsescu

Criminal fără voie

Au  trecut două zile de la accidentul provocat de Şerban Huidu.

Ca de obicei ,cazul a fost în centru atenţiei.Cei mai mulţi se întrebau ce va fi cu Şerban după această tragedie,iar foarte- foarte puţini au vorbit despre adevăratele victime ,ale căror destin a fost curmat.

Moartea aduce lecţii sau moartea e o lecţie. De fiecare dată când piere o vedetă, indiferent de motiv, spuma psihologilor şi „specialiştilor” din România se adună la televizor şi încep să îşi dea cu părerea. De data aceasta, nu a murit „cineva important”, dar cineva cunoscut e posibil să fi cauzat accidentul în urma căruia au murit trei „nimeni”.

Accidentul în care a fost implicat cârcotaşul Şerban Huidu a fost întors pe toate părţile, aşa cum era de aşteptat. S-au făcut simulări, s-au făcut reconstituiri, s-au făcut teste medicale, s-au făcut chiar şi procese, dar mai ales s-au tras concluzii şi s-au dat lecţii.

De fiecare dată când cineva cunoscut este implicat într-un accident se ia la puricat siguranţa rutieră din România. Ce este cutremurător e faptul că în accidentele de pe drumurile  din România mor mai mulţi oameni decât în războaie, cel puţin aşa arată cifrele.

Drumul e un veritabil câmp de bătălie, aceasta este aproape întotdeauna concluzia, iar soluţiile: înăsprirea legislaţiei rutiere, infrastructura, şcoli de şoferi mai performante, educaţie rutieră în şcoală etc.

Nici o experienţă din viaţă nu te poate pregăti pentru momentul în care devii din om obişnuit criminal fără voie. Esenţa e că Şerban Huidu a ucis trei oameni, a încheiat trei destine. 

În locul lui Huidu sunt însă mii de oameni, străzile sunt pline de criminali din culpă şi toţi suntem potenţiali criminali. Putem elimina riscul de a deveni criminali rutieri? Da, să nu conducem niciodată maşini. Un şofer trebuie să fie conştient tot timpul că maşina lui este o armă şi că după fiecare curbă îl poate aştepta o victimă sau moartea.

Nu vreau să judec oamenii ,însă mi se pare nedrept ca pentru unii justiţia să fie mumă,iar pentru alţii ciumă!

Un om al condeiului - scriitorul Robert Laszlo

În cursul zilei de ieri,la festivalul Ziua Magnoliei, la Păuleşti,am avut ocazia să fiu alături de tânărul poet sătmărean Robert Laszlo.Cu această ocazie, extrem de talentatul scriitor ,m-a invitat la un eveniment pe care îl va organiza în satul natal,Amaţi,pe 25 septembrie,ocazie cu care îşi va prezenta volumele de poezii .Sper din tot sufletul să nu intervină nimic inopinant şi să pot da curs invitaţiei !

În continuare ,ţin să prezint "Spre Cuvânt",o excelentă critică a poetului Robert Laszlo asupra poeziei de azi.

Spre Cuvânt

Detest bufoneria poetică, boema aceea marginală care transformă poezia într-un accesoriu existenţial bizar.
Poezia a fost – cândva – un lucru esenţial şi grav. Mesajul profund al marii poezii a ajuns astăzi un agreabil accesoriu butaforic.
Jocurile isteţe de cuvinte au colmatat şuvoiul ideii pure, beţivanii care au curioase revelaţii lingvistice în timpul iresponsabilităţii lor bahice, au transformat diamantul expresiei pure în cenuşa umilă a nimerelii calamburistice.
Poeţi de toată mâna, unii mai inspiraţi, alţii doar nişte bieţi scribi, fac figuraţie într-un spectacol de tip medieval, în care bufonul curţii, ştirb şi gângav, cerşeşte un miez de măduvă deoarece cu dinţii tocţi nu mai poate roade oasele căzute de la masa princiară.
Pentru mulţi, pentru toxic de mulţi poeţi, faptul, simplul fapt de a fi poeţi este doar un rol. Prin conclavuri cvasi-funerare, graseiază şi aruncă pe nări fraze preţioase, îndelung exersate, ca mai apoi, după căderea cortinei, să constaţi că ai de a face cu nişte bieţi negustori care sunt gata să vândă nişte cuvinte  împerecheate ciudat la preţ de superofertă.
Homer rătăcea orb din cetate în cetate şi declama povestea tristă a Troiei. Astăzi, poeţii îşi plâng singuri de milă şi potcovesc nepricepuţi, calul troian al propriei lor trădări.
Mai târzu, Timur Lenk, un tiran sângeros şi urât ca dracul, masacra întreaga populaţie a unei cetăţi cucerite cu excepţia poeţilor.
Medievalul dictator avea nevoie, pe lângă râurile nesfârşite de sânge, de noi şi noi poveşti, care să-i potolească frica de lumea pe care nu o încăpea forţa sabiei sale.
Groparii veseli care prevestesc de vreo două veacuri încoace sfârşitul poeziei, organizează pomelnice cuminţi în care invocă fantoma unei literaturi pe care chiar ei au ucis-o, doar ca să-şi asigure obiectul muncii.
Noroc că literatura, poezia, sunt în altă parte. Şi din acea parte va veni Cuvântul, înfăşurat în chiar hlamida esenţei sale. Cea pe care o plângeau ochii stinşi ai lui Homer, cea pentru care sabia lui Timur Lenk se făcea pavăză şi scut.
Nu ştiu dacă e vremea să spunem lucrurilor pe nume. Din cauza frunzişului mult prea bogat, este foarte greu să vedem dacă fructele au dat în pârg.
Dar cred că a venit vremea Rostirii cele Adevărate. Dincolo de marginalii care-şi badijonează incertul fior liric în franjuri bahici ori în pozele boeme ale unei absolute ratări, trebuie să vină armata cea adevărată. Cea care apără Cuvântul. Şi-l pune pe soclu. Şi îngenunchează credincioasă, gata de luptă. De ultima…

Robert Laszlo s-a născut la 7 iunie 1991 în Satu Mare. A debutat revuistic în „Alfazet”, în 2008. Debutul editorial, cu volumul de versuri "In vid iata viata mea!", a urmat un an mai târziu. În 2010 ,i-a apărut volumul Istoria secretă a Sătmarului, în colaborare cu Felician Pop. Robert Laszlo a obţinut Premiul I la Concursul Internaţional de poezie „Lucian Blaga” (Lugoj, 2009) şi Premiul Cultural al judetului Satu Mare, acordat de Consiliul Judetean (decembrie, 2009).

Ziua Magnoliei

Ieri,la invitaţia organizaţiei PNL Păuleşti,am participat la Ziua Magnoliei,un festival aflat la cea de-II-a ediţie.Şi pe această cale ,ţin să-i mulţumesc doamnei preşedinte pentru modul în care a organizat acest eveniment!

Este de menţionat că acest festival ,practic,înlocuieşte hiper-petrecerile rurale ,gen "ziua localităţii...",fără să  se cheltuie bani publici.Ce este îmbucurător este participarea în număr foarte mare a tinerilor.

Sper ca acest festival să devină o tradiţie şi la ediţia a III-a să fie şi mai mulţi participanţi!

Document funeriu

Cu câteva zile înainte să înceapă şcoala, cei de la minister au trimis prin fax o aşa zisă "foaie de parcurs" pentru anul şcolar care urmează să înceapă.Această denumire a documentului spune totul despre cum văd cei de la minister corpul profesoral din România.În loc să găsească o denumire cât de cât academică pentru acest document ,ne trezim că, întocmai ca şi şoferii, au şi prfesorii o "foaie de parcurs" în acest an şcolar.

 Aşadar,la început de an şcolar profesorii au "motive de bucurie" pentru că, prin grija partidului de guvernământ, vor avea, întocmai ca şi şoferii, o "foaie de parcurs" şi precum muncitorii din fabrici o "cartela de pontaj"...

Băseşti- colţ de rai

 

La poalele  Codrului , între bătrânul Ignis şi Valea Someşului ,pe unul dintre terenurile de înfruntare dintre dacii liberi şi romani , acolo unde Menumorut şi-a întins spre nord-est aripa ducatului său ,lângă curgerea molcomă a Sălajului ,Domnul Dumnezeu a aşezat sub brazda sămânţa roditoare din care a încolţit o floare de-nu-ma –uita : satul Băseşti ,un colt de rai.Frumuseţea locurilor din Mica Romă,cum îl defineşte dirijorul Valentin Băinţan, nu a putut fi “ucisă”nici de cea mai aspra secetă şi nici de potopul de suferinţe ce nu întârziau să se abată asupra “grădinarilor”ce o îngrijau, băsăştenii.
Aici,lângă scurgerea săracă a Sălajului prezarita într-o râpă, a fost întemeiată în 1391 o cetate cu patru porţi şi optzeci de suflete,spre slava veşniciei,iar urmaşii păstorului Ilie,băsăştenii,si-au dus crucea ce le-a fost dată, străbătand întinderea dintre “leagăn” şi “mormânt”,luminaţi de învăţătura creştină;

Soarele credinţei le-a sădit în cuget ,consătenilor mei ,că tot ce e lumesc e trecător şi că ,mai devreme sau mai târziu, răul scăpat din cutia Pandorei va pieri , Binele va trona pretutindeni , iar Iubirea va deveni mama tuturor.Mulţi au trecut la cele veşnice fără să întrezărească o schimbare a lucrurilor, însă nădejdea de odinioară nu fusese spulberată nici în 1835 ,an în care Băseştiul număra vreo nouă sute de suflete.În acel an văzu lumina zilei un om care a” sfinţit “cu viaţa lui acest ţinut ,contribuind decisiv la zdrobirea lanţurilor robiei sufleteşti ,iubindu-şi ţara şi neamul ca nimeni altul,George Pop de Băseşti.

Băseşti-ul este considerat a doua localitate din Transilvania ca valoare spirituală, după Blaj şi poartă amprenta venerabilului preţedinte al P.N.R., George Pop de Băseşti, care alături de alte personalităţi şi asociaţii ale vremii, au marcat destinul poporului român din Transilvania.

Testamentul marelui om şi patriot, George Pop de Băseşti, este pus în aplicare după 100 de ani, de către primarul comunei, domnul dr. Ioan Călăuz.

În centrul atenţiei şi al preocupărilor primarului se află şi mănăstirea greco-catolică Sfântul Anton. Aceasta este amplasată pe un deal ce oferă o privelişte deosebită spre Baia Mare şi Măgura Şimleului. Locul pe care astăzi prinde contur complexul mănăstirii, având o suprafaţă de 15 ha, a fost cândva gradina lui George Pop de Băseşti. De mănăstire va aparţine o pădure întinsă pe o suprafaţă de peste 400 ha, până la hotarul cu judetul Satu Mare. Mănăstirea va avea o biserică, un centru cultural cuprinzând biblioteca şi sală de conferinţe, chilii, centru pentru bătrâni şi copii orfani.

În Băseşti funcţionează Fundaţia “George Pop de Băseşti”, înfiinţată de Ioan Călăuz. Frecvent se organizează manifestări culturale, lansări de carte, întâlniri cu ziarişti, scriitori, oameni de cultură. Tot la Băseşti, fiinţează Festivalul de Literatură şi Colocviile de Istorie “George Pop de Băseşti”.

Încet dar sigur, Băseşti-ul redevine un important centru de religie, cultură, spiritualitate.

În sălaşul naşterii mele ,în Băseştiul meu iubit ,mi-e drag să revin ,cu toate că am mai multe rude pe lumea cealaltă decât aici .
Deşi m-am zburătăcit de acolo în urmă cu zeci de ani , satul şi oamenii lui nu i-am părăsit nicicand ,dorul legându-mă de Inimioara-cum îmi place să-i zic “ cuibului” copilăriei mele , prin rădăcini , adânc, afundate  în amintiri scumpe , de neşters!

O comparaţie nefericită...

Masacrul de la Oslo a şocat o lume întreagă.

Atacatorul din Norvegia a omorât 93 de oameni cu intenţia de a declanşa o revoluţie anti-islamică în Europa. Motivele din spatele atacurilor ies încetul cu încetul la iveală prin declaraţiile sale şi prin mesajele lăsate în urmă pe internet. Breivik pretinde că face parte din asociaţia Noilor Cavaleri Templieri şi s-a declarat un admirator al lui Vlad Ţepeş.

Dublul atentat din Norvegia, comis se pare de o singură persoană, a răvăşit lumea civilizată şi i-a oferit o temă de reflecţie. Atentatorul,un tânăr blond ca mai toti compatrioţii săi nordici, un norvegian "fundamentalist creştin”, de 32 de ani, cu înclinaţii "spre dreapta”,nu a prezentat în trecut un comportament, care să treazească suspiciuni. Un apropiat al său, declara că a fost un om simplu şi modest, iar după investigaţiile poliţiei s-a dovedit că veniturile sale erau la fel de modeste.

Cu toate astea, Anders Behring Breivik a acţionat cu sânge rece. A detonat o bombă dintr-o maşină-capcană şi a tras cu două arme automate asupra unor tineri nevinovaţi ucigând peste 90 şi rănind alţi 90. Un carnagiu ce a înfiorat Norvegia în primul rând, dar şi întreaga lume. Nu e la îndemâna unui om normal să tragă cu sete în tineri, să-i culce cu zecile la pământ, toate doar pentru că nu putea suporta islamismul.

În schimb, atentatorul s-a manifestat frecvent pe net, autocaracterizându-se ca antiislamic. Toate declaraţiile sale se concentrau în jurul islamismului, el fiind astfel considerat de poliţie ca un creştin fundamentalist.

Planează şi un mare mister în jurul faptelor sale. Printre victime nu este niciun islamic, clădirea guvernului şi adolescenţii împuşcaţi erau compatrioţi ai săi, dar, desigur dintr-un partid de stânga, ce încuraja inserţiile islamice în Norvegia. La fel de misterioasă este şi declaraţia unei grupări radicale islamice ce îşi revendica atentatul. Nu prea e de crezut ca o organizaţie islamică să îşi revendice un atentat ce nu avea nicio legătură cu activitatea ei în Norvegia.

La fel de ciudat este faptul că acţiunea sa a avut un caracter teatral. Declaraţiile sale de pe internet, jurnalul stufos publicat tot pe internet, par a fi elementele unei puneri în scenă. Şi totuşi, poliţia l-a identificat ca atentator, cel puţin aşa sună afirmaţiile acesteia aduse la cunoştinţa publică. A fost văzut în jurul clădirii guvernului, a fost văzut de asemenea trăgând în tineri. Apoi, el a fost cel ce s-a predat autorităţilor, recunoscând ambele acţiuni şi cea din capitală şi cea de pe o insulă unde avea loc o întrunire politică a tineretului.

Pentru noi, interesante sunt persoanajele istorice admirate de acest tânăr. Printre ele Vlad Ţepeş, declarat de atentator ca un mare luptător împotriva islamului. Dacă ne gândim că domnitorul a intrat într-o noapte, de unul singur, în tabăra otomană ucigând în stânga şi dreapta ostaşi botezaţi în legea islamică, îi înţelegem admiraţia. Dar Ţepeş a intrat între turci, în vreme ce Anders Behring Breivik a făcut acelaşi lucru, dar între tineri creştini. În mod sigur este în capitala Norvegiei, undeva, o zonă locuită de islamicii ce îi scoteau lui peri albi, dar aceştia au scăpat teferi.

Vlad Ţepeş are o istorie încărcată, posteritatea îl receptează în fel şi chip. El este şi modelul vampirului Dracula. Personajul a fost creat de negustorii nemţi din Sibiu, marii lui adversari. Aceştia au publicat în limba germană cinci cronici despre sângerosul Ţepeş, cronici ce au cutreierat Europa medievală înfiorând lumea. Cronicile au căzut sub ochii romancierului Brian  Stocker şi i-au inspirat cartea ce a făcut până azi o carieră internaţională.

Acum, iată-l pe Ţepeş în Norvegia. Este idolul unui tânăr ce a recurs la un masacru aidoma celui comis cândva de domnitorul român.
În final,vă mărturisesc că am fost revoltat de comparaţia pe care unii analişti sau jurnalişti au realizat-o între acest tânăr ,fără raţiune,şi domnitorul Vlad Ţepeş,omiţând ,cu bună ştiinţă,contextul în care a acţionat domnitorul Ţării Româneşti!

Amy Winehouse a murit

Cântăreaţa britanică Amy Winehouse a murit în casa ei din Londra. Ea a fost găsită la ora 16:00 (ora locală), iar momentan nu se cunosc cauzele decesului.
Amy Winehouse îşi anulase întregul turneu european din această vară, din cauza problemelor cu drogurile.
"Amy Winehouse anulează toate apariţiile programate în cadrul turneului său. Întreaga sa echipă va face tot ce se poate pentru a o ajuta să-şi revină în cea mai bună formă. Îi vom acorda oricât timp are nevoie pentru ca acest lucru să se întâmple", afirmau reprezentanţii artistei britanice, într-un mesaj adresat tuturor fanilor din ţările în care Amy Winehouse ar fi urmat să concerteze în această vară.
Amy Winehouse a avut o viaţă agitată, fiind internată de mai multe ori în clinicile de reabilitare pentru depedenţă de droguri şi de alcool.
Într-un interviu din 2008, mama ei Janis a declarat că nu va fi surprinsă dacă fiica ei va muri tânără.
"Ştiu de mult că fiica mea are probleme. Îmi dau seama că ar putea să moară într-un an. O vedem cum se omoară, încet (...) M-am abţinut să o întreb unde vrea să fie înmormântată, în ce cimitir. Pentru că acolo va ajunge dacă continuă cu drogurile", a spus Janis.

A murit părintele Arsenie Papacioc

Acum o oră, părintele Arsenie Papacioc s-a mutat la cele veşnice. Marele şi iubitul nostru duhovnic a suferit mult în ultimele luni, dar a fost lucid şi plin de bucurie pînă la capăt. Peste o lună ,ar fi împlinit 97 de ani. 

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Sunt cetăţean al unei foste ţări

  Într-o ţară moartă, cu un popor care nu mai există, totul este perfect realizabil. 

Trăiesc, din ce în ce mai apăsător, gândul  că  buletinul naşterii mele este  fals. M-am  născut într-o ţară care nu mai e. România am zis? Care România? La 21 de ani de la fătarea, prin sângeroasă cezariană, a democraţiei, ţara mea a reuşit, economic şi moral, performanţa de a muri. Satul meu, Sângeru, nu mai e, nu mai figurează în nimic, judeţul meu, Prahova, desenat într-o hartă care mi se părea eternă şi osoasă ca un schelet de dinozaur, nu mai joacă în şotronul planetar. România a murit grafic din toate desenele şi geografic de tot. Doar câte o crimă scârboasă sau câte un viol, petrecut prin nu ştiu ce italii sau americi, mai aşază în supratitluri porecla odioasă de român în gazetele universului. M-a sunat un prieten, cu disperare, să mă uit la un interviu  televizat, pe nu ştiu ce program, cu istoricul Giurescu. N-am fost pe fază. Dinu C. Giurescu, des­cendent al unei familii cu trei ge­neraţii de academici ai istoriei naţionale, cu originea în Chiojdul Prahovei, vorbea – am înţeles mai încolo – despre falsa împărţire a ţării în ţinuturi secuieşti şi tătăreşti şi vietnameze şi intergalactice. Despre porcăria pe care o cloceşte regimul mafiot Băsescu de a repomăda dicta­tul hitlerist de la Viena, preţ plătit pentru a-şi menţine curvele în capul mesei cu bunătăţi. Giurescu vorbeşte, din păcate, unui popor surd. Chiar surdomut. Unui popor care deja nu mai e. Cui te adresezi, domnule savant al istoriei naţionale? Nu vezi că suntem morţi? Câteva milioane de oameni, zice-se vii, singurii bănuiţi de a fi vii, au plecat unde-au văzut cu ochii. Şi-au uitat aici casele, mormintele, amintirile. Unii şi-au uitat chiar şi copiii minori. Mamele şi-au uitat copiii în leagăne, leagăne mişcate de scheletice mâini de bu­nici, morţi şi ei de nu se ştie când, rămaşi într-o inerţie a datoriei. E cea mai amplă şi înspăimântătoare părăsire de ţară care s-a petrecut vreodată.

 2.Mă uit la dealul şi văioagele şi cărpiniştile oable care continuă poza ferestrei mele şi realizez că locuiesc o iluzie. Cât costă întreţinerea în odaia unei iluzii? La cât a ajuns gigacaloria într-o iluzie? Dealul  pare acelaşi din strofa de poem rustic a copilăriei mele. Numai că dealul nu mai e al meu. Iarba a fost înstrăinată. Roua nu-mi mai aparţine. Vă contrazic, domnule academician Giurescu. Mafia de azi nu reface, unicame­ral, doar hotărârea lui Stalin din 1946, aşa cum aţi scris într-o revistă, insultând partidele istorice şi rega­litatea, pentru omorârea parlamentului. Mafia de azi, cea mai parşivă probabil din  univers, nu dă doar Ardealul. Mafia de azi, prin capul ei diabolic şi chel, nu dă doar câteva judeţe ardeleneşti, aceleaşi în­tâmplător luate de Hitler, ci dă Ro­mânia. Nu observaţi că România nu mai e? Trimisul special al preşedintelui ţării la Bruxelles, pe numele lui întreg Laszlo Tökes, a uitat cum se cheamă ţara pe care o reprezintă. Drept pentru care i-a zis Ţinutul Secuiesc. Întrucât cea mai mare aglomerare de maghiari e în Bu­cureşti, presupun că Ţinutul Secuiesc se întinde şi peste fosta capitală a fostei Românii, până la Dunăre şi la Mare. Observaţi vreo zvâcnire de orgoliu naţional? Să fim serioşi. Vreun patriot nimerit prin accident în vârfurile puterii? Aş! 

Înţeleg că regimului Băsescu îi lipsesc iarăşi nişte miliarde de euro şi aleargă să-i împrumute. Vrea să câştige şi următoarele alegeri. Într-o ţară moartă, cu un popor care nu mai există, totul este perfect realizabil. Cineva mi-a reproşat ieri că nu-i recunosc lui Băsescu măcar meritul de a fi realizat reforma administrativă. Da, i-l recunosc. Chiar şi me­ri­tul de a fi reformat sănătatea. Am alergat, duminică, jumătate din ju­deţul Prahova să găsesc o singură farmacie deschisă. Spitalele zonale au dispărut şi ele împreună cu medicii de comună şi cu moaşele care ştiau să lege un buric de nou-născut. Cele 300 de spitale desfiinţate sunt doar partea cuantificabilă a reformei băsiste din sănătate. Îi recunosc şi meritul concentrării învăţământului la oraş. Să închizi 3.000 de şcoli pentru care au asudat înaintaşii, spre învăţarea alfabetului în îndepărtate cătune, e într-adevăr o reformă istorică. Prin reforma Băsescu, n-ar mai fi fost şcoală în Ipoteştii lui Eminescu, în Humuleştii lui Creangă, în Hobiţa lui Brâncuşi. Da, îi recunosc re­alesului toate meritele reformiste. Poate că România merita omorâtă şi nimeni până la Băsescu n-a observat această trebuinţă istorică. Ei bine, el a reuşit. Iar dacă muribunda mai mişcă un pic, în curând îi va face de petrecanie. Contaţi pe el!

Sursa:Jurnalul Naţional,31.05.2011.

Lucian Avramescu-"Sunt cetăţean al unei foste ţări"

Din nou ,împreună

După zile în care am crezut  că timpul dedicat acestui blog s-a terminat,platforma blogspot având probleme tehnice deosebit de grave,am revenit,cu forţe proaspete,hotărât să continui să-i dedic ceva timp unui hobby  care  mi-a oferit satisfacţii încă de la începutul aventurii mele în mediul online.

Cred că e suficient să remarc că, în urmă cu doi ani, am intrat în viaţa politică,alăturându-mă liberalilor,după ce,prin intermediul   blogului  l-am cunoscut pe actualul meu coleg,Preşedintele Organizaţiei PNL Satu Mare,dl Adrian Ştef,vicepresedinte al Consiliului Judeţean  şi ,până în urmă cu o săptămână, prim vicepreşedinte al TNL.

Cu toate că viaţa politică a devenit  parte a preocupărilor mele cotidiene ,calitatea de vicepreşedinte al PNL Mun. Satu Mare determinându- mă  să-i acord domeniului politic timp ceva mai mult ca până acum,totuşi,am căutat să  nu transform acest blog în unul politic,fiind ,din start,dedicat unor domenii variate.

Dacă astăzi ,14 mai 2011,este Congresul PDL,nu pot să nu amintesc de acest eveniment din viaţa politică.Deşi am un favorit,pe dl Blaga,nu cred că schimbările de la democrat-liberali,dacă printr-o minune s- ar produce,mi-ar schimba părerea despre partidul lui Băsescu.Din păcate, acest partid a arătat românilor ce ştie să facă pentru cetăţenii acestei ţări.

Fiind 14 mai,zi comemorativă pentru sătmăreni,în 1970,Satu Mare a fost pe punctul de a fi înghitit de ape,ţin să fiu alături de concitadinii mei ,afectaţi de dezastrul din 1970,participând la un Te-Deum ,dedicat acestei zile de tristă amintire.

Mâine după amiaza,alături de colegii mei din PNL,vom celebra Ziua Intenaţionala a Sportului ,participând la un tur ciclist prin municipiul Satu Mare.

Joi,săptămâna aceasta ,a avut loc cea  de a doua semifinala Eurovision 2011.Reprezentanţii noştri,formaţia Hotel FM,s-a calificat în finala ,fără  emoţii,de pe locul  al II-lea ,oferindu-ne ,pentru finala de astăzi,speranţa că putem ajunge ,cu ceva şansă,pe podium.Le urez mult succes!

Deşi se anunţă un week-end  stăpânit de ploi,sper să aveţi parte de momente fericite ,alături de cei dragi!

În ţara lui Păcală

Aici,pe meleagurile mioritice ,în ţara lui Pacala,nu este cunoscută originea Zilei Pacălelilor,desi ,din cauza credulitaţii exacerbate,noi,românii,acceptam sa fim in fiecare zi pacaliţi,încat am putea deveni experţi în arta pacălelilor.

Obiceiul farselor de 1 aprilie este o împletire de obiceiuri populare locale specifice fiecărei ţări cu legende străvechi şi cu ceremonialuri de întâmpinare a Anului Nou şi ulterior a primăverii, pare a fi părerea unanimă a celor ce au cercetat şi au întors pe toate feţele informaţiile despre originile Zilei Păcălelilor, pe care evident că nimeni nu a reuşit să le găsească.
Una dintre ipotezele cu privire la originea zilei de 1 aprilie este legată de Noe, care se pare că şi-a trimis porumbelul să caute în mod greşit uscat după ce apele au inceput su se retragă de pe uscat pe 1 aprilie.
O altă variantă este legată de răstignirea lui Iisus Hristos, care se spune că după ce a fost condamnat la moarte, a fost trimis de la Annas la Caiaf, apoi la Pilat, apoi de la Pilat la Herod şi invers, răstignirea având loc la 1 aprilie.
A treia ipoteză, acceptată de majoritate, susţine că originea zilei de 1 aprilie are strânsă legătură cu schimbarea calendarului iulian cu cel gregorian. În vechiul calendar, ziua Anului Nou era sărbătorită pe data de 1 aprilie, în loc de 1 ianuarie. După schimbarea calendarului gregorian, în 1582, în timpul lui Carol al IX-lea, oamenii au avut iniţial probleme de a se obişnui cu sărbătorirea noului an la 1 ianuarie. Cei care sărbătoreau Anul Nou la 1 aprilie au fost numiţi "nebuni de aprilie". Pe măsura trecerii timpului, felicitările trimise pentru Anul Nou la 1 aprilie au început să fie considerate farse, fiind însoţite adeseori de cadouri hazlii.
Indiferent de unde se trage, ziua de 1 aprilie este recunoscută ca fiind Ziua Păcălelilor în majoritatea ţărilor lumii.
În România, păcălelile de 1 aprilie au început să fie practicate în secolul al XIX-lea.De atunci,din cauza automatismului ,ne lasam dusi cu preşul, crezând că tot ce zboară se mănâncă,nepunând la îndoială spusele mai-marilor ţarii,cu toate că avem multiple motive sa luăm taurul de coarne şi să nu ne mai lăsam păcaliţi!