UNIREA PRINCIPATELOR ROMANE

Unirea Tarii Romanesti cu Moldova,infaptuita la 24 ianuarie 1859,reprezinta actul politic care sta la baza Romaniei moderne si a formarii natiunii romane.Imprejurarile istorice nu au permis unirea simultana a celor trei tari romane-Moldova,Transilvania,Tara Romaneasca.Statul national roman s-a format treptat,incepand cu Unirea din 1859 si incheindu-se in 1918,cand lupta de eliberare nationala a poporului roman va fi incununata de victorie.

Unirea era o cauza a intregului popor,dar in raport cu interesele lor de clasa,fortele sociale romanesti au inteles in mod diferit continutul si caracterul Unirii.

Forta sociala principala in miscarea unionista au constituit-o masele largi populare de la orase si sate,care au actionat cu cea mai mare energie si hotarare.Ele legau de infaptuirea Unirii si implinirea aspiratiilor lor sociale.Taranii urmareau in primul rand,ca prin Unire sa scape de claca si sa obtina pamant,iar paturile orasenesti considerau ca prin Unire se va realiza cadrul politic favorabil unor largi libertati democratice.

Dupa inabusirea revolutiei din 1848 ,reactiunea interna si fortele interventioniste dinafara au luat masuri de reorganizare a regimului regulamentar restaurat.

In 1849 se incheie conventia de la Balta Liman intre Turcia,puterea suzerana si Rusia,puterea protectoare,care justifica prezenta trupelor celor doua state in Principate pentru “a reprima orice miscare de insurectionare”.Potrivit Conventiei de la Balta Liman,s-au numit in ambele principate alti domni pe timp de sapte ani:Grigore Alexandru Ghica inMoldova si Barbu Stirbei in Muntenia.In acesti ani s-au facut anumite imbunatatiri in administratia Principatelor,mai ales in Moldova,unde domnitorul ducea o politica cu tendinte liberale. Burghezia,in plina ascensiune,socotea ca printr-un stat unitar se vor crea conditii prielnice pentru prosperitatea ei economica si pentru obtinerea unei pozitii preponderente in viata politica a tarii.

O mare parte din boierime,cu interese apropiate de cele ale burgheziei,s-a alaturat puternicelor forte nationale unioniste.Unii din marii boieri,de teama caUnirea ar pune in primejdie privilegiile lor de clasa,s-au grupat in partida antiunionista.

Generatia care a infaptuit marele ideal al Unirii din 1859 si care infaptuise revolutia de la 1848 avea in frunte inflacarati patrioti,ca:Mihail Kogalniceanu,Vasile Alecsandri,Costache Negri,Alexandru Ioan Cuza,Constantin A. Rosetti,fratii Ion si D. Bratianu,D. Bolintineanu. Carturari si oameni politici de seama,animati de idei inaintate,au adus o contributie pretioasa la progresul general al tarii.Fruntasii revolutionari din 1848,au intreprins o ampla actiune de propaganda in favoarea Unirii atat in tara cat si in strainatate.

In vara anului 1853 izbucneste razboiul Crimeii,inceput de Rusia impotriva Imperiului otoman,eveniment care aduce in prim plan politic international chestiunea orientala,inclusiv situatia Principatelor dunarene,unirea acestora fiind una din problemele importante ale Congresului de pace de la Paris (1856).

Reprezentantii statelor participante la Congres au luat la Congres atitudini diferite fata de viitorul regim al Principatelor Romane.In sprijinul Unirii s-au pronuntat Franta,Rusia,Sardinia si Prusia;o impotrivire neta au manifestat Turcia si Austria;favorabila Unirii in timpul lucrarilor Congresului,Anglia va reveni ulterior la pozitia sa traditionala de sprijinitoare a Imperiului otoman.

Adoptarea pozitiilor fata de problema Principatelor era determinata de anumita interese statale.Franta lui Napoleon al III-lea voia sa-si asigure in sud-estul Europei un debuseu economic si un pion al influentei sale politice;Rusia vedea in Unire un mijloc de a slabi Imperiul otoman;Sardinia si Prusia,sustinand cauza romanilor,pledau indirect pentru unificarea Italiei si Germaniei;Anglia era interesata in mentinerea Imperiului otoman ca forta opusa Rusiei;Turcia,puterea suzerana,se temea ca Moldova si Muntenia unite isi vor dobandi si independenta politica,asa cum se va intampla dupa mai putin de doua decenii.Austria considera ca statul national roman ar duce la intensificarea luptei de eliberare a romanilor dinTransilvania,doritori sa se alature fratilor de peste Carpati.

Datorita pozitiilor divergente,Congresul din 1856 nu a putut ajunge la un acord asupra Unirii Principatelor;s-a creat insa posibilitatea ca poporul roman sa se pronunte in privinta viitorului lui.Tratatul de pace prevedea ca populatia Principatelor sa fie consultataprin intermediul unor Adunari ad-hoc .Totodata s-a stabilit ca cele doua tari ,ramanand sub suzeranitatea Turciei,sa intre sub garantia colectiva a puterilor semnatare ale Tratatului de le Paris;se inlatura astfel protectoratul unei singure Puteri .In timpul constituirii ,si consultarii Adunarilor ad-hoc fiecare din cele doua Principate urmau sa fie conduse de un caimacam numit de Poarta.

Congresul a hotarat ca sudul Basarabiei (judetele Cahul,Ismail,Bolgrad) sa reintre in componenta Moldovei.De asemenea Congresul a stabilit unele masuri economice si juridice;se prevedea libertatea navigatiei pe Dunare si neutralitatea Marii Negre;se aproba crearea unei comisii europene a Dunarii cu sediul la Galati.

Pe temeiul cererilor exprimate in Adunarile ad-hoc si al constatarilor facute in Principate de o comisie speciala europeana de informare instituita de Congres,urma sa se convoace la Paris o conferinta a puterilor europene care sa alcatuiasca o alta legislatie in locul Regulamentului organic.

Pregatirile si alegerile pentru adunari s-au desfasurat in conditii diferite in cele doua tari.

In Tara Romaneasca ,caimacamul Alexandru Ghica,fostul domn,a adoptat o pozitie de intelegere fata de partida unionista.In Moldova,caimacamul N. Vogoride,agent al Turciei si al Austriei,a recurs la la un adevarat regim de teroare pentru a zadarnici Unirea.Astfel,au fost interzise gazetele favorabile Unirii si intrunirile politice,s-au facut destituiri din functii si arestari masive,s-au falsificat listele electorale si alegerile din iulie 1857.Comisia de informare de la Bucuresti primea numeroase telegrame,memorii si apeluri.Turcia s-a vazut silita sa anuleze alegerile falsificate;noile alegeri au inregistrat o victorie covarsitoare a candidatilor unionosti,care,cu doua exceptii au fost alesi pretutindeni.Rezultate asemanatoare se obtinusera si in Muntenia.

In Adunarile ad-hoc au fost alesi toti fruntasii unionosti,revolutionari din 1848:Mihail Kogalniceanu,Costache Negri,Alexandru Ioan Cuza,Vasile Alecsandri,in Moldova,C. A. Rosetti,fratii Stefan si Nicolae Golescu,A. G. Golescu,fratii Ion si Dumitru Bratianu,Chr. Tell,Gh. Magheru,in Muntenia.Pentru prima data,taranimea isi trimitea alesii sai intr-o adunare reprezentativa a tarii.

Adunarile ad-hoc si-au inceput lucrarile in septembrie 1857,la Iasi si la Bucuresti.Dezbaterile au prilejuit o manifestare puternica a coeziunii si a fortei miscarii unioniste,o impresionanta demonstratie a vointei poporului roman de a-si fauri statul sau national.

Intr-o atmosfera de mare avant patriotic,Adunarile ad-hoc au adoptat,in luna octombrie 1857,rezolutii asemanatoare,care cereau cu hotarare Unirea Principatelor intr-un singur stat cu numele de Romania,respectarea drepturilor,a autonomiei si a neutralitatii acestui stat si o Adunare obsteasca care sa reprezinte “toate interesele natiei”.

Chestiunea agrara a fost prezenta in discutiile deputatilor din ambele Adunari.In jalba deputatilor pontasi moldoveni,al carei prim semnatar era Ion Roata din tinutul Putnei,erau infatisate in imagini zguduitoare starea taranimii si temeiul revendicarilor sale.Se cerea ca “sateanul sa fie pus in randul oamenilor”,sa fie interzisa bataia,sa fie inlaturate boierescul (claca),beilicurile si birul pe cap,iar satele sa-si aibe...dregatorii alesi chiar din sanul lor”.Deputatul Tanase Constantin proclama in adunarea de la Bucuresti “dreptul netagaduit al taranimii ...d-a lua parte la viitoarele adunari,care vor face constitutia tarii si legiuirile din nauntru”.

Rezolutiile Adunarilor ad-hoc au fost trimise comisiei speciale.Aceasta a alcatuit un raport,pe care l-a inmanat Conferintei reprezentantilor celor sapte puteri,care s-au intrunit in mai 1858,la Paris.

Conventia semnata la 7 august 1858,ca urmare a lucrarilor conferintei,prevedea ca cele doua tari sa se numeasca Principatele Uite ale Moldovei si Tarii Romanesti,fiecare cu cate un domnitor,guvern si adunare legiuitoare proprie,infiintarea unei curti de casatie comune pentru ambele Principate,cu sediul la Focsani.Conventia mai cuprindea o serie de prevederi care corespundeau intereselor burgheziei: desfiintarea privilegiilor si a rangurilor boieresti (deci egalitatea tuturor cetatenilor in fata legilor),responsabilitatea ministeriala etc;se recomanda,de asemenea,o noua reglementare prin lege a relatiilor dintre proprietari si tarani.”Stipulatiile electorale”,trecute in anexa conventiei,stabileau modalitatea alegerii membrilor Adunarii elective pe baza unui cens foarte ridicat.Act international,noua conventie era totodata si o legiuire fundamentala pentru Principate,ceea ce,de fapt,insemna incetarea valabilitatii juridice a Regulamentului organic.Conventia va ramane in vigoare pana in anul 1864.

Alegerile de deputati in Adunarile elective s-au desfasurat sub semnul unor inversunate infruntari intre fortele Partidei Nationale Unioniste si fortele reactionare potrivnice Unirii.

Elementele antiunioniste erau avantajate de sistemul de vot impus prin Conventie,care restrangea corpurile elective din cele doua tari la cateva mii de alegatori.

In timp ce alegerile din Moldova au adus in Adunarea electiva o majoritate a Partidei Nationale,in Tara Romaneasca reactiunea a obtinut majoritatea.

In ziua de 5 ianuarie 1859,Adunarea electiva de la Iasi a ales ca domn al Moldovei pe candidatul Partidei

Adunarea electiva din Bucuresti si-a deschis lucrarile la 22 ianuarie 1859.Inca din prima zi,mii de oameni,mobilizati de tineri unionisti,se adunasera in fata cladirii unde avea loc adunarea.Erau prezenti tabacari,macelari,meseriasi,negustori,tarani din satele judetelor Ilfov si Dambovita,elevi ai claselor superioare si ai invatamantului de specialitate.Multimea manifesta vehement impotriva Partidei reactionare,care sustinea alegerea lui Gh. Bibescu.

In aceasta atmosfera,in noaptea de 23/24 ianuarie,deputatii partidei nationale au convocat o sedinta la hotelul “Concordia” unde au hotarat sa propuna Adunarii ca domn al Tarii Romanesti tot pe Alexandru Ioan Cuza.

In dimineata zilei de 24 ianuarie,ora 11,reprezentantii Partidei Nationale au propus tinerea unei sedinte secrete pentru desemnarea candidatului.Propunerea facuta de Vasile Boerescu in persoana lui Al. I. Cuza a fost acceptata in unanimitate,deputatii conservatori fiind nevoiti sa cedeze vointei poporului.Trecandu-se la vot,toate cele 64 de buletine purtau numele celui ales la 5 ianuarie in Moldova.

Prin propriile-i forte,poporul roman realizase Unirea si intemeiase statul sau national.”Unirea natiunea a facut-o” avea sa declare M. Kogalniceanu in 1862.

Imediat dupa 24 ianuarie 1859,principalul tel al politicii lui Cuza a fost obtinerea recunoasterii de catre puterile garante a dublei sale alegeri si desavarsirea unitatii politice si administrative a tanarului stat national.

In martie 1859,reprezentantii Frantei,Rusiei,Sardiniei,Prusiei si Angliei au recunoscut oficial pe Cuza ca singurul domn al Principatelor.Turcia si Austria si-au dat acordul abia in septembrie acelasi an.Dupa tratative anevoioase, in noiembrie 1861,Turcia a recunoscut unirea completa,cu acordul puterilor garante,dar numai pe timpul vietii lui Cuza.

Coordonate de Cuza,guvernele celor doua Principate vor actiona in mod unitar pentru consolidarea Unirii,pentru aplicarea programului de reforme si crearea institutiilor statale burgheze.Astfel,in timpul guvernelor inaintate conduse de Mihail Kogalniceanu si Nicolae Golescu s-au unificat sistemul vamal si administratia telegrafului,s-a interzis bataia la sate si au luat fiinta judecatoriile satesti,s-a infiintat Universitatea din Iasi .

Alexandru Ioan Cuza a dat o atentie deosebita unificarii militare.Un prim pas in acest sens a fost concentrarea unitatilor intr-o tabara militara unica la Floresti,in primavara si vara anului 1859.Armata unificata avea datoria sa apere autonomia tarii impotriva unei eventuale interventii straine si sa fie oricand pregatita pentru obtinerea independentei nationale.

Dupa proclamatia lui Cuza din 11 decembrie 1861,ambele Adunari de deputati si-au incheiat lucrarile pentru a se intruni la 24 ianuarie 1862 intr-o Adunare Nationala la Bucuresti,care devine capitala tarii.Cele doua guverne au demisionat pentru a se alcatui un guvern unic.Primul guvern al Romaniei era format din reprezentanti ai gruparilor conservatoare,in frunte cu Barbu Catargiu,adversar al improprietaririi taranilor.

Ostilitatea boierimii conservatoare fata de planurile domnitorului de a realiza reforma agrara prin improprietarire si divergentele ivite intre domn si gruparea liberal-radicala condusa de I. C. Bratianu si C. A. Rosetti au dus la sfarsitul anului 1862 si inceputul anului 1863 la alcatuirea unei intelegeri politice,numita de contemporani “monstruoasa coalitie”,care a facut o opozitie inversunata domnitorului,uneltind inlaturarea sa si aducerea unui print strain pe tronul Romaniei.

Un act de mare importanta sociala si nationala infaptuit de guvernul condus de Mihail Kogalniceanu a fost secularizarea averilor manastiresti.Mosiile secularizate reprezentau peste un sfert din suprafata intregii tari de atunci.O data cu aplicarea legii rurale, 551.976 ha vor intra in proprietatea fostilor clacasi.

In urma respingerii de catre Adunare a proiectului de lege rurala depus de guvernul Kogalniceanu,Cuza,hotarat sa dea tarii cele doua legi fundamentale – legea electorala si legea agrara-,a recurs la lovitura de stat din 2 mai 1864,prin care Adunarea este dizolvata.Cu sprijinul lui Mihail Kogalniceanu este supus ratificarii poporului,prin plebiscit,un “act dezvoltator” al Conventiei,numit statut,acceptat ulterior si de puterile garante.Noua lege electorala reprezenta un mare progres fata de trecut cand cinci mii de alegatori dispuneau de viata politica a tarii.

Pe temeiul noii Constitutii,la 14 august 1864 a fost decretata de catre domnitor legea agrara.Se proclama desfintarea “de-a pururea” a clacii,taranii devenind proprietari liberi pe “locurile supuse stapanirii lor prin lege si pe bratele de munca”.Asadar,sarcinile feudale erau desfiintate din punct de vedere legal,iar taranii clacasi improprietariti.

O alta realizare de seama a constituit-o organizarea invatamantului.Prin legea Instructiunii publice din 25 noiembrie 1864 s-au stabilit trei grade de invatamant:primar,secundar si superior.Legea proclama ca “instructiunea primara este obligatorie si gratuita”.

In anul 1864 au fost promulgate legile privind organizarea administratiei.Prin legea comunala,satele si catunele se grupau in comune rurale;mai multe comune formau o plasa,iar mai multe plasi,un judet.Adminstratia judetelor si a comunelor se facea de consilii alese pe baza votului cenzitar.In fruntea administratiei judetului era un prefect,al plasii un subprefect (mai tarziu pretor),iar al comunei un primar.

Una din cele mai importante infaptuiri a fost reoganizarea Justitiei.Au luat fiinta urmatoarele instante judecatoresti: Judecatoriile de plasa,Tribunalele judetene,Curtile de apel,Curtile de jurati si Curtea de Casatie,care era totodata si instanta de recurs.Codurile penal,civil si comercial au intrat in vigoare din anul 1865.In acelasi an a fost inlaturat regimul jurisdictiei consulare;cetatenii straini au intrat astfel sub jurisdictia legilor romanesti ceea ce a dus la intarirea autonomiei interne a statului.

O grija deosebita a manifestat Alexandru Ioan Cuza pentru crearea armatei nationale.In anii 1860-1864 a sporit numarul unitatilor militare si s-a inmanat acestora drapelul tricolor,a fost reorganizat invatamantul militar .

Reformele din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza au dus la crearea si dezvoltarea unor institutii statale cu caracter burghez,la modernizarea statului roman,ale carui temelii le-a pus Unirea Principatelor;ele au contribuit la progresul general social-economic si politic al tarii.

In noaptea de 10/11 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza este silit sa abdice si este expulzat din tara de monstruoasa coalitie.Se stinge din viata la 15 mai 1873 ,la Heidelberg.