Se implinesc 160 de ani ,de cand a rasarit pe plaiurile mioritice ale Botosanilor, in Ipotesti ,Luceafarul poeziei romanesti.
Inca din copilarie ,am fost fascinat de poezia eminesciana .
Ceva mai tarziu ,am intrat in contact si cu proza sa . Nu mi-au displacut nici articolele gazetarului de la “Timpul”.
Finalmente , pot conchide ca toata opera lui Eminescu mi s-a parut geniala. Desi au trecut multi ani de la primul contact cu opera eminesciana ,studiindu-i profilul psihologic si analizand multe din creatiile sale ,am ajuns la concluzia ca Eminescu a simtit,iar mai apoi a inteles ,ca nimeni altul ,ca puterea sentimentelor elibereaza cuvantul din robia tacerii ,oferindu-i o aura de legenda ,un chip de poveste atat de graitoare , de vie , si atat de bogata ,de neegalat prin prisma talcului ce reiese din aceasta ; innobiland sfanta simplitate a cuvantului , cu maretia absolutului . Toata existenta sa a ars ca o torta , raspandind in intunericul vremurilor , prin forta cuvantului , Lumina.
Nici bezna comunismului ,nu a putut sa-l tina in umbra .
Prin opera sa , desi ,uneori, cenzurata, a ramas de actualitate ,indiferent de stapanire ; fiind unic in peisajul liricii romanesti .
Azi ,in plina criza morala ,sub stindardul unei libertati prost intelese ,epigoni contemporani , erijandu-se in critici literari de clasa , isi arata coltii , probabil ,suparati ca Luceafarul poeziei romanesti nu poate fi stins ; niciunul din urmasii acestuia ,nereusind sa-l depaseasca .
Mi-e mila de contestatarii lui Eminescu , fiindca nu inteleg un lucru elementar, dovedit si stiintific ,ca:sistemul limbic al creierului , care guverneaza sentimentele , este mult mai puternic decat cortexul ,care controleaza intelectul . In consecinta , puterea dragostei , strecurata in cuvant ,induce inefabilul si muzica astrala, demonstrand ca este mult mai tare decat cariile timpului ,refuzand sa se inchine in fata mortii,chiar si dupa apusul vietii creatorului .
Daca Dumnezeu este Cuvantul prin care toate s-au facut , Eminescu este cel care a respectat acest Cuvant , ca nimeni altul , chair si cu pretul nefericirii sale ;iar drept rasplata , pentru aceasta atitudine semeata , i s-au oferit aripi de muze in neintreruptul zbor spre Nemarginire .
Inca din copilarie ,am fost fascinat de poezia eminesciana .
Ceva mai tarziu ,am intrat in contact si cu proza sa . Nu mi-au displacut nici articolele gazetarului de la “Timpul”.
Finalmente , pot conchide ca toata opera lui Eminescu mi s-a parut geniala. Desi au trecut multi ani de la primul contact cu opera eminesciana ,studiindu-i profilul psihologic si analizand multe din creatiile sale ,am ajuns la concluzia ca Eminescu a simtit,iar mai apoi a inteles ,ca nimeni altul ,ca puterea sentimentelor elibereaza cuvantul din robia tacerii ,oferindu-i o aura de legenda ,un chip de poveste atat de graitoare , de vie , si atat de bogata ,de neegalat prin prisma talcului ce reiese din aceasta ; innobiland sfanta simplitate a cuvantului , cu maretia absolutului . Toata existenta sa a ars ca o torta , raspandind in intunericul vremurilor , prin forta cuvantului , Lumina.
Nici bezna comunismului ,nu a putut sa-l tina in umbra .
Prin opera sa , desi ,uneori, cenzurata, a ramas de actualitate ,indiferent de stapanire ; fiind unic in peisajul liricii romanesti .
Azi ,in plina criza morala ,sub stindardul unei libertati prost intelese ,epigoni contemporani , erijandu-se in critici literari de clasa , isi arata coltii , probabil ,suparati ca Luceafarul poeziei romanesti nu poate fi stins ; niciunul din urmasii acestuia ,nereusind sa-l depaseasca .
Mi-e mila de contestatarii lui Eminescu , fiindca nu inteleg un lucru elementar, dovedit si stiintific ,ca:sistemul limbic al creierului , care guverneaza sentimentele , este mult mai puternic decat cortexul ,care controleaza intelectul . In consecinta , puterea dragostei , strecurata in cuvant ,induce inefabilul si muzica astrala, demonstrand ca este mult mai tare decat cariile timpului ,refuzand sa se inchine in fata mortii,chiar si dupa apusul vietii creatorului .
Daca Dumnezeu este Cuvantul prin care toate s-au facut , Eminescu este cel care a respectat acest Cuvant , ca nimeni altul , chair si cu pretul nefericirii sale ;iar drept rasplata , pentru aceasta atitudine semeata , i s-au oferit aripi de muze in neintreruptul zbor spre Nemarginire .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu