SF.IOAN BOTEZATORUL

Sfantul Ioan Botezatorul a fost ,dupa cum ne spune insusi Mantuitorul Iisus,cel mai mare om care s-a nascut pe pamant din femeie,dar cel mai mic in Imparatia Cerurilor.
Parintii Sf. Ioan Botezatorul au fost un preot numit Zaharia,din ceata preoteasca a lui Abia,iar mama sa a fost Elisaveta,din fetele lui Aaron, rudenie a Fecioarei Maria, dupa cum ne spune Evanghelia dupa Luca. Amandoi erau neprihaniti inaintea lui Dumnezeu ,erau oameni in varsta ,dar Elisaveta nu putea avea copii căci era stearpa. In timp ce oficia slujba, la randul cetei lui, lui Zaharia i s-a aratat Arhanghelul Gavril, care îl înştiinţeaza că nevasta sa, Elisaveta va avea un copil ce va merge „in duhul si puterea lui Ilie”,ce nu va pune gura pe vin si pe bautura ametitoare, si inca din pantecele mamei sale se va umple de Duh Sfant.Arhanghelul îi mai spune că numele copilului sau fi Ioan.Zaharia ,mirat de spusele trimisului lui Dumnezeu, are unele indoieli,motiv pentru care Arhanghelul Gavril îi spune ca va fi mut pana in ziua cand se vor implini aceste lucruri.
Dupa ce Elisaveta a nascut,i s-a dezlegat si limba lui Zaharia, care a spus ca numele copilului va fi „Ioan” , si nu „Zaharia”,cum ar fi vrut vecinii si rudele.
Despre parintii lui Ioan,nu mai avem nici o informatie in Sf. Scriptura.In Traditie,ni se spune insa ca Zaharia ar fi fost ucis in Templu,din porunca lui Irod.
Despre tineretea Sf. Ioan Botezatorul avem date destul de putine.In Sf. Scriptura,ni se arata că el evita aşezarile omenesti,trăind in pustie si hranindu-se cu lacuste si miere salbatica.Pustia in care a locuit se afla la apusul Marii Moarte,o regiune foarte salbatica,de unde putea sa vada Muntele Nebo,de pe ale carui inaltimi a privit Moise spre Tara Promisa,raul Iordan,pe care-l traversase Iosua.
Prin anul 27 d.Hr.,pe cand la Roma domnea Tiberiu,si-a facut aparitia pe malul Iordanului Ioan Botezatorul.Constient ca era trimis sa pregateasca lumea pentru venirea lui Mesia,Ioan a preluat una din practicele spalarii rituale ,numind-o “botez”. El invita lumea sa se boteze in Iordan,aratand ca acea curatire este eficienta numai daca-ti schimbi modul de viata,daca te pocaiesti.
Cand Iisus a implinit 30 de ani,varsta majoratului la evrei,a venit la Ioan Botezatorul spre a fi botezat,cu toate ca El nu avea nevoie de pocainta.Cu acea ocazie ,Ioan a vazut cum “cerurile s-au deschis si Duhul Sfant s-a pogorat peste El (Iisus) in chip trupesc ,ca un porumbel, si glas din cer s-a facut:Tu esti Fiul Meu Cel Iubit,intru care am binevoit”.
Pe 6 ianuarie, Biserica ortodoxă sărbătoreşte botezul lui Iisus Hristos, sau Boboteaza. Această zi marchează sfârşitul sărbătorilor dedicate Crăciunului şi Anului Nou.
De obicei, în această perioadă este foarte frig în România, de aceea este des folosită expresia „gerul Bobotezei”.

Poporul român a păstrat multe tradiţii în legatură cu această zi. De exemplu, în localităţile aşezate pe malul unui râu, pe malul Dunării sau chiar pe ţărmul mării, se obişnuieşte că preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, să arunce o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar îngheţată, după care sar câţiva flacăi curajoşi pentru a o aduce înapoi. În toate bisericile ortodoxe, preoţii fac agheasmă (apă sfinţită), cu care “botează” apele, oamenii, animale.

În tradiţia populară românească, Boboteaza este şi o sărbătoare dedicată purificării naturii, şi mai ales a apelor, de forţele râului. Acum se colinda, se prevesteşte cum va fi vremea în noul an, sau cum va fi recolta. . Peste obiceiurile creştine ortodoxe de sfinţire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus şi multe practici păgane, cum ar fi afumarea grajdurilor şi a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe camp sau colindele însoţite de tot felul de strigături şi zgomote. Toate acestea au în general un rol de curaţire şi de îndepartare a răului.
Botezul Domnului (Boboteaza), aduce după sine un arsenal de obiceiuri şi bucate tradiţionale care să bucure trupeşte şi sufleteşte pe cei omeniţi. Amintind de îngheţurile Bobotezei, când temperaturile reci culminează în perioada de iarnă, se prepară mai întâi piftiile. Acestea preparate din picioare de porc, urechi, guşă, muşchi şi aromante cu usturoi trebuiesc pregătite şi aşezate pe foc în ziua în care intră Preotul cu Botezul ca să sfinţească cu Sfânta Aghiasmă Mare întreaga gospodărie.
Nu lipsesc sarmalele şi carnea friptă cu cârnaţi. Dulciurile obişnuite sunt lipiile, preparate cu aluat de cozonac şi unse cu ou şi smântână. Lipiile altfel obţinute se servesc tradiţional la mesele de botez ale creştinilor, amintind de turtele făcute pentru Domnul Iisus Hristos de Maica Preacesta în timpul Fugii în Egipt
Sf.Ioan Botezatorul ,ultimul prooroc al Vechiului Testament ,sarbatorit in ziua de 7 ianuarie, a fost ucis de Irod Antipa dupa anul 30 d.Hr