Armaghedon - sfarsitul lumii adus de un asteroid
Întrebările privind originea şi soarta Universului m-au fascinat inca din copilarie.Raspunsurile le caut inca de atunci ,si pe masura ce timpul trece ,in loc de raspunsuri ,gasesc noi intrebari;lasandu-ma prada ,asemenea lui Malraux,nedumeririi:”Secolul XXI va fi religios,ori nu va fi”.
Teoria generală a relativităţii a lui Einstein prezicea că spaţiul-timpul a început la singularitatea Big Bang, iar sfârşitul va fi odată cu ajungerea la singularitatea Big Crunch (Marea Implozie) în cazul unui nou colaps al Universului sau la o singularitate în interiorul unei găuri negre.
Faptul că datele sfârşitului lumii sunt ascunse de Dumnezeu ne poate face totuşi să ne întoarcem privirea şi interesul către probleme şi înţelesuri fundamentale. Părintele Steinhart consideră că „Taina Judecăţii de Apoi este bine păstrată, iar copilăroasele încercări de a o dezvălui sunt ca o sfidare a spusei Domnului".Ce spun Părinţii Bisericii despre sfârşitul lumii? Părintele Stăniloae face o scurtă istorie a principalelor idei ale Sfinţilor Părinţi, ce privesc sfârşitul, după ce, în prealabil, enumeră semnele sfârşitului expuse de Sfânta Scriptură.Unele semne sunt prea generale: predicarea Evangheliei la toate popoarele , înmulţirea fărădelegii şi răcirea dragostei dintre oameni , căderea multora de la credinţă, amăgiţi de prooroci mincinoşi , înmulţirea războaielor şi a veştilor de războaie , mari catastrofe în natură .Sfinţii afirmă că istoria nu va ajunge la sfârşit prin ea însăşi, ci prin voia lui Dumnezeu. Acesta este, poate, un prim răspuns adus de teologi problemelor puse de oamenii de ştiinţă contemporani. Unii părinţi bisericeşti văd sfârşitul lumii venind la porunca lui Dumnezeu, atunci când aceasta şi-a împlinit rostul conform planului divin.
Dimensiunea spirituala a sfarsitului lumii a fost descoperita si de civilizatia mayasa.
Mayasii au descoperit in urma cu 3.000 de ani oscilatia axei terestre care, cu cicluri de 26.000 de ani, schimba continuu pozitia aparenta a astrelor. In prezent, ne apropiem de finalul unui asemenea mare ciclu in decembrie 2012,vom asista intr-adevar la o aliniere extraordinara a astrelor. In plus, tot atunci, activitatea petelor solare va atinge un apogeu, iar schimbarea polilor magnetici ai pamantului urmeaza sa se produca in jurul aceleiasi perioade semnalate de mayasi ca fiind sfarsitul lumii.
Pentru civilizatia Maya, anul 2012 va marca trecerea la o epoca mai spirituala, intr-un domeniu al unui nou element pe care l-am putea traduce prin "eter'".
Pentru Maya, evenimentul ar marca sfarsitul unui flux de energie vitala pentru fiintele umane. Desi stiinta nu poate sa ne spuna prea multe despre misteriosul flux de energie invocat de mayasi, cautarea pe cer a destinului nostru nu este ceva irationalFaptul ca aceasta calatorie poate fi presarata cu accidente ne-o dovedesc cele cinci mari disparitii in masa. Ultima a fost provocata in urma cu 65 de milioane de ani de coliziunea cu un asteroid.
Asteroizii sunt compusi din material ramasa dupa formarea sistemului solar.In contact cu atmosfera terestra,in majoritatea cazurilor ,aceste “firimituri”cosmice ard;insa asteroizii cu masa mai mare ar putea duce chiar la disparitia vietii ,in urma unei coliziuni cu Pamantul.
Despre impactul coliziunilor unor asteroizi cu Terra,se cunosc multe date.
In urma cu 4,5 miliarde de ani , dupa ce un corp ceresc, un asteroid ,cu o latime de 6.400 km ,s-a ciocnit cu planeta noastra ,a dus la formarea Lunii
Cu mai bine de 65 de milioane de ani in urma,un asteroid a provocat disparitia dinozaurilor.
In prezent,cea mai mare amenintare vine din partea corpului ceresc Apophis,care ar putea intra in coliziune cu Pamantul pe 13 aprilie 2036.
Pana acum, oamenii de stiinta au reperat 1.193 de asteroizi care au pe traiectorie orbita Terrei. Aproape jumatate dintre ei sunt considerati periculosi.
Pe 27 septembrie 2003, un corp ceresc cu diametrul de 1.000 de metri a trecut la 82.000 de kilometri de Pamant. In mod straniu, nici un telescop de pe Terra sau de pe orbita ei si nici un satelit de observatie nu au redat corect traiectoria si proximitatea meteoritului decat la doua zile dupa eveniment. Multi specialisti considera ca exista riscul sa-l vedem cazand peste noi. Si nici macar nu am fi avut timpul necesar pentru a evita dezastrul... .
Unii asteroizi au orbite suficient de eliptice pentru a putea ajunge in preajma planetelor mari: Jupiter, Marte sau Pamant.
Un corp ceresc capabil sa produca o catastrofa mondiala ar trebui sa aiba diametrul de peste 500 de metri, iar impactul cu acesta ar produce efecte identice cu ale iernii nucleare: din cauza deflagratiei, atmosfera s-ar umple cu nori densi de praf; in cateva luni, temperatura globala ar scadea cu 30-40 de grade Celsius; vegetatia si majoritatea animalelor ar pieri; omenirea insa n-ar disparea, desi, dupa 10 ani de la dezastru, populatia Terrei s-ar reduce la cateva sute de mii de indivizi.
Cu tehnologiile actuale, specialistii estimeaza ca ar fi nevoie de o "fereastra" de 4-5 ani intre momentul depistarii asteroidului apocaliptic si cel al impactului, pentru a avea timp suficient sa pregatim operatiunile de salvare: devierea de la traiectorie sau detonarea bolidului. Majoritatea asteroizilor din sistemul nostru solar s-au format dintr-o planeta-mama care a existat candva intre Marte si Jupiter. Restul, si mai vechi, dar mai putini la numar, reprezinta ramasitele procesului de formare a planetelor, de la inceputul sistemului solar.
In 1898, in Nevada, SUA, a fost descoperit 430 Eros, un sit ale carui cratere masoara intre 12 si 28 de kilometri diametru. Programul NASA de cercetare Apollo din anii '60 a demonstrat, pentru prima oara, ca nasterea lui 430 Eros se datoreaza coliziunii dintre un asteroid si Terra. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca 430 Eros a aparut in urma unui bombardament de lunga durata al asteroizilor si cometelor asupra Pamantului si a Lunii, petrecut in urma cu 4,5 miliarde de ani.
La inceputul anilor '90, Fortele Aeriene ale SUA, compania Southwest Research si Institutul Tehnologic din Massachusetts au dezvoltat un sofisticat program de identificare, observare si cartografiere a asteroizilor care au pe traiectorie orbita Pamantului. Programul a lansat si telescopul dedicat Linear, care a sporit considerabil baza de date referitoare la asteroizii periculosi.Totusi, nici in ziua de azi nu se poate face o inventariere completa a agresorilor cosmici, intrucat telescoapele sunt capabile sa detecteze doar corpurile luminate din spatiu. Pana acum, numarul asteroizilor periculosi, care masoara intre 500 si 1.000 de metri diametru, este estimat la aproximativ 547.
In spatiu, asteroizii nu circula de capul lor, ci in gasca, facand parte dintr-o familie. De obicei, familiile se nasc din ciocnirea unui asteroid gigantic cu o planeta sau cu alte corpuri ceresti. Au aparut sute de mii de asteroizi care au provocat adevarate "dusuri" asteroidale pe toate planetele din sistemul solar.
Masuri contra asteroizilor
1.Racheta antiasteroid. SUA au inceput studiile pentru construirea primei rachete antiasteroid. Deocamdata, nu au fost date publicitatii prea multe amanunte, dar se pare ca acest tip de racheta va fi o versiune imbunatatita a Deep Impact.
Întrebările privind originea şi soarta Universului m-au fascinat inca din copilarie.Raspunsurile le caut inca de atunci ,si pe masura ce timpul trece ,in loc de raspunsuri ,gasesc noi intrebari;lasandu-ma prada ,asemenea lui Malraux,nedumeririi:”Secolul XXI va fi religios,ori nu va fi”.
Teoria generală a relativităţii a lui Einstein prezicea că spaţiul-timpul a început la singularitatea Big Bang, iar sfârşitul va fi odată cu ajungerea la singularitatea Big Crunch (Marea Implozie) în cazul unui nou colaps al Universului sau la o singularitate în interiorul unei găuri negre.
Faptul că datele sfârşitului lumii sunt ascunse de Dumnezeu ne poate face totuşi să ne întoarcem privirea şi interesul către probleme şi înţelesuri fundamentale. Părintele Steinhart consideră că „Taina Judecăţii de Apoi este bine păstrată, iar copilăroasele încercări de a o dezvălui sunt ca o sfidare a spusei Domnului".Ce spun Părinţii Bisericii despre sfârşitul lumii? Părintele Stăniloae face o scurtă istorie a principalelor idei ale Sfinţilor Părinţi, ce privesc sfârşitul, după ce, în prealabil, enumeră semnele sfârşitului expuse de Sfânta Scriptură.Unele semne sunt prea generale: predicarea Evangheliei la toate popoarele , înmulţirea fărădelegii şi răcirea dragostei dintre oameni , căderea multora de la credinţă, amăgiţi de prooroci mincinoşi , înmulţirea războaielor şi a veştilor de războaie , mari catastrofe în natură .Sfinţii afirmă că istoria nu va ajunge la sfârşit prin ea însăşi, ci prin voia lui Dumnezeu. Acesta este, poate, un prim răspuns adus de teologi problemelor puse de oamenii de ştiinţă contemporani. Unii părinţi bisericeşti văd sfârşitul lumii venind la porunca lui Dumnezeu, atunci când aceasta şi-a împlinit rostul conform planului divin.
Dimensiunea spirituala a sfarsitului lumii a fost descoperita si de civilizatia mayasa.
Mayasii au descoperit in urma cu 3.000 de ani oscilatia axei terestre care, cu cicluri de 26.000 de ani, schimba continuu pozitia aparenta a astrelor. In prezent, ne apropiem de finalul unui asemenea mare ciclu in decembrie 2012,vom asista intr-adevar la o aliniere extraordinara a astrelor. In plus, tot atunci, activitatea petelor solare va atinge un apogeu, iar schimbarea polilor magnetici ai pamantului urmeaza sa se produca in jurul aceleiasi perioade semnalate de mayasi ca fiind sfarsitul lumii.
Pentru civilizatia Maya, anul 2012 va marca trecerea la o epoca mai spirituala, intr-un domeniu al unui nou element pe care l-am putea traduce prin "eter'".
Pentru Maya, evenimentul ar marca sfarsitul unui flux de energie vitala pentru fiintele umane. Desi stiinta nu poate sa ne spuna prea multe despre misteriosul flux de energie invocat de mayasi, cautarea pe cer a destinului nostru nu este ceva irationalFaptul ca aceasta calatorie poate fi presarata cu accidente ne-o dovedesc cele cinci mari disparitii in masa. Ultima a fost provocata in urma cu 65 de milioane de ani de coliziunea cu un asteroid.
Asteroizii sunt compusi din material ramasa dupa formarea sistemului solar.In contact cu atmosfera terestra,in majoritatea cazurilor ,aceste “firimituri”cosmice ard;insa asteroizii cu masa mai mare ar putea duce chiar la disparitia vietii ,in urma unei coliziuni cu Pamantul.
Despre impactul coliziunilor unor asteroizi cu Terra,se cunosc multe date.
In urma cu 4,5 miliarde de ani , dupa ce un corp ceresc, un asteroid ,cu o latime de 6.400 km ,s-a ciocnit cu planeta noastra ,a dus la formarea Lunii
Cu mai bine de 65 de milioane de ani in urma,un asteroid a provocat disparitia dinozaurilor.
In prezent,cea mai mare amenintare vine din partea corpului ceresc Apophis,care ar putea intra in coliziune cu Pamantul pe 13 aprilie 2036.
Pana acum, oamenii de stiinta au reperat 1.193 de asteroizi care au pe traiectorie orbita Terrei. Aproape jumatate dintre ei sunt considerati periculosi.
Pe 27 septembrie 2003, un corp ceresc cu diametrul de 1.000 de metri a trecut la 82.000 de kilometri de Pamant. In mod straniu, nici un telescop de pe Terra sau de pe orbita ei si nici un satelit de observatie nu au redat corect traiectoria si proximitatea meteoritului decat la doua zile dupa eveniment. Multi specialisti considera ca exista riscul sa-l vedem cazand peste noi. Si nici macar nu am fi avut timpul necesar pentru a evita dezastrul... .
Unii asteroizi au orbite suficient de eliptice pentru a putea ajunge in preajma planetelor mari: Jupiter, Marte sau Pamant.
Un corp ceresc capabil sa produca o catastrofa mondiala ar trebui sa aiba diametrul de peste 500 de metri, iar impactul cu acesta ar produce efecte identice cu ale iernii nucleare: din cauza deflagratiei, atmosfera s-ar umple cu nori densi de praf; in cateva luni, temperatura globala ar scadea cu 30-40 de grade Celsius; vegetatia si majoritatea animalelor ar pieri; omenirea insa n-ar disparea, desi, dupa 10 ani de la dezastru, populatia Terrei s-ar reduce la cateva sute de mii de indivizi.
Cu tehnologiile actuale, specialistii estimeaza ca ar fi nevoie de o "fereastra" de 4-5 ani intre momentul depistarii asteroidului apocaliptic si cel al impactului, pentru a avea timp suficient sa pregatim operatiunile de salvare: devierea de la traiectorie sau detonarea bolidului. Majoritatea asteroizilor din sistemul nostru solar s-au format dintr-o planeta-mama care a existat candva intre Marte si Jupiter. Restul, si mai vechi, dar mai putini la numar, reprezinta ramasitele procesului de formare a planetelor, de la inceputul sistemului solar.
In 1898, in Nevada, SUA, a fost descoperit 430 Eros, un sit ale carui cratere masoara intre 12 si 28 de kilometri diametru. Programul NASA de cercetare Apollo din anii '60 a demonstrat, pentru prima oara, ca nasterea lui 430 Eros se datoreaza coliziunii dintre un asteroid si Terra. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca 430 Eros a aparut in urma unui bombardament de lunga durata al asteroizilor si cometelor asupra Pamantului si a Lunii, petrecut in urma cu 4,5 miliarde de ani.
La inceputul anilor '90, Fortele Aeriene ale SUA, compania Southwest Research si Institutul Tehnologic din Massachusetts au dezvoltat un sofisticat program de identificare, observare si cartografiere a asteroizilor care au pe traiectorie orbita Pamantului. Programul a lansat si telescopul dedicat Linear, care a sporit considerabil baza de date referitoare la asteroizii periculosi.Totusi, nici in ziua de azi nu se poate face o inventariere completa a agresorilor cosmici, intrucat telescoapele sunt capabile sa detecteze doar corpurile luminate din spatiu. Pana acum, numarul asteroizilor periculosi, care masoara intre 500 si 1.000 de metri diametru, este estimat la aproximativ 547.
In spatiu, asteroizii nu circula de capul lor, ci in gasca, facand parte dintr-o familie. De obicei, familiile se nasc din ciocnirea unui asteroid gigantic cu o planeta sau cu alte corpuri ceresti. Au aparut sute de mii de asteroizi care au provocat adevarate "dusuri" asteroidale pe toate planetele din sistemul solar.
Masuri contra asteroizilor
1.Racheta antiasteroid. SUA au inceput studiile pentru construirea primei rachete antiasteroid. Deocamdata, nu au fost date publicitatii prea multe amanunte, dar se pare ca acest tip de racheta va fi o versiune imbunatatita a Deep Impact.
2.Miniproiectilele distructive. Sunt bile mici din tungsten, care trebuie lansate la mica distanta de asteroid. Pentru a nu se imprastia, sunt legate intre ele cu minifibre din otel. Asteroidul intra in reteaua astfel realizata cu o viteza de 100.000 km/h. In momentul impactului, prima bila patrunde in el la mare adancime, iar a doua largeste bresa facuta de prima. Urmeaza apoi cateva sute de mii de proiectile care il pulverizeaza. Aceasta metoda este eficienta in cazul asteroizilor mici.
3.Exterminarea exploziva. Daca o incarcatura nucleara ar exploda pe suprafata unui asteroid, s-ar crea un crater imens care ar diminua masa asteroidului, iar unda de soc ar devia traiectoria initiala a bolidului cosmic. Totusi, ar exista riscul ca fragmentele rezultate in urma exploziei si contaminate radioactiv sa loveasca Pamantul. O bila neagra pentru aceasta metoda.
4.Puterea gandurilor. Devierea traiectoriei unui asteroid s-ar putea realiza, spun unii, si prin forta gandurilor. Daca mai multe zeci de milioane de oameni s-ar concentra simultan in aceasta directie, forta telekinetica rezultata ar trebui sa modifice traseul asteroidului. Metoda este respinsa de oamenii de stiinta.
5.Oglinda distrugaoare de asteroizi. Cu ajutorul unei oglinzi uriase, razele Soarelui ar putea fi concentrate intr-un singur punct de pe suprafata asteroidului, moment in care temperatura acestuia ar ajunge la 1.000 de grade Celsius. La un moment dat, solul ar incepe sa se topeasca si din adancul asteroidului ar tasni un jet de vapori fierbinti, care ar avea forta necesara pentru a devia asteroidul.
Dupa enumerarea atator masuri paradoxale contra asteroizilor, am ajuns la concluzia ca numai Credinta va putea salva Planeta .Sfârşitul va veni după ce lumea de sus se va împlini şi aceasta se va întâmpla, după Sfântul Maxim, atunci când toate mădularele se vor strânge în jurul Capului - Hristos, ca să fie Trupul Lui complet. Deci,sfârşitul lumii are o dimensiune spirituală, anume acest eveniment va avea loc în momentul împlinirii pe verticală a lumii, înţeleasă ca o completare, ca o devenire a Trupului lui Hristos, ca o spiritualitate unitară şi armonioasă .
Nu va pierdeti Credinta !
Dupa enumerarea atator masuri paradoxale contra asteroizilor, am ajuns la concluzia ca numai Credinta va putea salva Planeta .Sfârşitul va veni după ce lumea de sus se va împlini şi aceasta se va întâmpla, după Sfântul Maxim, atunci când toate mădularele se vor strânge în jurul Capului - Hristos, ca să fie Trupul Lui complet. Deci,sfârşitul lumii are o dimensiune spirituală, anume acest eveniment va avea loc în momentul împlinirii pe verticală a lumii, înţeleasă ca o completare, ca o devenire a Trupului lui Hristos, ca o spiritualitate unitară şi armonioasă .
Nu va pierdeti Credinta !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu