Tacerea e de aur , insa “Vocea poporului,vocea lui Dumnezeu” trebuie sa fie la loc de cinste ,auzita si ascultata .
Sfantul Ioan a fost cel care a oferit cuvantului o aura de vesnicie :
“ La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu.
El era la inceput cu Dumnezeu.
Toate au fost facute prin El si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El.
In El era viata si viata era lumina oamenilor.
Lumina lumineaza in intuneric si intunericul n-a biruit-o.”
Puterea Cuvantului ,ce rezida din citatul de mai sus , ne ofera certitudinea ca alegand Lumina,cuvantul se incarca cu energii de nestavilit,cu o hrana spirituala ce ne imbie sa pretuim tot ce deriva din Samanta binelui.
Cel care era Cuvantul,ne-a dariut tot ce era necesar ,ca sa nu ne ratacim pe drumul vietii :Cuget si Simtire .
Din launtrul Simtirii curate, izvorasc rauri de credinta , ce limpezesc cugetul si linistesc inima,umplandu-l cu Logos pe cel care nu pacatuieste cu gandul,cu vorba si cu fapta.
Din pacate,sunt putini fericiti pe lumea aceasta !Lucrul acesta tine de principiile calauzitoare ce ne indeparteaza de Calea cea dreapta.Nu ne putem abtine de la infaptui raul sub toate aspectele sale ,asezat pe false valori,indepartate, iremediabil ,de universul demnitatii crestine.
Inca de cand am zarit prima raza de soare,intram in contact cu invatatura,instinctual,cercetand lumea inconjuratoare,imprumutand ,dupa posibilitati, o zestre care nu este trecuta prin ciur si darmon ,un amestec de bine si rau pe care poate ca-l deslusim mult prea tarziu.
In mod natural, aproape fiecare dintre noi am avut parte de o poveste in care gandurile s-au materializat in priviri,in gesturi,in vorbe… Din tacere, ne-a rasarit un gand,apoi sunetele s-au adunat ,una cate una ,in altarul cuvantului,chemand la hora vorbirii ,despre o fiinta ,un lucru, despre o idée ;ca si cand universul sacru al slovei era menit sa acopere cu mantia lui o parere,o opinie,un punct de vedere.
Unii au incercat sa sparga tacerea,insa gandurile si trairile lor interioare le- au atarna de gat o piatra de moara… Altii,in mod spontan,s-au eliberat de ganduri,trezindu-se, parca, din mutenia de lebada, ca si cand s-ar fi ridicat din bratele lui Morfeu.Cei mai multi s-au deprins,zi de zi ,cu alfabetul vietii,insusind arta comunicarii non-verbale ,in paralel, cu cea a incunostintarii graite.
Gandul , exprimat prin vorba ,intr-o cuvantare sau discurs, imbracand straiele promisiunii ori angajamentului, ne obliga sa avem exigente fata de noi insine,sa devenim maestri in ale cuvantarii ;chiar daca trairile noastre interioare nu sunt in zilele lor cele mai bune.
Limba, un organism viu, ofera cuvantului o scanteie divina .Sub lumina ei,cuvantul prinde viata ,traieste,moare si reinvie.Sentimentele care-l anima,la randu-le , daruiesc limbii nuante si profunzimi ,farmec si inefabil.
Cuvantul se naste si vietuieste,asemenea oricarei fiinte;apoi se prinde intr-o salba de slove ,presarand praf de stele peste versuri;adunand in miezul sau o tarie ce-i da puteri magice.El ,starnind,rasul ori plansul,dezmierdand sau lovind,adunand speranta in sufletul celui ce s-a lasa vrajit de el;sau risipind iluzia ca timpul,prin curgerea sa ,fara incetare,vindeca orice rana.
Neputinta de a spune ceva,ucide cuvantul,desprinzandu-l in taceri care canta prohodul lumii ce se aciuase in matca lui.
Cuvintele nespuse ard ,iar jarul lor devine cenusa.Perdeaua de fum care se ridica il acopera in uitare,daca nu are parte de o intalnire fericita cu pasarea Phonix care sa-I dezvaluie secretul renasterii din propria cenusa .Norocul sau poate fi un rendez-vous cu o muza nobila,invatata sa iubeasca si sa ierte,care-l poate ,iarasi, incorona cu viata.
Cu toate ca fericirea este dependenta de placere,iar binele este indisolubil legat de util ,Cuvantul ,desi, o forma imperfecta a gandului,il poate purta pe cel care crede in Atotputernicia sa,in Forta Lui de a incorona lumea,cladind-o ,aparent,din Nimic ,invatand de la tot ce piere sa traiasca in veci ; iar glasul Lui poate mijloci intalnirea cu fericirea .
E greu sa te urci pe piedestalul lui Cicero .Oratoria nu este la indemana oricui,insa ,fiindca traim in era comunicarii,avem obligatia sa ne facem intelesi.
O idee nu poate fi decat sugerata,in cel mai fericit caz explicata,doar prin intermediul unor cuvinte.Acest lucru tine de doi factori:capacitatea limbajului de a se mula pe subiect si dexteritatea noastra de a folosi limbajul in scopul comunicarii.
In final,doresc sa subliniez ca este de neconceput cat de mult rau poate face un singur cuvant!doar din incapatanare si fanatism pentru propriile idei oamenii ajung sa se distruga intre ei…Insa tot un singur cuvant,Iubire,poate lumina calea spre Bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu