Din emoţie în emoţie,gândindu-mă la zilele de aur ale Neamului Românesc, am simţit de câteva ori o lacrimă căzându-mi peste obraz.
Cu toate că greutăţile vieţii mi-au uscat lacrimile ,în această zi înălţătoare pentru naţia română,ca prin miracol, o lacrimă, izvorâtă dintr-un gând,mi-a dezmierdat inima ,în timp ce gândul îmi zbura spre străbunul meu ,Preşedintele Marii Adunări de la Alba Iulia,George Pop de Băseşti,cel care la Alba Iulia spunea:
"Vrem să sdrobim lanţurile iobăgiei noastre sufleteşti,prin realizarea marelui vis a lui Mihai Viteazul unirea tuturor celor de o limbă şi de o lege ,într'un singur şi nedespărţit Stat Românesc.
Lăsaţi-vă pătrunşi ,fraţilor,de fiorii sfinţi ai acestui strălucit praznic naţional şi în cea mai deplină şi frăţească armonie să clădim temeliile fericirii noastre naţionale viitoare."
Dumnezeu să binecuvânteze România şi Neamul Românesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu