de Ana Blandiana
De boala de care sufăr
Nu se moare,
Ci se trăieşte -
Substanţa ei este chiar eternitatea,
Un fel de cancer al timpului
Înmulţindu-se din sine fără oprire.
E o boală impecabilă,
O suferinţă perpetuă ca o vocală de sticlă
Laminată în văzduhul asurzitor,
O cădere
Căreia, numai pentru că e fără sfârşit,
I se spune zbor.
4 comentarii:
Superb poemul Anei Blandiana! Multumesc Ionel Mesaros! Sa ne ducem la bun sfarsit Zborul!
@elena marin-alexe
Multumesc pentru vizita!
Intr-adevar ,trebuie sa ne ducem la bun sfarsit zborul!
Va doresc o zi binecuvantata!
frumos Zborul Anei Blandiana...
multumesc!!!!!!!
@Simina
Cu mare placere!
Trimiteți un comentariu