In memoriam Adrian Paunescu

A  plecat  dintre noi un OM !Plecarea lui ne-a indoliat pe toti cei care l-am iubit.
Sufletul Maestrului   a zburat spre Ceruri!Moartea i-a invins trupul macinat de boala!

A  plecat dincolo,in lumea fara dor,lasand in urma sa  o opera titanica!Urmele sale pe acest pamant nu vor putea fi sterse niciodata,poezia sa ,nascuta din iubire ,va dainui peste timp.
El va ramane idolul "genaratiei in blugi" si a marcat in istoria contemporana, cu versul sau acid sau profund, momente de cultura activa si vie in constiinta noastra!

Fara el,Romania va fi mult mai saraca !
El ne-a dat ratia de libertate in plin comunism, ne-a invatat sa apreciem adevarata valoare, ne-a invatat sa fim uniti, sa simtim si sa iubim poezia, muzica folk, sa fim altruisti, sa descoperim prietenia neconditionata.

Ne va lipsi Poetul!Ne va lipsi Patriarhul Neamului romanesc,Patronul spiritual al generatiei noastre!

Ne va lipsi spiritul lui inflacarat!

Poezia  noastra a pierdut inima unei generatii de poeti!

S-a stins Poetul ,insa nu si Flacara Poeziei !

Dumnezeu sa-l odihneasca ! 

 

Ce frumoasă eşti
Ce frumoasă eşti în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Ţurţurii în plete vor suna.

Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicaţi de braţe de copii,
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.

Ce frumoasă eşti în prag de vară,
Când miroşi a mere ce se coc,
Cerul în fiinţa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.

Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nţeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.

Ce frumoasă eşti în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopţi,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copţi.

Să înveţi, iubito, să te bucuri
Că ţi-am dat din jertfă un destin,
Şi că via asurzând de struguri,
Va trăi definitiv în vin.

Ce frumoasă eşti în primăvară,
Cea mai minunată-ntre femei,
Iezii pasc năframa ta uşoară,
Tu, cu muguri, bluza ţi-o închei.

Sigilat de taine nepătrunse
Cerul bate drumul tău îngust,
Trupul tău de muguri şi de frunze
De la cine să învăţ să-l gust?

Poetul

Aş sta, aşa cu faţa-n sus,
Lovit pieziş de vreme
Şi-ncet ca un izvor supus
Ţi-aş murmura poeme.

Şi patul de sub şira mea,
Podeaua care-l ţine,
Cu timpul s-ar dărăpăna
Şi-n casă-ar fi ruine

Şi peste molcomul prăpăd
Peste privirea-mi oarbă
Cu gura începând să vad
Eu, năpădit de iarbă,

Din somnul ca un trist magnet
Ce ştie doar să cheme,
Ţi-aş mai încredinţa încet
Mistere şi poeme.

Albitul firii mele os,
Schiloada chipăroasă,
Lovit de pietre dureros
Şi mărunţit de-o coasă.

Ar face gura şi-ar sopti
Despre ce e şi nu mi-i
În veacul de schizofrenii
Pân-la sfârsitul lumii

Şi dacă varul cel nestins,
Ce-i una cu folosul,
Cu cinic urlet dinadins
Mi-ar înghiţi şi osul,

Eu, tainic, blând şi tutelar,
Călcând tăceri postume,
Din toţi pereţii daţi cu var
M-aş reîntoarce-n lume,

Către o casă, unde-acum
Şi moartea mai aşteaptă,
Până să-nceapă tristul drum
De dincolo de şoaptă.

Să-ţi spun că încă nu-i târziu.
Ruina e departe,
Iar eu cu inima te ştiu
Pe viaţă şi pe moarte.

Aş sta aici, pe-acest prundiş
Pe care-mi este bine,
Ca vremii, pus hotar pieziş,
Să-mbătrânesc de tine.

Să-mi sugă oasele-n pământ
De parcă oase-aş plânge,
Să fiu doar calcar şi cuvânt
Şi-un ultim strop de sânge.

Biografia:

Adrian Păunescu – lider al Cenaclului Flacăra şi politician prezent în dezbaterea publică.

Poetul Adrian Păunescu a definit o generaţie, cu cenaclul Flacăra şi cu versurile sale, după căderea comunismului a fost acuzat că i-a scris poeme laudative lui Nicolae Ceauşescu; dar, cu toate acestea, el a rămas un nume în viaţa publică şi politică românească.

Adrian Păunescu – născut la 20 iulie 1943, în Copăceni, judeţul Bălţi, Basarabia, în prezent Republica Moldova – a fost poet, publicist şi om politic. Păunescu şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca, în judeţul Dolj, şi a absolvit Colegiul Naţional “Carol I” din Craiova, ulterior studiind filologia la Universitatea din Bucureşti.

Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet şi ca organizator al Cenaclului Flacăra, el fiind şi unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani.

A debutat ca poet în 1960, iar din 1973 a condus revista Flacăra, din fruntea căreia a fost destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din Ploieşti din iunie 1985, însă Adrian Păunescu devenise cunoscut şi pentru criticile la adresa puterii, un exemplu fiind poemul “Analfabeţii”, publicat în 1980, în Flacăra.

Între anii 1970 şi 1980, Păunescu a devenit o figură importantă în presa românească. Cenaclul Flacăra, pe care l-a înfiinţat, şi revistele pe care le-a coordonat au exercitat o atracţie indiscutabilă asupra tineretului şi a vieţii publice din România.

De multe ori, însă, colegii de breaslă au făcut referiri la poeziile sale, în care îl lăuda pe Nicolae Ceauşescu.

După căderea comunismului, nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că, în toamna anului 1990, a fondat revista Totuşi iubirea. În calitate de publicist a mai condus ziarul Sportul românesc, o scurtă perioadă, în 1999, şi a realizat emisiuni de fotbal la Antena 1, participând, în calitate de invitat, la numeroase emisiuni pe teme culturale şi politice la Tele 7 ABC, Pro TV, Realitatea TV.

Relaţia lui Păunescu cu regimul Ceauşescu este, în general, considerată ambiguă, mergând de la scrierea de poeme adulatoare la critici publice directe. Aceasta explică şi varietatea poziţiilor pro şi contra Păunescu de după 1989.

Păunescu a fost secretar al UTC la Uniunea Scriitorilor, membru al PCR. După Revoluţia din decembrie 1989 a fost marginalizat, dar a fost readus în atenţia opiniei publice prin postul naţional de televiziune, în cadrul unei emisiuni realizate în 1992 de Mihai Tatulici.

Din august 1992 a devenit membru al PSM, iar din ianuarie 1995, prim-vicepreşedinte al partidului. La 27 septembrie 1992 a fost ales senator de Dolj, pe listele PSM. La alegerile din 3 noiembrie 1996, partidul său nu a obţinut numărul de voturi necesar intrării în Parlament. La 8 februarie 1997 demisionează din toate funcţiile deţinute în partid, în semn de protest faţă de inactivitatea conducerii partidului şi de lipsa de reacţie la iniţiativa realizării unei stângi unite. Demisia a fost respinsă de Consiliul Naţional al PSM.

La alegerile parlamentare din 2000 este ales senator pe listele PDSR – Dolj, în 2004 câştigă un nou mandat, pe listele PSD, în circumscripţia electorală Hunedoara şi deţine funcţia de preşedinte al Comisiei pentru cultură.

Printre cărţile publicate se numără “Cartea Cărţilor de Poezie” (1999, integrala poeziilor apărute în volume şi un capitol de versuri inedite, cu un amplu capitol biobibliografic de Andrei Păunescu), “Meserie mizerabilă, sufletul” (2000, poezii), “Măştile însângerate (2001, proze)”, “Nemuritor la zidul morţii” (2001, poezii), “Până la capăt” (2002, poezii, trei ediţii), “Liber să sufăr” (2003, poezii, trei ediţii) şi “Din doi în doi (2003, poezii)”, precum şi numeroase alte volume lansate înainte de 1989, printre care “Ultrasentimente” (1965, poezii, debut editorial), “Mieii primi” (1966, poezii), 0, literatură pentru copii, cu ilustraţii de Constanţa Buzea), “Repetabila povară” (1974, poezii), “Pământul deocamdată” (1976, poezii, două ediţii), “Manifest pentru sănătatea pământului” (1980, poezii), “Iubiţi-vă pe tunuri” (1981, poezii), “De la Bârca la Viena şi înapoi” (1981, reportaj, jurnal, cu ilustraţii de Andrei Păunescu), “Rezervaţia de zimbri” (1982, poezii, cu ilustraţii de Ioana Păunescu), “Totuşi iubirea” (1983, antologie de poezii), “Manifest pentru mileniul trei – volumul 1″ (1984, antologie de poezii), “Manifest pentru mileniul trei – volumul 2″ (1986, antologie de poezii, care conţine un capitol de poeme inedite şi unul de referinţe critice), “Locuri comune” (1986, poezii), “Viaţa mea e un roman” (1987, poezii), “Sunt un om liber” (1989, poezii). Această carte a fost retrasă de pe piaţă, în septembrie 1989, îndată ce a apărut, şi a revenit în librării în martie 1990.

Totodată, Păunescu a compus imnurile echipelor de fotbal Rapid Bucureşti şi Universitatea Craiova: “Sîntem peste tot acasă” şi, respectiv, “Oltenia eterna Terranova”.

Adrian Păunescu a scris un amplu articol despre starea sa, pe 21 iunie, anul acesta, în Jurnalul Naţional.

“Trec prin momente grele de viaţă. Otrava pamfletului meu se mută încet-încet la mine în pahar. Voi împlini, în curând, 67 de ani. Mă tem că am uitat să mă bucur de aniversarea zilei mele de naştere. Mă adresez vouă, Ioana, Andrei şi Ana-Maria, pentru că sentimentul care m-a cuprins în ultimele săptămâni şi asupra căruia n-am insistat în discuţiile noastre n-ar trebui să vă ia prin surprindere”, scria el, adresându-se copiilor lui.

“Din dragostea mistuitoare pe care v-o port, din convingerea că nu va trece mult, după plecare mea, şi oamenii vor înţelege pe de-a-ntregul cine am fost cu adevărat, vă avertizez că, de acum încolo, cu mine se poate întâmpla orice”, le scria acesta copiilor lui.

De altfel, în acelaşi articol, Adrian Păunescu face şi referiri la reproşurile care i s-au adus în ceea ce priveşte relaţia sa cu Nicolae Ceauşescu.
“În vremea lui Ceauşescu, mi se făceau reproşuri grave că nu sunt corect şi disciplinat conform cu linia partidului. După moartea lui Ceauşescu am suportat ani şi ani reproşul că l-am lăudat, în anumite ocazii politice. După 20 de ani de la asasinarea lui, Ceauşescu îşi recâştigă un loc de merit în istoria naţională. Destui oameni îl regretă în gura mare. Asupra acestei chestiuni, eu nu mă pot pronunţa în termeni atât de categorici. Eu chiar cred că sistemul trebuia să cadă”, scria acesta în articolul publicat în Jurnalul Naţional.

Scrisoare catre urmasii mei

Trec prin momente grele de viaţă. Otrava pamfletului meu se mută încet-încet la mine în pahar. Voi împlini, în curând, 67 de ani. Mă tem că am uitat să mă bucur de aniversarea zilei mele de naştere. Mă adresez vouă, Ioana, Andrei şi Ana-Maria, pentru că, sentimentul care m-a cuprins în ultimele săptămâni şi asupra căruia n-am insistat în discuţiile noastre, n-ar trebui să vă ia prin surprindere.

Din dragostea mistuitoare pe care v-o port, din convingerea că nu va trece mult, după plecare mea, şi oamenii vor înţelege pe de-a-ntregul cine am fost cu adevărat, vă avertizez că, de acum încolo, cu mine se poate întâmpla orice. Nu e vorba doar despre un tratament negativ special, care mi se aplică de multă vreme. E vorba despre nenorocirea incredibilă prin care trece această ţară, de soarta căreia eu nu mă pot despărţi. Ştiţi prea bine că zilele acestea mi-am luat curajul de a-mi face analizele medicale esenţiale. Concluzia nu e veselă. În orice caz, tratamentul pe care eu însumi simţeam că trebuie să mi-l aplic şi pe care, după aceste analize, mi-l confirmă şi medicii, mă obligă la retragere, discreţie, resemnare.

Desigur, sunt un om viu şi, cu excepţia momentelor de disperare pe care le traversez, la întretăierea dintre nenorocirea poporului din care fac parte şi suferinţa fiinţei care sunt, mi-e încă dragă viaţa şi, în principiu, am încă multe de făcut pentru cel mai drag copil pe care mi l-a dat Dumnezeu, adolescenta Ana-Maria Păunescu. Scrisoarea mea către voi nu e o cedare, ci o alarmă. Trăiesc în condiţii tot mai grele şi mai umilitoare, mi s-au luat şi mi se iau, în permanenţă, drepturi, nu ştiu din ce voi putea plăti, la toamnă, obligaţiile fireşti. Ani şi ani am tot sesizat pe proprietarii televiziunilor particulare din România, dar şi televiziunea publică, asupra situaţiei mele, ca om care ştie să facă televiziune şi este oprit de la acest exerciţiu.

Visul duşmanilor s-a împlinit: nu mai pot ieşi din casă, cum aş fi putut până ieri. Să fie liniştiţi, eu devin un caz clasat pentru domniile lor. Dacă lui Dan Voiculescu şi lui Sorin Vântu ar trebui să le mulţumesc pentru momentele excepţionale pe care mi le-au oferit, surprinzătoare mi s-a părut atitudinea lui Radu Moraru, om talentat şi doritor de atitudini mai puţin previzibile, care, de câteva luni, a uitat şi ce promisese, şi să răspundă la telefon. Acum, la această răspântie, n-am mai mult de spus contemporanilor mei decât că ar fi păcat să ne despărţim supăraţi.

Dragii mei copii, problema cea mai mare este prăbuşirea ţării. O emisiune de televiziune vine şi trece. La urma urmei, nu e nicio obligaţie, pentru nimeni, să ofere spaţiu de emisie nimănui. Cum aş putea eu să uit sprijinul pe care mi l-a acordat Sorin Ovidiu Vântu, pentru ca să poată apărea Cartea Cărţilor de Poezie?

Îmi vin în minte, acum, momente de graţie ale vieţii mele. Aşa cum nu pot uita cumplita batjocură la care am fost supus, în cele două regimuri politice pe care le-am traversat, în anii '50-'60, pentru că eram fiul unui anti-comunist, puşcăriaş politic în anii '85-'90, pentru că aş fi condus revista şi cenaclul nemulţumiţilor din partid, iar după 1989, pentru că aş fi fost prea comunist. Au fost nopţi şi zile în care mai aproape îmi era moartea decât viaţa. Totuşi, niciodată n-am fost atât de deprimat şi de însingurat ca în aceşti ultimi ani. Fac parte dintr-un partid politic care n-a simţit niciodată nevoia să se intereseze de situaţia mea reală şi să încerce să-mi fie folositor. N-am intrat în găşti, n-am primit recompense pentru apartenenţa la găşti.

Am crezut şi cred că numele meu trebuia să îmbogăţească partidul în care m-am înscris de bunăvoie. Acum, însă, nici pentru ambiţii de mărire nu mai e timp. Esenţial pentru mine e să trăiesc şi să-mi văd ţara ridicându-se. Căci nefericirea programată în care trăieşte poporul român mi se pare din ce în ce mai ofensatoare şi mai nejustificată.

În vremea lui Ceauşescu mi se făceau reproşuri grave că nu sunt corect şi disciplinat conform cu linia partidului. După moartea lui Ceauşescu am suportat ani şi ani reproşul că l-am lăudat, în anumite ocazii politice. După 20 de ani de la asasinarea lui, Ceauşescu îşi recâştigă un loc de merit în istoria naţională. Destui oameni îl regretă în gura mare. Asupra acestei chestiuni, eu nu mă pot pronunţa în termeni atât de categorici. Eu chiar cred că sistemul trebuia să cadă. Şi nici nu mă pot preface a nu înţelege rolul complex, de bine şi rău, al liderului. Dar acum? Ultimele săptămâni ne pun într-o condiţie umilitoare şi tragică. Poporul român e condamnat la moarte. Liderii portocalii nu mai aud şi nu mai văd nimic, după ce au sărit la beregata salariilor, a pensiilor şi a indemnizaţiilor, au trecut la o redimensionare a balamucului. I se cer poporului român bani, după ce i se iau banii. Oligofrenii îi ameninţă pe cei care nu dau, fireşte, benevol, bani pentru tăşcălăul Băsescu-Boc şi ceilalţi. O râvnă specială dovedesc nemernicii să dărâme instituţia drepturilor de autor. Înapoi în copac, tuturor gorilelor păroase din jungla noastră! Înapoi în preistorie!

Cam asta e situaţia despre care voiam să vă vorbesc: faliment. Cam asta e mişcarea preferată a timpurilor noastre: prăbuşire. În ceea ce mă priveşte, nu cred că mai rezist. De aceea, m-am adresat vouă cu această scrisoare, ca să ştiţi ce e cu mine şi să nu vă surprindă nici una din nenorocirile care s-ar putea abate asupra mea. Va trebui să dăm înfăţişare concretă relaţiei dintre noi şi viitoarei despărţiri dintre noi. Natura, în jurul nostru, s-a dezechilibrat şi se autodistruge. Societatea, în jurul nostru, s-a dezechilibrat şi se autodistruge.

Sursa:Jurnalul National

De la un cardiac,cordial

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.

Adrian Păunescu, 31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă.

Sursa:Jurnalul National

Scrisoare din urgenta inimii

Dragii mei compatrioţi,

Vă scriu dintr-o situaţie mai pu­ţin obişnuită. Nu, nu vă scriu din la­găr. Nu, nu din vreun azil politic pe care l-aş fi cerut în alte părţi. Nu vă scriu nici măcar din pogonul meu de libertate personală, ocrotit şi pregătit pentru a-l semnaliza în teritoriul liber de ură, de prejudecăţi, de ranchiună. Vă scriu, pur şi simplu, din serviciul de reanimare al Secţiei de Chirurgie Cardio-Vasculară a Spitalului de Urgenţă - Floreasca, din Bucureşti. Ani şi ani am evitat să calc treptele unui spital. Carmen, Ana-Maria, Andrei, prof. dr Ionescu-Târgovişte, dr Mihai Viorel, dr Cristian Sera­fin­cea­nu au tot insistat să mă in­ter­nez pentru a rezolva în fond du­re­rile care m-au tot încercat. A venit însă într-o seară, într-o strictă complicitate cu Ana-Maria, prof. dr Mircea Beuran şi m-a convins, cu argumente se­ri­oa­se şi imbatabile, că, dacă vreau să trăiesc în continuare, trebuie să mă las pe mâna medicinei perfo­r­man­te a momentului. M-am limpe­zit şi am decis că aşa voi face. A doua zi, la 13:30, conform fă­gă­du­in­ţe­lor, a venit Ambulanţa, cu medici si­guri pe ei înşişi, cu brancardieri ho­tă­râţi, şi m-a luat. Jumătatea de oră trăită în Am­bu­lanţă m-a costat, din punct de ve­dere nervos, jumătate de viaţă. Nu-n­că­peam pe targă. Îmi erau ameninţaţi ge­nunchii de pragurile pe lângă care aveam să trecem, am fost internat în cea mai mare grabă la secţia condusă de marele medic Mircea Beuran. Cău­­­tă­rile n-au încetat însă. Mi s-au făcut pri­mele 15-20 de investigaţii. Între timp, a avut loc un dialog între cei doi profesori, care-şi împart ace­laşi spital de urgenţă, dr Beuran şi dr Bră­diş­tea­nu. Ei au ajuns la concluzia că pro­ble­ma mea principală e inima. Au de­cis să mă mute în zona dotată electro­nic pentru cele mai profunde de­te­r­mi­nări ale existenţei inimii în piep­tul meu şi concluzia a fost că, de la etajul 1, trebuie să urc, neapărat, la 6.

Din reanimarea urgentă a inimii, parcă din centrul ei magnetic, mă descriu şi îi descriu pe toţi cei din jurul meu, sub această perspectivă, a bătăliei pentru salvarea inimii. N-am crezut niciodată, în mod serios, că mă ameninţă moartea. Dar văd, în prea multe ziare şi la prea multe televiziuni, aşezarea numelui meu între viaţă şi moarte. Şi nu pot să nu mă emoţionez. Chiar aşa?! Da, chiar aşa. Şi eu sunt unul dintre muritorii care nu-şi înţeleg condiţia, câtă vreme se mai răsfaţă cu aerul existenţei în care pluteşte, fără merite şi fără permis. Aflu din cuvinte risipite prin dialogurile despre mine că situaţia mea e gravă, că inima, că rinichii şi că ficatul... Nu era o simplă hachiţă a mea cantonarea în casă şi refuzul de a participa la petrecerile lumii. Sunt suferind. Agresiunile din timpul vieţii n-au plecat din trupul de care s-au atins, ci continuă să-l chinuiască şi să-l subjuge. Am propriile mele dureri personale şi mă doare durerea cea mare a nefericitei mele ţări. Ziarul Adevărul a făcut gestul nobil de a aminti că tăierea pensiilor m-a afectat cumplit. Am decis că nu iau pensia tăiată. O restitui, aşa cum îmi vine, statului, iar eu îmi desăvârşesc drumurile prin iadul realităţii, ca să nu-mi moară copiii de foame. Mun­cesc de la 18 ani, dacă nu mai de mult. Bă­ieţii de bani gata ai anilor noştri şi-au băgat cuţitele în cuantumul pensiei mele totale şi mi-au dărâmat ultimul echilibru. Cum aş face să nu resimt dureros această ofensă? Indivizi putred de bogaţi iau măsura de-a ne ciopârţi nouă pensiile. Inima mea le resimte toate astea şi le dedică nefericiţilor care ne conduc şi ne ghilotinează drepturile. Datoriile mele faţă de casa în care trăiesc şi de familia mea sunt mult mai mari decât aş obţine, în mod natural, pe toate muncile mele. Probabil voi muri mai devreme şi organizaţiile de şacali vor putea profita, în deplină libertate, de banii care rămân după Adrian Păunescu.

O problemă au devenit medicamentele, atât pentru numărul lor în în­mulţire, cât şi pentru preţurile lor in­fernale. Eu suferinţele acestui orga­­nism al meu nu le-am făcut ascunzându-mă după soba bunicilor, acasă, ci în bătăliile de zi cu zi pe care le-am dat în ţară. Bolile le-am făcut atunci, me­dicamentele trebuie să le cumpăr acum. Dar nu mai puterea bănească de a le obţine, la preţuri acceptabile la starea mea financiară de astăzi. Monitoarele Secţiei de Reanimare de la cardiologia de urgenţă condusă de prof. dr Şerban Brădişteanu mă în­gână din când în când, văzându-şi de lectura stranie a organismelor care li se dau de citit. E mare lucru totuşi să mai existe oameni care te înţeleg şi te apără. Este nota cea mai înaltă a vie­ţii ca nişte mari specialişti în să­nă­tate să se aplece asupra ta, să te anali­ze­ze şi să-ţi spună ce ai de făcut. Ori­cât aş fi de trist, oricât aş fi de dispe­rat, oricât m-aş simţi de captiv în ma­şi­năriile electronice care-mi urmăresc tensiunea, respiraţia, funcţiile orga­nis­mului, glicemia, pH-ul şi, în ge­nere, toate funcţiile vitale, am dobândit convingerea că pot avea încredere în toate acestea, pentru că la pupitrele de comandă stau mari profesionişti, dedicaţi vieţii.

Mâncarea e fadă în spital. Te­le­foa­nele mobile mai degrabă nu merg, pentru că li se dă o undă să­ră­că­­cioa­să şi poate asta n-ar trebui să se petreacă în acest fel. A venit azi la mi­ne o femeie operată de dr Şerban Bră­­dişteanu. Punea toată puterea ei de convingere în fiecare cuvânt. Avea ne­­voie să restituie o parte din re­cu­noş­tinţă celui ce-o salvase. În secţia un­de sunt eu nu se poate intra. Ceea ce se întâmplă aici e prea grav ca să la­se loc circului sau băşcăliei. Noi vor­­bim dintre viaţă şi moarte. Şi n-avem totdeauna argumente să credem în viaţă şi să refuzăm orice com­pli­­citate cu moartea. Personal, n-am cre­zut că, de pe o stradă pe alta, dintr-o curte în alta, se poate ajunge la un duplex atât de încărcat de sem­ni­­ficaţii contrare: viaţa şi moartea. Şi, mai ales, nu mi-am închipuit că toa­tă această absurditate se va referi la mine. Parcă nu eram eu la nu­mă­ră­­toare. Dar mi-a intrat fiscul morţii în casă şi trebuie să-i plătesc tot ce i se cuvine.

Dacă voi reuşi - cu ajutorul ma­ri­­lor medici care mă înconjoară - să salvez această pâlpâitoare viaţă a mea, va trebui să rearanjez pri­o­ri­tă­ţi­le. Suferinţa retrogradează orgoliile. Pro­babil că-n noi rămân, la acest examen, numai structura omenească nes­chimbată, ideea pură, sentimen­te­le curate, disponibilitatea către omenie.

De-aici, dintr-un pat de spital din Secţia de Reanimare a inimii, de la Spitalul de Urgenţă, mi se lim­pe­zeş­te privirea către crâncenele noastre bătălii de fiecare zi, către fronturile noastre fără învingători, către uitarea de sine, care domină cu trufie lumea dată, o face imposibil de cuplat cu alte lumi, ne fugăreşte de dimineaţa până seara pe noi toţi, să nu cumva să ne găsim unii cu alţii şi să conlucrăm la salvarea omului. Din centrul inimii mele aduc salutul meu tuturor acestor electronici ascul­tă­toa­re, menite să ne avertizeze şi să ne ajute. Şi sper să nu fie nevoie şi de o operaţie pe inimă. Oricum, cărţile mele devin - prin suferinţa mea - tot mai valoroase şi mai căutate. Editorii au suficiente motive extraestetice să po­tenţeze textele. Iar eu sunt liniştit că mi-am văzut poporul sărind de partea mea şi iubindu-mă mai mult ca niciodată.

Sursa:Jurnalul National

"Sunt fiul unei ţări îndelung-nefericite..."

"Mi-ar fi imposibil să gândesc un alt film omonim cu numele «Adrian Păunescu» faţă de cel pe care îl întruchipez, deocamdată. În orice caz, scenaristul ar putea fi băiatul meu, Andrei Păunescu, depozitarul inteligent şi luminat al multor momente din viaţa mea, regizor ar putea fi autorul filmului «Cenaclul Flacăra», Cornel Diaconu, actorul din rolul principal, poate, cele două fiice ale mele, pentru perioada primei tinereţi - geniala mea fată, Ana-Maria Păunescu, şi, pentru momentul de la 40 de ani - prima mea fiică, ea însăşi superdotată, deşi puţin mai delăsătoare, Ioana. Poate că mi-aş putea juca rolul din perioada de acum, rol pentru care ar putea concura şi actorul Eugen Cristea sau poetul şi ziaristul Ciprian Chirvasiu. Actriţele pe care le-am iubit n-ar mai putea fi convingătoare astăzi, în rolurile fascinante de ieri, când aş fi străbătut eu însumi vârstele de-a latul ca să le pot păstra lângă mine. Nici nu sunt prea familiarizat cu noile actriţe, în aşa fel încât să le pot alege cu inspiraţie şi credibilitate pentru roluri care mi-au purtat viaţa înainte. Cine mai poate fi, de exemplu, ca excepţionala Rozina Cambos? A trecut prin viaţa mea, am scris pentru ea, a cântat pentru mine, dar nu mai ştiu ce face şi cum este acolo, în Israel, unde s-a mutat de câteva decenii. Omagiul meu, tuturor femeilor care m-au iubit şi pe care le-am iubit. Fără ele, poezia mea ar fi avut nevoie de zilnice transfuzii de sânge. Actriţele noi încerc, din motive de prudenţă, să nu le cunosc.
Nu e adevărat că eu ştiu precis cum am trăit şi ce am trăit. Dumneavoastră insistaţi asupra viziunii mele despre moarte ca şi când nu mi-ar fi destul că am luptat, chiar şi în ultimele luni, de-a dreptul cu ea. Nu mi se pare atât de pasionant subiectul, pentru că, în afară de momentul când se va întâmpla, moartea nu îmi va aduce nici un spor de cunoaştere. Sentinţa ei este oricum definitivă şi irevocabilă. Va fi interesantă postumitatea mea. Vor fi, desigur, şi uitări, vor apărea şi atacuri nedrepte, dar scrisul meu se va despovăra de biografia autorului, în circulaţia lui printre oameni. Nu-mi pot închipui propria mea moarte şi nici nu cred că ea e o trecere de zid. Aş fi fost curios să ştiu, totuşi, ce iarbă va răsări, în timp, pe mormântul meu.
Am fost în dezacord cu Nichita Stănescu şi atunci când a scris că poetul, ca şi soldatul, nu are viaţă personală. Şi asta mai ales că el continua poezia precizând că viaţa lui personală este praf şi pulbere. Nichita făcea un exerciţiu de firesc personalism, într-o epocă în care viaţa personală devenea, repede şi urât, dosar de cadre. Era, în fond, replica lui memorabilă la curiozităţile indecente ale celor care tot voiau să ştie cu cine trăieşte, cum, unde şi de ce. Eu am crezut şi cred invers: poetul are viaţă personală. În ce mă priveşte, mi s-a părut obositor să-mi ascund slăbiciunile şi, poate de aceea, mi le-am scos în lume dintr-o suflare. De altfel, cred că viaţa personală, dacă nu ucide arta, o sporeşte, o face mai pasionantă, o apropie de oameni. Aceştia sunt ahtiaţi după biografism şi nu rămâne decât ca poetul să nu uite deosebirea dintre băuturile obţinute prin fermentaţie, vinurile, şi băuturile obţinute prin distilare, palincă, vodkă, whisky, coniac. Eu prefer unei vodci Krepkaya, vinurile fenomenale de Segarcea, iar unui whisky Chivas, frâncuşa de Cotnari şi vinurile de Sâmbureşti sau Golul Drincii. Premiul Nobel nu se acordă pentru crâmpeie din opera literară a cuiva, ci pentru atitudinea unuia sau a altuia. Mi-a plăcut să existe o atitudine radicală faţă de mine, de da sau de nu. Ambele abordări mi-au stârnit creativitatea. De urât, nu mai urăsc pe nimeni de câteva decenii.
Premiul înalt pe care mi l-a dat viaţa a fost o galerie ireductibilă de prieteni, verificaţi şi după perioadele grele prin care am trecut, Mihai Anghel, Marius Tucă, E. Simion, Dinu Săraru, Fănuş Neagu, Ştefan Andrei, Radu Rey, Florin Piersic, Ion Iliescu, Alex şi Domniţa Ştefănescu, C. Alic, A. Năstase, Ov. Ioaniţoaia, Florin Condurăţeanu, C. V. Tudor, dr C. Ionescu Târgovişte, Gigi Bălaşa, N. Badea, O. Cozmâncă, Ioan Botezan, D. Gheorghişan, Emil Mitran, dr S. Oprescu, dr Mircea Beuran, D. Nistor, D. Onaca, V. Bălăbănescu, familia V. Vaida, Fl. Cazacu.
De altfel, în legătură cu Premiul Nobel, aş avea de subliniat un fapt. De la Academia Internaţională Mihai Eminescu din Craiova, I. Deaconescu, I. Spânu, Constantin Barbu au propus în urmă cu câţiva ani pentru Premiul Nobel pe Adrian Păunescu. S-a lăsat tăcere, de parcă formase cineva un număr greşit de telefon. Jenat de tăcere, jignit de răutate, nici eu n-am mai insistat pentru această propunere generoasă, pentru care le mulţumesc curajoşilor care au făcut-o. De altfel, despre calitatea acestei generoase instituţii de cultură vorbeşte şi împrejurarea că, după 300 de ani, Academia din Craiova aduce acasă Manuscrisele lui Dimitrie Cantemir, preluându-le de la Moscova şi de la Petersburg. 

(Sursa:Jurnalul National)

In memoriam celor plecati la Ceruri

DE ZIUA TUTUROR SFINTILOR

Anul acesta,impreuna cu familia mea ,cu fratele meu si cumnata mea , am avut bucuria ca pe 30 octombrie 2010 sa ajung din nou in satul meu natal,in casa in care am vazut lumina zilei si la cimitirul unde parintii mei isi dorm somnul de veci .

Am fost foarte fericit ca am ajuns iarasi acasa , in satul meu pe care il port cu mine oriunde ma duc,in comuna Basesti, localitate pe care o numesc, pentru tot ce mi-a oferit,Inimioara.

Din cauza orei inaintate ,dorind sa nu ratez nicio ocazie de a ma intalni cu consatenii mei, stiind ca ei vor fi la   ” Ziua Tuturor Sfintilor” in zona de vest a satului ,la temeteul(cimitirul) din Tigana, la ora 14.00, ne-am deplasat acolo.

Am fost realmente surprins cand mi-am revazut rudeniile ,colegii de scoala,prietenii din copilarie ,consatenii, cunoscuti si necunoscuti;

M-am deplasat la mormintele parintilor mei ,apoi la cele ale rudeniilor; in final ,participand alaturi de consatenii mei  la ridicarea paosului in memoria celor adormiti in Domnul.

Ca un apendice la cele simtite in acele clipe, tin sa precizez cateva elemente referitoare la aceasta sarbatoare: Aceasta sărbătoarea ce are origine catolică, fiind denumită „Ziua Tuturor Sfinţilor“ încă din secolul VII, s-a transformat în „Ziua Morţilor“, iar în unele zone se mai numeşte şi „Luminaţia“.

În timp, obiceiul cinstirii celor trecuţi în nefiinţă a fost adoptat şi de ortodocşi, de luterani, calvini şi unitarieni, fiind acum o sărbătoare care adună în jurul mormintelor zeci de mii de credincioşi. În calendarul catolic, şi ziua de 2 noiembrie este o sărbătoare dedicată celor dispăruţi, „Ziua tuturor sufletelor“; la noi in sat aceasta zi fiind sarbatorita in ultima sambata din luna octombrie.

La originea Zilei Morţilor stă ceremonia celţilor de acum 2.000 de ani. Ei sărbătoreau pe 1 noiembrie Anul Nou, noapte în care credeau că fantomele se întorc printre cei vii.

In 1006 , Papa Ioan al XVII-lea a decretat ziua de 1 noiembrie ca zi a mortilor.

Romanii au preluat ziua mortilor dupa 1870.In aceasta zi se aduce un pios omagiu si recunostinta celor plecati in lumea dreptilor ,se sfintesc mormintele ,se duc candele, lumanari,coroane,se impodobesc mormintele cu regina toamnei-crizantema si se da pomana saracilor.

Imaginea cimitirului iluminat pare o calatorie peste timp, un periplu al amintirilor ce leaga lumea cu dor  de cea fara de dor .Bolta cereasca,rezultat al unirii cerului cu pamantul,in clipa praznuirii mortilor a fost luminata de soarele ce se afla la chindie, vrand parca sa se ralieze luminii izvorate din lumanari si candele,unind cele doua lumi intr-un gand de iubire.

Moartea a intrat in creatiune prin pacat,prin neascultarea prevenirii lui Dumnezeu referitoare la pomul cunoasterii,rupand relatia fireasca cu izvorul vietii ,avand drept consecinta separarea sufletului de trup,si ,implicit,iesirea omului din istorie.
Prin unirea sufletului cu trupul, omul intra in istorie .El ramane in istorie pana cand primul sfant facut de Dumnezeu ,Arhanghelul Mihail,ia sufletul omului in ceasul de pe urma.
“ Murind te vei trezi in vesnicia vietii”-a spus Sf. Francisc de Assisi, prefacand moartea in destin , cladind ,treapta cu treapta, Nemurirea.
Ziua mortilor m-a asezat in primul rand la capataiul maicutei mele;fiintei careia ii datorez totul .I-am asezat in glastre doua buchete de crizanteme ,gandindu-ma la cat de mult iubea gradina din fata casei ,pe care o ingrija cu atata dragoste incat florile isi aratau recunostinta prin parfumul lor,prin coloritul lor,dar mai ales prin vigoarea lor.I-am aprins lumanari si candele in speranta ca dara fumului lor ii va arata drumul de intoarcere ,calauzindu-mi dorul spre amintirile noastre dragi, spre clipele ce m-au facut atat de fericit alaturi de ea.Ma gandii atunci ca la sfarsitul lumii, cand Domnul va veni pe norii cerului,inlocuind soarele material cu Lumina Duhului Sfant ,ma voi intalni cu ea si ne vom bucura impreuna de regasire.
Nu pot sa nu reflectez la ceea ce a spus parintele Cleopa:”Daca uitam de moarte,murim;daca nu uitam moartea,traim”. De aici se desprinde clar ideea ca sfetnicul cel mai bun ,cinstit si intelept este moartea.Si din acest considerent se cuvine sa intelegem ca valoarea unui Om, a unei societati consta nu doar in importanta pe care o dau vietii, ci si a respectului fata de memoria celor care nu mai sunt.
Am plecat de la cimitir incarcat de amintiri. Cu o rugaciune mi-am luat ramas-bun de la cei pe care i-am comemorat,apoi am plecat  pe cararile copilariei mele spre casa parinteasca. Acolo,nimic nu mai era ca altadata.Cel mai mult mi-a lipsit mama care ma astepta ,cu ochii inrourati de dor , la poarta ;chipul ei blajin, vorba ei dulce,dar mai ales sfaturile sale .Am lacrimat,nevazand-o.M-am uitat in gradina ce odinioara era un adevarat paradis al florilor.Cu ochii mijiti de amintiri, langa o crizantema ce fusese ingrijita de mama,parca am zarit-o pe ea ;O vorba a fratelui meu ma trezise la realitate;Dintr-o data in locul in care parca ii deslusam figura mamei ,era doar o movila de pamant pe care in urma cu 17 ani fusese o floare:o Floare-de-nu-ma uita.

Curgerea inexorabila a  timpului m-a determinat  sa ma zburatacesc din salasul nasterii mele ,cu speranta ca in fiecare an  la Sarbatoarea mortilor  sa revin ,cu drag,aici!

Un banc sec

Clasa de maghiari la ora de limba romana.

- Gyury, spune, te rog, o propozitie!

- Duminica me duc la pedure.

- Gyury draga, da nu-i bine.

- Atunci nu me duc.

Un zambet pe 16 mm

- Cine e?
- Poliţia!
- Şi ce vreţi?
- Să vorbim!
- Câţi sunteţi?
- Doi.
- Păi, vorbiţi între voi..."


O blondă comanda pizza.
- Să o tai în 6 sau în 12 felii?
- În 6, că nu pot să mănânc 12!


  Soţia vine acasă plângând că i s-au furat banii din buzunarul cămăşii.
- Dar n-ai simţit când hoţul ţi-a băgat mâna la sân? O întreabă soţul.
- Ba da, dar n-am ştiut ce intenţii avea!


In perioada războiului rece la o întâlnire dintre preşedinţii URSS şi
SUA aceştia s-au amuzat aducând o ghicitoare să le prezică viitorul
naţiunii lor. I-a ghicit prima dată rusului:
- Aoleu, văd puzderie de capitale: Moscova, Chişinău, Kiev , Minsk ,
Vilnius , Taşkent, Erevan şi altele de nu mai încap în globul de
cristal; vai, ţara asta va fi praf!
Zâmbetul rusului îngheaţă. Americanul repede o întreabă pe ghicitoare:
- În SUA câte capitale vezi?
Se uită ghicitoarea, se uită, ghiceşte greu...
- Una singură, Washington !
- Of, mi-ai luat o piatră de pe inimă. Dar de ce ai citit aşa greu?
- Păi era scris în arabă.

Într-o firmă oarecare intră hoţi mascaţi:
- Acesta este un jaf!
Contabila, uşurată:
- Vai, ce m-am speriat! Am crezut că e Garda Financiară !


Un preot vede o prostituata in strada si-i zice :
-Stii ca esti pe un drum gresit?
-Stiu! Nu trece mai nimeni pe-aici!


Merge unul cu nevasta sa ia cina la resturant. Farfuria de supa se
varsa pe rochia ei cea noua. Suparata si asteptand sa fie consolata de
sotul romantic, zice:
- Uite cum arat, ca o scroafa!
El raspunde:
- Si te-ai mai si murdarit pe deasupra.

In fata unei gradinite se plimba un domn de vreun sfert de ora.
O educatoare , vazandu-l , il intreaba:
- Asteptati un copil , domnule?
- Nu, asa sunt eu : gras!

La tribunal:
- Stii ce te asteapta pentru marturie falsa?
- Da, mi-au promis un Mercedes.


Doua femei stau de vorba pe o banca in parc:
- Sotul meu, spune una, e un inger!
- Al meu inca mai traieste! ofteaza cealalta...


Doi ciobani:
Un cioban il intreaba pe celalalt:
- Cum se spune, mai, funicular sau furnicular?
- La ce?


Domnule, se adreseaza un betiv catre un trecator:

-Fiti va rog bun si numarati-mi cucuiele !
- Unu, doi ... patru ... sapte ... oho! Ai o colectie impresionanta
... zece, unsprezece ....
- Unsprezece?! ... Va multumesc! Gata! Mai am doi stalpi si un zid ....
si am ajuns acasa.


Dl Itzic o suna pe dna Goldstein:
- Alo, sarut-mana, ce mai faceti?
- Ce sa fac, sunt singura, sotul e pe teren de-o luna ...
- Atunci poate imi permiteti sa trec pe la dvs, bem o cafeluta, facem amor ...
- Vai, domnule Itzic, credeti ca sunt o prostituată?
- Da' cine a pomenit de bani?

La piscina, supraveghetorul urla disperat la un baietel:
- Nu mai face pipi in piscina!!!
Baietelul, foarte mirat si rusinat, raspunde:
- Da' toata lumea face ...
Supraveghetorul urla si mai tare:
- Da, dar nu de pe trambulina!!!

O blonda mergea pe strada cu bluza descheiata, lasand sa i se vada un san.
Un politist o opreste si o intreaba:
- Doamna, stiti ca va pot da amenda pentru expunere indecenta?
- De ce, domnule politist? intreaba blonda.
- Pentru ca aveti bluza descheiata si vi se vede sanul .
- O, Doamne! exclama blonda, mi-am uitat copilul in autobuz!

Două blonde:
- Aseară am făcut un test de sarcină.
- Vai! Şi au fost grele întrebările?


- Parinte, ieri noapte am facut sex cu 7 femei.
- Si nu regreti ca ai pacatuit?
- Nici vorba, eu nu sunt credincios.
- Si atunci de ce ai venit la mine?
- Pai, trebuia sa ma laud si eu cuiva, nu?


Intra o tipa goala intr-un bar si comanda un whisky.
Vine barmanul, si o priveste de sus pana jos.
Tipa il vede si il intreaba:
- Nu ai mai vazut o femeie goala pana acum?!
La care barmanul raspunde:
- Nu e asta problema ... Ma intreb de unde o sa scoti bani pentru bautura!

Directorul unui internat îi previne pe băieţi:
- Dacă dă dracu' şi-l prind pe unul din voi în dormitorul fetelor, îl
amendez cu 10 Euro; a doua oară îl ard cu 20 de Euro şi a treia oară
cu 40 Euro!
Din spate, o voce timidă:
- Dom' director, da' un abonament cât costa?

Motiunea a picat!

S-a dus si ultima farama de speranta de a scapa de Guvernul Boc 5!
Opozitia a adunat doar 219 voturi,lipsindu-i 17 voturi pentru ca motiunea sa treaca.Era previzibil acest deznodamant,insa, pana in ultima clipa, am sperat ca poate se intampla o minune.

Acum,n-avem ce sa mai facem politic!Trebuie sa suportam mai departe acest Executiv incompetent,care supravietuieste si  din cauza politicii duplicitare a UDMR-ului,aceasta profitand din plin de slabiciunea "portocaliilor".

Neputinta  de a ne debarasa de actuala Putere se va concretiza in cateva luni intr-o desnadejde care va ajunge la paroxism.

Ce  este de consemnat e faptul ca acest Guvern a intrat din nou in istorie,avand o sustinere "ZERO",dupa numarul de voturi exprimate in favoarea lui .

Rezultatul de astazi reliefieaza superficialitatea clasei politice ,dar si impotenta Opozitiei in actualul context politic.

Disfunctionalitati au fost si in cadrul Opozitiei .Schimburile  de replici  dintre "micul Titulescu" si  presedintele Antonescu nu au fost de bun augur;tradand o stare conflictuala,speculata cu mare atentie de cativa reprezentanti de marca ai UDMR-ului.

Maine,28 octombrie 2010,reprezentantii maghiarilor vor fi "premiati" pentru "buna purtare" cu o Lege a educatiei pe placul lor,pe langa sumele,deloc neglijabile, cu care au fost recompensati zilele trecute pentru fidelitate fata de Executiv.

In cateva luni,daca Guvernul Boc isi va continua  politicile de "reformare" a statului,se va alege praful de ultimii supravietuitori ai acestui regim odios!

Fugetarii-o noua categorie de atleti !!!

Dezamagire...

Dezamagire,numele tau e poporul roman,o multime de inconstienti care refuza sa inteleaga realitatea,care a capitulat in fata dusmanului normalitatii,care sa complace in lasitate ,care,prin inactiune si toleranta raului, impieteaza  insasi memoria Neamului romanesc.

Dezamagirea este atat de mare, incat viitorul meu si al familiei mele il prevad  departe de acest taram.Ma zbat in zadar ,interesele meschine sunt deasupra celor firesti;ajungand sa ma bat cu morile de vant.Speranta mi-o pun numai in Dumnezeu!

Nu stiu ce trebuie sa ni se mai intample pentru ca sa ne "trezim"?!

Maine,in ziua votarii motiunii de cenzura,noi ,cei de la PNL Satu Mare  ,organizam un miting de protest in fata Prefecturii,cautand si in felul acesta sa-i scoatem pe satmareni in strada ca sa puna presiune pe cei de la Putere ,in special,in cazul nostru ,pe UDMR si PDL.

Cu toate straduintele noastre,soarta motiunii este cunoscuta!Din lasitate,cei carora le-am dat votul multi dintre noi,refuza pana si sa-si exprime acest drept constitutional,dictatura mutandu-se ,oficial,pana si-n interiorul acestor partide.

Pierzand aceasta ocazie ,din 27.10.2010,pierdem trenul salvarii,urmand sa ne ducem crucea suferintei mai departe,resemnati .Unii dintre noi vor iesi din iarna,altii,din cauza neajunsurilor ,vor iesi din viata.

E trist tot ce ne asteapta! E sumbru viitorul nostru!Probabil,ne vom trezi mult prea tarziu,iar "indreptarea"lucrurilor se va face numai prin jertfa!Pe altarul suferintei,constiinta se va curata de semintele matragunei,insa pe obrazul poporului meu va ramane adanc impregnat semnul tradarii Neamului romanesc,un pacat impotriva firii si al Iubirii de Adevar,un pacat impotriva lui Dumnezeu !

De Ziua Armatei

Ieri, 24 octombrie, incepand cu ora 12.00,am participat la  manifestarile dedicate Zilei Armatei .

Pentru inceput, ne-am deplasat la Cimitirul Eroilor  .Acolo ,dupa un ceremonial militar si slujba de pomenire a eroilor cazuti pe campul de batalie,in semn de omagiu,am depus    o coroana de flori.

 La ora 13.00 , am participat la festivitatile  care au avut loc la  Monumentul Ostasului Roman.

Fata de anii precedenti, de aceasta data am vazut foarte multe persoane care au decis ieri  sa ni se alature la aceste festivitati.

 Pentru mine,Ziua de 25 Octombrie este o zi sacra..
Am un respect deosebit pentru Armata romana .Peste 20 de ani am fost “sub arme”,avand, pana la iesirea la pensie in 2009, un singur loc de munca.In concluzie,sunt produsul Armatei,al vietii cazone.
Cu aceasta ocazie am adus  un pios omagiu ostasilor romani cazuti la datorie ,iar celor aflati “sub arme”,fostilor mei camarazi,  le-am  urat  sa aiba puterea sa suporte privatiunile serviciului militar,mai ales in vremurile tulburi de care avem parte si ,prin activitatea lor ,sa cinsteasca memoria strabunilor care s-au jertfit pentru Neamul romanesc si sa fie mandri de faptul ca sunt in slujba patriei!

La reusita acestor manifestari a contribuit din plin si vremea buna,fiind o insorita zi de toamna.

In loc de cuvinte...

Tot ce a fost intre noi

O greseala "netolerata" de presedinte

Puterea lucreaza pentru popor numai din greseala.

In urma cu o zi , in Parlamentul Romaniei ,s-a consumat un fapt inedit:Coalitia a votat fara sa stie TVA 5% pentru alimentele de baza si neimpozitarea pensiilor sub 20 de milioane.

Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat, marţi, un proiect de lege iniţiat de parlamentari PSD+PC şi PNL prin care se instituie aplicarea TVA de 5% la alimentele de bază, cum ar fi :pâinea, carnea, laptele, uleiul vegetal şi zahărul; Camera Deputatilor  fiind forul decizional.

Iniţiativa legislativă semnată de mai mulţi deputaţi şi senatori PSD+PC şi PNL a fost respinsă de Senat, dar a trecut marţi, aceasta fiind adoptată de Camera Deputaţilor, în sesiunea de vot final, cu unanimitate, respectiv 290 de voturi "pentru".

INCREDIBIL!!!Aleşii PDL, UNPR, UDMR şi Minorităţi au votat în necunoştiinţă de cauză. Au votat asta în unanimitate.  Printre votanţi şi miniştrii deputaţi: Elena Udrea, Nelu Ioan Botiş şi Gheorghe Ialomiţianu. Oamenii au votat practic cele două legi împotriva a ceea ce susţine Guvernul Boc că nu se poate.

Aleşii coaliţiei au fost duşi în eroare de faptul că ambele proiecte aveau rapoarte pozitive de la Comisia de Buget-Finanţe şi Bănci din Camera Deputaţilor unde opoziţia e majoritară.
Aceasta "greseala "a fost asumata de deputatul PDL Mircea Toader,insa va putea fi corectata numai de presedinte prin nepromulgarea Legii.

27 octombrie:"o constiinta intre doua bile"

Peste o saptamana soarta a milioane de romani va fi decisa in Parlamentul Romaniei.

Votul pe motiunea de cenzura  va fi un moment de referinta pentru aceasta toamna.

Maine,20 octombrie 2010,va fi citita motiunea,iar  pe 27 octombrie ,parlamentarii vor decide soarta romanilor,postandu-si pozitia constiintei intre cele doua bile pe care le vor introduce  in urne.Problematic,va fi pentru sustinatorii actualei Puteri,care vor fi supusi la presiuni din toate directiile.In mod normal,respectul pentru Adevar si pentru semenii care le-au oferit "scaunul "de parlamentar ar trebui sa primeze,insa politica damboviteana  nu tine de morala,ci numai de interes;fapt pentru care orice este posibil.

Deocamdata,4 parlamentari independenti si-au aratat intentia de a  vota in favoarea motiunii,iar cativa "pedelisti "oscileaza..."Jocul " poate fi facut de reprezentantii minoritatilor nationale,coroborat cu atitudinea unor nemultumiti de politica partidelor pe care le sustin.Poate,UDMR-ul se va trezi in ceasul al douasprezecelea si va vota "pro-motiune",insa ,probabil,presiunea strazii va fi decisiva!

Astept cu infrigurare  ziua de 27 octombrie 2010 ca pe o sansa de salvare a Romaniei de la naufragiu!In acea zi ma voi alatura colegilor mei liberali din administratia locala care au anuntat pentru 27.10.2010 un miting in fata Prefecturii.

Inchei cu cuvintele lui Paul Ambroise Valery :"Constiinta  domneste,dar nu guverneaza."

Nostalgie

Marina

Just For You

Another Day in Paradise

Por Ti Volare

Romania mea

O tara sufocata de faradelegi,in care liantul societatii este haosul,se afla pe marginea prapastiei.

Noi,locuitorii acestei tari aflate in impas, ne complacem in a astepta ca altcineva sa ne rezolve problemele,in loc sa avem o atitudine demna,incat sa nu ne mai lasam calcati in picioare ,tarati in mocirla de cei pe care i-am "ales "sa ne conduca destinele .

Frauda prin care au ajuns la Putere si-a pus amprenta si  asupra politicilor promovate,avand ca sigla minciuna ,servilismul si clientelismul.

In urma cu trei luni ,o metoda inedita de protest ,greva fiscala,imbogatea ideatic  registrul formelor de exprimare a nemultumirii,prin refuzul de a achita taxele si impozitele.

Ieri,degringolada din Ministerul de Finante,cauzata de neplata stimulentelor pentru ultimile doua luni,a culminat cu sechestrarea  ministrului de resort ,dl Ialomiteanu,acesta reusind sa paraseasca institutia numai sub escorta jandarmilor.Prin gestul de ieri al  angajatilor de la Finante,protest la care,in semn de solidaritate, au raliat si politistii si profesorii de la sindicatul  "Spiru Haret",tavalugul nemultumirilor pare de neoprit.

Atitudinea guvernantilor trebuie sanctionata drastic in toata tara,de toate categoriile afectate de aberatiile politice ale regimului Basescu.

Trebuie sa ne desteptam,frati romani !Romania mea nu este Romania lui Basescu ,ci a Neamului romanesc. Din respect pentru strabunii nostri,trebuie sa iesim din "amorteala " care ne domina si sa nu ne mai lasam umiliti !Atitudinea noastra trebuie sa fie ferma ,radicala ,asezata pe solidaritate cu toate categoriile socio-profesionale!Daca dorim sa salvam tara,trebuie sa mergem hotarati pana la capat,sub deviza: "Prin noi insine!"

Ganduri...

Avem nevoie de îndoiala pentru a ne construi certitudinile. Ne înfasuram inima în sârma ghimpata, sângerând învatam sa iubim. Ne izolam si cautam singuratatea, lasam praful sa se astearna pe gene, ca apoi sa le curatam cu lacrimi, astfel, cu privirea curata, învatam sa-i vedem pe ceilalti.

    Memoria asociata sentimentelor e cea mai puternica, uitam atâtea în viata, dar oamenii care ne-au facut sa "simtim" nu pot fi uitati. As mai vrea cel putin o viata, sa-i întâlnesc iar, sa le scrijelesc numele pe peretii sufletului.
    Un zâmbet, o atingere, îmi confirma faptul ca fac parte din prezentul meu, îi închid sub gene, îi ascund în inima, si ma rog, asa cum zicea Blaga, "opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masori destramarea"...

Program "incarcat"

"De maine,ma trezesc la amiaza si m-apuc de treaba:Am in program sa tai frunze la caini vreo 3 ore,apoi ,pret de o ora voi munci in parc,clatindu-mi ochii cu "frumusetile"satmarului,in timp ce  trudesc, afumandu-mi plamanii cu o tigara;dupa care,istovit,sa stau in fata televizorului sa vad toate bazaconiile momentului,urmand,spre seara ,sa lucrez din nou la niste ganduri care sa ma ajute  sa-mi inving lenea ,muncind fara-ncetare ,cum am trebaluit toata ziua." 

P.S.Acesta e programul pe care il detest cel mai mult!

Gand autumnal

Toamna si-a intrat pe deplin in drepturi.Zilele s-au scurtat simtitor,soarele zambeste mai rar pamantului,iar covorul de frunze  ruginii se ingroasa de la o zi la alta.

Parfumul toamnei se inteteste clipa de clipa,raspandind nostalgii si tristeti,aruncand peste fata  obosita a naturii un voal de sub care va rasari  , tainic ,melancolia cu gust de dor si o romanta imbalsamata cu crizanteme.

Bratele nevazute ale vantului imprastie pretutindeni  mangaierile toamnei,apoi ridica spre cer ochii celor obiditi ,cerand  inca o raza de soare,un strop de speranta,o picatura de fericire...

Harry Nilsson － Without You

Fariseism

Optiunea presedintelui de a retrimite Parlamentului  Legea pensiilor pentru reexaminarea art. 53, alin.(1) ,care prevede   că  vârsta standard de pensionare la femei şi bărbaţi  sa fie  65 de ani,este un simplu joc de imagine,incercand prin acest gest sa acopere frauda din Camera Deputatilor la votarea acestei legi si sa gireze celelalte aberatii de incalcare a Constitutiei,in special ,art.15,alin.(2) din Legea fundamentala ,de catre 5 dintre cei 9 judecatori ai  Curtii Constitutionale. 

Cum ne-a obisnuit,Basescu, practica dedublarea personalitatii.Omul fara inima care si-a batut joc de majoritatea cetatenilor acestei tari,iar din cand in cand,se erijaza intr-un "om sensibil, marinimos,puternic afectatat de inechitatile la care sunt supusi semenii sai"este un fariseu,un ipocrit fara margini.

In urma cu trei zile ,de pilda,a fost "foarte ingrijorat"de soarta femeilor din Romania,cu toate ca ,in  septembrie  2010 ,a militat ferm pentru un tratament nediferentiat intre barbati si femei in privinta varstei de pensionare  ,pronuntandu-se categoric pentru egalizarea varstei  la 65 de ani.

Cand a fost Basescu cel adevarat ,in urma cu trei zile ,cand a recomandat Parlamentului reexaminarea art.53,alin.(1),si stabilirea varstei de pensionare pentru femei la 63 de ani,ori in urma cu 20 de zile?!

Raspunsul il avem zi de zi ,cu fiecare faradelege pe care o instituie,cu fiecare articol din Constitutie pe care-l incalca...

Un om cu un asemenea caracter mizerabil,un cameleon atat de marsav,nu are dreptul moral sa ne mai fie presedinte!

Fariseismul presedintelui este atat de peremptoriu,incat imi doresc ca acest "om" fara suflet,fara Dumnezeu,sa fie inlaturat din fruntea statului,prin demitere;suspendarea nemaifiind posibila.

Without You

Angels Cry ft. Ne-Yo

My All

I Want To Know What Love Is

I'll Be Lovin' U Long Time ft. T.I.

We Belong Together

EUROPA

Adio, principii de drept!

Curtea Constitutionala a Romaniei a decis ca Legea poate fi retroactiva in Romania,contravenind  Art15,alin.2 din Constitutie care prevede ca Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.

Daca asa stau lucrurile,in Romania nu mai exista Lege. Nu mai exista Constitutie, nu mai exista Stat de Drept, nu mai exista Democratie. Este doar autocratie, totalitarism si dictatura. Am ajuns aici prin pasi marunti:N-am protestat cand s-a incalcat legea de catre Guvern. N-am protestat cand s-a incalcat legea de catre presedinte. N-am protestat cand s-au furat alegerile prezidentiale. N-am protestat cand CCR a dat solutii aberante. N-am protestat cand structura Parlamentului a fost modificata anti-constitutional....Iar cine crede ca acest regim va renunta la putere prin mijloace pasnice, se inseala. Prin acceptarea de catre noi a tuturor fenomenelor descrise mai sus, "portocalii" s-au asigurat ca in Romania doar vointa lor conteaza. In rest," ciocu mic si joc de glezna."

Este inadmisibil sa mai toleram politicile aberanta ale Puterii!

Este revoltator ca principiile de drept in Romania sa fie auncate in gheena istoriei!

Speranta mea si a colegilor mei ,deposedati samavolnic de drepturile de proprietate prin decizia CCR de a considera Legea retroactiva,cu toate ca ,in baza art.15 din Constitutia Romaniei ,Legea dispune numai pentru viitor,se leaga numai de forurile internationale ,de CEDO.

Adio, principii de drept!Adio ,Stat de Drept!

Radiografia unui week-end

Desi traim vremuri tulburi,exista momente care ne scot de sub "umbrela "tristetii,oferindu-ne ocazia sa petrecem clipe de neuitat.

Sarsitul de saptamana l-am inceput  cu o vizita discreta  la Caminul de batrani.Alaturi de cativa colegi din Biroul Politic Municipal al PNL Satu Mare ,in semn de respect si omagiere,i-am vizitat pe cei 180 de "depozitari ai multor amintiri si tristeti" ,cu ocazia Zilei Internationale a Persoanelor Varstnice.Am fost fericit sa le pot readuce zambetul pe buze,gandindu-ma ca fiecare dintre dansii merita o soarta mai buna,o mai multa atentie din partea semenilor .Pentru mine ,acest moment a fost foarte emotionant din pricina faptului ca parintii mei nu au ajuns la varsta senectutii,iar eu ,privindu-i pe acesti oameni, mi-am dat seama, poate mai bine ca altii, ce sentimente ii stapanesc in acele clipe.

Dupa amiaza zilei de vineri ,am fost invitat la o zi de nastere  de catre sotia celui sarbatorit ,fara ca acesta sa stie ce surpriza i se pregateste.

Duminica, de la ora 17.00  ,alaturi de cativa colegi din Organizatia PNL Mun.Satu Mare si cateva rubedenii si prieteni ai sarbatoritului,d-lui Adrian Stef,prim-vicepresedinte Tineretului National Liberal,vicepresedinte al Consiliului Judetean Satu Mare si Presedinte al Organizatiei PNL Satu Mare,am participat la o petrecere -surpriza ,organizata exemplar de d-na Ramona Stef,incat ,finalmente,pot cataloga acest moment ca fiind un "chef pe cinste",care ,pe masura ce timpul trecea,dadea semne ca e fara sfarsit.Totusi,el s-a incheiat la miezul noptii,cand "bateriile de energie" ni s-au descarcat din cauza "oboselii" acumulate si a "efortului"depus in a ne etala cunostintele muzicale,cantand pana cand vocile pareau sa nu mai raspunda la comenzi...

In final,tin sa precizez ca ,uneori,avem nevoie de asemenea clipe,pentru a trece mai usor peste vicisitudinile  vremurilor pe care le traim.

You've Got A Way

Man! I Feel Like A Woman

I'm your angel

Willie Nelson & Norah Jones

Blue eyes crying in the rain

El condor pasa

Feelings

Basescu vs.Cuza

Este o blasfemie sa-l compari pe Basescu cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza !Cuza a facut o tara ,iar Basescu a facut o tara praf!

Tupeul unor baroni democrat-liberali nu are limite. 

Aflat pe val,dupa ce si-a impus amicul  Traian Igas la Interne, Gheorghe Falcă ,finul presedintelui,ne spune una de ne lasă ca la dentist: "Daca am judeca, cum judeca astazi televiziunile... Cuza a unit cele doua principate si in sapte ani de domnie a facut peste 20 de reforme, dar reformele l-au trimis din tara, pentru ca i-au afectat pe toti. Sistemul a reactionat. Cuza a ramas in istorie, iar cei care au denigrat atunci, nu stie lumea despre ei. De aceea noi, PD-L, credem ca facem istorie pentru romani".

Nu as vrea sa-l contrazic pe dl Falca in privinta faptului ca PDL-ul face istorie azi pentru romani.Intr-adevar ,"portocalii" au intrat in istorie ,avand primul premier demis prin motiune de cenzura;de neuitat,vor ramane si prin masurile de austeritate pe care le-au luat ;prin curajul de a frauda la vedere o lege vitala pentru milioane de romani ;dar mai ales prin "ciopartirea"  continua a Statului de drept !

In memoriam Florian Pittis (4.10.1943-5.08.2007)

Vinovatii fara mila

Remember Florian Pittis

Vanare de vant

Ultima scrisoare

Ploaia care va veni

Ziua internationala a persoanelor varstnice

Cu fiecare zi suntem cu toţii mai în vârstă, cu o zi mai aproape de veşnicie.

 Pentru o categorie de semeni ai noştri, vârstnicii, această unitate de măsură a vremelniciei este mai gravă, pentru că este mai grea,mai încărcată de amintiri, de neputinţe, de boli, de însingurare.

 Dar, aşa cum toamna nu e doar încheierea exuberanţei estivale, ci şi răstimpul roadelor, tot astfel, vârsta senectuţii nu socoteşte doar ce-a risipit, ce-a mai rămas, ci şi ce a adunat. Tocmai de aceea, ziua de 1 octombrie a fost declarată de ONU "Ziua internaţională a persoanelor vârstnice", pentru a ne sensibiliza asupra condiţiei, respectabile şi vulnerabile, a acestor persoane, pentru a ne manifesta solidaritatea cu dânşii, mai ales în aceste vremuri de încercare. Contând pe aceste argumente ,   cred în puterea şi înţelepciunea vârstnicilor de a face faţă tuturor greutăţilor şi le adres tuturor, pe această cale, urări de multă sănătate, linişte sufletească şi speranţă reînnoită în purtarea de grijă a Bunului Dumnezeu!

La multi ani!
P.S.Fotografia de sus  ilustreaza delegatia PNL Satu Mare in vizita la Caminul de batrani Satu Mare cu ocazia Zilei internationale a persoanelor varstnice.