Ganduri...

Avem nevoie de îndoiala pentru a ne construi certitudinile. Ne înfasuram inima în sârma ghimpata, sângerând învatam sa iubim. Ne izolam si cautam singuratatea, lasam praful sa se astearna pe gene, ca apoi sa le curatam cu lacrimi, astfel, cu privirea curata, învatam sa-i vedem pe ceilalti.

    Memoria asociata sentimentelor e cea mai puternica, uitam atâtea în viata, dar oamenii care ne-au facut sa "simtim" nu pot fi uitati. As mai vrea cel putin o viata, sa-i întâlnesc iar, sa le scrijelesc numele pe peretii sufletului.
    Un zâmbet, o atingere, îmi confirma faptul ca fac parte din prezentul meu, îi închid sub gene, îi ascund în inima, si ma rog, asa cum zicea Blaga, "opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masori destramarea"...