UNIREA PRINCIPATELOR ROMANE

Unirea Tarii Romanesti cu Moldova,infaptuita la 24 ianuarie 1859,reprezinta actul politic care sta la baza Romaniei moderne si a formarii natiunii romane.Imprejurarile istorice nu au permis unirea simultana a celor trei tari romane-Moldova,Transilvania,Tara Romaneasca.Statul national roman s-a format treptat,incepand cu Unirea din 1859 si incheindu-se in 1918,cand lupta de eliberare nationala a poporului roman va fi incununata de victorie.

Unirea era o cauza a intregului popor,dar in raport cu interesele lor de clasa,fortele sociale romanesti au inteles in mod diferit continutul si caracterul Unirii.

Forta sociala principala in miscarea unionista au constituit-o masele largi populare de la orase si sate,care au actionat cu cea mai mare energie si hotarare.Ele legau de infaptuirea Unirii si implinirea aspiratiilor lor sociale.Taranii urmareau in primul rand,ca prin Unire sa scape de claca si sa obtina pamant,iar paturile orasenesti considerau ca prin Unire se va realiza cadrul politic favorabil unor largi libertati democratice.

Dupa inabusirea revolutiei din 1848 ,reactiunea interna si fortele interventioniste dinafara au luat masuri de reorganizare a regimului regulamentar restaurat.

In 1849 se incheie conventia de la Balta Liman intre Turcia,puterea suzerana si Rusia,puterea protectoare,care justifica prezenta trupelor celor doua state in Principate pentru “a reprima orice miscare de insurectionare”.Potrivit Conventiei de la Balta Liman,s-au numit in ambele principate alti domni pe timp de sapte ani:Grigore Alexandru Ghica inMoldova si Barbu Stirbei in Muntenia.In acesti ani s-au facut anumite imbunatatiri in administratia Principatelor,mai ales in Moldova,unde domnitorul ducea o politica cu tendinte liberale. Burghezia,in plina ascensiune,socotea ca printr-un stat unitar se vor crea conditii prielnice pentru prosperitatea ei economica si pentru obtinerea unei pozitii preponderente in viata politica a tarii.

O mare parte din boierime,cu interese apropiate de cele ale burgheziei,s-a alaturat puternicelor forte nationale unioniste.Unii din marii boieri,de teama caUnirea ar pune in primejdie privilegiile lor de clasa,s-au grupat in partida antiunionista.

Generatia care a infaptuit marele ideal al Unirii din 1859 si care infaptuise revolutia de la 1848 avea in frunte inflacarati patrioti,ca:Mihail Kogalniceanu,Vasile Alecsandri,Costache Negri,Alexandru Ioan Cuza,Constantin A. Rosetti,fratii Ion si D. Bratianu,D. Bolintineanu. Carturari si oameni politici de seama,animati de idei inaintate,au adus o contributie pretioasa la progresul general al tarii.Fruntasii revolutionari din 1848,au intreprins o ampla actiune de propaganda in favoarea Unirii atat in tara cat si in strainatate.

In vara anului 1853 izbucneste razboiul Crimeii,inceput de Rusia impotriva Imperiului otoman,eveniment care aduce in prim plan politic international chestiunea orientala,inclusiv situatia Principatelor dunarene,unirea acestora fiind una din problemele importante ale Congresului de pace de la Paris (1856).

Reprezentantii statelor participante la Congres au luat la Congres atitudini diferite fata de viitorul regim al Principatelor Romane.In sprijinul Unirii s-au pronuntat Franta,Rusia,Sardinia si Prusia;o impotrivire neta au manifestat Turcia si Austria;favorabila Unirii in timpul lucrarilor Congresului,Anglia va reveni ulterior la pozitia sa traditionala de sprijinitoare a Imperiului otoman.

Adoptarea pozitiilor fata de problema Principatelor era determinata de anumita interese statale.Franta lui Napoleon al III-lea voia sa-si asigure in sud-estul Europei un debuseu economic si un pion al influentei sale politice;Rusia vedea in Unire un mijloc de a slabi Imperiul otoman;Sardinia si Prusia,sustinand cauza romanilor,pledau indirect pentru unificarea Italiei si Germaniei;Anglia era interesata in mentinerea Imperiului otoman ca forta opusa Rusiei;Turcia,puterea suzerana,se temea ca Moldova si Muntenia unite isi vor dobandi si independenta politica,asa cum se va intampla dupa mai putin de doua decenii.Austria considera ca statul national roman ar duce la intensificarea luptei de eliberare a romanilor dinTransilvania,doritori sa se alature fratilor de peste Carpati.

Datorita pozitiilor divergente,Congresul din 1856 nu a putut ajunge la un acord asupra Unirii Principatelor;s-a creat insa posibilitatea ca poporul roman sa se pronunte in privinta viitorului lui.Tratatul de pace prevedea ca populatia Principatelor sa fie consultataprin intermediul unor Adunari ad-hoc .Totodata s-a stabilit ca cele doua tari ,ramanand sub suzeranitatea Turciei,sa intre sub garantia colectiva a puterilor semnatare ale Tratatului de le Paris;se inlatura astfel protectoratul unei singure Puteri .In timpul constituirii ,si consultarii Adunarilor ad-hoc fiecare din cele doua Principate urmau sa fie conduse de un caimacam numit de Poarta.

Congresul a hotarat ca sudul Basarabiei (judetele Cahul,Ismail,Bolgrad) sa reintre in componenta Moldovei.De asemenea Congresul a stabilit unele masuri economice si juridice;se prevedea libertatea navigatiei pe Dunare si neutralitatea Marii Negre;se aproba crearea unei comisii europene a Dunarii cu sediul la Galati.

Pe temeiul cererilor exprimate in Adunarile ad-hoc si al constatarilor facute in Principate de o comisie speciala europeana de informare instituita de Congres,urma sa se convoace la Paris o conferinta a puterilor europene care sa alcatuiasca o alta legislatie in locul Regulamentului organic.

Pregatirile si alegerile pentru adunari s-au desfasurat in conditii diferite in cele doua tari.

In Tara Romaneasca ,caimacamul Alexandru Ghica,fostul domn,a adoptat o pozitie de intelegere fata de partida unionista.In Moldova,caimacamul N. Vogoride,agent al Turciei si al Austriei,a recurs la la un adevarat regim de teroare pentru a zadarnici Unirea.Astfel,au fost interzise gazetele favorabile Unirii si intrunirile politice,s-au facut destituiri din functii si arestari masive,s-au falsificat listele electorale si alegerile din iulie 1857.Comisia de informare de la Bucuresti primea numeroase telegrame,memorii si apeluri.Turcia s-a vazut silita sa anuleze alegerile falsificate;noile alegeri au inregistrat o victorie covarsitoare a candidatilor unionosti,care,cu doua exceptii au fost alesi pretutindeni.Rezultate asemanatoare se obtinusera si in Muntenia.

In Adunarile ad-hoc au fost alesi toti fruntasii unionosti,revolutionari din 1848:Mihail Kogalniceanu,Costache Negri,Alexandru Ioan Cuza,Vasile Alecsandri,in Moldova,C. A. Rosetti,fratii Stefan si Nicolae Golescu,A. G. Golescu,fratii Ion si Dumitru Bratianu,Chr. Tell,Gh. Magheru,in Muntenia.Pentru prima data,taranimea isi trimitea alesii sai intr-o adunare reprezentativa a tarii.

Adunarile ad-hoc si-au inceput lucrarile in septembrie 1857,la Iasi si la Bucuresti.Dezbaterile au prilejuit o manifestare puternica a coeziunii si a fortei miscarii unioniste,o impresionanta demonstratie a vointei poporului roman de a-si fauri statul sau national.

Intr-o atmosfera de mare avant patriotic,Adunarile ad-hoc au adoptat,in luna octombrie 1857,rezolutii asemanatoare,care cereau cu hotarare Unirea Principatelor intr-un singur stat cu numele de Romania,respectarea drepturilor,a autonomiei si a neutralitatii acestui stat si o Adunare obsteasca care sa reprezinte “toate interesele natiei”.

Chestiunea agrara a fost prezenta in discutiile deputatilor din ambele Adunari.In jalba deputatilor pontasi moldoveni,al carei prim semnatar era Ion Roata din tinutul Putnei,erau infatisate in imagini zguduitoare starea taranimii si temeiul revendicarilor sale.Se cerea ca “sateanul sa fie pus in randul oamenilor”,sa fie interzisa bataia,sa fie inlaturate boierescul (claca),beilicurile si birul pe cap,iar satele sa-si aibe...dregatorii alesi chiar din sanul lor”.Deputatul Tanase Constantin proclama in adunarea de la Bucuresti “dreptul netagaduit al taranimii ...d-a lua parte la viitoarele adunari,care vor face constitutia tarii si legiuirile din nauntru”.

Rezolutiile Adunarilor ad-hoc au fost trimise comisiei speciale.Aceasta a alcatuit un raport,pe care l-a inmanat Conferintei reprezentantilor celor sapte puteri,care s-au intrunit in mai 1858,la Paris.

Conventia semnata la 7 august 1858,ca urmare a lucrarilor conferintei,prevedea ca cele doua tari sa se numeasca Principatele Uite ale Moldovei si Tarii Romanesti,fiecare cu cate un domnitor,guvern si adunare legiuitoare proprie,infiintarea unei curti de casatie comune pentru ambele Principate,cu sediul la Focsani.Conventia mai cuprindea o serie de prevederi care corespundeau intereselor burgheziei: desfiintarea privilegiilor si a rangurilor boieresti (deci egalitatea tuturor cetatenilor in fata legilor),responsabilitatea ministeriala etc;se recomanda,de asemenea,o noua reglementare prin lege a relatiilor dintre proprietari si tarani.”Stipulatiile electorale”,trecute in anexa conventiei,stabileau modalitatea alegerii membrilor Adunarii elective pe baza unui cens foarte ridicat.Act international,noua conventie era totodata si o legiuire fundamentala pentru Principate,ceea ce,de fapt,insemna incetarea valabilitatii juridice a Regulamentului organic.Conventia va ramane in vigoare pana in anul 1864.

Alegerile de deputati in Adunarile elective s-au desfasurat sub semnul unor inversunate infruntari intre fortele Partidei Nationale Unioniste si fortele reactionare potrivnice Unirii.

Elementele antiunioniste erau avantajate de sistemul de vot impus prin Conventie,care restrangea corpurile elective din cele doua tari la cateva mii de alegatori.

In timp ce alegerile din Moldova au adus in Adunarea electiva o majoritate a Partidei Nationale,in Tara Romaneasca reactiunea a obtinut majoritatea.

In ziua de 5 ianuarie 1859,Adunarea electiva de la Iasi a ales ca domn al Moldovei pe candidatul Partidei

Adunarea electiva din Bucuresti si-a deschis lucrarile la 22 ianuarie 1859.Inca din prima zi,mii de oameni,mobilizati de tineri unionisti,se adunasera in fata cladirii unde avea loc adunarea.Erau prezenti tabacari,macelari,meseriasi,negustori,tarani din satele judetelor Ilfov si Dambovita,elevi ai claselor superioare si ai invatamantului de specialitate.Multimea manifesta vehement impotriva Partidei reactionare,care sustinea alegerea lui Gh. Bibescu.

In aceasta atmosfera,in noaptea de 23/24 ianuarie,deputatii partidei nationale au convocat o sedinta la hotelul “Concordia” unde au hotarat sa propuna Adunarii ca domn al Tarii Romanesti tot pe Alexandru Ioan Cuza.

In dimineata zilei de 24 ianuarie,ora 11,reprezentantii Partidei Nationale au propus tinerea unei sedinte secrete pentru desemnarea candidatului.Propunerea facuta de Vasile Boerescu in persoana lui Al. I. Cuza a fost acceptata in unanimitate,deputatii conservatori fiind nevoiti sa cedeze vointei poporului.Trecandu-se la vot,toate cele 64 de buletine purtau numele celui ales la 5 ianuarie in Moldova.

Prin propriile-i forte,poporul roman realizase Unirea si intemeiase statul sau national.”Unirea natiunea a facut-o” avea sa declare M. Kogalniceanu in 1862.

Imediat dupa 24 ianuarie 1859,principalul tel al politicii lui Cuza a fost obtinerea recunoasterii de catre puterile garante a dublei sale alegeri si desavarsirea unitatii politice si administrative a tanarului stat national.

In martie 1859,reprezentantii Frantei,Rusiei,Sardiniei,Prusiei si Angliei au recunoscut oficial pe Cuza ca singurul domn al Principatelor.Turcia si Austria si-au dat acordul abia in septembrie acelasi an.Dupa tratative anevoioase, in noiembrie 1861,Turcia a recunoscut unirea completa,cu acordul puterilor garante,dar numai pe timpul vietii lui Cuza.

Coordonate de Cuza,guvernele celor doua Principate vor actiona in mod unitar pentru consolidarea Unirii,pentru aplicarea programului de reforme si crearea institutiilor statale burgheze.Astfel,in timpul guvernelor inaintate conduse de Mihail Kogalniceanu si Nicolae Golescu s-au unificat sistemul vamal si administratia telegrafului,s-a interzis bataia la sate si au luat fiinta judecatoriile satesti,s-a infiintat Universitatea din Iasi .

Alexandru Ioan Cuza a dat o atentie deosebita unificarii militare.Un prim pas in acest sens a fost concentrarea unitatilor intr-o tabara militara unica la Floresti,in primavara si vara anului 1859.Armata unificata avea datoria sa apere autonomia tarii impotriva unei eventuale interventii straine si sa fie oricand pregatita pentru obtinerea independentei nationale.

Dupa proclamatia lui Cuza din 11 decembrie 1861,ambele Adunari de deputati si-au incheiat lucrarile pentru a se intruni la 24 ianuarie 1862 intr-o Adunare Nationala la Bucuresti,care devine capitala tarii.Cele doua guverne au demisionat pentru a se alcatui un guvern unic.Primul guvern al Romaniei era format din reprezentanti ai gruparilor conservatoare,in frunte cu Barbu Catargiu,adversar al improprietaririi taranilor.

Ostilitatea boierimii conservatoare fata de planurile domnitorului de a realiza reforma agrara prin improprietarire si divergentele ivite intre domn si gruparea liberal-radicala condusa de I. C. Bratianu si C. A. Rosetti au dus la sfarsitul anului 1862 si inceputul anului 1863 la alcatuirea unei intelegeri politice,numita de contemporani “monstruoasa coalitie”,care a facut o opozitie inversunata domnitorului,uneltind inlaturarea sa si aducerea unui print strain pe tronul Romaniei.

Un act de mare importanta sociala si nationala infaptuit de guvernul condus de Mihail Kogalniceanu a fost secularizarea averilor manastiresti.Mosiile secularizate reprezentau peste un sfert din suprafata intregii tari de atunci.O data cu aplicarea legii rurale, 551.976 ha vor intra in proprietatea fostilor clacasi.

In urma respingerii de catre Adunare a proiectului de lege rurala depus de guvernul Kogalniceanu,Cuza,hotarat sa dea tarii cele doua legi fundamentale – legea electorala si legea agrara-,a recurs la lovitura de stat din 2 mai 1864,prin care Adunarea este dizolvata.Cu sprijinul lui Mihail Kogalniceanu este supus ratificarii poporului,prin plebiscit,un “act dezvoltator” al Conventiei,numit statut,acceptat ulterior si de puterile garante.Noua lege electorala reprezenta un mare progres fata de trecut cand cinci mii de alegatori dispuneau de viata politica a tarii.

Pe temeiul noii Constitutii,la 14 august 1864 a fost decretata de catre domnitor legea agrara.Se proclama desfintarea “de-a pururea” a clacii,taranii devenind proprietari liberi pe “locurile supuse stapanirii lor prin lege si pe bratele de munca”.Asadar,sarcinile feudale erau desfiintate din punct de vedere legal,iar taranii clacasi improprietariti.

O alta realizare de seama a constituit-o organizarea invatamantului.Prin legea Instructiunii publice din 25 noiembrie 1864 s-au stabilit trei grade de invatamant:primar,secundar si superior.Legea proclama ca “instructiunea primara este obligatorie si gratuita”.

In anul 1864 au fost promulgate legile privind organizarea administratiei.Prin legea comunala,satele si catunele se grupau in comune rurale;mai multe comune formau o plasa,iar mai multe plasi,un judet.Adminstratia judetelor si a comunelor se facea de consilii alese pe baza votului cenzitar.In fruntea administratiei judetului era un prefect,al plasii un subprefect (mai tarziu pretor),iar al comunei un primar.

Una din cele mai importante infaptuiri a fost reoganizarea Justitiei.Au luat fiinta urmatoarele instante judecatoresti: Judecatoriile de plasa,Tribunalele judetene,Curtile de apel,Curtile de jurati si Curtea de Casatie,care era totodata si instanta de recurs.Codurile penal,civil si comercial au intrat in vigoare din anul 1865.In acelasi an a fost inlaturat regimul jurisdictiei consulare;cetatenii straini au intrat astfel sub jurisdictia legilor romanesti ceea ce a dus la intarirea autonomiei interne a statului.

O grija deosebita a manifestat Alexandru Ioan Cuza pentru crearea armatei nationale.In anii 1860-1864 a sporit numarul unitatilor militare si s-a inmanat acestora drapelul tricolor,a fost reorganizat invatamantul militar .

Reformele din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza au dus la crearea si dezvoltarea unor institutii statale cu caracter burghez,la modernizarea statului roman,ale carui temelii le-a pus Unirea Principatelor;ele au contribuit la progresul general social-economic si politic al tarii.

In noaptea de 10/11 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza este silit sa abdice si este expulzat din tara de monstruoasa coalitie.Se stinge din viata la 15 mai 1873 ,la Heidelberg.

ADEVARUL

Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul . Intelectul e dat omului ,dupa parerea mea ,nu ca sa cunoasca adevarul, ci ca sa primeasca adevarul.

Tot ce teoretic este just este practic necesarmente just. Nu si invers , ca oamenii au practici sinistre in istorie.

Am avut revelatia ca in afara de Dumnezeu nu exista adevar . Mai multe adevaruri , zic eu , raportate la Dumnezeu , este egal cu nici un adevar . Iar daca adevarul este unul singur , fiind transcendent in esenta, sediul lui nu e nici in stiinta , nici in filozofie , nici in arta . Si cand un filozof ,un om de stiinta sau un artist sunt religiosi atunci ei nu se mai disting de o baba murdara pe picioare care se roaga Maicii Domnului.

Acum mai la batranete , pot sa spun ca fara Dumnezeu si fara nemurire nu exista adevar.

(322 de vorbe memorabile ale lui PETRE TUTEA )

BIBLIA

Eu sunt iudeocentric in cultura Europei, ca daca scoti Biblia din Europa atunci Shakespeare devine un glumet tragic .Fara Biblie, europenii, chiar si laureatii premiului Nobel ,dormeau in craci. Stiinta si filozofia greaca sunt foarte folositoare, dar nu sunt mantuitoare . Prima carte mantuitoare si consolatoare pe continent-suverana-e Biblia .

Exista o carte a unui savant american care incearca sa motiveze stiintific Biblia. Asta e o prostie .Biblia are nevoie de stiinta cum am eu nevoie de Securitate...

Lutherv,cat e el de eretic si de zevzec, a spus doua lucruri extraordinare :ca ,creatia autonoma e o cocota si ca nu exista adevar in afara de Biblie . Mie mi-a trebuit o viata intreaga ca sa aflu asta .El nu era asa de batran cand a dibacit chestia asta ,ca era calugar augustin…Mie mi-a trebuit o viata ca sa ma conving ca in afara de Biblie nu e nici un adevar.

Shakespeare, pe langa Biblie , - eu demonstrez asta si la Sorbona -e scriitor din Gaesti. In afara slujbelor bisericii nu exista scara catre cer .

Templul este spatial sacru ,in asa fel incat si vecinatatile devin sacre in prezenta lui .

Stii unde poti capata definitia omului ?- intreb. In templu .In biserica .Acolo esti comparat cu Dumnezeu, fiindca exprimi chipul si asemanarea Lui .Daca Biserica ar disparea din istorie ,istoria n-ar mai avea oameni. Ar disparea si omul.

In biserica afli ca existi .

Ce pustiu ar fi spatiul daca n-ar fi punctat de biserici!

(322 de vorbe memorabile ale lui PERE TUTEA )

LIBERALISMUL

Cel mai potrivit sistem social-politic este liberalismul. Pentru ca asigura elita conducatoare,triumful personalitatii,triumful elitei conducatoare,nu-i asa,si nu deranjeaza cu nimic mersul dogmatic al lumii crestine.In climatul creat de liberali se poate respira spiritual si se poate progresa material,valorile miscandu-se nederanjate de nimeni.

Liberalismul te duce cum te duce trenul la destinatie.Liberalismul favorizeaza corpul social:te instaleaza in sistem si n-ai incotro…

E un fenomen istoric,dar puncteaza timpul si spatial istoric cu constantele lui deosebit de utile.Liberalismul ofera constantele in timp si in spatiu ale ordinii umane cu toate ca a aparut istoric.Asa cum crestinismul a aparut istoric;dar a punctat cu eternitatea timpul si spatial.

Singurul sistem suportabil ,fiindca e compatibil cu demnitatea si libertatea umana,este liberalismul englez.Liberalismul instituie concurenta ca o competitie de valori,si nu confiscarea umana.

El are un singur defect:prin competitia dura care se aplica in liberalism,nu poate fi evitata aparitia deseurilor sociale,adica a neajutoratilor.

Orice sistem social ramane pana la urma un joc deschis,neterminat.Nu s-a gasit formula de echilibru intre individ si societate care sa n-aiba nici un rest.

(“322 de vorbe memorabile ale lui PETRE TUTEA”)

RUGACIUNEA

Poarta spre Dumnezeu este credinta,iar forma prin care se intra la Dumnezeu e rugaciunea.Rugaciunea este singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu.

Gandita crestin,rugaciunea ne arata ca umilinta inalta ,iar nu coboara pe om.

(322 de vorbe memorabile ale lui PETRE TUTEA)

SFANTUL

Sfantul are forma de coeziune a pietrei .

Un sfant poate fi analfabet ,dar e superior unui geniu ,fiindca ideea de sfintenie e legata de ideea de minune. Un sfant poate face o minune. Geniul face ispravi ,nu minuni .Lumea ,acum, e ancorata in cultul genealitatii ca slavire a progresului in afara. Atat .Or, cu cat suntem mai avansati, mecanic si material ,cu atat suntem mai departati de esenta reala a lumii,de sfintenie.

Singurii oameni care nu pot fi suspectati ca se infioara in fata mortii sunt sfintii.

A fi sfant inseamna a fi suveranul tau perfect.

(322 de vorbe memorabile ale lui PETRE TUTEA)

PRIETENIA

In lumea valorilor prietenia este cateodata o primejdie:ea falsifica ierarhia valorilor.Nu prin sentimental amicitiei se defineste o valoare,ci prin rangul uman la care-ti ridici comunitatea din care faci parte.

(322 de vorbe memorabile ale lui PETRE TUTEA )

FRANCMASONERIA

Francmasoneria doreste puterea cu lozinci democrate. Nu sunt religiosi, au o singura religie :propria lor doctrina. Pe dusmani ii anuleaza social .Au o structura supranationala ,deci sunt antinaturali .Toti cei care aspira la unitatea speciei om anuleaza principiul competitiei intre popoare ;anuleaza insusi principiul civilizatiei moderne, nascuta prin lupta.

(322 de vorbe memorabile ale lui PETRE TUTEA )

GENERATIA

Generatia se naste asa :apare un cap- sau poate mai multe deodata ,care sunt ancorate in acelasi ideal .Si daca idealul este stralucit reprezentat, devine forma modelatoare pentru cei care-l urmeaza .Trebuie acceptata idea de oameni-model .In vreme ce apostolii se topesc in absolut ,modelele se topesc in generatii .Cei care devin modele sunt creatori de epoca si de curente si astfel hotaratori pentru cetate.

(322 de vorbe memorabile ale lui PETRE TUTEA)

GENIUL

Geniul e relief, noutate ,inventie ,creare de epoca si stil. Nu e neaparat un intelept, ci un suprainteligent .Geniile sunt originale, in masura in care originalitatea e posibila. In fond , maxima mea a fost aceasta :Dumnezeu este creator,iar omul imitator .Prin incercarea de a imita mereu Divinitatea , prin proximitatea fata de divin ,geniul e mai apropiat de cer: dar nu in masura in care e apropiat sfantul.

In fata lui Dumnezeu nu exista genii ,Dumnezeu lucrand nu cu genii ,ci cu oameni .

(322 de vorbe memorabile ale lui PETRE TUTEA )

SOCIAL-DEMOCRATIA

Social democratia e laptele batut al comunismului.

Stiti ce vor social-democratii? Sa faca si bine, daca se poate ,dar sa nu faca ce trebuie .

Social-democratia este anticamera comunismului .Numai ca ,daca prin social-democratie s-a intrat in communism ,nu se poate iesi din communism tot pe–acolo. E ca o usa care se pote deschide numai dintr-o parte .Social–democratii n-au forta activa de lupta .

( 322 de vorbe memorabile ale lui PETRE TUTEA)

DESPRE CUVANT...

Tacerea e de aur , insa “Vocea poporului,vocea lui Dumnezeu” trebuie sa fie la loc de cinste ,auzita si ascultata .

Sfantul Ioan a fost cel care a oferit cuvantului o aura de vesnicie :

“ La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu.

El era la inceput cu Dumnezeu.

Toate au fost facute prin El si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El.

In El era viata si viata era lumina oamenilor.

Lumina lumineaza in intuneric si intunericul n-a biruit-o.”

Puterea Cuvantului ,ce rezida din citatul de mai sus , ne ofera certitudinea ca alegand Lumina,cuvantul se incarca cu energii de nestavilit,cu o hrana spirituala ce ne imbie sa pretuim tot ce deriva din Samanta binelui.

Cel care era Cuvantul,ne-a dariut tot ce era necesar ,ca sa nu ne ratacim pe drumul vietii :Cuget si Simtire .

Din launtrul Simtirii curate, izvorasc rauri de credinta , ce limpezesc cugetul si linistesc inima,umplandu-l cu Logos pe cel care nu pacatuieste cu gandul,cu vorba si cu fapta.

Din pacate,sunt putini fericiti pe lumea aceasta !Lucrul acesta tine de principiile calauzitoare ce ne indeparteaza de Calea cea dreapta.Nu ne putem abtine de la infaptui raul sub toate aspectele sale ,asezat pe false valori,indepartate, iremediabil ,de universul demnitatii crestine.

Inca de cand am zarit prima raza de soare,intram in contact cu invatatura,instinctual,cercetand lumea inconjuratoare,imprumutand ,dupa posibilitati, o zestre care nu este trecuta prin ciur si darmon ,un amestec de bine si rau pe care poate ca-l deslusim mult prea tarziu.

In mod natural, aproape fiecare dintre noi am avut parte de o poveste in care gandurile s-au materializat in priviri,in gesturi,in vorbe… Din tacere, ne-a rasarit un gand,apoi sunetele s-au adunat ,una cate una ,in altarul cuvantului,chemand la hora vorbirii ,despre o fiinta ,un lucru, despre o idée ;ca si cand universul sacru al slovei era menit sa acopere cu mantia lui o parere,o opinie,un punct de vedere.

Unii au incercat sa sparga tacerea,insa gandurile si trairile lor interioare le- au atarna de gat o piatra de moara… Altii,in mod spontan,s-au eliberat de ganduri,trezindu-se, parca, din mutenia de lebada, ca si cand s-ar fi ridicat din bratele lui Morfeu.Cei mai multi s-au deprins,zi de zi ,cu alfabetul vietii,insusind arta comunicarii non-verbale ,in paralel, cu cea a incunostintarii graite.

Gandul , exprimat prin vorba ,intr-o cuvantare sau discurs, imbracand straiele promisiunii ori angajamentului, ne obliga sa avem exigente fata de noi insine,sa devenim maestri in ale cuvantarii ;chiar daca trairile noastre interioare nu sunt in zilele lor cele mai bune.

Limba, un organism viu, ofera cuvantului o scanteie divina .Sub lumina ei,cuvantul prinde viata ,traieste,moare si reinvie.Sentimentele care-l anima,la randu-le , daruiesc limbii nuante si profunzimi ,farmec si inefabil.

Cuvantul se naste si vietuieste,asemenea oricarei fiinte;apoi se prinde intr-o salba de slove ,presarand praf de stele peste versuri;adunand in miezul sau o tarie ce-i da puteri magice.El ,starnind,rasul ori plansul,dezmierdand sau lovind,adunand speranta in sufletul celui ce s-a lasa vrajit de el;sau risipind iluzia ca timpul,prin curgerea sa ,fara incetare,vindeca orice rana.

Neputinta de a spune ceva,ucide cuvantul,desprinzandu-l in taceri care canta prohodul lumii ce se aciuase in matca lui.

Cuvintele nespuse ard ,iar jarul lor devine cenusa.Perdeaua de fum care se ridica il acopera in uitare,daca nu are parte de o intalnire fericita cu pasarea Phonix care sa-I dezvaluie secretul renasterii din propria cenusa .Norocul sau poate fi un rendez-vous cu o muza nobila,invatata sa iubeasca si sa ierte,care-l poate ,iarasi, incorona cu viata.

Cu toate ca fericirea este dependenta de placere,iar binele este indisolubil legat de util ,Cuvantul ,desi, o forma imperfecta a gandului,il poate purta pe cel care crede in Atotputernicia sa,in Forta Lui de a incorona lumea,cladind-o ,aparent,din Nimic ,invatand de la tot ce piere sa traiasca in veci ; iar glasul Lui poate mijloci intalnirea cu fericirea .

E greu sa te urci pe piedestalul lui Cicero .Oratoria nu este la indemana oricui,insa ,fiindca traim in era comunicarii,avem obligatia sa ne facem intelesi.

O idee nu poate fi decat sugerata,in cel mai fericit caz explicata,doar prin intermediul unor cuvinte.Acest lucru tine de doi factori:capacitatea limbajului de a se mula pe subiect si dexteritatea noastra de a folosi limbajul in scopul comunicarii.

In final,doresc sa subliniez ca este de neconceput cat de mult rau poate face un singur cuvant!doar din incapatanare si fanatism pentru propriile idei oamenii ajung sa se distruga intre ei…Insa tot un singur cuvant,Iubire,poate lumina calea spre Bine!

CU LUPA PRIN SPITALE...

Intr-o Romanie bolnava de prea multa saracie si nesimtire,vizita ministrului Sanatatii se inscrie in agenda constatarii starii de fapt al Sistemului sanitar din Satu Mare.
Tanarul politician ,cunoscut, initial,prin remarcile acide la adresa celui ce a "ciuruit " o jumatate de Romanie;iar, apoi ca initiator a taxei pe produsele ce pun in pericol sanatatea romanilor,se pare ca nu da dovada de pragmatism,"neintelegand" ca aceasta taxa,finalmente,impovareaza tot romanul de rand si ,prin acest efect indirect, mai subrezeste din sanatatea conationalilor nostri ;Cei mai multi dintre romani nu -si permit sa cumpere produse de calitate superioara.
Cu toate ca intentiile d-lui Cseke Attila pot fi onorabile,cred ca banii colectati prin acest sistem ,nu vor ajunge unde le este locul;ci in alt "buzunar" al Ministerului de Finante,de unde domnul Vladescu,care prin cooptarea lui Bittman in echipa consilierilor,mai vrea sa infaptuiasca o minune ,oferind Bugetului adoptat ,cu surle si trambite,sa contina si ceva maruntis...

CA SA FII REGE

de Benone Burtescu



Ca să fii rege peste animale
nu-i cine știe cât.
Trebuie doar să fi mai puternic decât ele, și-atât.


Ca să fii rege peste pasări…
este puțin mai greu,
dar frumos.
Trebuie să zbori mereu mai înalt decât ele
și niciodată mai jos.


Ca să fii rege peste flori
trebuie să suporți la hotare
mărăcinii și spinii;
și, mai ales,
trebuie să-nmiresmezi către lume
mai mult decât crinii.


Ca să fii rege peste înstelare
trebuie să te-așezi printre luceferi,
călător spre Orion,
și,
reprivindu-te de jos,
să fii mai luminos decât oricare.
Și fără tron.


Ca să fii rege peste ape și vânt
trebuie să-nveți osanale ca îngerii
și să le aduci pe pământ:
alinare pentru lacrima corbilor
din Valea Plângerii.


Ca să fii rege peste oameni
este, mai decât toate,
altceva.
Trebuie să trăiești
și să mori pentru ei,
învățându-i ce înseamnă a iubi, a ierta…


Dar cel mai minunat
este să poți fi rege peste tine însuti,
atunci când alegi binele
fie din bucuria altuia,
fie din plânsul tău…


Și să încheiem înțelept și frumos
și, mai ales, cum se cuvine:
încoronarea ta
o face Christos
când mergi pe drumul dinspre Rău spre Bine.
În clipa aceea, veșnicia te cumpănește
Dacă vrei sa fii Rege
alege Binele.
Hei, grăbeste !

INEGALABILUL

Se implinesc 160 de ani ,de cand a rasarit pe plaiurile mioritice ale Botosanilor, in Ipotesti ,Luceafarul poeziei romanesti.
Inca din copilarie ,am fost fascinat de poezia eminesciana .
Ceva mai tarziu ,am intrat in contact si cu proza sa . Nu mi-au displacut nici articolele gazetarului de la “Timpul”.
Finalmente , pot conchide ca toata opera lui Eminescu mi s-a parut geniala. Desi au trecut multi ani de la primul contact cu opera eminesciana ,studiindu-i profilul psihologic si analizand multe din creatiile sale ,am ajuns la concluzia ca Eminescu a simtit,iar mai apoi a inteles ,ca nimeni altul ,ca puterea sentimentelor elibereaza cuvantul din robia tacerii ,oferindu-i o aura de legenda ,un chip de poveste atat de graitoare , de vie , si atat de bogata ,de neegalat prin prisma talcului ce reiese din aceasta ; innobiland sfanta simplitate a cuvantului , cu maretia absolutului . Toata existenta sa a ars ca o torta , raspandind in intunericul vremurilor , prin forta cuvantului , Lumina.
Nici bezna comunismului ,nu a putut sa-l tina in umbra .
Prin opera sa , desi ,uneori, cenzurata, a ramas de actualitate ,indiferent de stapanire ; fiind unic in peisajul liricii romanesti .
Azi ,in plina criza morala ,sub stindardul unei libertati prost intelese ,epigoni contemporani , erijandu-se in critici literari de clasa , isi arata coltii , probabil ,suparati ca Luceafarul poeziei romanesti nu poate fi stins ; niciunul din urmasii acestuia ,nereusind sa-l depaseasca .
Mi-e mila de contestatarii lui Eminescu , fiindca nu inteleg un lucru elementar, dovedit si stiintific ,ca:sistemul limbic al creierului , care guverneaza sentimentele , este mult mai puternic decat cortexul ,care controleaza intelectul . In consecinta , puterea dragostei , strecurata in cuvant ,induce inefabilul si muzica astrala, demonstrand ca este mult mai tare decat cariile timpului ,refuzand sa se inchine in fata mortii,chiar si dupa apusul vietii creatorului .
Daca Dumnezeu este Cuvantul prin care toate s-au facut , Eminescu este cel care a respectat acest Cuvant , ca nimeni altul , chair si cu pretul nefericirii sale ;iar drept rasplata , pentru aceasta atitudine semeata , i s-au oferit aripi de muze in neintreruptul zbor spre Nemarginire .

MIHAI EMINESCU

Cu mâine zilele-ţi adaogi...

Cu mâine zilele-ţi adaogi,

Cu ieri viaţa ta o scazi

Şi ai cu toate astea-n faţă

De-a pururi ziua cea de azi.

Când unul trece, altul vine

În astă lume a-l urma,

Precum când soarele apune

El şi răsare undeva.

Se pare cum că alte valuri

Cobor mereu pe-acelaşi vad,

Se pare cum că-i altă toamnă,

Ci-n veci aceleaşi frunze cad.

Naintea nopţii noastre umblă

Crăiasa dulcii dimineţi;

Chiar moartea însăşi e-o părere

Şi un vistiernic de vieţi.

Din orice clipă trecătoare

Ăst adevăr îl înţeleg,

Că sprijină vecia-ntreagă

Şi-nvârte universu-ntreg.

De-aceea zboare anu-acesta

Şi se cufunde în trecut,

Tu ai ş-acum comoara-ntreagă

Ce-n suflet pururi ai avut.

Cu mâine zilele-ţi adaogi,

Cu ieri viaţa ta o scazi,

Având cu toate astea-n faţă

De-a purure ziua de azi.

Priveliştile sclipitoare,

Ce-n repezi şiruri se diştern,

Repaosă nestrămutate

Sub raza gândului etern.

UN BUGET CIURUIT...

Ieri,am asistat la “nasterea “Bugetului.
Dupa controale ecografice care aratau o dezvoltare normala a” fatului”,in consonanta cu previziunile sumbre ale specialistilor in finante ,pe 14 ianuarie,sosi ziua sorocului.
Desi preocupati sa-i asigure o sanatate cat mai buna,prin aplicarea catorva mii de “tratamente” de intremare,”nasii “Bugetului au avut surpriza sa vada ca toata munca lor a fost dusa pe apa sambetei;moasa Boc,asistata de privirea bizara,tulburatoare, a medicului specialist ,aducand la lumina un fat hidos,abia rasufland,care se metamorfoza dintr-o data, ca si calul din poveste ce se hranise cu jaratec,cand vazu panerul cu portocale de pe noptiera,devenind recunoscator celui ce la ajutat sa se vitaminizeze si sa ajunga un Fat-Frumos ,sanatos -pentru unii,dar un pigmeu muribund pentru cei cu buzunarele ciuruite si inimile frante.
Nu stiu ce se va intampla cand va aniversa un an;Probabil,un tort portocaliu,ornat cu videni,berceni ,udreni,opreni,va lua ochii lui Zeus,multumit ca le-a intors serviciul prietenilor sai,insa,mai ales pentru faptul ca le-a aratat semenilor ca e un titan care pentru unii e muma ,iar pentru altii ciuma.
Sper ca la prima lui aniversare ,tortul portocaliu sa se prefaca intr-o coliva ,in amintirea celui ce l-a mosit si patronat!

LUCEAFARUL

Mihai Eminescu a vazut lumina zilei pe 15 ianuarie 1850,in localitatea Ipoteşti,jud.Botosani.A fost supranumit „luceafărul poeziei româneşti”.A fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară drept cel mai important scriitor romantic din literatura română . Eminescu a fost activ în societatea literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.
Despre moartea poetului, G. Călinescu a scris:
„Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”
Viaţa lui Eminescu a fost o continuă oscilare între atitudini introvertite şi extrovertite.
Ion Luca Caragiale ,dupa moartea poetului,in atricolele „ În Nirvana,” „Ironie „şi „Două note” ii face cea mai realista analiza psihologica:
„Aşa l-am cunoscut atuncea, aşa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel şi trist; comunicativ şi ursuz; blând şi aspru; mulţumindu-se cu nimica şi nemulţumit totdeauna de toate; aci de o abstinenţă de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieţii; fugind de oameni şi căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic şi iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!”

În portretul pe care l-a făcut în studiul Eminescu şi poeziile sale, Titu Maiorescu accentuează trăsăturile introvertite ale lui Eminescu, care de altfel erau dominante. Maiorescu a promovat imaginea unui visător rupt de realitate, care nu suferea din cauza condiţiilor materiale în care trăia, indiferent la ironiile şi laudele semenilor, caracteristica lui principală fiind „seninătatea abstractă”.
„Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o aşa covârşitoare inteligenţă, ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-şi întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în perioadele bolnave declarate), încât lumea în care trăia el după firea lui şi fără nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce şi le însuşise şi le avea pururea la îndemână. În aceeaşi proporţie tot ce era caz individual, întâmplare externă, convenţie socială, avere sau neavere, rang sau nivelare obştească şi chiar soarta externă a persoanei sale ca persoană îi era indiferentă.”
În realitate, aşa cum se poate constata din poeziile sau scrisorile sale, şi aşa cum îşi aminteşte Caragiale, Eminescu era de multe ori sub influenţa unor impulsuri inconştiente nestăpânite. Viaţa lui Eminescu a fost o suprapunere de cicluri de diferite lungimi formate din avânturi alimentate de visuri şi crize datorate impactului cu realitatea. Ciclurile puteau dura de la câteva ore sau zile, până la săptămâni sau luni, în funcţie de importanţa întâmplărilor, sau puteau fi chiar de mai lungă durată când erau legate de evenimentele care i-au marcat viaţa în mod semnificativ, ca legătura cu Veronica, activitatea politică din timpul studenţiei, participarea la întâlnirile Junimii sau ziaristica de la Timpul. Dăm ca exemplu caracteristic acestor crize felul în care descrie el însuşi accesele sale de gelozie.
„Tu trebuie să ştii, Veronică, că pe cât te iubesc, tot aşa – uneori – te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are preţul ce i-l dau eu şi nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv şi fără împărtăşire. Te urăsc uneori pentru că te ştiu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupunând că ai putea dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu aş fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui şi liniştit nu aş fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea .”

ARMAGHEDON

Armaghedon - sfarsitul lumii adus de un asteroid
Întrebările privind originea şi soarta Universului m-au fascinat inca din copilarie.Raspunsurile le caut inca de atunci ,si pe masura ce timpul trece ,in loc de raspunsuri ,gasesc noi intrebari;lasandu-ma prada ,asemenea lui Malraux,nedumeririi:”Secolul XXI va fi religios,ori nu va fi”.
Teoria generală a relativităţii a lui Einstein prezicea că spaţiul-timpul a început la singularitatea Big Bang, iar sfârşitul va fi odată cu ajungerea la singularitatea Big Crunch (Marea Implozie) în cazul unui nou colaps al Universului sau la o singularitate în interiorul unei găuri negre.
Faptul că datele sfârşitului lumii sunt ascunse de Dumnezeu ne poate face totuşi să ne întoarcem privirea şi interesul către probleme şi înţelesuri fundamentale. Părintele Steinhart consideră că „Taina Judecăţii de Apoi este bine păstrată, iar copilăroasele încercări de a o dezvălui sunt ca o sfidare a spusei Domnului".Ce spun Părinţii Bisericii despre sfârşitul lumii? Părintele Stăniloae face o scurtă istorie a principalelor idei ale Sfinţilor Părinţi, ce privesc sfârşitul, după ce, în prealabil, enumeră semnele sfârşitului expuse de Sfânta Scriptură.Unele semne sunt prea generale: predicarea Evangheliei la toate popoarele , înmulţirea fărădelegii şi răcirea dragostei dintre oameni , căderea multora de la credinţă, amăgiţi de prooroci mincinoşi , înmulţirea războaielor şi a veştilor de războaie , mari catastrofe în natură .Sfinţii afirmă că istoria nu va ajunge la sfârşit prin ea însăşi, ci prin voia lui Dumnezeu. Acesta este, poate, un prim răspuns adus de teologi problemelor puse de oamenii de ştiinţă contemporani. Unii părinţi bisericeşti văd sfârşitul lumii venind la porunca lui Dumnezeu, atunci când aceasta şi-a împlinit rostul conform planului divin.
Dimensiunea spirituala a sfarsitului lumii a fost descoperita si de civilizatia mayasa.

Mayasii au descoperit in urma cu 3.000 de ani oscilatia axei terestre care, cu cicluri de 26.000 de ani, schimba continuu pozitia aparenta a astrelor. In prezent, ne apropiem de finalul unui asemenea mare ciclu in decembrie 2012,vom asista intr-adevar la o aliniere extraordinara a astrelor. In plus, tot atunci, activitatea petelor solare va atinge un apogeu, iar schimbarea polilor magnetici ai pamantului urmeaza sa se produca in jurul aceleiasi perioade semnalate de mayasi ca fiind sfarsitul lumii.
Pentru civilizatia Maya, anul 2012 va marca trecerea la o epoca mai spirituala, intr-un domeniu al unui nou element pe care l-am putea traduce prin "eter'".
Pentru Maya, evenimentul ar marca sfarsitul unui flux de energie vitala pentru fiintele umane. Desi stiinta nu poate sa ne spuna prea multe despre misteriosul flux de energie invocat de mayasi, cautarea pe cer a destinului nostru nu este ceva irationalFaptul ca aceasta calatorie poate fi presarata cu accidente ne-o dovedesc cele cinci mari disparitii in masa. Ultima a fost provocata in urma cu 65 de milioane de ani de coliziunea cu un asteroid.

Asteroizii sunt compusi din material ramasa dupa formarea sistemului solar.In contact cu atmosfera terestra,in majoritatea cazurilor ,aceste “firimituri”cosmice ard;insa asteroizii cu masa mai mare ar putea duce chiar la disparitia vietii ,in urma unei coliziuni cu Pamantul.
Despre impactul coliziunilor unor asteroizi cu Terra,se cunosc multe date.
In urma cu 4,5 miliarde de ani , dupa ce un corp ceresc, un asteroid ,cu o latime de 6.400 km ,s-a ciocnit cu planeta noastra ,a dus la formarea Lunii
Cu mai bine de 65 de milioane de ani in urma,un asteroid a provocat disparitia dinozaurilor.
In prezent,cea mai mare amenintare vine din partea corpului ceresc Apophis,care ar putea intra in coliziune cu Pamantul pe 13 aprilie 2036.
Pana acum, oamenii de stiinta au reperat 1.193 de asteroizi care au pe traiectorie orbita Terrei. Aproape jumatate dintre ei sunt considerati periculosi.
Pe 27 septembrie 2003, un corp ceresc cu diametrul de 1.000 de metri a trecut la 82.000 de kilometri de Pamant. In mod straniu, nici un telescop de pe Terra sau de pe orbita ei si nici un satelit de observatie nu au redat corect traiectoria si proximitatea meteoritului decat la doua zile dupa eveniment. Multi specialisti considera ca exista riscul sa-l vedem cazand peste noi. Si nici macar nu am fi avut timpul necesar pentru a evita dezastrul... .
Unii asteroizi au orbite suficient de eliptice pentru a putea ajunge in preajma planetelor mari: Jupiter, Marte sau Pamant.
Un corp ceresc capabil sa produca o catastrofa mondiala ar trebui sa aiba diametrul de peste 500 de metri, iar impactul cu acesta ar produce efecte identice cu ale iernii nucleare: din cauza deflagratiei, atmosfera s-ar umple cu nori densi de praf; in cateva luni, temperatura globala ar scadea cu 30-40 de grade Celsius; vegetatia si majoritatea animalelor ar pieri; omenirea insa n-ar disparea, desi, dupa 10 ani de la dezastru, populatia Terrei s-ar reduce la cateva sute de mii de indivizi.
Cu tehnologiile actuale, specialistii estimeaza ca ar fi nevoie de o "fereastra" de 4-5 ani intre momentul depistarii asteroidului apocaliptic si cel al impactului, pentru a avea timp suficient sa pregatim operatiunile de salvare: devierea de la traiectorie sau detonarea bolidului. Majoritatea asteroizilor din sistemul nostru solar s-au format dintr-o planeta-mama care a existat candva intre Marte si Jupiter. Restul, si mai vechi, dar mai putini la numar, reprezinta ramasitele procesului de formare a planetelor, de la inceputul sistemului solar.
In 1898, in Nevada, SUA, a fost descoperit 430 Eros, un sit ale carui cratere masoara intre 12 si 28 de kilometri diametru. Programul NASA de cercetare Apollo din anii '60 a demonstrat, pentru prima oara, ca nasterea lui 430 Eros se datoreaza coliziunii dintre un asteroid si Terra. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca 430 Eros a aparut in urma unui bombardament de lunga durata al asteroizilor si cometelor asupra Pamantului si a Lunii, petrecut in urma cu 4,5 miliarde de ani.
La inceputul anilor '90, Fortele Aeriene ale SUA, compania Southwest Research si Institutul Tehnologic din Massachusetts au dezvoltat un sofisticat program de identificare, observare si cartografiere a asteroizilor care au pe traiectorie orbita Pamantului. Programul a lansat si telescopul dedicat Linear, care a sporit considerabil baza de date referitoare la asteroizii periculosi.Totusi, nici in ziua de azi nu se poate face o inventariere completa a agresorilor cosmici, intrucat telescoapele sunt capabile sa detecteze doar corpurile luminate din spatiu. Pana acum, numarul asteroizilor periculosi, care masoara intre 500 si 1.000 de metri diametru, este estimat la aproximativ 547.
In spatiu, asteroizii nu circula de capul lor, ci in gasca, facand parte dintr-o familie. De obicei, familiile se nasc din ciocnirea unui asteroid gigantic cu o planeta sau cu alte corpuri ceresti. Au aparut sute de mii de asteroizi care au provocat adevarate "dusuri" asteroidale pe toate planetele din sistemul solar.
Masuri contra asteroizilor
1.Racheta antiasteroid. SUA au inceput studiile pentru construirea primei rachete antiasteroid. Deocamdata, nu au fost date publicitatii prea multe amanunte, dar se pare ca acest tip de racheta va fi o versiune imbunatatita a Deep Impact.

2.Miniproiectilele distructive. Sunt bile mici din tungsten, care trebuie lansate la mica distanta de asteroid. Pentru a nu se imprastia, sunt legate intre ele cu minifibre din otel. Asteroidul intra in reteaua astfel realizata cu o viteza de 100.000 km/h. In momentul impactului, prima bila patrunde in el la mare adancime, iar a doua largeste bresa facuta de prima. Urmeaza apoi cateva sute de mii de proiectile care il pulverizeaza. Aceasta metoda este eficienta in cazul asteroizilor mici.

3.Exterminarea exploziva. Daca o incarcatura nucleara ar exploda pe suprafata unui asteroid, s-ar crea un crater imens care ar diminua masa asteroidului, iar unda de soc ar devia traiectoria initiala a bolidului cosmic. Totusi, ar exista riscul ca fragmentele rezultate in urma exploziei si contaminate radioactiv sa loveasca Pamantul. O bila neagra pentru aceasta metoda.

4.Puterea gandurilor. Devierea traiectoriei unui asteroid s-ar putea realiza, spun unii, si prin forta gandurilor. Daca mai multe zeci de milioane de oameni s-ar concentra simultan in aceasta directie, forta telekinetica rezultata ar trebui sa modifice traseul asteroidului. Metoda este respinsa de oamenii de stiinta.

5.Oglinda distrugaoare de asteroizi. Cu ajutorul unei oglinzi uriase, razele Soarelui ar putea fi concentrate intr-un singur punct de pe suprafata asteroidului, moment in care temperatura acestuia ar ajunge la 1.000 de grade Celsius. La un moment dat, solul ar incepe sa se topeasca si din adancul asteroidului ar tasni un jet de vapori fierbinti, care ar avea forta necesara pentru a devia asteroidul.
Dupa enumerarea atator masuri paradoxale contra asteroizilor, am ajuns la concluzia ca numai Credinta va putea salva Planeta .Sfârşitul va veni după ce lumea de sus se va împlini şi aceasta se va întâmpla, după Sfântul Maxim, atunci când toate mădularele se vor strânge în jurul Capului - Hristos, ca să fie Trupul Lui complet. Deci,sfârşitul lumii are o dimensiune spirituală, anume acest eveniment va avea loc în momentul împlinirii pe verticală a lumii, înţeleasă ca o completare, ca o devenire a Trupului lui Hristos, ca o spiritualitate unitară şi armonioasă .
Nu va pierdeti Credinta !

FARUL VIETII

Nu am ales sa intru in lumea aceasta . Altii au hotarat in locul meu.
Cand am avut posibilitatea sa fac o alegere , eram in “ceata”. Caile erau atat de incurcate ,inca nu stiam ce sa fac.Raul din “cutia Pandorei” a amestecat itele vietii , incat nimic nu era clar .A trebuit sa vina” tavalugul” nenorocirilor , ca sa inteleg cine sunt si pe ce drum se impunea sa merg.
Treptat , am aflat importanta “amanuntelor” vietii : Lucrurile “mari”se sprijina ,in mod ingenuu, pe fundatia “ maruntisurilor” vietii .
"Calea luminata de Adevar si Logos nu e umbrita de nimic"-a devenit o axioma a vietii mele.
Important a fost sa inteleg care imi este “rostul “pe pamant .
Cred ca Intelepciunea leaga Cerul de pamant , timpul de Vesnicie si gaseste in fiecare anotimp al vietii samanta de Lumina .Fara Ea , pasii spre implinire se ratacesc pe carari laturalnice ,departe de fagasul Binelui. Pana la descatusarea din robia ratacirii, calea mi s-a parut intortocheata,un adevarat labirint fara sfarsit…
Cand mi-am gasit "rostul" pe pamant ,nu-mi mai era teama de nimic, stiind ca pana si infricosatoarea moarte este biruita de Puterea dragostei , iar cele lumesti sunt arse pe rugul desertaciunii.
" Cautati Binele si faptuiti-L si veti afla Adevarul !"- a fost indemnul care mi-a marcat existenta.
Daca doriti sa sorbiti din pocalul Fericirii ,cautati Binele in lucrurile simple si sigur va veti bucura de prezenta Lui ! Cercetati locurile vitrege ,avand convingerea ca-L veti gasi si acolo, si efortul vostru va fi rasplatit:suferinta deschizand porti spre cunoastere ,departate de orice parelnicii .Asa veti intelege ca nu e nimic nou sub soare ,iar viata pe care o aveti se datoreaza doar alegerii facute .
Ceea ce se intampla astazi in viata noastra e cauzat de lipsa masurii si a cumpatarii .
Am vrut sa invingem Natura ,asezata pe calapodul simplitatii, iar Ea ne-a raspuns :inducandu-ne suferinta ,aratand ,asemenea unei boli,un dezechilibru fatal existentei.
Trezirea la realitate este imperios necesara!
Nu se cade sa nu reactionam ,cand am primit un semnal ,atat de clar ,din partea Naturii !
Nu se cuvine sa mai zabovim ,cand este tot mai limpede ca trebuie sa infaptuim Binele,curatindu-ne de raul ce ne incetoseaza ochii mintii !
Astazi ,mai mult ca oricand, trebuie sa ne intoarcem in timp si sa ne alegem modele ce au militat pentru iesirea de sub osanda Vremurilor!Avem nevoie de clarviziunea lor ,ca de aer !Avem nevoie de intelepciunea lor ,ca sa ne limpezim de apele tulburi in care ne scaldam de prea mult timp!
Eu m-am intors in timp si am gasit Lumina vietii in cel ce fost si va ramane un om cu frica de Dumnezeu ,cu dragoste de oameni si cu iubire nemarginita pentru neam: George Pop de Basesti!
Sper sa va gasiti fiecare un model uman care sa va lumineze calea vietii !

SF.VASILE CEL MARE

Vasile cel Mare a trait intre anii 330-379, in vremea Sfantului si marelui imparat Constantin si, pana in zilele imparatului Valens, cel cazut in ratacirea lui Arie. S-a nascut in Cezareea Capadochiei, din parinti dreptcredinciosi si instariti, Emilia si Vasilie, tatal sau fiind un luminat dascal in cetate.
Iubitor de invatatura si inzestrat pentru carte, Sfantul Vasilie si-a imbogatit mintea cercetand, rand pe rand, scolile din orasul sau Cezareea, apoi din Bizant, mergand pana si la Atena, cea mai inalta scoala din timpul sau, unde a intalnit pe Sfantul Grigorie de Nazians, cu care a legat o stransa si sfanta prietenie.
A fost inaltat la scaunul de Arhiepiscop al Cezareei in anul 370, in vremuri grele pentru Biserica, cand ereticii lui Arie si Macedonie izbutisera sa aiba de partea lor pe insusi imparatul Valens. Sfantul Vasilie a dus o lupta apriga, cu scrisul si cuvantul, luminand crestinatatea si aparand dogma Sfintei Treimi. Si-a atras mania imparatului si a suferit multe prigoniri din partea lui, pentru apararea acestei dogme de capetenie a crestinatatii.
Sfantul Vasilie a indreptat si unele lipsuri ale monahismului din timpul sau, chemandu-i pe moanahi sa se nevoiasca nu numai in folosul mantuirii persoanale, ci si in folosul aproapelui. Este cel dintai ierarh care a intemeiat, pe langa Biserica, azile si spitale, in ajutorul celor saraci si neputinciosi, indemnand pe cei insatariti sa foloseasca avutiile lor, ajutand pe cei nevoiasi si lipsiti.
S-a mutat catre Domnul la varsta de 50 de ani, in ziua de 1 ianuarie, plans de credinciosi si de necredinciosi, care-l iubeau si-l cinsteau pentru bunatatea si intelepciunea lui. Cei zece ani ca arhiepiscop in Cezareea Capadochiei i-au fost deajuns, pentru ca el sa intre in istorie cu numele de Sfantul Vasile cel Mare.

SF.IOAN BOTEZATORUL

Sfantul Ioan Botezatorul a fost ,dupa cum ne spune insusi Mantuitorul Iisus,cel mai mare om care s-a nascut pe pamant din femeie,dar cel mai mic in Imparatia Cerurilor.
Parintii Sf. Ioan Botezatorul au fost un preot numit Zaharia,din ceata preoteasca a lui Abia,iar mama sa a fost Elisaveta,din fetele lui Aaron, rudenie a Fecioarei Maria, dupa cum ne spune Evanghelia dupa Luca. Amandoi erau neprihaniti inaintea lui Dumnezeu ,erau oameni in varsta ,dar Elisaveta nu putea avea copii căci era stearpa. In timp ce oficia slujba, la randul cetei lui, lui Zaharia i s-a aratat Arhanghelul Gavril, care îl înştiinţeaza că nevasta sa, Elisaveta va avea un copil ce va merge „in duhul si puterea lui Ilie”,ce nu va pune gura pe vin si pe bautura ametitoare, si inca din pantecele mamei sale se va umple de Duh Sfant.Arhanghelul îi mai spune că numele copilului sau fi Ioan.Zaharia ,mirat de spusele trimisului lui Dumnezeu, are unele indoieli,motiv pentru care Arhanghelul Gavril îi spune ca va fi mut pana in ziua cand se vor implini aceste lucruri.
Dupa ce Elisaveta a nascut,i s-a dezlegat si limba lui Zaharia, care a spus ca numele copilului va fi „Ioan” , si nu „Zaharia”,cum ar fi vrut vecinii si rudele.
Despre parintii lui Ioan,nu mai avem nici o informatie in Sf. Scriptura.In Traditie,ni se spune insa ca Zaharia ar fi fost ucis in Templu,din porunca lui Irod.
Despre tineretea Sf. Ioan Botezatorul avem date destul de putine.In Sf. Scriptura,ni se arata că el evita aşezarile omenesti,trăind in pustie si hranindu-se cu lacuste si miere salbatica.Pustia in care a locuit se afla la apusul Marii Moarte,o regiune foarte salbatica,de unde putea sa vada Muntele Nebo,de pe ale carui inaltimi a privit Moise spre Tara Promisa,raul Iordan,pe care-l traversase Iosua.
Prin anul 27 d.Hr.,pe cand la Roma domnea Tiberiu,si-a facut aparitia pe malul Iordanului Ioan Botezatorul.Constient ca era trimis sa pregateasca lumea pentru venirea lui Mesia,Ioan a preluat una din practicele spalarii rituale ,numind-o “botez”. El invita lumea sa se boteze in Iordan,aratand ca acea curatire este eficienta numai daca-ti schimbi modul de viata,daca te pocaiesti.
Cand Iisus a implinit 30 de ani,varsta majoratului la evrei,a venit la Ioan Botezatorul spre a fi botezat,cu toate ca El nu avea nevoie de pocainta.Cu acea ocazie ,Ioan a vazut cum “cerurile s-au deschis si Duhul Sfant s-a pogorat peste El (Iisus) in chip trupesc ,ca un porumbel, si glas din cer s-a facut:Tu esti Fiul Meu Cel Iubit,intru care am binevoit”.
Pe 6 ianuarie, Biserica ortodoxă sărbătoreşte botezul lui Iisus Hristos, sau Boboteaza. Această zi marchează sfârşitul sărbătorilor dedicate Crăciunului şi Anului Nou.
De obicei, în această perioadă este foarte frig în România, de aceea este des folosită expresia „gerul Bobotezei”.

Poporul român a păstrat multe tradiţii în legatură cu această zi. De exemplu, în localităţile aşezate pe malul unui râu, pe malul Dunării sau chiar pe ţărmul mării, se obişnuieşte că preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, să arunce o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar îngheţată, după care sar câţiva flacăi curajoşi pentru a o aduce înapoi. În toate bisericile ortodoxe, preoţii fac agheasmă (apă sfinţită), cu care “botează” apele, oamenii, animale.

În tradiţia populară românească, Boboteaza este şi o sărbătoare dedicată purificării naturii, şi mai ales a apelor, de forţele râului. Acum se colinda, se prevesteşte cum va fi vremea în noul an, sau cum va fi recolta. . Peste obiceiurile creştine ortodoxe de sfinţire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus şi multe practici păgane, cum ar fi afumarea grajdurilor şi a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe camp sau colindele însoţite de tot felul de strigături şi zgomote. Toate acestea au în general un rol de curaţire şi de îndepartare a răului.
Botezul Domnului (Boboteaza), aduce după sine un arsenal de obiceiuri şi bucate tradiţionale care să bucure trupeşte şi sufleteşte pe cei omeniţi. Amintind de îngheţurile Bobotezei, când temperaturile reci culminează în perioada de iarnă, se prepară mai întâi piftiile. Acestea preparate din picioare de porc, urechi, guşă, muşchi şi aromante cu usturoi trebuiesc pregătite şi aşezate pe foc în ziua în care intră Preotul cu Botezul ca să sfinţească cu Sfânta Aghiasmă Mare întreaga gospodărie.
Nu lipsesc sarmalele şi carnea friptă cu cârnaţi. Dulciurile obişnuite sunt lipiile, preparate cu aluat de cozonac şi unse cu ou şi smântână. Lipiile altfel obţinute se servesc tradiţional la mesele de botez ale creştinilor, amintind de turtele făcute pentru Domnul Iisus Hristos de Maica Preacesta în timpul Fugii în Egipt
Sf.Ioan Botezatorul ,ultimul prooroc al Vechiului Testament ,sarbatorit in ziua de 7 ianuarie, a fost ucis de Irod Antipa dupa anul 30 d.Hr

COLEGILOR MEI DIN BPM

Adevarul ,principiile si timpul sunt cei trei piloni care sustin crezul meu politic.
Adevarul ma obliga sa fiu realist si sincer .
Principiile ma calauzesc in hatisul politicii sa gasesc calea cea mai potrivita pentru a fi in slujba cetateanului.Ele ma ajuta sa ma mentin in limitele demnitatii si sa critic numai in maniera constructiva .
Timpul -prieten sau dusman a oricarui purtator de logos,imi cere sa fiu intransigent cu cei care il risipesc.
Am intrat in Biroul Permanent Municipal al PNL in urma cu 6 luni.In aceasta perioada ,neavand o experienta in domeniul politic ,nu am fost un membru prea vocal,insa am incercat mereu sa ma cantonez in limitele impuse de crezul meu politic.De la inceput,am apreciat democratia din partid,faptul ca pot sa-mi exprim punctul de vedere ,chiar daca acesta contravine politicienilor versati din Birou.
Cu ajutorul colegilor, am reusit sa ma integrez foarte usor in aceasta echipa,fapt pentru care tin sa le multumesc!De la ei am invatat multe lucruri ,fapt pentru care le sunt recunoscator !
Dupa ce am depasit tracul, inerent oricarui inceput ,am cautat ,cu mai mult aplomb,sa-mi fac cunoscut punctul de vedere .
In cele 6 luni de activitate, am participat la foarte multe actiuni,incercand sa rezonez cu linia BPM ;insa am avut si momente de dezamagire:Accederea la guvernare,cu orice pret,a fost unul dintre momentele nefericite,chiar apogeul dezamagirii.
Nu peste mult timp vor fi alegeri pentru BPM ,fapt pentru care ii rog pe toti sa reflecteze la criteriile de selectie .Cum am mai afirmat si cu alte ocazii ,in acest Birou sunt si membrii care nu se pot implica financiar in afara platii cotizatiei stabilite,fiind fara venituri,ori someri sau pensionari ;In mod natural,daca strategia va fi mentinuta,asemenea oameni nu au ce cauta in BPM;Eu sunt unul dintre acestia;Cu toate ca doresc sa ajut partidul,sub aspect pecuniar,acest lucru imi este imposibil;de aceea trag un semnal de alarma pentru cei care fac proiecte ce trebuie sustinute cu resurse proprii ,ca pentru o clipa, sa apeleze la empatie si sa se puna in locul celor din aceasta categorie si apoi sa faca propuneri .
Pentru cei care se gandesc la viitorul acestui partid,ii rog sa tinteasca mult mai sus,sa nu se rezume numai la pastrarea procentuala a electoratului nostru. Putem deveni o adevarata forta numai printr-o buna organizare,prin proiecte etapizate in care sa se implice tot mai multi ,dar mai ales prin respectarea principiilor de bun-simt !
Ceea ce am realizat cei din BPM anul trecut e o dovada vie ca putem mult mai mult ;Obiectivele trasate pentru 2012 se pot implini,daca ne vom mobilize mult mai bine !
Imi cer scuze,daca am atins “corzi sensibile”,insa crezul meu politic ma obliga sa afirm adevarul !

Cu respect!

PRIMA ZI A ANULUI 2010

Dupa ce am ingropat anul 2009, trecandu-l in istorie la capitolul ”Ani de criza”; am intrat in Noul An ,cu emotia fireasca a unui nou inceput, cu noi vise; dar mai ales cu multe ramasite ale viselor neimplinite in anul precedent.
Desi sunt o fire visatoare, mi-am clarificat , prin cumpatare si realism , obiectivele minime pentru acest an , asezand la temelia acestora sanatatea si un minim de subzistenta.
Criza in care suntem ,o criza economica , politica, dar mai ales –morala ,ma impiedica sa dau frau liber zborului spre inaltimile viselor.
Am ramas rezervat in privinta posibilitatilor din acest an , fiind constient ca nu va fi deloc unul al implinirilor marete.
Totusi , sper la mai mult decat am sperat in anii anteriori !
Anul trecut ,am castigat un lucru nesperat,la care nu am indraznit nici macar sa visez la finele anului 2008 : apropierea unor oameni deosebiti, poate chiar amicitia sau prietenia lor .In preajma acestora ,mi-am redobandit increderea in sine ,conditie cruciala pentru a putea merge inainte.
De la mijlocul anului trecut, visele mele au prins un contur tot mai clar ; desi ,in general ,situatia din tara se degrada tot mai pregnant ,ipoteza tot mai neprielnica starii de optimism .De atunci ,am invatat ca impreuna inseamna putere; mai ales in vremuri tulburi ,de recesiune, de instabilitate politica si degradare morala a societatii .
Ca sa nu fiu dezamagit la finele lui 2010 , am adoptat o politica a pasilor marunti, bazata pe chibzuinta in utilizarea resurselor si respect deplin pentru principii.
Am convingerea ca in ani de criza , omul simplu nu poate prospera , insa el se poate inalta prin credinta, cultura si omenie.
Pe langa sanatate pentru cei dragi mie,imi doresc sa-mi intaresc credinta ,sa-mi sporesc cultura si sa ma intregesc ca om cu demnitate crestina ; Nimic-mai mult!
Va doresc ca pe filele albe ale anului 2010 sa scrieti impliniri la care nici macar nu ati cutezat sa visati !