DESPRE CUVANT...

Tacerea e de aur , insa “Vocea poporului,vocea lui Dumnezeu” trebuie sa fie la loc de cinste ,auzita si ascultata .

Sfantul Ioan a fost cel care a oferit cuvantului o aura de vesnicie :

“ La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu.

El era la inceput cu Dumnezeu.

Toate au fost facute prin El si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El.

In El era viata si viata era lumina oamenilor.

Lumina lumineaza in intuneric si intunericul n-a biruit-o.”

Puterea Cuvantului ,ce rezida din citatul de mai sus , ne ofera certitudinea ca alegand Lumina,cuvantul se incarca cu energii de nestavilit,cu o hrana spirituala ce ne imbie sa pretuim tot ce deriva din Samanta binelui.

Cel care era Cuvantul,ne-a dariut tot ce era necesar ,ca sa nu ne ratacim pe drumul vietii :Cuget si Simtire .

Din launtrul Simtirii curate, izvorasc rauri de credinta , ce limpezesc cugetul si linistesc inima,umplandu-l cu Logos pe cel care nu pacatuieste cu gandul,cu vorba si cu fapta.

Din pacate,sunt putini fericiti pe lumea aceasta !Lucrul acesta tine de principiile calauzitoare ce ne indeparteaza de Calea cea dreapta.Nu ne putem abtine de la infaptui raul sub toate aspectele sale ,asezat pe false valori,indepartate, iremediabil ,de universul demnitatii crestine.

Inca de cand am zarit prima raza de soare,intram in contact cu invatatura,instinctual,cercetand lumea inconjuratoare,imprumutand ,dupa posibilitati, o zestre care nu este trecuta prin ciur si darmon ,un amestec de bine si rau pe care poate ca-l deslusim mult prea tarziu.

In mod natural, aproape fiecare dintre noi am avut parte de o poveste in care gandurile s-au materializat in priviri,in gesturi,in vorbe… Din tacere, ne-a rasarit un gand,apoi sunetele s-au adunat ,una cate una ,in altarul cuvantului,chemand la hora vorbirii ,despre o fiinta ,un lucru, despre o idée ;ca si cand universul sacru al slovei era menit sa acopere cu mantia lui o parere,o opinie,un punct de vedere.

Unii au incercat sa sparga tacerea,insa gandurile si trairile lor interioare le- au atarna de gat o piatra de moara… Altii,in mod spontan,s-au eliberat de ganduri,trezindu-se, parca, din mutenia de lebada, ca si cand s-ar fi ridicat din bratele lui Morfeu.Cei mai multi s-au deprins,zi de zi ,cu alfabetul vietii,insusind arta comunicarii non-verbale ,in paralel, cu cea a incunostintarii graite.

Gandul , exprimat prin vorba ,intr-o cuvantare sau discurs, imbracand straiele promisiunii ori angajamentului, ne obliga sa avem exigente fata de noi insine,sa devenim maestri in ale cuvantarii ;chiar daca trairile noastre interioare nu sunt in zilele lor cele mai bune.

Limba, un organism viu, ofera cuvantului o scanteie divina .Sub lumina ei,cuvantul prinde viata ,traieste,moare si reinvie.Sentimentele care-l anima,la randu-le , daruiesc limbii nuante si profunzimi ,farmec si inefabil.

Cuvantul se naste si vietuieste,asemenea oricarei fiinte;apoi se prinde intr-o salba de slove ,presarand praf de stele peste versuri;adunand in miezul sau o tarie ce-i da puteri magice.El ,starnind,rasul ori plansul,dezmierdand sau lovind,adunand speranta in sufletul celui ce s-a lasa vrajit de el;sau risipind iluzia ca timpul,prin curgerea sa ,fara incetare,vindeca orice rana.

Neputinta de a spune ceva,ucide cuvantul,desprinzandu-l in taceri care canta prohodul lumii ce se aciuase in matca lui.

Cuvintele nespuse ard ,iar jarul lor devine cenusa.Perdeaua de fum care se ridica il acopera in uitare,daca nu are parte de o intalnire fericita cu pasarea Phonix care sa-I dezvaluie secretul renasterii din propria cenusa .Norocul sau poate fi un rendez-vous cu o muza nobila,invatata sa iubeasca si sa ierte,care-l poate ,iarasi, incorona cu viata.

Cu toate ca fericirea este dependenta de placere,iar binele este indisolubil legat de util ,Cuvantul ,desi, o forma imperfecta a gandului,il poate purta pe cel care crede in Atotputernicia sa,in Forta Lui de a incorona lumea,cladind-o ,aparent,din Nimic ,invatand de la tot ce piere sa traiasca in veci ; iar glasul Lui poate mijloci intalnirea cu fericirea .

E greu sa te urci pe piedestalul lui Cicero .Oratoria nu este la indemana oricui,insa ,fiindca traim in era comunicarii,avem obligatia sa ne facem intelesi.

O idee nu poate fi decat sugerata,in cel mai fericit caz explicata,doar prin intermediul unor cuvinte.Acest lucru tine de doi factori:capacitatea limbajului de a se mula pe subiect si dexteritatea noastra de a folosi limbajul in scopul comunicarii.

In final,doresc sa subliniez ca este de neconceput cat de mult rau poate face un singur cuvant!doar din incapatanare si fanatism pentru propriile idei oamenii ajung sa se distruga intre ei…Insa tot un singur cuvant,Iubire,poate lumina calea spre Bine!

CU LUPA PRIN SPITALE...

Intr-o Romanie bolnava de prea multa saracie si nesimtire,vizita ministrului Sanatatii se inscrie in agenda constatarii starii de fapt al Sistemului sanitar din Satu Mare.
Tanarul politician ,cunoscut, initial,prin remarcile acide la adresa celui ce a "ciuruit " o jumatate de Romanie;iar, apoi ca initiator a taxei pe produsele ce pun in pericol sanatatea romanilor,se pare ca nu da dovada de pragmatism,"neintelegand" ca aceasta taxa,finalmente,impovareaza tot romanul de rand si ,prin acest efect indirect, mai subrezeste din sanatatea conationalilor nostri ;Cei mai multi dintre romani nu -si permit sa cumpere produse de calitate superioara.
Cu toate ca intentiile d-lui Cseke Attila pot fi onorabile,cred ca banii colectati prin acest sistem ,nu vor ajunge unde le este locul;ci in alt "buzunar" al Ministerului de Finante,de unde domnul Vladescu,care prin cooptarea lui Bittman in echipa consilierilor,mai vrea sa infaptuiasca o minune ,oferind Bugetului adoptat ,cu surle si trambite,sa contina si ceva maruntis...

CA SA FII REGE

de Benone Burtescu



Ca să fii rege peste animale
nu-i cine știe cât.
Trebuie doar să fi mai puternic decât ele, și-atât.


Ca să fii rege peste pasări…
este puțin mai greu,
dar frumos.
Trebuie să zbori mereu mai înalt decât ele
și niciodată mai jos.


Ca să fii rege peste flori
trebuie să suporți la hotare
mărăcinii și spinii;
și, mai ales,
trebuie să-nmiresmezi către lume
mai mult decât crinii.


Ca să fii rege peste înstelare
trebuie să te-așezi printre luceferi,
călător spre Orion,
și,
reprivindu-te de jos,
să fii mai luminos decât oricare.
Și fără tron.


Ca să fii rege peste ape și vânt
trebuie să-nveți osanale ca îngerii
și să le aduci pe pământ:
alinare pentru lacrima corbilor
din Valea Plângerii.


Ca să fii rege peste oameni
este, mai decât toate,
altceva.
Trebuie să trăiești
și să mori pentru ei,
învățându-i ce înseamnă a iubi, a ierta…


Dar cel mai minunat
este să poți fi rege peste tine însuti,
atunci când alegi binele
fie din bucuria altuia,
fie din plânsul tău…


Și să încheiem înțelept și frumos
și, mai ales, cum se cuvine:
încoronarea ta
o face Christos
când mergi pe drumul dinspre Rău spre Bine.
În clipa aceea, veșnicia te cumpănește
Dacă vrei sa fii Rege
alege Binele.
Hei, grăbeste !

INEGALABILUL

Se implinesc 160 de ani ,de cand a rasarit pe plaiurile mioritice ale Botosanilor, in Ipotesti ,Luceafarul poeziei romanesti.
Inca din copilarie ,am fost fascinat de poezia eminesciana .
Ceva mai tarziu ,am intrat in contact si cu proza sa . Nu mi-au displacut nici articolele gazetarului de la “Timpul”.
Finalmente , pot conchide ca toata opera lui Eminescu mi s-a parut geniala. Desi au trecut multi ani de la primul contact cu opera eminesciana ,studiindu-i profilul psihologic si analizand multe din creatiile sale ,am ajuns la concluzia ca Eminescu a simtit,iar mai apoi a inteles ,ca nimeni altul ,ca puterea sentimentelor elibereaza cuvantul din robia tacerii ,oferindu-i o aura de legenda ,un chip de poveste atat de graitoare , de vie , si atat de bogata ,de neegalat prin prisma talcului ce reiese din aceasta ; innobiland sfanta simplitate a cuvantului , cu maretia absolutului . Toata existenta sa a ars ca o torta , raspandind in intunericul vremurilor , prin forta cuvantului , Lumina.
Nici bezna comunismului ,nu a putut sa-l tina in umbra .
Prin opera sa , desi ,uneori, cenzurata, a ramas de actualitate ,indiferent de stapanire ; fiind unic in peisajul liricii romanesti .
Azi ,in plina criza morala ,sub stindardul unei libertati prost intelese ,epigoni contemporani , erijandu-se in critici literari de clasa , isi arata coltii , probabil ,suparati ca Luceafarul poeziei romanesti nu poate fi stins ; niciunul din urmasii acestuia ,nereusind sa-l depaseasca .
Mi-e mila de contestatarii lui Eminescu , fiindca nu inteleg un lucru elementar, dovedit si stiintific ,ca:sistemul limbic al creierului , care guverneaza sentimentele , este mult mai puternic decat cortexul ,care controleaza intelectul . In consecinta , puterea dragostei , strecurata in cuvant ,induce inefabilul si muzica astrala, demonstrand ca este mult mai tare decat cariile timpului ,refuzand sa se inchine in fata mortii,chiar si dupa apusul vietii creatorului .
Daca Dumnezeu este Cuvantul prin care toate s-au facut , Eminescu este cel care a respectat acest Cuvant , ca nimeni altul , chair si cu pretul nefericirii sale ;iar drept rasplata , pentru aceasta atitudine semeata , i s-au oferit aripi de muze in neintreruptul zbor spre Nemarginire .

MIHAI EMINESCU

Cu mâine zilele-ţi adaogi...

Cu mâine zilele-ţi adaogi,

Cu ieri viaţa ta o scazi

Şi ai cu toate astea-n faţă

De-a pururi ziua cea de azi.

Când unul trece, altul vine

În astă lume a-l urma,

Precum când soarele apune

El şi răsare undeva.

Se pare cum că alte valuri

Cobor mereu pe-acelaşi vad,

Se pare cum că-i altă toamnă,

Ci-n veci aceleaşi frunze cad.

Naintea nopţii noastre umblă

Crăiasa dulcii dimineţi;

Chiar moartea însăşi e-o părere

Şi un vistiernic de vieţi.

Din orice clipă trecătoare

Ăst adevăr îl înţeleg,

Că sprijină vecia-ntreagă

Şi-nvârte universu-ntreg.

De-aceea zboare anu-acesta

Şi se cufunde în trecut,

Tu ai ş-acum comoara-ntreagă

Ce-n suflet pururi ai avut.

Cu mâine zilele-ţi adaogi,

Cu ieri viaţa ta o scazi,

Având cu toate astea-n faţă

De-a purure ziua de azi.

Priveliştile sclipitoare,

Ce-n repezi şiruri se diştern,

Repaosă nestrămutate

Sub raza gândului etern.

UN BUGET CIURUIT...

Ieri,am asistat la “nasterea “Bugetului.
Dupa controale ecografice care aratau o dezvoltare normala a” fatului”,in consonanta cu previziunile sumbre ale specialistilor in finante ,pe 14 ianuarie,sosi ziua sorocului.
Desi preocupati sa-i asigure o sanatate cat mai buna,prin aplicarea catorva mii de “tratamente” de intremare,”nasii “Bugetului au avut surpriza sa vada ca toata munca lor a fost dusa pe apa sambetei;moasa Boc,asistata de privirea bizara,tulburatoare, a medicului specialist ,aducand la lumina un fat hidos,abia rasufland,care se metamorfoza dintr-o data, ca si calul din poveste ce se hranise cu jaratec,cand vazu panerul cu portocale de pe noptiera,devenind recunoscator celui ce la ajutat sa se vitaminizeze si sa ajunga un Fat-Frumos ,sanatos -pentru unii,dar un pigmeu muribund pentru cei cu buzunarele ciuruite si inimile frante.
Nu stiu ce se va intampla cand va aniversa un an;Probabil,un tort portocaliu,ornat cu videni,berceni ,udreni,opreni,va lua ochii lui Zeus,multumit ca le-a intors serviciul prietenilor sai,insa,mai ales pentru faptul ca le-a aratat semenilor ca e un titan care pentru unii e muma ,iar pentru altii ciuma.
Sper ca la prima lui aniversare ,tortul portocaliu sa se prefaca intr-o coliva ,in amintirea celui ce l-a mosit si patronat!

LUCEAFARUL

Mihai Eminescu a vazut lumina zilei pe 15 ianuarie 1850,in localitatea Ipoteşti,jud.Botosani.A fost supranumit „luceafărul poeziei româneşti”.A fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară drept cel mai important scriitor romantic din literatura română . Eminescu a fost activ în societatea literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.
Despre moartea poetului, G. Călinescu a scris:
„Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”
Viaţa lui Eminescu a fost o continuă oscilare între atitudini introvertite şi extrovertite.
Ion Luca Caragiale ,dupa moartea poetului,in atricolele „ În Nirvana,” „Ironie „şi „Două note” ii face cea mai realista analiza psihologica:
„Aşa l-am cunoscut atuncea, aşa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel şi trist; comunicativ şi ursuz; blând şi aspru; mulţumindu-se cu nimica şi nemulţumit totdeauna de toate; aci de o abstinenţă de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieţii; fugind de oameni şi căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic şi iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!”

În portretul pe care l-a făcut în studiul Eminescu şi poeziile sale, Titu Maiorescu accentuează trăsăturile introvertite ale lui Eminescu, care de altfel erau dominante. Maiorescu a promovat imaginea unui visător rupt de realitate, care nu suferea din cauza condiţiilor materiale în care trăia, indiferent la ironiile şi laudele semenilor, caracteristica lui principală fiind „seninătatea abstractă”.
„Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o aşa covârşitoare inteligenţă, ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-şi întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în perioadele bolnave declarate), încât lumea în care trăia el după firea lui şi fără nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce şi le însuşise şi le avea pururea la îndemână. În aceeaşi proporţie tot ce era caz individual, întâmplare externă, convenţie socială, avere sau neavere, rang sau nivelare obştească şi chiar soarta externă a persoanei sale ca persoană îi era indiferentă.”
În realitate, aşa cum se poate constata din poeziile sau scrisorile sale, şi aşa cum îşi aminteşte Caragiale, Eminescu era de multe ori sub influenţa unor impulsuri inconştiente nestăpânite. Viaţa lui Eminescu a fost o suprapunere de cicluri de diferite lungimi formate din avânturi alimentate de visuri şi crize datorate impactului cu realitatea. Ciclurile puteau dura de la câteva ore sau zile, până la săptămâni sau luni, în funcţie de importanţa întâmplărilor, sau puteau fi chiar de mai lungă durată când erau legate de evenimentele care i-au marcat viaţa în mod semnificativ, ca legătura cu Veronica, activitatea politică din timpul studenţiei, participarea la întâlnirile Junimii sau ziaristica de la Timpul. Dăm ca exemplu caracteristic acestor crize felul în care descrie el însuşi accesele sale de gelozie.
„Tu trebuie să ştii, Veronică, că pe cât te iubesc, tot aşa – uneori – te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are preţul ce i-l dau eu şi nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv şi fără împărtăşire. Te urăsc uneori pentru că te ştiu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupunând că ai putea dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu aş fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui şi liniştit nu aş fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea .”

ARMAGHEDON

Armaghedon - sfarsitul lumii adus de un asteroid
Întrebările privind originea şi soarta Universului m-au fascinat inca din copilarie.Raspunsurile le caut inca de atunci ,si pe masura ce timpul trece ,in loc de raspunsuri ,gasesc noi intrebari;lasandu-ma prada ,asemenea lui Malraux,nedumeririi:”Secolul XXI va fi religios,ori nu va fi”.
Teoria generală a relativităţii a lui Einstein prezicea că spaţiul-timpul a început la singularitatea Big Bang, iar sfârşitul va fi odată cu ajungerea la singularitatea Big Crunch (Marea Implozie) în cazul unui nou colaps al Universului sau la o singularitate în interiorul unei găuri negre.
Faptul că datele sfârşitului lumii sunt ascunse de Dumnezeu ne poate face totuşi să ne întoarcem privirea şi interesul către probleme şi înţelesuri fundamentale. Părintele Steinhart consideră că „Taina Judecăţii de Apoi este bine păstrată, iar copilăroasele încercări de a o dezvălui sunt ca o sfidare a spusei Domnului".Ce spun Părinţii Bisericii despre sfârşitul lumii? Părintele Stăniloae face o scurtă istorie a principalelor idei ale Sfinţilor Părinţi, ce privesc sfârşitul, după ce, în prealabil, enumeră semnele sfârşitului expuse de Sfânta Scriptură.Unele semne sunt prea generale: predicarea Evangheliei la toate popoarele , înmulţirea fărădelegii şi răcirea dragostei dintre oameni , căderea multora de la credinţă, amăgiţi de prooroci mincinoşi , înmulţirea războaielor şi a veştilor de războaie , mari catastrofe în natură .Sfinţii afirmă că istoria nu va ajunge la sfârşit prin ea însăşi, ci prin voia lui Dumnezeu. Acesta este, poate, un prim răspuns adus de teologi problemelor puse de oamenii de ştiinţă contemporani. Unii părinţi bisericeşti văd sfârşitul lumii venind la porunca lui Dumnezeu, atunci când aceasta şi-a împlinit rostul conform planului divin.
Dimensiunea spirituala a sfarsitului lumii a fost descoperita si de civilizatia mayasa.

Mayasii au descoperit in urma cu 3.000 de ani oscilatia axei terestre care, cu cicluri de 26.000 de ani, schimba continuu pozitia aparenta a astrelor. In prezent, ne apropiem de finalul unui asemenea mare ciclu in decembrie 2012,vom asista intr-adevar la o aliniere extraordinara a astrelor. In plus, tot atunci, activitatea petelor solare va atinge un apogeu, iar schimbarea polilor magnetici ai pamantului urmeaza sa se produca in jurul aceleiasi perioade semnalate de mayasi ca fiind sfarsitul lumii.
Pentru civilizatia Maya, anul 2012 va marca trecerea la o epoca mai spirituala, intr-un domeniu al unui nou element pe care l-am putea traduce prin "eter'".
Pentru Maya, evenimentul ar marca sfarsitul unui flux de energie vitala pentru fiintele umane. Desi stiinta nu poate sa ne spuna prea multe despre misteriosul flux de energie invocat de mayasi, cautarea pe cer a destinului nostru nu este ceva irationalFaptul ca aceasta calatorie poate fi presarata cu accidente ne-o dovedesc cele cinci mari disparitii in masa. Ultima a fost provocata in urma cu 65 de milioane de ani de coliziunea cu un asteroid.

Asteroizii sunt compusi din material ramasa dupa formarea sistemului solar.In contact cu atmosfera terestra,in majoritatea cazurilor ,aceste “firimituri”cosmice ard;insa asteroizii cu masa mai mare ar putea duce chiar la disparitia vietii ,in urma unei coliziuni cu Pamantul.
Despre impactul coliziunilor unor asteroizi cu Terra,se cunosc multe date.
In urma cu 4,5 miliarde de ani , dupa ce un corp ceresc, un asteroid ,cu o latime de 6.400 km ,s-a ciocnit cu planeta noastra ,a dus la formarea Lunii
Cu mai bine de 65 de milioane de ani in urma,un asteroid a provocat disparitia dinozaurilor.
In prezent,cea mai mare amenintare vine din partea corpului ceresc Apophis,care ar putea intra in coliziune cu Pamantul pe 13 aprilie 2036.
Pana acum, oamenii de stiinta au reperat 1.193 de asteroizi care au pe traiectorie orbita Terrei. Aproape jumatate dintre ei sunt considerati periculosi.
Pe 27 septembrie 2003, un corp ceresc cu diametrul de 1.000 de metri a trecut la 82.000 de kilometri de Pamant. In mod straniu, nici un telescop de pe Terra sau de pe orbita ei si nici un satelit de observatie nu au redat corect traiectoria si proximitatea meteoritului decat la doua zile dupa eveniment. Multi specialisti considera ca exista riscul sa-l vedem cazand peste noi. Si nici macar nu am fi avut timpul necesar pentru a evita dezastrul... .
Unii asteroizi au orbite suficient de eliptice pentru a putea ajunge in preajma planetelor mari: Jupiter, Marte sau Pamant.
Un corp ceresc capabil sa produca o catastrofa mondiala ar trebui sa aiba diametrul de peste 500 de metri, iar impactul cu acesta ar produce efecte identice cu ale iernii nucleare: din cauza deflagratiei, atmosfera s-ar umple cu nori densi de praf; in cateva luni, temperatura globala ar scadea cu 30-40 de grade Celsius; vegetatia si majoritatea animalelor ar pieri; omenirea insa n-ar disparea, desi, dupa 10 ani de la dezastru, populatia Terrei s-ar reduce la cateva sute de mii de indivizi.
Cu tehnologiile actuale, specialistii estimeaza ca ar fi nevoie de o "fereastra" de 4-5 ani intre momentul depistarii asteroidului apocaliptic si cel al impactului, pentru a avea timp suficient sa pregatim operatiunile de salvare: devierea de la traiectorie sau detonarea bolidului. Majoritatea asteroizilor din sistemul nostru solar s-au format dintr-o planeta-mama care a existat candva intre Marte si Jupiter. Restul, si mai vechi, dar mai putini la numar, reprezinta ramasitele procesului de formare a planetelor, de la inceputul sistemului solar.
In 1898, in Nevada, SUA, a fost descoperit 430 Eros, un sit ale carui cratere masoara intre 12 si 28 de kilometri diametru. Programul NASA de cercetare Apollo din anii '60 a demonstrat, pentru prima oara, ca nasterea lui 430 Eros se datoreaza coliziunii dintre un asteroid si Terra. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca 430 Eros a aparut in urma unui bombardament de lunga durata al asteroizilor si cometelor asupra Pamantului si a Lunii, petrecut in urma cu 4,5 miliarde de ani.
La inceputul anilor '90, Fortele Aeriene ale SUA, compania Southwest Research si Institutul Tehnologic din Massachusetts au dezvoltat un sofisticat program de identificare, observare si cartografiere a asteroizilor care au pe traiectorie orbita Pamantului. Programul a lansat si telescopul dedicat Linear, care a sporit considerabil baza de date referitoare la asteroizii periculosi.Totusi, nici in ziua de azi nu se poate face o inventariere completa a agresorilor cosmici, intrucat telescoapele sunt capabile sa detecteze doar corpurile luminate din spatiu. Pana acum, numarul asteroizilor periculosi, care masoara intre 500 si 1.000 de metri diametru, este estimat la aproximativ 547.
In spatiu, asteroizii nu circula de capul lor, ci in gasca, facand parte dintr-o familie. De obicei, familiile se nasc din ciocnirea unui asteroid gigantic cu o planeta sau cu alte corpuri ceresti. Au aparut sute de mii de asteroizi care au provocat adevarate "dusuri" asteroidale pe toate planetele din sistemul solar.
Masuri contra asteroizilor
1.Racheta antiasteroid. SUA au inceput studiile pentru construirea primei rachete antiasteroid. Deocamdata, nu au fost date publicitatii prea multe amanunte, dar se pare ca acest tip de racheta va fi o versiune imbunatatita a Deep Impact.

2.Miniproiectilele distructive. Sunt bile mici din tungsten, care trebuie lansate la mica distanta de asteroid. Pentru a nu se imprastia, sunt legate intre ele cu minifibre din otel. Asteroidul intra in reteaua astfel realizata cu o viteza de 100.000 km/h. In momentul impactului, prima bila patrunde in el la mare adancime, iar a doua largeste bresa facuta de prima. Urmeaza apoi cateva sute de mii de proiectile care il pulverizeaza. Aceasta metoda este eficienta in cazul asteroizilor mici.

3.Exterminarea exploziva. Daca o incarcatura nucleara ar exploda pe suprafata unui asteroid, s-ar crea un crater imens care ar diminua masa asteroidului, iar unda de soc ar devia traiectoria initiala a bolidului cosmic. Totusi, ar exista riscul ca fragmentele rezultate in urma exploziei si contaminate radioactiv sa loveasca Pamantul. O bila neagra pentru aceasta metoda.

4.Puterea gandurilor. Devierea traiectoriei unui asteroid s-ar putea realiza, spun unii, si prin forta gandurilor. Daca mai multe zeci de milioane de oameni s-ar concentra simultan in aceasta directie, forta telekinetica rezultata ar trebui sa modifice traseul asteroidului. Metoda este respinsa de oamenii de stiinta.

5.Oglinda distrugaoare de asteroizi. Cu ajutorul unei oglinzi uriase, razele Soarelui ar putea fi concentrate intr-un singur punct de pe suprafata asteroidului, moment in care temperatura acestuia ar ajunge la 1.000 de grade Celsius. La un moment dat, solul ar incepe sa se topeasca si din adancul asteroidului ar tasni un jet de vapori fierbinti, care ar avea forta necesara pentru a devia asteroidul.
Dupa enumerarea atator masuri paradoxale contra asteroizilor, am ajuns la concluzia ca numai Credinta va putea salva Planeta .Sfârşitul va veni după ce lumea de sus se va împlini şi aceasta se va întâmpla, după Sfântul Maxim, atunci când toate mădularele se vor strânge în jurul Capului - Hristos, ca să fie Trupul Lui complet. Deci,sfârşitul lumii are o dimensiune spirituală, anume acest eveniment va avea loc în momentul împlinirii pe verticală a lumii, înţeleasă ca o completare, ca o devenire a Trupului lui Hristos, ca o spiritualitate unitară şi armonioasă .
Nu va pierdeti Credinta !

FARUL VIETII

Nu am ales sa intru in lumea aceasta . Altii au hotarat in locul meu.
Cand am avut posibilitatea sa fac o alegere , eram in “ceata”. Caile erau atat de incurcate ,inca nu stiam ce sa fac.Raul din “cutia Pandorei” a amestecat itele vietii , incat nimic nu era clar .A trebuit sa vina” tavalugul” nenorocirilor , ca sa inteleg cine sunt si pe ce drum se impunea sa merg.
Treptat , am aflat importanta “amanuntelor” vietii : Lucrurile “mari”se sprijina ,in mod ingenuu, pe fundatia “ maruntisurilor” vietii .
"Calea luminata de Adevar si Logos nu e umbrita de nimic"-a devenit o axioma a vietii mele.
Important a fost sa inteleg care imi este “rostul “pe pamant .
Cred ca Intelepciunea leaga Cerul de pamant , timpul de Vesnicie si gaseste in fiecare anotimp al vietii samanta de Lumina .Fara Ea , pasii spre implinire se ratacesc pe carari laturalnice ,departe de fagasul Binelui. Pana la descatusarea din robia ratacirii, calea mi s-a parut intortocheata,un adevarat labirint fara sfarsit…
Cand mi-am gasit "rostul" pe pamant ,nu-mi mai era teama de nimic, stiind ca pana si infricosatoarea moarte este biruita de Puterea dragostei , iar cele lumesti sunt arse pe rugul desertaciunii.
" Cautati Binele si faptuiti-L si veti afla Adevarul !"- a fost indemnul care mi-a marcat existenta.
Daca doriti sa sorbiti din pocalul Fericirii ,cautati Binele in lucrurile simple si sigur va veti bucura de prezenta Lui ! Cercetati locurile vitrege ,avand convingerea ca-L veti gasi si acolo, si efortul vostru va fi rasplatit:suferinta deschizand porti spre cunoastere ,departate de orice parelnicii .Asa veti intelege ca nu e nimic nou sub soare ,iar viata pe care o aveti se datoreaza doar alegerii facute .
Ceea ce se intampla astazi in viata noastra e cauzat de lipsa masurii si a cumpatarii .
Am vrut sa invingem Natura ,asezata pe calapodul simplitatii, iar Ea ne-a raspuns :inducandu-ne suferinta ,aratand ,asemenea unei boli,un dezechilibru fatal existentei.
Trezirea la realitate este imperios necesara!
Nu se cade sa nu reactionam ,cand am primit un semnal ,atat de clar ,din partea Naturii !
Nu se cuvine sa mai zabovim ,cand este tot mai limpede ca trebuie sa infaptuim Binele,curatindu-ne de raul ce ne incetoseaza ochii mintii !
Astazi ,mai mult ca oricand, trebuie sa ne intoarcem in timp si sa ne alegem modele ce au militat pentru iesirea de sub osanda Vremurilor!Avem nevoie de clarviziunea lor ,ca de aer !Avem nevoie de intelepciunea lor ,ca sa ne limpezim de apele tulburi in care ne scaldam de prea mult timp!
Eu m-am intors in timp si am gasit Lumina vietii in cel ce fost si va ramane un om cu frica de Dumnezeu ,cu dragoste de oameni si cu iubire nemarginita pentru neam: George Pop de Basesti!
Sper sa va gasiti fiecare un model uman care sa va lumineze calea vietii !

SF.VASILE CEL MARE

Vasile cel Mare a trait intre anii 330-379, in vremea Sfantului si marelui imparat Constantin si, pana in zilele imparatului Valens, cel cazut in ratacirea lui Arie. S-a nascut in Cezareea Capadochiei, din parinti dreptcredinciosi si instariti, Emilia si Vasilie, tatal sau fiind un luminat dascal in cetate.
Iubitor de invatatura si inzestrat pentru carte, Sfantul Vasilie si-a imbogatit mintea cercetand, rand pe rand, scolile din orasul sau Cezareea, apoi din Bizant, mergand pana si la Atena, cea mai inalta scoala din timpul sau, unde a intalnit pe Sfantul Grigorie de Nazians, cu care a legat o stransa si sfanta prietenie.
A fost inaltat la scaunul de Arhiepiscop al Cezareei in anul 370, in vremuri grele pentru Biserica, cand ereticii lui Arie si Macedonie izbutisera sa aiba de partea lor pe insusi imparatul Valens. Sfantul Vasilie a dus o lupta apriga, cu scrisul si cuvantul, luminand crestinatatea si aparand dogma Sfintei Treimi. Si-a atras mania imparatului si a suferit multe prigoniri din partea lui, pentru apararea acestei dogme de capetenie a crestinatatii.
Sfantul Vasilie a indreptat si unele lipsuri ale monahismului din timpul sau, chemandu-i pe moanahi sa se nevoiasca nu numai in folosul mantuirii persoanale, ci si in folosul aproapelui. Este cel dintai ierarh care a intemeiat, pe langa Biserica, azile si spitale, in ajutorul celor saraci si neputinciosi, indemnand pe cei insatariti sa foloseasca avutiile lor, ajutand pe cei nevoiasi si lipsiti.
S-a mutat catre Domnul la varsta de 50 de ani, in ziua de 1 ianuarie, plans de credinciosi si de necredinciosi, care-l iubeau si-l cinsteau pentru bunatatea si intelepciunea lui. Cei zece ani ca arhiepiscop in Cezareea Capadochiei i-au fost deajuns, pentru ca el sa intre in istorie cu numele de Sfantul Vasile cel Mare.

SF.IOAN BOTEZATORUL

Sfantul Ioan Botezatorul a fost ,dupa cum ne spune insusi Mantuitorul Iisus,cel mai mare om care s-a nascut pe pamant din femeie,dar cel mai mic in Imparatia Cerurilor.
Parintii Sf. Ioan Botezatorul au fost un preot numit Zaharia,din ceata preoteasca a lui Abia,iar mama sa a fost Elisaveta,din fetele lui Aaron, rudenie a Fecioarei Maria, dupa cum ne spune Evanghelia dupa Luca. Amandoi erau neprihaniti inaintea lui Dumnezeu ,erau oameni in varsta ,dar Elisaveta nu putea avea copii căci era stearpa. In timp ce oficia slujba, la randul cetei lui, lui Zaharia i s-a aratat Arhanghelul Gavril, care îl înştiinţeaza că nevasta sa, Elisaveta va avea un copil ce va merge „in duhul si puterea lui Ilie”,ce nu va pune gura pe vin si pe bautura ametitoare, si inca din pantecele mamei sale se va umple de Duh Sfant.Arhanghelul îi mai spune că numele copilului sau fi Ioan.Zaharia ,mirat de spusele trimisului lui Dumnezeu, are unele indoieli,motiv pentru care Arhanghelul Gavril îi spune ca va fi mut pana in ziua cand se vor implini aceste lucruri.
Dupa ce Elisaveta a nascut,i s-a dezlegat si limba lui Zaharia, care a spus ca numele copilului va fi „Ioan” , si nu „Zaharia”,cum ar fi vrut vecinii si rudele.
Despre parintii lui Ioan,nu mai avem nici o informatie in Sf. Scriptura.In Traditie,ni se spune insa ca Zaharia ar fi fost ucis in Templu,din porunca lui Irod.
Despre tineretea Sf. Ioan Botezatorul avem date destul de putine.In Sf. Scriptura,ni se arata că el evita aşezarile omenesti,trăind in pustie si hranindu-se cu lacuste si miere salbatica.Pustia in care a locuit se afla la apusul Marii Moarte,o regiune foarte salbatica,de unde putea sa vada Muntele Nebo,de pe ale carui inaltimi a privit Moise spre Tara Promisa,raul Iordan,pe care-l traversase Iosua.
Prin anul 27 d.Hr.,pe cand la Roma domnea Tiberiu,si-a facut aparitia pe malul Iordanului Ioan Botezatorul.Constient ca era trimis sa pregateasca lumea pentru venirea lui Mesia,Ioan a preluat una din practicele spalarii rituale ,numind-o “botez”. El invita lumea sa se boteze in Iordan,aratand ca acea curatire este eficienta numai daca-ti schimbi modul de viata,daca te pocaiesti.
Cand Iisus a implinit 30 de ani,varsta majoratului la evrei,a venit la Ioan Botezatorul spre a fi botezat,cu toate ca El nu avea nevoie de pocainta.Cu acea ocazie ,Ioan a vazut cum “cerurile s-au deschis si Duhul Sfant s-a pogorat peste El (Iisus) in chip trupesc ,ca un porumbel, si glas din cer s-a facut:Tu esti Fiul Meu Cel Iubit,intru care am binevoit”.
Pe 6 ianuarie, Biserica ortodoxă sărbătoreşte botezul lui Iisus Hristos, sau Boboteaza. Această zi marchează sfârşitul sărbătorilor dedicate Crăciunului şi Anului Nou.
De obicei, în această perioadă este foarte frig în România, de aceea este des folosită expresia „gerul Bobotezei”.

Poporul român a păstrat multe tradiţii în legatură cu această zi. De exemplu, în localităţile aşezate pe malul unui râu, pe malul Dunării sau chiar pe ţărmul mării, se obişnuieşte că preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, să arunce o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar îngheţată, după care sar câţiva flacăi curajoşi pentru a o aduce înapoi. În toate bisericile ortodoxe, preoţii fac agheasmă (apă sfinţită), cu care “botează” apele, oamenii, animale.

În tradiţia populară românească, Boboteaza este şi o sărbătoare dedicată purificării naturii, şi mai ales a apelor, de forţele râului. Acum se colinda, se prevesteşte cum va fi vremea în noul an, sau cum va fi recolta. . Peste obiceiurile creştine ortodoxe de sfinţire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus şi multe practici păgane, cum ar fi afumarea grajdurilor şi a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe camp sau colindele însoţite de tot felul de strigături şi zgomote. Toate acestea au în general un rol de curaţire şi de îndepartare a răului.
Botezul Domnului (Boboteaza), aduce după sine un arsenal de obiceiuri şi bucate tradiţionale care să bucure trupeşte şi sufleteşte pe cei omeniţi. Amintind de îngheţurile Bobotezei, când temperaturile reci culminează în perioada de iarnă, se prepară mai întâi piftiile. Acestea preparate din picioare de porc, urechi, guşă, muşchi şi aromante cu usturoi trebuiesc pregătite şi aşezate pe foc în ziua în care intră Preotul cu Botezul ca să sfinţească cu Sfânta Aghiasmă Mare întreaga gospodărie.
Nu lipsesc sarmalele şi carnea friptă cu cârnaţi. Dulciurile obişnuite sunt lipiile, preparate cu aluat de cozonac şi unse cu ou şi smântână. Lipiile altfel obţinute se servesc tradiţional la mesele de botez ale creştinilor, amintind de turtele făcute pentru Domnul Iisus Hristos de Maica Preacesta în timpul Fugii în Egipt
Sf.Ioan Botezatorul ,ultimul prooroc al Vechiului Testament ,sarbatorit in ziua de 7 ianuarie, a fost ucis de Irod Antipa dupa anul 30 d.Hr

COLEGILOR MEI DIN BPM

Adevarul ,principiile si timpul sunt cei trei piloni care sustin crezul meu politic.
Adevarul ma obliga sa fiu realist si sincer .
Principiile ma calauzesc in hatisul politicii sa gasesc calea cea mai potrivita pentru a fi in slujba cetateanului.Ele ma ajuta sa ma mentin in limitele demnitatii si sa critic numai in maniera constructiva .
Timpul -prieten sau dusman a oricarui purtator de logos,imi cere sa fiu intransigent cu cei care il risipesc.
Am intrat in Biroul Permanent Municipal al PNL in urma cu 6 luni.In aceasta perioada ,neavand o experienta in domeniul politic ,nu am fost un membru prea vocal,insa am incercat mereu sa ma cantonez in limitele impuse de crezul meu politic.De la inceput,am apreciat democratia din partid,faptul ca pot sa-mi exprim punctul de vedere ,chiar daca acesta contravine politicienilor versati din Birou.
Cu ajutorul colegilor, am reusit sa ma integrez foarte usor in aceasta echipa,fapt pentru care tin sa le multumesc!De la ei am invatat multe lucruri ,fapt pentru care le sunt recunoscator !
Dupa ce am depasit tracul, inerent oricarui inceput ,am cautat ,cu mai mult aplomb,sa-mi fac cunoscut punctul de vedere .
In cele 6 luni de activitate, am participat la foarte multe actiuni,incercand sa rezonez cu linia BPM ;insa am avut si momente de dezamagire:Accederea la guvernare,cu orice pret,a fost unul dintre momentele nefericite,chiar apogeul dezamagirii.
Nu peste mult timp vor fi alegeri pentru BPM ,fapt pentru care ii rog pe toti sa reflecteze la criteriile de selectie .Cum am mai afirmat si cu alte ocazii ,in acest Birou sunt si membrii care nu se pot implica financiar in afara platii cotizatiei stabilite,fiind fara venituri,ori someri sau pensionari ;In mod natural,daca strategia va fi mentinuta,asemenea oameni nu au ce cauta in BPM;Eu sunt unul dintre acestia;Cu toate ca doresc sa ajut partidul,sub aspect pecuniar,acest lucru imi este imposibil;de aceea trag un semnal de alarma pentru cei care fac proiecte ce trebuie sustinute cu resurse proprii ,ca pentru o clipa, sa apeleze la empatie si sa se puna in locul celor din aceasta categorie si apoi sa faca propuneri .
Pentru cei care se gandesc la viitorul acestui partid,ii rog sa tinteasca mult mai sus,sa nu se rezume numai la pastrarea procentuala a electoratului nostru. Putem deveni o adevarata forta numai printr-o buna organizare,prin proiecte etapizate in care sa se implice tot mai multi ,dar mai ales prin respectarea principiilor de bun-simt !
Ceea ce am realizat cei din BPM anul trecut e o dovada vie ca putem mult mai mult ;Obiectivele trasate pentru 2012 se pot implini,daca ne vom mobilize mult mai bine !
Imi cer scuze,daca am atins “corzi sensibile”,insa crezul meu politic ma obliga sa afirm adevarul !

Cu respect!

PRIMA ZI A ANULUI 2010

Dupa ce am ingropat anul 2009, trecandu-l in istorie la capitolul ”Ani de criza”; am intrat in Noul An ,cu emotia fireasca a unui nou inceput, cu noi vise; dar mai ales cu multe ramasite ale viselor neimplinite in anul precedent.
Desi sunt o fire visatoare, mi-am clarificat , prin cumpatare si realism , obiectivele minime pentru acest an , asezand la temelia acestora sanatatea si un minim de subzistenta.
Criza in care suntem ,o criza economica , politica, dar mai ales –morala ,ma impiedica sa dau frau liber zborului spre inaltimile viselor.
Am ramas rezervat in privinta posibilitatilor din acest an , fiind constient ca nu va fi deloc unul al implinirilor marete.
Totusi , sper la mai mult decat am sperat in anii anteriori !
Anul trecut ,am castigat un lucru nesperat,la care nu am indraznit nici macar sa visez la finele anului 2008 : apropierea unor oameni deosebiti, poate chiar amicitia sau prietenia lor .In preajma acestora ,mi-am redobandit increderea in sine ,conditie cruciala pentru a putea merge inainte.
De la mijlocul anului trecut, visele mele au prins un contur tot mai clar ; desi ,in general ,situatia din tara se degrada tot mai pregnant ,ipoteza tot mai neprielnica starii de optimism .De atunci ,am invatat ca impreuna inseamna putere; mai ales in vremuri tulburi ,de recesiune, de instabilitate politica si degradare morala a societatii .
Ca sa nu fiu dezamagit la finele lui 2010 , am adoptat o politica a pasilor marunti, bazata pe chibzuinta in utilizarea resurselor si respect deplin pentru principii.
Am convingerea ca in ani de criza , omul simplu nu poate prospera , insa el se poate inalta prin credinta, cultura si omenie.
Pe langa sanatate pentru cei dragi mie,imi doresc sa-mi intaresc credinta ,sa-mi sporesc cultura si sa ma intregesc ca om cu demnitate crestina ; Nimic-mai mult!
Va doresc ca pe filele albe ale anului 2010 sa scrieti impliniri la care nici macar nu ati cutezat sa visati !

ANUL NOU FERICIT !

Norocul vietii sa va vie lin,
In el sa se odihneasca
Cel mai frumos destin;
Durerea omeneasca nicicand sa nu v-ajunga
Sa fie scurt necazul
Si fericirea lunga !
La multi ani !
Fam.Ionel Mesaros

LA MULTI ANI !

“La multi ani cu veselie,sanatate pe vecie,casa plina cu bucate,dragoste pe saturate,bani la greu, noroc cu carul…LA MULTI ANI si sus paharul!”

RETETA ANULUI NOU

CUM “SE PREPARA” ANUL NOU ...
Se iau douasprezece luni, se curata bine de amaraciune, stress, mandrie, invidie, egoism, formalism si frica.
Se imparte fiecare luna in 28-31 de zile, pentru ca provizia sa ajunga exact un an.
Se cantareste munca si linistea, adaugandu-se chibzuinta si harul.
Se cerne cu abilitate, iubire si vointa, intelepciune, ingaduinta, frecandu-se cu sinceritate, tandrete, gratie si alint.
Se uneste rabdarea cu bunavointa, muzica si buna dispozitie.
Se impatureste cu intelegere si speranta, se pudreaza cu sacrificii, se presara vraja, daruire si receptivitate.
Se acopera cu amabilitate, gingasie si mult bun simt.
Se indulceste cu multa toleranta, optimism, veselie si umor.
Se aromeaza cu blandete, bunatate, concesii si acuratete sufleteasca.
Tapetata cu afectivitate si pretuire, se coace la caldura inimii, cu dragoste din belsug.
Se flambeaza cu puritate, stima si respect.
Preparatul se serveste zilnic, cu buchete de fericire, ornat cu surprize, invelit in invioratoarea si inepuizabila credinta in Dumnezeu!
Pofta buna!”

URARI DE CRACIUN

Acum, cand colindele, toate nascute sub zapezi, aduc cu ele mireasma de Iisus nascut in iesle, simtim si noi tot mai tare atmosfera de sarbatoare ce se apropie. Deschideti usa si lasati Spiritul Craciunului sa va intre in casa! Deschideti inimile si lasati Bucuria si Implinirea sa va intre in suflet! Deschideti larg bratele si imbratisarea voastra calda, vorba buna si gandul curat sa fie cel mai de pret cadou pentru cei dragi! Fie ca Iubirea, Intelepciunea, Increderea si Generozitatea sa va calauzeasca pasii in noul an!
Duhule Sfant, Te rog sa-i ajuti si sa-i ocrotesti pe cei care citesc aceaste randuri,Te rog sa le binecuvantezi familia, prietenii, rudele si pe cei pe care ii iubesc, iar acolo unde exista durere,Te rog sa le daruiesti pacea si mila Ta!Acolo unde exista indoiala, Te rog sa le inspiri o incredere innoita prin Harul Tau! Unde exista o nevoie,Te rog sa le-o implinesti! Binecuvanteaza-le ,Tu, caminul, familia, munca!Da-le Intelepciune si Lumina in viata lor! Binecuvanteaza-i cand pleaca si cand se intorc acasa! Mergi inaintea lor si Deschide-le calea! Calauzeste-i si Ocroteste-i ,clipa de clipa, in toata viata lor! Fa ca pentru fiecare Craciunul sa fie deosebit acolo in suflet macar! Duhule Sfant, iti multumesc ca Tu vei face mai mult decit iti pot eu cere..si ca le vei da mai mult decat le pot ura!
SARBATORI FERICITE!
CU RESPECT !
FAM.IONEL MESAROS

PARFUMUL SARBATORILOR DE ALTADATA

Desi au trecut mai bine de 2000 de ani de la Nasterea Mantuitorului, timpul nu a reusit sa acopere acest moment in uitare.
Amintirile din anii copilariei si acum,dupa zeci de ani ,imi raman vii.
Dorul meu tanjeste dupa acele clipe de neuitat,smulse ,parca,din poveste,cand alaturi de ceilalti semeni,cu toate ca traiam sub o feroce dictatura-care incercase din rasputeri sa ne rupa de credinta,ne bucuram ca niste copii ,indiferent de varsta pe care o aveam,de magia sarbatorilor de iarna.
Nimeni n-a reusit sa invinga spiritul acestor sarbatori sfinte.
Cu toate ca multi dintre cei langa care ma bucuram de aceste momente sacre au trecut la cele vesnice,le pastrez ,ca pe o icoana, amintirile legate de acestia,cand ne pregateam ,cu luare-aminte,sa praznuim Sfintele sarbatori de iarna.
Acolo,in Maramures,in zona Codrului, loc in care imi am obarsia,in localitatea Basesti,datinile si colindele Craciunului,mostenite si pastrate cu sfintenie,sunt un minunat prilej de a patrunde in tainele sufletului acestor romani si de a surprinde pe viu felul in care un stravechi popor latin imbogateste traditionalele sarbatori de iarna.
Si astazi,credinciosii din Basesti spun ca Dumnezeu a lasat colindele ca,in fiecare an,de Craciun,numele cel sfant al Domnului sa vina in urechile oamenilor si sa-i abata de la calea rautatilor.
La romani, Sfintele sarbatori de iarna incep odata cu intrarea in Postului Craciunului (15 noiembrie) si tin pana la Sfantul Ioan (7 ianuarie).
Postul Craciunului este, in felul sau, un paradox: un post de bucurie; desi in traditia crestina postul inseamna pocainta, asceza, intristare. Postul Craciunului insa inseamna toate acestea numai in masura in care simbolizeaza intunericul in care se afla lumea inainte de venirea Mantuitorului. Dar intrucat asteapta si prevesteste Nasterea lui Mesia, este un post de bucurie, un post usor, cu dezlegare la peste in fiecare sambata, duminica si sarbatoare mai importanta.
Si astazi,imi amintesc cu mare satisfactie felul in care ne pregateam pentru acest Praznic Imparatesc.Cum am intrat in post ,aveam dezlegare la colinda si incepeam discutiile preliminare cu prietenii din leatul meu,pentru a pune la cale sarbatoarea veseliei,stabilind modul nostru de exprimare a bucuriei prilejuite de Nasterea lui Hristos.Functie de varsta ,alegeam sa mergem cu traista la colindat,cu Steaua ori Viflaimul;sau in cete de colindatori.
Caracteristice perioadei acestui post, in comunitatea romaneasca sunt pregatirile pentru marea sarbatoare a Craciunului (atat din punct de vedere gospodaresc, cat si din cel al obiceiurilor) si serbarea sarbatorilor crestine din aceasta perioada.
Desi punctul culminant al acestor sarbatori este Craciunul,mi se pare normal sa trec in revista si celelalte sarbatori din acest post;mai ales ca unele dintre acestea sunt foarte putin cunoscute,in special din cauza incercarilor de desacralizare a mirificelor sarbatori de iarna,prin promovarea unor obiceiuri ce nu au nimic comun cu cele sfinte.
In privinta sarbatorilor din post, ele debuteaza cu Filipii de toamna, serbati intre o zi si sapte zile, in perioada de 12-23 noiembrie. Ei se spune ca erau "un fel de spirite supreme ale lupilor, (... ) cel mai mare si cel mai rau fiind Filipul cel Schiop.
Pe 21 noiembrie, este o alta sarbatoare importanta, cunoscuta in popor sub numele de Ovidenie. Este vorba de Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, care a ramas vreme de 12 ani in Sfanta Sfintelor a templului iudaic, pentru ca apoi sa fie logodita cu dreptul Iosif. In popor se spune ca, in aceasta zi, cerurile se deschid si animalele vorbesc; se fac praznice pentru cei ce au suferit moarte napraznica.
Pe 4 decembrie ,se tine Sfanta Varvara ,izbavitoarea de otrava, de bube si pazitoarea lumii de Antihrist.
Cu strasnicie se mai tine si Sfantul Spiridon, Facatorul de minuni (12 decembrie), fiind considerat tot un sfant periculos. Cumva acest tip de sarbatori (generate de frica si nu de cinstirea sfintilor) pare a nu fi tinut din motive crestine. Si totusi frica de Dumnezeu este considerata a fi inceputul intelepciunii. Alternativa crestina la frica ce-i determina pe romani sa tina o anumita sarbatoare este dragostea adevarata de Dumnezeu si de sfinti, despre care Sfantul Antonie cel Mare spune ca biruieste frica.

Pe 6 decembrie, este praznuit Sfantul Nicolae(San Nicoara). El ar fi al doilea sfant facut de Dumnezeu si ar sta de-a stanga Acestuia (primul facut, Mihail, are cinstea sa stea de-a dreapta). San Nicoara pazeste Soarele, care are adesea tendinta sa fuga, ca un cal naravas. San Nicoara e acum batran, dar in tineretile lui unii zic ca ar fi fost podar, iar altii ca ar fi fost corabier si pescar (ca protector al corabierilor, Sf. Nicolae este cunoscut pe scara larga, atat in Rasarit cat si in Apus). El ar fi oprit si apele Potopului pe vremea lui Noe.
Pe 20 decembrie, se sarbatoreste Ignatul.Numele zilei se trage de la Sf. Mucenic Ignatie Teoforul, trecut in calendarul bisericesc la data respectiva. Pentru tarani, Ignat a fost insa un simplu om necajit care, vrand sa-si taie porcul, ca tot romanul, a scapat securea in capul lui tata-sau, omorandu-l pe loc, apoi caindu-se toata viata si primind mila de la Dumnezeu si Sfantul Petru. In ziua de Ignat se taie porcul si nu e bine sa lucrezi altceva. Porcul nu-i luat chiar pe nepregatite, caci se spune ca, in noaptea de dinaintea Ignatului, isi viseaza cutitul... Cu sangele porcului se face semnul crucii pe fruntea copiilor, ca sa fie sanatosi peste an. Dupa taiere si transare, urmeaza „pomana porcului“, la care iau parte casnicii si ajutoarele .
In Ajunul Craciunului,dupa ce curatenia era definitivata, in fiecare an ,eu si fratii mei, impodobeam bradul, taiat de la marginea padurii ,decorandu-l cu beteala ,cu fasii de hartie creponata,cu fructe si globuri artizanale, cu conuri de brad ,cu colacei minusculi,cu obiecte care de care mai haioase,care sa suplineasca saloanele de ciocolata(considerate un lux in anii copilariei mele).
Mirosul de brad se amesteca cu cel de mere ,prune uscate in cuptor,gutui, struguri conservati in camarile racoroase ,vin cu un buchet inmiresmat, must ;dar mai ales cu cel de carnati ,muraturi, racituri ,sarmale fierte in oala de lut ,colacei,pupaze,prajituri cu miere,haiose,cornulete si alte bunatati pregatite cu sufletul de mama mea,incat nu puteai sa ramai indiferent la cele descoperite .
Apogeul sarbatorilor de iarna are loc pe 25 decembrie:Craciunul.
Mos Craciunul cu plete dalbe, astazi imbracat in costum rosu, cu sacul doldora de jucarii sau alte atentii, deplasandu-se in sanie trasa de reni, de cerbi sau de iepurasi, nu tine deloc de vechile traditii romanesti, ci reprezinta, ca si pomul (bradul) de Craciun, un imprumut tarziu din lumea apuseana, neatestat la noi inainte de secolul al 19-lea. Comunistii l-au rebotezat Mos Gerila (uzand abil tot de un nume de personaj fantastic din basmele populare), pentru a estompa pe cat cu putinta implicatiile religioase. Traditia crestina spune ca Mos Craciun ar fi fost proprietarul sau paznicul binevoitor al staulului in care a nascut Fecioara. Dupa o alta varianta a legendei, el a fost, dimpotriva, un om bogat si rau, care ar fi refuzat sa dea ajutor Mariei, de n-ar fi intervenit nevasta-sa, Craciuneasa. Ba mai mult, de furie ca femeia i-a ajutat pe straini, el i-ar fi taiat mainile de la coate, dar acestea s-au refacut in scalda Pruncului. Pentru inima ei buna, Craciuneasa trece drept patroana a moaselor. In fata unei asemenea minuni, Craciun insusi se spaseste si se crestineaza, devenind primul dintre sfinti. S-a spus si ca personajul popular ar fi continuarea unei vechi zeitati pagane a locului. Se stie, bunaoara, ca sarbatoarea Nasterii Domnului s-a suprapus pe vechea sarbatoare a nasterii zeului Mithra . In vechime, crestinii sarbatoreau tot acum si Anul Nou, ceea ce explica faptul ca Anul Nou actual (1 ianuarie) mai este numit pe alocuri si „Craciunul cel mic“.
In satul meu natal ,exista o legenda care care ne incredinteaza ca atunci cand colindele nu se vor auzi pe pamant,vor iesi diavolii si astfel lumea va intra pe mana lor.In consecinta,oamenii locului, in Ajunul Craciunului,ies la colindat;Tonul il dau copiii cu glasurile lor argintii, cu glasuri angelice ce transmit mesajul pacii betleemice.Candva,colinda lor se facea doar la geam;In schimbul colindei,primeau mere,nuci,pupaze si colaci.Astazi,colinda se face in casa,iar plata colindei se face mai ales cu “parale”.
Imi amintesc cu placere de zilele in care colindam pe ulitele satului,neocolind nicio casa luminata , colindand ,deopotriva,pe bogati si pe sarmani .Cu toate ca lacrimile ne siruiau pe obraz de frig si gatlejurile ne erau amortite,nu ne opream din colindat pana nu treceam pragul fiecarei case;Mai mult ,cand treceam pe langa cimitire (temetee),ii colindam pe cei plecati ,cu acel colind pagan:”O moarte ce ti-as plati,/Vita- verde –Iadara,/La mine de n-ai veni…/”Pe drum colindam: “Noi umblam a colinda, marut-margaritar” pana ajungram la usa casei;Acolo, treceam pe colindul”Deschide usa crestine”.Dupa ce eram poftiti inauntru ,colindam “Ce vedere minunata” sau “Din raiul cel luminos”, iar ca sa iesim din casa ,colindam”Trei pastori se intalnira”.
Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei stravechi, desigur precrestin, dar care, in timp, a ajuns sa faca, s-ar zice, casa buna cu crestinismul. Cantecelele respective atrag norocul sau binecuvintarea asupra oamenilor si gospodariilor, pentru tot anul care urmeaza. . O categorie importanta de colinde sunt strict legate de Craciunul bisericesc, evocand inchinarea magilor-Viflaimul sau panica si viclenia lui Irod (Irozii), culminand cu taierea pruncilor (cei 14000, pe care Biserica ii pomeneste pe 29 decembrie). Scenariile sunt simple, cuceritoare in naivitatea lor. Cam in acelasi timp, tinerii umbla cu Capra sau cu Ursul (numai in ultima vreme), in cete pestrite si galagioase. Cantecele de stea cu care suntem familiarizati astazi (mai ales „Steaua sus rasare...“) sunt de origine culta, adeseori chiar bisericeasca.
In noaptea de Craciun,veselia continua pana la ivirea zorilor,cand doar intarziatii mai trec singuratici pe ulite prin troiene de zapada ce le impiedica drumul.
Colinda romaneasca din Basesti nu este o notiune statica,lipsita de viata.Ea circula o data cu colindatorii si duce din casa in casa fiorii credintei si ai traditiei,tine puternica legatura cu trecutul,cu fiinta eterna a neamului.Scanteind plina de taina in salba traditiilor si obiceiurilor stramosesti ,colindele graiesc din adancime de veacuri despre bogatia si bunatatea sufletului romanesc ,izvoditor de frumuseti.
O sarbatoare de iarna importanta este cea a Anului Nou.
Vestea Anului nou se face simtita inca din Ajun, cand fiecare om asteapta cu nerabdare urarea “Anul Nou Fericit”,din partea celor tineri carora li se raspunde:”La anul si la multi ani”!
Plugusorul ,Mascatii si Sorcova sunt obiceiuri legate de innoirea anului .
In Basesti,”plugusorul”este perpetuat inca de pe vremea romanilor,ca o marturie a statorniciei vietii spirituale pe aceste plaiuri.
In noaptea Anului Nou,in satul meu ,flacaii leaga portile sau usile fetelor mari,cocotand tot felul de momai(mosi) prin curte,in chip de petitori.Cand ceasornicul arata miezul noptii,glasul clopotelor se face auzit impreuna cu urarile de pace si fericire pe care tinerii le fac din turla bisericii;semn ca un an a fost ingropat in noianul vremii si altul se profileaza la orizont.
O ultima sarbatoare de iarna importanta este cea Boboteaza.
In ajunul Bobotezei,preotul umbla cu crucea din casa in casa ca sa sfinteasca gospodariile credinciosilor.
In ziua praznicului,oamenii isi iau cu canile apa sfintita pentru a o folosi in sfintirea casei,a animalelor,a fantanii si pentru baut,”ca sa sfinteasca si ca sa se surateasca”.Apoi pastreaza agheasma pentru tot cursul anului crezand in puterea ei vindecatoare pentru orice boala si de a alunga pe necuratul din casa.In ziua Bobotezei se taiau ramurele din pomi si se tineau intr-o sticla cu apa sfintita pana ce infloreau.Era credinta ca acolo unde nu infloreau,acei oameni nu vor avea parte de noroc in decursul anului.
In anul 1996 ,pentru mine, ramurelele de pomi taiate si puse in sticla cu apa sfintita n-au inflorit.Pe 13 februarie ,dupa ce am petrecut un ultim Craciun in casa parinteasca,alaturi de fiinta care m-a zamislit, maicuta mea-cum imi placea mie sa-i spun , dupa 22 de ani de vaduvie, timp in care a ramas cu trei copii sa-i creasca ,a plecat la numai 59 de ani,la Ceruri, lasandu-mi ca amintire vie “parfumul sarbatorilor de altadata”.
Va urez sa aveti parte de Sarbatori Fericite !

DUPA 20 DE ANI...

Amintirile ma napadesc din nou, cucerindu-mi ,reduta cu reduta,fortaretele cugetului si ale simtirii.
Pe 17 decembrie 1989,in timp ce ma aflam acasa,langa porcul ce-l sacrificasem de Ignat,un agent de la cazarma mi-a adus la cunostinta ca am primit indicativul de alarma- “Radu cel Frumos”.
Pentru prima oara in viata de militar,am simtit ca o lespede de plumb mi se atarna de picioare;Era prima alarma de lupta la care participasem.
M-am deplasat imediat la unitate .Atmosfera de acolo m-a ingrozit:forfota cat cuprinde, incordare,dezinformare,ingrijorare,neputinta erau cateva dintre cuvintele ce descriau starea din incinta unitatii.
Stiam ca nu e o farsa,un scenariu pregatit pentru antrenarea personalului,dar nu stiam care este adevarul”gol-golut”.Nu cunosteam,de pilda,care ne era dusmanul cu-adevarat;cu toate ca banuiam ceva. Faptul ca ascultam Europa libera si intalnirile intamplatoare cu persoane care subminau regimul ,m-au pregatit psihologic pentru o schimbare,insa niciodata nu mi-am inchipuit ca si eu voi evolua pe aceasta scena a lichidarii regimului dictatorial .
In ultimii ani, traisem atat de prost,incat nivelul de viata ne-a fost atat de alterat,incat as fi bucuros ca pe prima pagina a Scanteii tineretului,a singurului ziar pe care il frunzaream ,din cand in cand,sa aflu o stire bomba:
“Mult iubitul conducator,tovarasul… a plecat din lumea cu dor in cea fara de dor”.
Dupa ce am aflat ca “tradatorul Milea –ministrul Apararii,si-a pus capat zilelor”,iar situatia din jurul frontierei Romaniei s-a precipitat,devenind atat de tensionata,incat toate stirile pareau inlantuite intr-o salba de dezinformari,nestiind cum sa aleg graul de neghina.
La orele amiezii, primisem ordin sa ridicam munitie de razboi –“graunte otravite”-cum le codasem ,pentru ca la urmatorul ordin sa ne putem lua talpasita si sa ne deplasam in raionul de rezerva,o locatie despre care stiam doar ca se afla in miezul padurii,la circa 60 kmspre nord-vest.
Desi eram inarmati pana-n dinti ,frica se aciuase in noi;niciodata tintele noastre nu erau vii,asa cum urma sa se profileze peste putin timp.
Clipele treceau cu repeziciune.Momentele pana la care trebuia sa ne invingem pe noi insine,constiinta care refuza sa fie partasa la un act criminal, erau tot mai aproape.In noi, se ducea un razboi surd ,al carui ecou a reverberat cand colegii nostri de la Timisoara ne-au anuntat ca sunt atacati.;Am tremurat ca o varga;M-am gandit la camarazii mei care peste putin timp trebuiau sa riposteze;Nu a trecut mult timp si un mesaj receptionat de noi pe frecventa 1744 Mhz,ne-a panicat.Niste elicoptere ale caror convorbiri le-am receptionat, pe care le-am goniometrat ,se indreptau spre noi.Am reactionat imediat si cu totii ne-am pregatit sa facem tot ce este omeneste posibil ca totul sa iasa cat mai bine;pierderile sa fie minime.Eu,fiind cel mai tanar, si un coleg mai versat in ale tehnicii de localizare, am ramas sa supraveghem tehnic situatia de pe acea frecventa;ceilalti ocupand pozitii de tragere.Dupa 20 de minute elicopterele respective au primit ordin sa se retraga la Baza;De abia atunci inima ne-a revenit la loc. Totul parea sa ia o intorsatura normala ,pana cand un coleg de la Sibiu mi-a relatat telefonic situatia de acolo:faptul ca omul caruia ii datoram totul ,in plan militar,capitanul Nita Octavian a cazut la datorie ,incercand sa apere Posta centrala din Sibiu.
Focarele revolutiei s-au extins cu repeziciune;insa noi,la Satu-Mare am fost deosebit de norocosi,netrebuind sa recurgem la foc,la “grauntele otravite”.
Apele s-au limpezit cand am identificat ,fara perdea,de unde venea ,cu adevarat pericolul.Vestea ca dictatorul a fugit m-a pus pe ganduri si mai mult;centrele sale de rezistenta aratandu-si coltii in zilele urmatoare,pana cand ,langa Targoviste,dictatorul si sinistra lui consoarta ,au fost prinsi,apoi judecati de un Tribunal ad-hoc,cei avea in frunte pe Gelu Voican Voiculescu,generalul Militaru si maiorul Dan Voinea.Dan Voinea ,in calitate de procuror militar,a cerut condamnarea la moarte a inculpatilor,pentru genocidul la care a supus poporul roman;sentinta a fost pusa in aplicare in Ziua de Craciun,cei doi platind ,cu varf si indesat,pentru faradelegile facute poporului roman,de-a lungul celor 24 de ani de “domnie”.
Acalmia a revenit abia dupa trei luni.
Rugaciunile celor dragi si solidaritatea survenita in acele momente in care “Sabia lui Damocles” a fost deasupra capetelor noastre ,ne-au invatat cat de important este sa-ti iubesti aproapele;fiecare dintre noi fiind costient ca raspunde ,in mod indirect,si de viata celui de langa el .
Revolutia a invins.Am redobandit,cu un pret mult prea mare,prin sacrificiul supreme al catorva mii de romani,Libertatea si Democratia;si ar fi mare pacat ,ca intr-un fel sau altul,sa nu aparam aceste doua valori capitale.
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe cei care s-au jertfit pentru ca tara sa iasa de sub carapacea dictaturii !
Dupa 20 de ani de la evenimentul evocat mai sus,imi doresc o noua revolutie;o revolutie a bunului-simt !

DE DRAGUL SPERANTEI

Rezultatul de duminica ilustreaza perfect o Romanie dezbinata,un popor invins de minciuna si mijloace frauduloase,un sistem despotic care a infrant speranta romanilor.

In acelasi timp,acest rezultat va adanci criza economica si morala,omul de bun-simt avand cel mai mult de suferit.

In final,fiindca ma intereseaza soarta PNL-ului,tin sa-mi manifest ingrijorarea pentru felul in care se incearca imixtiuni in viata partidului,oferind unor perdanti din PNL “sansa” de a ajunge la guvernare,facand un “Pact cu Diavolul”.

Eu am intrat in acest partid pentru ca “am imbratisat “felul de a face politica al d-lui Crin Antonescu si al unui tanar lider local,Adrian Stef;fapt pentru care,chiar daca voi deranja multa lume ,tin sa precizez ca daca ,se va incerca “sacrificarea lui Crin” ,ma voi opune categoric acestui lucru .

Eu cred ,in continuare ,in Crin,in consecventa cu care apara imaginea partidului.Sunt constient ca Romania are nevoie de un luptator ca si Crin,de un aparator al democratiei si al bunului-simt.Trebuie sa fim mai aproape de liderul nostru si sa ne detasam de cei care ne-au “deformat”imaginea partidului;Ar fi mare pacat sa ne schimbam orientarea dupa cum bate “Vantul”,de dragul interesului personal.

Tin sa mentionez ca m-am integrat foarte usor in echipa PNL-ului Satu-Mare,datorita oamenilor deosebiti pe care i-am intalnit aici.Se cuvine sa marturisesc ca tot ce am intalnit aici a fost mult peste asteptari;fapt pentru care tin sa le multumesc si pe aceasta cale!In cateva luni,am cunoscut oameni pe care am impresia ca-i cunosc de o viata .Stiu ca in PNL exista o democratie pe care la alte partide nu o intalnesti,lucru de salutat,insa nu trebuie sa abdicam de la principii ,de dragul Puterii.

Cu respect!

LUPUL SI IEPURASUL

In Tara lui Papura-Voda,in anul de gratie 2009, un lup feroce ,dornic sa-si asigure suprematia inca pentru un cincinal,in salasul plin de uscaturi,saracit de hoti;dar care,spre bucuria celor parveniti, mai dispunea de resurse ce puteau fi secatuite. El cutreiera Tara , in lung si lat ,nelipsind de la niciun ospat ,onorand gazdele cu jocul sau deocheat, cu urletele sale “pilduitoare” ce strabateau de la un capat la celalalt toata padurea .Privirea lui, inrourata de “patima”, de “agheasma”sau voluptati carnale , incrucisata de la Mama -Natura si, pana nu demult, poate si de la celebra sa suvita , suflata de vant peste ochiul jucaus, dornic de a se incrucisa ,impotriva firii ,cu suratul sau ;era avida de a imparati peste toata suflarea.
Dupa ce in urma cu cinci ani ,cu lacrimi in ochi ,s-a sacrificat, inlocuindu-l in cursa spre tronul padurii pe Diabolo-grav bolnav de panica; il invinsese pe ursul Bombonel, cel binecuvantat cu o avere mostenita de la matusa Tamara si deprins cu numaratul oualor la Ferma de la Cornu , dar mai putin cu”alba neagra” –jocurilor de culise ;lupul –frate in viclesuguri cu vulpea cea sireata ,un certaret de profesie , un petrecaret din cale-afara,un personaj fara scrupule ce-si eticheta detractorii cu etichete pitoresti de tipul”tiganca imputita ,pasarica ,gaozar”, a trecut la o lupta corp la corp ,atingandu-l, cu vorba si cu dosul dosarelor , in locurile cele mai vulnerabile ,prejudiciindu-i imaginea cu atata naturalete incat, tot ce scotea el pe gura , parea fara tagada.
Pret de cativa ani, ursul a hibernat ,iesind ,cu rafinament, din barlog , numai acum cateva luni, cand simti ca locul lupului poate fi luat de iepurasul cel fricos ,ce, peste noapte, devenise rege incoronat in Tinutul celor trei trandafiri, fiind ajutat de hiene si trogloditi sa –l supuna pe cel mai longeviv Stapan al padurii din ultimii 20 de ani.
Suparat ca a fost lovit chiar de mana ce-l hranise ,Mai-marele stapan il numi pe succesorul sau cu epitetul “prostanacul”,cu toate ca era o persona educata si diplomata ,punandu-i in umbra calificativul de mincinos- apreciere din cauza limbutiei sale desarte si a promisiunilor demagogice. Desi ,Tartuffe de Dabuleni , servise, cu succes, multi ani pe la cele mai renumite Imparatii, una aflata chiar dincolo de Marea cea Mare,promitea marea cu sarea cu o usurinta de invidiat ,facand din populismul sau rasat o adevarata aura,o aureola de tinichea.
Cu toate ca in Tara lui Papura –Voda ,uscaturile se simt in elementul lor;mai exista ,arar ,izolat, cate un” smarald curat” ce nu suporta murdaria, oferind ,prin mirosul sau de Crin imperial,o speranta ca Normalitatea se va intoarce definitiv ,cu drag ,la ea acasa ,oferind o raza de lumina celor oropsiti .
Intr-o zi ,dupa ce uscaturile padurii au inghitit tot ce era bun si frumos ,Crinul imperial ,desi contestat de cateva flori din vecinatatea sa, nemultumite ca amestecul odorizant de crini si palcurile de trei trandafiri,fac aerul irespirabil,aproape nesanatos;si-a luat inima in dinti, si cu respiratia sa proaspata,emanand un aer curat, navali peste izul de flori de portocali,arbori loviti de filoxera basasciana, si ,tinandu-se de nas, pret de cateva clipe ,reusi sa reziste si putregaiului celor trei trandafiri, aruncand peste ei un val straveziu de prospetime .
Desi nu-i placeau trandafirii,Crinul imperial se lasa adunat in acelasi buchet cu cele trei roze,cu conditia ca din gradina ,uscaturile sa dispara,iar verdeata sa-si intre in drepturile sale.
Toate pareau bune si frumoase ,pana ce vantul se abatu asupra padurii ,facand din Tara lui Papura –Voda un salas al fiarelor,loc in care lupul cel fioros,infometat de dorinta de a stapani totul,parea tot mai aproape sa-si vada visul implinit.
Talazurile vantului se abatu asupra padurii ,insa lupul ,obisnuit din nascare cu pericolele,dar si cu manevrele neortodoxe, paru destul de stapan pe situatie,haita in care actiona ,cu o barbarie de neinchipuit,asigurandu-l ca nimeni nu se va atinge de ciolanul ravnit de actualul Stapan .
Numai iepurasul cel viteaz, curajos doar cand se afla in umbra padurii,in paienjenisul tufisurilor ;cuteza sa viseze la “o masa pe cinste”, la Tronul padurii ,insa ,cand simti in ceafa suflarea vantului,lua calea imasului,cat il tinu puterile,strigand “cu glas de lebada :VINI,VIDI si apoi ,abia stapanindu-si inima de atata clocot ,striga cat il tinu gura ca a invins ,multumind tuturor celor care i-au fost alaturi,in special ,Crinului imperial,care l-a tras de maneca pe aliatul sau de nadejde, ori de cate ori s-a incumetat sa-l intreaca in promisiuni pe celebrul Tartuffe.
Dupa o noapte agitata,in care atat lupul cat si iepurasul isi trambitau victoria, dis-de –dimineata ,tobosarul padurii anunta stirea bomba :Desi la impresia artistica ,aseara, invinsese iepurasul ,astazi ,situatia” la aparate” il arata ca favorit pe lupul fioros ,apreciat pentru tupeu,stapanire de sine si viclesug ;lasandu-l pe bietul iepuras cu lacrimi in ochi,cu inima cat un purice, sa-si linga ranile pricinuite de vechiul si noul Despot ,oferindu-i pentru tot restul vietii o amintire de neuitat : ca ,pentru o noapte ,a fost chiar Stapanul padurii.
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa. Si-am incalecat pe-o roata, si v-am spus povestea “NETOATA”.
VA URMA

CUVANTUL

Icoana in altar,de Adevar;
Lumina unui gand rostit;
Un rasarit de soare oglindit
In Universul unui bob de jar;
Un zbor inalt spre infinit;
Un tunet far’astampar,chinuit
De-o mangaiere fara de sfarsit,
A soaptei ce topeste cu-al sau har
Sloiuri de gheata fara de hotar,
Redand rasaritului ce-a zidit
O icoana in altar,
Un sambure de adevar;
Cutremurand al Universului Nimic,
Cladind cu roua de taceri:
Ganduri de cer,
Al lumii mister;
Slobozind in Cuvant
Un joc efemer
Cu aripi de vant
Ce zvanta o lacrima de rand,
Lasand in Cuvant,
Tot ce e sfant,
Tot ce e Cer.