In Tara lui Papura-Voda,in anul de gratie 2009, un lup feroce ,dornic sa-si asigure suprematia inca pentru un cincinal,in salasul plin de uscaturi,saracit de hoti;dar care,spre bucuria celor parveniti, mai dispunea de resurse ce puteau fi secatuite. El cutreiera Tara , in lung si lat ,nelipsind de la niciun ospat ,onorand gazdele cu jocul sau deocheat, cu urletele sale “pilduitoare” ce strabateau de la un capat la celalalt toata padurea .Privirea lui, inrourata de “patima”, de “agheasma”sau voluptati carnale , incrucisata de la Mama -Natura si, pana nu demult, poate si de la celebra sa suvita , suflata de vant peste ochiul jucaus, dornic de a se incrucisa ,impotriva firii ,cu suratul sau ;era avida de a imparati peste toata suflarea.
Dupa ce in urma cu cinci ani ,cu lacrimi in ochi ,s-a sacrificat, inlocuindu-l in cursa spre tronul padurii pe Diabolo-grav bolnav de panica; il invinsese pe ursul Bombonel, cel binecuvantat cu o avere mostenita de la matusa Tamara si deprins cu numaratul oualor la Ferma de la Cornu , dar mai putin cu”alba neagra” –jocurilor de culise ;lupul –frate in viclesuguri cu vulpea cea sireata ,un certaret de profesie , un petrecaret din cale-afara,un personaj fara scrupule ce-si eticheta detractorii cu etichete pitoresti de tipul”tiganca imputita ,pasarica ,gaozar”, a trecut la o lupta corp la corp ,atingandu-l, cu vorba si cu dosul dosarelor , in locurile cele mai vulnerabile ,prejudiciindu-i imaginea cu atata naturalete incat, tot ce scotea el pe gura , parea fara tagada.
Pret de cativa ani, ursul a hibernat ,iesind ,cu rafinament, din barlog , numai acum cateva luni, cand simti ca locul lupului poate fi luat de iepurasul cel fricos ,ce, peste noapte, devenise rege incoronat in Tinutul celor trei trandafiri, fiind ajutat de hiene si trogloditi sa –l supuna pe cel mai longeviv Stapan al padurii din ultimii 20 de ani.
Suparat ca a fost lovit chiar de mana ce-l hranise ,Mai-marele stapan il numi pe succesorul sau cu epitetul “prostanacul”,cu toate ca era o persona educata si diplomata ,punandu-i in umbra calificativul de mincinos- apreciere din cauza limbutiei sale desarte si a promisiunilor demagogice. Desi ,Tartuffe de Dabuleni , servise, cu succes, multi ani pe la cele mai renumite Imparatii, una aflata chiar dincolo de Marea cea Mare,promitea marea cu sarea cu o usurinta de invidiat ,facand din populismul sau rasat o adevarata aura,o aureola de tinichea.
Cu toate ca in Tara lui Papura –Voda ,uscaturile se simt in elementul lor;mai exista ,arar ,izolat, cate un” smarald curat” ce nu suporta murdaria, oferind ,prin mirosul sau de Crin imperial,o speranta ca Normalitatea se va intoarce definitiv ,cu drag ,la ea acasa ,oferind o raza de lumina celor oropsiti .
Intr-o zi ,dupa ce uscaturile padurii au inghitit tot ce era bun si frumos ,Crinul imperial ,desi contestat de cateva flori din vecinatatea sa, nemultumite ca amestecul odorizant de crini si palcurile de trei trandafiri,fac aerul irespirabil,aproape nesanatos;si-a luat inima in dinti, si cu respiratia sa proaspata,emanand un aer curat, navali peste izul de flori de portocali,arbori loviti de filoxera basasciana, si ,tinandu-se de nas, pret de cateva clipe ,reusi sa reziste si putregaiului celor trei trandafiri, aruncand peste ei un val straveziu de prospetime .
Desi nu-i placeau trandafirii,Crinul imperial se lasa adunat in acelasi buchet cu cele trei roze,cu conditia ca din gradina ,uscaturile sa dispara,iar verdeata sa-si intre in drepturile sale.
Toate pareau bune si frumoase ,pana ce vantul se abatu asupra padurii ,facand din Tara lui Papura –Voda un salas al fiarelor,loc in care lupul cel fioros,infometat de dorinta de a stapani totul,parea tot mai aproape sa-si vada visul implinit.
Talazurile vantului se abatu asupra padurii ,insa lupul ,obisnuit din nascare cu pericolele,dar si cu manevrele neortodoxe, paru destul de stapan pe situatie,haita in care actiona ,cu o barbarie de neinchipuit,asigurandu-l ca nimeni nu se va atinge de ciolanul ravnit de actualul Stapan .
Numai iepurasul cel viteaz, curajos doar cand se afla in umbra padurii,in paienjenisul tufisurilor ;cuteza sa viseze la “o masa pe cinste”, la Tronul padurii ,insa ,cand simti in ceafa suflarea vantului,lua calea imasului,cat il tinu puterile,strigand “cu glas de lebada :VINI,VIDI si apoi ,abia stapanindu-si inima de atata clocot ,striga cat il tinu gura ca a invins ,multumind tuturor celor care i-au fost alaturi,in special ,Crinului imperial,care l-a tras de maneca pe aliatul sau de nadejde, ori de cate ori s-a incumetat sa-l intreaca in promisiuni pe celebrul Tartuffe.
Dupa o noapte agitata,in care atat lupul cat si iepurasul isi trambitau victoria, dis-de –dimineata ,tobosarul padurii anunta stirea bomba :Desi la impresia artistica ,aseara, invinsese iepurasul ,astazi ,situatia” la aparate” il arata ca favorit pe lupul fioros ,apreciat pentru tupeu,stapanire de sine si viclesug ;lasandu-l pe bietul iepuras cu lacrimi in ochi,cu inima cat un purice, sa-si linga ranile pricinuite de vechiul si noul Despot ,oferindu-i pentru tot restul vietii o amintire de neuitat : ca ,pentru o noapte ,a fost chiar Stapanul padurii.
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa. Si-am incalecat pe-o roata, si v-am spus povestea “NETOATA”.
VA URMA
Dupa ce in urma cu cinci ani ,cu lacrimi in ochi ,s-a sacrificat, inlocuindu-l in cursa spre tronul padurii pe Diabolo-grav bolnav de panica; il invinsese pe ursul Bombonel, cel binecuvantat cu o avere mostenita de la matusa Tamara si deprins cu numaratul oualor la Ferma de la Cornu , dar mai putin cu”alba neagra” –jocurilor de culise ;lupul –frate in viclesuguri cu vulpea cea sireata ,un certaret de profesie , un petrecaret din cale-afara,un personaj fara scrupule ce-si eticheta detractorii cu etichete pitoresti de tipul”tiganca imputita ,pasarica ,gaozar”, a trecut la o lupta corp la corp ,atingandu-l, cu vorba si cu dosul dosarelor , in locurile cele mai vulnerabile ,prejudiciindu-i imaginea cu atata naturalete incat, tot ce scotea el pe gura , parea fara tagada.
Pret de cativa ani, ursul a hibernat ,iesind ,cu rafinament, din barlog , numai acum cateva luni, cand simti ca locul lupului poate fi luat de iepurasul cel fricos ,ce, peste noapte, devenise rege incoronat in Tinutul celor trei trandafiri, fiind ajutat de hiene si trogloditi sa –l supuna pe cel mai longeviv Stapan al padurii din ultimii 20 de ani.
Suparat ca a fost lovit chiar de mana ce-l hranise ,Mai-marele stapan il numi pe succesorul sau cu epitetul “prostanacul”,cu toate ca era o persona educata si diplomata ,punandu-i in umbra calificativul de mincinos- apreciere din cauza limbutiei sale desarte si a promisiunilor demagogice. Desi ,Tartuffe de Dabuleni , servise, cu succes, multi ani pe la cele mai renumite Imparatii, una aflata chiar dincolo de Marea cea Mare,promitea marea cu sarea cu o usurinta de invidiat ,facand din populismul sau rasat o adevarata aura,o aureola de tinichea.
Cu toate ca in Tara lui Papura –Voda ,uscaturile se simt in elementul lor;mai exista ,arar ,izolat, cate un” smarald curat” ce nu suporta murdaria, oferind ,prin mirosul sau de Crin imperial,o speranta ca Normalitatea se va intoarce definitiv ,cu drag ,la ea acasa ,oferind o raza de lumina celor oropsiti .
Intr-o zi ,dupa ce uscaturile padurii au inghitit tot ce era bun si frumos ,Crinul imperial ,desi contestat de cateva flori din vecinatatea sa, nemultumite ca amestecul odorizant de crini si palcurile de trei trandafiri,fac aerul irespirabil,aproape nesanatos;si-a luat inima in dinti, si cu respiratia sa proaspata,emanand un aer curat, navali peste izul de flori de portocali,arbori loviti de filoxera basasciana, si ,tinandu-se de nas, pret de cateva clipe ,reusi sa reziste si putregaiului celor trei trandafiri, aruncand peste ei un val straveziu de prospetime .
Desi nu-i placeau trandafirii,Crinul imperial se lasa adunat in acelasi buchet cu cele trei roze,cu conditia ca din gradina ,uscaturile sa dispara,iar verdeata sa-si intre in drepturile sale.
Toate pareau bune si frumoase ,pana ce vantul se abatu asupra padurii ,facand din Tara lui Papura –Voda un salas al fiarelor,loc in care lupul cel fioros,infometat de dorinta de a stapani totul,parea tot mai aproape sa-si vada visul implinit.
Talazurile vantului se abatu asupra padurii ,insa lupul ,obisnuit din nascare cu pericolele,dar si cu manevrele neortodoxe, paru destul de stapan pe situatie,haita in care actiona ,cu o barbarie de neinchipuit,asigurandu-l ca nimeni nu se va atinge de ciolanul ravnit de actualul Stapan .
Numai iepurasul cel viteaz, curajos doar cand se afla in umbra padurii,in paienjenisul tufisurilor ;cuteza sa viseze la “o masa pe cinste”, la Tronul padurii ,insa ,cand simti in ceafa suflarea vantului,lua calea imasului,cat il tinu puterile,strigand “cu glas de lebada :VINI,VIDI si apoi ,abia stapanindu-si inima de atata clocot ,striga cat il tinu gura ca a invins ,multumind tuturor celor care i-au fost alaturi,in special ,Crinului imperial,care l-a tras de maneca pe aliatul sau de nadejde, ori de cate ori s-a incumetat sa-l intreaca in promisiuni pe celebrul Tartuffe.
Dupa o noapte agitata,in care atat lupul cat si iepurasul isi trambitau victoria, dis-de –dimineata ,tobosarul padurii anunta stirea bomba :Desi la impresia artistica ,aseara, invinsese iepurasul ,astazi ,situatia” la aparate” il arata ca favorit pe lupul fioros ,apreciat pentru tupeu,stapanire de sine si viclesug ;lasandu-l pe bietul iepuras cu lacrimi in ochi,cu inima cat un purice, sa-si linga ranile pricinuite de vechiul si noul Despot ,oferindu-i pentru tot restul vietii o amintire de neuitat : ca ,pentru o noapte ,a fost chiar Stapanul padurii.
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa. Si-am incalecat pe-o roata, si v-am spus povestea “NETOATA”.
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu