Viața e o boală
Totdeauna mortală.
În fiecare zi,
Murim clipă cu clipă
Și apunem odată
Cu soarele-n amurg.
Răsărim, în zori de zi,
Când Soarele Iubirii
Așterne lumina lui trandafirie
Peste întuneric.
Apoi, ne ascundem
Sub norii grei ai deznădejdii
De fiecare dată când uităm
Că învățând a muri,
De fapt, învățăm a trăi !
(Ionel Mesaroș-2013)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu