O sarbatoare a renasterii nationale

Azi,de la 12.30,impreuna cu colegii din PNL Satu Mare,am participat la manifestarile dedicate Zilei Unirii .

Spre deosebire de alte localitati  unde in aceasta zi aniversara au existat tensiuni,din fericire,la noi totul a decurs intr-un climat de adevarata sarbatoare nationala.

În fiecare an, pe 24 ianuarie, ne amintim de Unirea înfăptuită la 1859, moment crucial pentru acest popor, când Moldova şi Ţara Românească au ales să fie împreună o singură ţară. Peste 59 de ani şi celelalte provincii româneşti aveau să se alăture, întregind un vis de unitate pentru o naţiune întreagă. Cu toţi am învăţat la şcoală, la orele de istorie, cum s-au desfăşurat aceste evenimente memorabile şi cât de greu s-a trecut peste atât de mulţi ani de dezbinare şi învrăjbire.  

Unire în cuget şi simţiri – iată un ideal atât de greu de împlinit,iar istoria românilor ne arată că doar în puţine momente fiii acestui pământ au realizat acea coeziune spirituală pe care o numim atât de frumos Unire. Şi câtă nevoie este de această unire! Mai ales în clipele grele, în momentele de cumpănă, în care tocmai solidaritatea, coeziunea gândurilor, aspiraţiilor, simţămintelor, idealurilor, poate să dea forţă unui popor.

Vorbim despre Unire cu emfază, înşirând cuvinte răsunătoare. Încercăm stângaci să înjeghebăm o hora unirii care numai unire şi armonie nu exprimă. Privim spre steagul ţării, ţinând mâna la piept ca nişte adevăraţi patrioţi, dar ne întoarcem repede la frământările noastre meschine, la dezbinările, împărţirile, orgoliile mărunte de zi cu zi. Şi asta ar trebui să ne facă să recunoaştem, cu mâhnire, cât de departe suntem de dragostea de ţară, de valorile naţionale, de credinţă, de semenii noştri… de tot! Chiar şi de noi înşine. Căci ceea ce ne caracterizează din plin în aceste vremuri este tocmai… neunirea!