Singuri, ne sapam groapa,traind intr-un mod nesanatos.
Singuri, ne taiem craca de sub picioare,muncind pentru binele altora,care ,finalmente ,ne trateaza cu dispret.
Singuri ,prin noi insine,putem sa ne salvam,daca renuntam sa ne complacem in asteptarea ajutorului altuia,in afara Celui de la Dumnezeu.
Singuri,atat de singuri ramanem,daca uitam ca impreuna inseamna ,de fapt ,"doi in unu";nu “unu in doi"-eu si propria umbra.
Singuri cu gandurile otravite de singuratate,nu putem simti nici macar atingerea soarelui.
Singuri,fara iubire,urgia urii ne usuca inima.
Singuri, nu ramanem nicicand,daca speranta nu ne-a parasit.
Singuri cu gandul la mantuire ,gasim ca singuratatea nu exista.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu