Aţi jucat vreodată "Monopolly"? Cunoaşteţi jocul, acel joc ce imită destul de bine economia capitalistă, în care jucătorii au la dispoziţie un teanc de bani-jucărie, cu care vor face achiziţii, investiţii şi plăţi?
OK. Imaginaţi-vă acum că jucăm acest joc, distribuind inegal suma aceea finită, adică mai precis dând unuia dintre jucători întreaga sumă şi toate "proprietăţile" de pe tabla de joc, lăsând ceilalţi jucători fără nici un fel de sumă ori proprietate.
Ei bine, extrapolând această ipotetică situaţie la nivel global, veţi avea imaginea concretă a situaţiei omenirii în acest moment.
Capitalul mondial, în urma deceniilor de acumulări de tip "bolovan de zăpadă", accelerat de lăcomia şi incultura din ce în ce mai cuprinzătoare a progeniturilor bogătaşilor, strângerea marilor latifundiari în societăţi secrete şi ermetice din care nu mai vor şi nu îşi mai permit să iasă, pentru a nu pierde felia de tort din puterea lumii, capitalul mondial, deci, a început să se aglomereze în din ce în ce mai puţine "vistierii", formând un efect de vid, de absorţie, asemeni găurilor negre din Univers, care din cauza masei enorme proprii atrag şi înghit totul în jurul lor.
În urma acestui fenomen de coagulare a capitalului în câteva puncte de pe harta financiară a lumii, "jocul" de-a capitalismul se blochează. Exact ca şi în jocul nostru imaginar, apare criza, blocarea.
Capitalismul este înainte de toate bazat pe curgerea capitalului, pe rularea acestuia, singurul mod sănătos de a face progres, profit şi bunăstare fiind rulajul de capital, nu acumularea lui şi închiderea, blocarea în conturi din ce în ce mai grase.
Ce au uitat bogaţii lumii, urmaşii degeneraţi ai minţilor luminate care au iniţiat marile concerne, e faptul că prin definiţie capitalismul este înainte de toate o societate de consum.
Piaţa capitalistă este bazată pe consum.
În momentul în care lăcomia şi tâmpenia bogătaşilor nu a mai lăsat ca din câştigul general să ajungă o cotă-parte şi maselor, acestora permiţându-le doar câştiguri care săa asigure cât de cât supravieţuirea, moartea sistemului capitalist a început să se instaleze.
Foamea de bani a marilor proprietari a făcut ca masele să nu îşi mai permită consumul, rupând astfel lanţul economiei. S-a ajuns la falsul fenomen de supraproducţie, existând marfă din abundenţă, nemaiexistând putere de cumpărare.
Ajunşi până şi ei să conştientizeze aceste fapte, idioţii bogătani au ajuns în cercurile lor secrete să caute soluţia salvatoare. Logica lor tembelă a ajuns la ideea că populaţia crescută este de vină, decizând astfel diminuarea populaţiei globului, de la cei aproape 8 miliarde existenţi la numărul de cca 300 milioane, populaţie considerată de ei strict necesară pentru a munci în fabricile lor, în plantaţiile lor, asigurându-le confortul pe mai departe.
Nu au realizat că prin uciderea a peste 7 miliarde şi jumătate de oameni nu vor debloca sistemul, ci vor amâna deznodământul...
Acum suntem deja în faza a doua a proiectului de depopulare a lumii. În deşerturile americane sunt largi suprafeţe pe care poţi vedea - dacă ai bafta să nu te nimerească la timp gloanţele pazei stricte - stive de sicrie deja pregătite. Sunt câmpuri de sicrie, întinse pe sute de km pătraţi, pregătite pentru ce va urma cât de curând.
Astfel, se poate afirma fără teamă de a greşi că în aceste zile capitalismul este un uriaş cu picioare de lut, care se va prăbuşi sub propria sa greutate.
Vor avea loc convulsii sociale cumplite, dureroase. Au mai avut loc, la orice schimbare de orânduire.
Sunt optimist, aşa că scriu "schimbare". Nu cred că este sfârşitul lumii, nu încă.
Se va trece la o orânduire socială nouă, proaspătă, care - după stingerea convulsiilor de care vorbeam - va asigura o perioadă de pace, stabilitate şi prosperitate.
Istoria se repetă, ideea e numai să supravieţuieşti acestor schimbări...
Dar se pune în mod logic întrebarea: "Ce orânduire va urma?"
Ştim că în politica economică, ca şi în istorie, orânduirile sunt caracterizate pe sistemul de proprietate, în special de sistemul de proprietate a mijloacelor de producţie.
Acea viitoare orânduire deja se prefigurează, deja se poate citi de către un ochi experimentat, atât în realitatea concretă cotidiană cât şi - o să râdeţi - dar chiar şi în filmele hollywoodiene.
Mă refer la filmele S.F., filme care încearcă să prevadă un stil de viaţă viitor, dar care sunt făcute pe baza unor scenarii în care, în mod subconştient, mintea umană arată şi descrie amănunte ilizibile fără antrenament ale viitoarei orânduiri.
Da, este vorba de comunism. Comunismul, într-o formă modificată şi cosmetizată, va fi următoarea orânduire socială.
Ceauşescu a trebuit să fie ucis pentru că ajunsese la un pas extrem de mic de a dovedi că socialismul este viabil şi asigură profit şi bunăstare. Nu mă refer la devierile impuse de războiul rece. Degeaba urlă adepţii capitalismului occidental de îngrădirile comunismului, habar nu au despre îngrădirile la care erau supuşi occidentalii, despre vânătorile de comunişti mai mult sau mai puţin imaginari...
Dosare de cadre la noi? Să vedeţi la ei oameni de valoare distruşi literalmente de bănuiala idioată şi nefondată de a fi simpatizanţi ai comunismului...
Securitatea de la noi era mic copil faţă de NSA american, acea agenţie de teama căreia până şi CIA dârdâie de frică inclusiv azi.
Vrei să sperii un american? Să-l îngrozeşti? Să-i umpli izmenele de materie căcănie?
Aruncă-i într-o doară că se interesează NSA de el. Se sinucide.
L-au omorât pe Ceauşescu. Au câştigat războiul rece. Nu-i bai... însă nimeni nu vrea să spună clar şi răspicat că astăzi omenirea ia cadenţa de la chinezi.
Întreaga planetă este astăzi la bunăvoinţa Chinei comuniste.
Întreaga economie capitalistă, occidentală, este prăbuşită şi supravieţuieşte din resturile economiei comuniste chineze.
Peste 96% din producţia industrială a lumii este produsă în China.
Până şi pordusele alimentare chineze au invadat piaţa mondială.
Aveţi ochi să vedeţi? Aveţi urechi să auziţi?
Ţineţi minte vorbele mele.
O ieşire a României din situaţia de colonie sub ocupaţie în care este azi ar fi ruperea imediată de UE, ieşirea de sub dictatura feroce a Berlinului şi Parisului, şi apropierea de China. Aceasta din urmă are puterea economică, financiară şi militară pentru a ne asigura protecţia, refacerea econimiei, clădirea infrastructurii moderne a industriei. Stabilitatea financiară, economică şi politică.
Părerea mea...
Sursa- http://www.facebook.com/costi.alexandru.5
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu