Ieșirea de sub vremi

 

De sub tutela timpului, omul iese doar când trece pragul veșniciei. De sub vremi, omul poate ieși doar depășindu-și condiția de simplu actor pe scena vieții.

Societatea românească se află la răscruce. Molima sărăciei pare de nestăvilit. România, Grădina Maicii Domnului, și-a pierdut  "grădinarul".
Țarina noastră e năpădită de "buruieni" ce ne sufocă viitorul. Noi, cei care ne ducem veacul în această parte a lumii, creștinați de Sfântul Andrei,  pe lângă credința în Dumnezeu, avem șansa salvării  doar "prin noi înșine". Curajul de a ne dori un viitor  pentru urmașii noștri trebuie să ne trezească la realitate! Nu putem accepta la infinit  să fim simpli pioni pe tabla de șah a României. Până când vom tolera să fim batjocoriți în propria țară?!
În ultimul timp s-a instalat confortabil pe plaiurile mioritice o ciumă  care ucide deopotrivă oameni și vise: Nepăsarea! Având o putere mefistofelică nemărginită, a atentat, dincolo de orice închipuire, la "sufletul" Neamului.
 Știu că toate au un timp al lor, însă orice așteptare zadarnică ne condamnă să fim în continuare sacrificați. S-a ajuns atât de departe încât mulți dintre semenii noștri și-au pierdut speranța, îngroșând rândul celor disperați.
Ar fi incorect  să nu recunoaștem  că suntem pe un drum greșit. Acest  lucru este  ilustrat de politicile inumane promovate: majorări de taxe și impozite, introducerea de noi biruri, liberalizarea pieței energiei etc.
De pildă, liberalizarea pieței energetice  va determina până în 2018 o triplare a costurilor pentru giga-calorie, pentru alinierea la valoarea celor din Occident, fără a se lua în calcul nivelul  veniturilor noastre, faptul că nu vom putea supraviețui în asemenea condiții. Este doar unul dintre exemple care prefigurează viitorul sumbru al României.
Sărăcia se  intensifică zi de zi. Sunt tot mai puțini cei neatinși de flagelul ei. Generațiile de sacrificiu se succed în mod natural, dovedind că obișnuința de a fi mereu strâmtorat de neajunsuri materiale  a devenit o a doua natură. 
Nu  este corect să închidem ochii, indiferent în care tabără politică ne-am afla, la lipsa de soluții ale actualei puteri. Pe lângă criza economică din care noi nu am ieșit, cu toată coabitarea dintre președinte și premier, avem parte de o criză morală fără precedent. Lupta pentru controlul politic pe   justiție a fost evident în ultimile săptămâni, antrenând dispute și în interiorul Uniunii Social Liberale.
După ce și-au împărțit ciolanul puterii, mi-am închipuit că aleșii neamului se vor gândi, în sfârșit, și la popor. Cazul învățătoarei greviste, Cristiana Anghel, ajunsă senatoare, ca recompensă pentru propaganda anti-pedelistă, mediatizat extrem de mult în ultimile zile, îmi năruie definitiv speranța de îndreptare. Aflați  în spatele votului popular majoritar, aleșii neamului  își permit să uite de popor, de cei care le-au fost alături în protestele din iarna anului trecut, de promisiunile din campanie electorală. 

În țară, politicile de austeritate, dublate de o  iresponsabilitate a factorilor politici, atentează la însăși demnitatea umană, iar din cauza amplorii sărăciei România își are viitorul amanetat.

Duduitul economiei de altădată  a devenit o utopie, motoarele economiei fiind amorțite, în ton cu soluțiile propuse de Executiv. Politicile  economice sunt greșite, nu se dorește combaterea evaziunii fiscale, cetățeanul este "sacrificat", nu sunt create locuri de muncă, aparatul administrativ nu este redimensionat corespunzător, unele resurse  financiare sunt direcționate greșit, reformarea țării este în impas, toate acestea contribuind la accentuarea  crizei morale din țara noastră și la escaladarea flagelului sărăciei.

Pasivitatea și  resemnarea românilor, au permis clasei politice să-și bată joc de țară. S-a ajuns atât de departe încât patriotismul e privit ca o boală rușinioasă, iar principiul meritocrației călcat în picioare!

Știu că ieșirea de sub vremi e rezultatul unui vis susținut de fapte și vegheat de conștiința. Aceasta izbânda poate fi obținută numai când legile firii nu sunt alterate de viziuni bolnăvicioase.
După cum am afirmat și cu diverse ocazii,  ne  lipsește o viziune, un proiect național de salvare și , implicit, o hartă a  viitorului.
Dacă ne dorim un viitor pentru copiii noștri, trebuie să identificăm un ideal  măreț pentru care să ne mobilizăm,  un sens care să ne unească pentru binele României. Lupta împotriva sărăciei ar trebui să fie numitorul nostru comun, liantul care să ne unească, idealul pentru care să luptăm!

Credința, dublată de fapte, este cea care garantează această victorie. Lupta cu vremurile nu e facilă, mai ales ca principalul tău dușman sunt propriile tale limite ce te țin în chingile neputinței. Numai Ea ne poate scoate la liman, ca sa ne putem bucura de Soarele dreptății și de Lumina adevarului. Numai Ea ne poate scoate din rătăcire ,arătându-ne Calea de urmat.

Sunt puțini cei care ies de sub vremi, însă cei care reușesc să-și împlinească acest vis sunt în slujba semenilor lor, iar această izbândă este în folosul lor și al umanității.

Nu poți ieși de sub vremi, cu vise de doi bani. Nu poți spera să schimbi lumea, până nu te schimbi pe tine însuți.

Luptați să ieșiți de sub vremi! Chiar dacă nu veți câștiga acest razboi,sunt convins că veți câștiga lupta cu voi înșivă!