Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.
Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul . Intelectul e dat omului ,dupa parerea mea ,nu ca sa cunoasca adevarul, ci ca sa primeasca adevarul.
Tot ce teoretic este just este practic necesarmente just. Nu si invers , ca oamenii au practicisinistrein istorie.
Am avut revelatia ca in afara de Dumnezeu nu exista adevar . Mai multe adevaruri , zic eu , raportate la Dumnezeu , este egal cu nici un adevar . Iar daca adevarul este unul singur , fiind transcendent in esenta, sediul lui nu e nici in stiinta , nici in filozofie , nici in arta . Si cand un filozof ,un om de stiinta sau un artist sunt religiosi atunci ei nu se mai disting de o baba murdara pe picioare care se roaga Maicii Domnului.
Acum mai la batranete , pot sa spun ca fara Dumnezeu si fara nemurire nu exista adevar.
Eu sunt iudeocentric in cultura Europei, ca daca scoti Biblia din Europa atunci Shakespeare devine un glumet tragic .Fara Biblie, europenii, chiar si laureatii premiului Nobel ,dormeau in craci. Stiinta si filozofia greaca sunt foarte folositoare, dar nu sunt mantuitoare . Prima carte mantuitoare si consolatoare pe continent-suverana-e Biblia .
Exista o carte a unui savant american care incearca sa motiveze stiintific Biblia. Asta e o prostie .Biblia are nevoie de stiinta cum am eu nevoie de Securitate...
Lutherv,cat e el de eretic si de zevzec, a spus doua lucruri extraordinare :ca ,creatia autonoma e o cocota si ca nu exista adevar in afara de Biblie . Mie mi-a trebuit o viata intreaga ca sa aflu asta .El nu era asa de batran cand a dibacit chestia asta ,ca era calugar augustin…Mie mi-a trebuit o viata ca sa ma conving ca in afara de Biblie nu e nici un adevar.
Shakespeare, pe langa Biblie , - eu demonstrez asta si la Sorbona -e scriitor din Gaesti. In afara slujbelor bisericii nu exista scara catre cer .
Templul este spatial sacru ,in asa fel incat si vecinatatile devin sacre in prezenta lui .
Stii unde poti capata definitia omului ?- intreb. In templu .In biserica .Acolo esti comparat cu Dumnezeu, fiindca exprimi chipul si asemanarea Lui .Daca Biserica ar disparea din istorie ,istoria n-ar mai avea oameni. Ar disparea si omul.
In biserica afli ca existi .
Ce pustiu ar fi spatiul daca n-ar fi punctat de biserici!
Cel mai potrivit sistem social-politic este liberalismul. Pentru ca asigura elita conducatoare,triumful personalitatii,triumful elitei conducatoare,nu-i asa,si nu deranjeaza cu nimic mersul dogmatic al lumii crestine.In climatul creat de liberali se poate respira spiritual si se poate progresa material,valorile miscandu-se nederanjate de nimeni.
Liberalismul te duce cum te duce trenul la destinatie.Liberalismul favorizeaza corpul social:te instaleaza in sistem si n-ai incotro…
E un fenomen istoric,dar puncteaza timpul si spatial istoric cu constantele lui deosebit de utile.Liberalismul ofera constantele in timp si in spatiu ale ordinii umane cu toate ca a aparut istoric.Asa cum crestinismul a aparut istoric;dar a punctat cu eternitatea timpul si spatial.
Singurul sistem suportabil ,fiindca e compatibil cu demnitatea si libertatea umana,este liberalismul englez.Liberalismul instituie concurenta ca o competitie de valori,si nu confiscarea umana.
El are un singur defect:prin competitia dura care se aplica in liberalism,nu poate fi evitata aparitia deseurilor sociale,adica a neajutoratilor.
Orice sistem social ramane pana la urma un joc deschis,neterminat.Nu s-a gasit formula de echilibru intre individ si societate care sa n-aiba nici un rest.
Poarta spre Dumnezeu este credinta,iar forma prin care se intra la Dumnezeu e rugaciunea.Rugaciunea este singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu.
Gandita crestin,rugaciunea ne arata ca umilinta inalta ,iar nu coboara pe om.
Un sfant poate fi analfabet ,dar e superior unui geniu ,fiindca ideea de sfintenie e legata de ideea de minune. Un sfant poate face o minune. Geniul face ispravi ,nu minuni .Lumea ,acum, e ancorata in cultul genealitatii ca slavire a progresului in afara. Atat .Or, cu cat suntem mai avansati, mecanic si material ,cu atat suntem mai departati de esenta reala a lumii,de sfintenie.
Singurii oameni care nu pot fi suspectati ca se infioara in fata mortii sunt sfintii.
In lumea valorilor prietenia este cateodata o primejdie:ea falsifica ierarhia valorilor.Nu prin sentimental amicitiei se defineste o valoare,ci prin rangul uman la care-ti ridici comunitatea din care faci parte.
Francmasoneria doreste puterea cu lozinci democrate. Nu sunt religiosi, au o singura religie :propria lor doctrina. Pe dusmani ii anuleaza social .Au o structura supranationala,deci sunt antinaturali .Toti cei care aspira la unitatea speciei om anuleaza principiul competitiei intre popoare ;anuleaza insusi principiul civilizatiei moderne, nascuta prin lupta.
Generatia se naste asa :apare un cap- sau poate mai multe deodata ,care sunt ancorate in acelasi ideal .Si daca idealul este stralucit reprezentat, devine forma modelatoare pentru cei care-l urmeaza .Trebuie acceptata idea de oameni-model .In vreme ce apostolii se topesc in absolut ,modelele se topesc in generatii .Cei care devin modele sunt creatori de epoca si de curente si astfel hotaratori pentru cetate.
Geniul e relief, noutate ,inventie ,creare de epoca si stil. Nu e neaparat un intelept, ci un suprainteligent .Geniile sunt originale, in masura in care originalitatea e posibila. In fond , maxima mea a fost aceasta :Dumnezeu este creator,iar omul imitator .Prin incercarea de a imita mereu Divinitatea , prin proximitatea fata de divin ,geniul e mai apropiat de cer: dar nu in masura in care e apropiat sfantul.
In fata lui Dumnezeu nu exista genii ,Dumnezeu lucrand nu cu genii ,ci cu oameni .
Social democratia e laptele batut al comunismului.
Stiti ce vor social-democratii? Sa faca si bine, daca se poate ,dar sa nu faca ce trebuie .
Social-democratia este anticamera comunismului .Numai ca ,daca prin social-democratie s-a intrat in communism ,nu se poate iesi din communism tot pe–acolo. E ca o usa care se pote deschide numai dintr-o parte .Social–democratii n-au forta activa de lupta .
Tacerea e de aur , insa “Vocea poporului,vocea lui Dumnezeu” trebuie sa fie la loc de cinste ,auzita si ascultata .
SfantulIoan afost cel care a oferit cuvantului o aura de vesnicie :
“Lainceput era Cuvantul si Cuvantul era cuDumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu.
El erala inceput cuDumnezeu.
Toate au fost facute prin El si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El.
In El eraviata si viataeralumina oamenilor.
Luminalumineaza inintuneric si intunericul n-a biruit-o.”
PutereaCuvantului ,ce rezida din citatul de mai sus , ne oferacertitudinea ca alegand Lumina,cuvantul se incarca cu energii de nestavilit,cu o hrana spirituala ce ne imbie sa pretuim tot ce deriva din Samanta binelui.
Cel care era Cuvantul,ne-a dariuttot ce era necesar ,ca sanu ne ratacim pe drumul vietii :Cuget si Simtire .
Din launtrul Simtirii curate, izvorasc rauri de credinta , ce limpezesc cugetul si linistesc inima,umplandu-l cu Logos pe cel care nu pacatuieste cu gandul,cu vorba si cu fapta.
Din pacate,sunt putini fericiti pe lumea aceasta !Lucrul acesta tine de principiile calauzitoare ce ne indeparteaza de Calea cea dreapta.Nu ne putem abtine de la infaptui raul sub toate aspectele sale ,asezat pe false valori,indepartate, iremediabil ,de universul demnitatii crestine.
Inca de cand am zarit prima raza de soare,intram in contact cu invatatura,instinctual,cercetand lumea inconjuratoare,imprumutand ,dupa posibilitati, o zestre care nu este trecuta prin ciur si darmon ,un amestec de binesirau pe care poate ca-l deslusim mult prea tarziu.
In mod natural, aproape fiecare dintre noi am avut parte de o poveste in care gandurile s-au materializat in priviri,in gesturi,in vorbe…Din tacere, ne-a rasarit un gand,apoi sunetele s-auadunat ,una cate una ,in altarul cuvantului,chemand la hora vorbirii ,despre o fiinta ,un lucru, despre o idée ;ca si cand universul sacru al slovei era menit sa acopere cu mantia lui o parere,o opinie,un punct de vedere.
Uniiauincercatsa sparga tacerea,insa gandurile si trairile lorinterioare le- au atarna de gat o piatra de moara… Altii,in mod spontan,s-au eliberat de ganduri,trezindu-se, parca, din mutenia de lebada, ca si cands-ar fi ridicat din bratele lui Morfeu.Cei mai multi s-au deprins,zi de zi ,cu alfabetul vietii,insusind arta comunicarii non-verbale ,in paralel, cu cea a incunostintariigraite.
Gandul , exprimat prin vorba ,intr-o cuvantare sau discurs, imbracand straiele promisiunii ori angajamentului, ne obliga sa avem exigente fata de noi insine,sa devenim maestri in ale cuvantarii ;chiar daca trairile noastre interioarenu sunt in zilele lor cele mai bune.
Limba, un organism viu, ofera cuvantului o scanteie divina .Sub lumina ei,cuvantul prinde viata ,traieste,moare si reinvie.Sentimentele care-l anima,la randu-le , daruiesc limbiinuante si profunzimi,farmecsi inefabil.
Cuvantul se naste si vietuieste,asemenea oricarei fiinte;apoi se prinde intr-o salba de slove ,presarand praf de stele peste versuri;adunand in miezul sau o tarie ce-i daputeri magice.El ,starnind,rasul ori plansul,dezmierdand sau lovind,adunand speranta in sufletul celui ce s-alasa vrajit de el;sau risipind iluzia ca timpul,prin curgerea sa ,fara incetare,vindeca orice rana.
Neputinta de a spune ceva,ucidecuvantul,desprinzandu-l in taceri care canta prohodul lumii ce se aciuase in matca lui.
Cuvintele nespuse ard ,iar jarul lor devine cenusa.Perdeaua de fum care se ridica il acopera in uitare,daca nu are parte de o intalnire fericita cu pasarea Phonix care sa-I dezvaluie secretul renasterii din propria cenusa .Norocul sau poate fiun rendez-vous cu o muza nobila,invatata sa iubeasca si sa ierte,care-l poate ,iarasi, incorona cu viata.
Cu toate ca fericirea este dependenta de placere,iar binele este indisolubillegat de util ,Cuvantul ,desi, o forma imperfecta a gandului,il poate purta pe cel care crede in Atotputernicia sa,in Forta Lui de a incorona lumea,cladind-o ,aparent,din Nimic ,invatand de la tot ce pieresa traiasca in veci ; iar glasul Lui poate mijloci intalnirea cu fericirea .
E greu sa te urcipe piedestalul lui Cicero .Oratoria nu este la indemana oricui,insa ,fiindca traim in era comunicarii,avem obligatia sa ne facem intelesi.
O idee nu poate fi decat sugerata,in cel mai fericit caz explicata,doar prin intermediul unor cuvinte.Acest lucru tine de doi factori:capacitatea limbajului de a se mula pe subiect si dexteritatea noastra de a folosi limbajul in scopul comunicarii.
In final,doresc sa subliniez ca este de neconceput cat de mult rau poate face un singur cuvant!doar din incapatanare si fanatism pentru propriile idei oamenii ajung sa se distruga intre ei…Insa tot un singur cuvant,Iubire,poate lumina calea spre Bine!
Intr-o Romanie bolnava de prea multa saracie si nesimtire,vizita ministrului Sanatatii se inscrie in agenda constatarii starii de fapt al Sistemului sanitar din Satu Mare. Tanarul politician ,cunoscut, initial,prin remarcile acide la adresa celui ce a "ciuruit " o jumatate de Romanie;iar, apoi ca initiator a taxei pe produsele ce pun in pericol sanatatea romanilor,se pare ca nu da dovada de pragmatism,"neintelegand" ca aceasta taxa,finalmente,impovareaza tot romanul de rand si ,prin acest efect indirect, mai subrezeste din sanatatea conationalilor nostri ;Cei mai multi dintre romani nu -si permit sa cumpere produse de calitate superioara. Cu toate ca intentiile d-lui Cseke Attila pot fi onorabile,cred ca banii colectati prin acest sistem ,nu vor ajunge unde le este locul;ci in alt "buzunar" al Ministerului de Finante,de unde domnul Vladescu,care prin cooptarea lui Bittman in echipa consilierilor,mai vrea sa infaptuiasca o minune ,oferind Bugetului adoptat ,cu surle si trambite,sa contina si ceva maruntis...
Ca să fii rege peste animale nu-i cine știe cât. Trebuie doar să fi mai puternic decât ele, și-atât.
Ca să fii rege peste pasări… este puțin mai greu, dar frumos. Trebuie să zbori mereu mai înalt decât ele și niciodată mai jos.
Ca să fii rege peste flori trebuie să suporți la hotare mărăcinii și spinii; și, mai ales, trebuie să-nmiresmezi către lume mai mult decât crinii.
Ca să fii rege peste înstelare trebuie să te-așezi printre luceferi, călător spre Orion, și, reprivindu-te de jos, să fii mai luminos decât oricare. Și fără tron.
Ca să fii rege peste ape și vânt trebuie să-nveți osanale ca îngerii și să le aduci pe pământ: alinare pentru lacrima corbilor din Valea Plângerii.
Ca să fii rege peste oameni este, mai decât toate, altceva. Trebuie să trăiești și să mori pentru ei, învățându-i ce înseamnă a iubi, a ierta…
Dar cel mai minunat este să poți fi rege peste tine însuti, atunci când alegi binele fie din bucuria altuia, fie din plânsul tău…
Și să încheiem înțelept și frumos și, mai ales, cum se cuvine: încoronarea ta o face Christos când mergi pe drumul dinspre Rău spre Bine. În clipa aceea, veșnicia te cumpănește Dacă vrei sa fii Rege alege Binele. Hei, grăbeste !
Se implinesc 160 de ani ,de cand a rasarit pe plaiurile mioritice ale Botosanilor, in Ipotesti ,Luceafarul poeziei romanesti. Inca din copilarie ,am fost fascinat de poezia eminesciana . Ceva mai tarziu ,am intrat in contact si cu proza sa . Nu mi-au displacut nici articolele gazetarului de la “Timpul”. Finalmente , pot conchide ca toata opera lui Eminescu mi s-a parut geniala. Desi au trecut multi ani de la primul contact cu opera eminesciana ,studiindu-i profilul psihologic si analizand multe din creatiile sale ,am ajuns la concluzia ca Eminescu a simtit,iar mai apoi a inteles ,ca nimeni altul ,ca puterea sentimentelor elibereaza cuvantul din robia tacerii ,oferindu-i o aura de legenda ,un chip de poveste atat de graitoare , de vie , si atat de bogata ,de neegalat prin prisma talcului ce reiese din aceasta ; innobiland sfanta simplitate a cuvantului , cu maretia absolutului . Toata existenta sa a ars ca o torta , raspandind in intunericul vremurilor , prin forta cuvantului , Lumina. Nici bezna comunismului ,nu a putut sa-l tina in umbra . Prin opera sa , desi ,uneori, cenzurata, a ramas de actualitate ,indiferent de stapanire ; fiind unic in peisajul liricii romanesti . Azi ,in plina criza morala ,sub stindardul unei libertati prost intelese ,epigoni contemporani , erijandu-se in critici literari de clasa , isi arata coltii , probabil ,suparati ca Luceafarul poeziei romanesti nu poate fi stins ; niciunul din urmasii acestuia ,nereusind sa-l depaseasca . Mi-e mila de contestatarii lui Eminescu , fiindca nu inteleg un lucru elementar, dovedit si stiintific ,ca:sistemul limbic al creierului , care guverneaza sentimentele , este mult mai puternic decat cortexul ,care controleaza intelectul . In consecinta , puterea dragostei , strecurata in cuvant ,induce inefabilul si muzica astrala, demonstrand ca este mult mai tare decat cariile timpului ,refuzand sa se inchine in fata mortii,chiar si dupa apusul vietii creatorului . Daca Dumnezeu este Cuvantul prin care toate s-au facut , Eminescu este cel care a respectat acest Cuvant , ca nimeni altul , chair si cu pretul nefericirii sale ;iar drept rasplata , pentru aceasta atitudine semeata , i s-au oferit aripi de muze in neintreruptul zbor spre Nemarginire .
Ieri,am asistat la “nasterea “Bugetului. Dupa controale ecografice care aratau o dezvoltare normala a” fatului”,in consonanta cu previziunile sumbre ale specialistilor in finante ,pe 14 ianuarie,sosi ziua sorocului. Desi preocupati sa-i asigure o sanatate cat mai buna,prin aplicarea catorva mii de “tratamente” de intremare,”nasii “Bugetului au avut surpriza sa vada ca toata munca lor a fost dusa pe apa sambetei;moasa Boc,asistata de privirea bizara,tulburatoare, a medicului specialist ,aducand la lumina un fat hidos,abia rasufland,care se metamorfoza dintr-o data, ca si calul din poveste ce se hranise cu jaratec,cand vazu panerul cu portocale de pe noptiera,devenind recunoscator celui ce la ajutat sa se vitaminizeze si sa ajunga un Fat-Frumos ,sanatos -pentru unii,dar un pigmeu muribund pentru cei cu buzunarele ciuruite si inimile frante. Nu stiu ce se va intampla cand va aniversa un an;Probabil,un tort portocaliu,ornat cu videni,berceni ,udreni,opreni,va lua ochii lui Zeus,multumit ca le-a intors serviciul prietenilor sai,insa,mai ales pentru faptul ca le-a aratat semenilor ca e un titan care pentru unii e muma ,iar pentru altii ciuma. Sper ca la prima lui aniversare ,tortul portocaliu sa se prefaca intr-o coliva ,in amintirea celui ce l-a mosit si patronat!
Mihai Eminescu a vazut lumina zilei pe 15 ianuarie1850,in localitatea Ipoteşti,jud.Botosani.A fost supranumit „luceafărul poeziei româneşti”.A fost un poet, prozator şi jurnalistromân, socotit de cititorii români şi de critica literară drept cel mai important scriitor romantic din literatura română . Eminescu a fost activ în societatea literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în 3 februarie1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. A fost ales post-mortem (28 octombrie1948) membru al Academiei Române. Despre moartea poetului, G. Călinescu a scris: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale.” Viaţa lui Eminescu a fost o continuă oscilare între atitudini introvertite şi extrovertite. Ion Luca Caragiale ,dupa moartea poetului,in atricolele „ În Nirvana,” „Ironie „şi „Două note” ii face cea mai realista analiza psihologica: „Aşa l-am cunoscut atuncea, aşa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel şi trist; comunicativ şi ursuz; blând şi aspru; mulţumindu-se cu nimica şi nemulţumit totdeauna de toate; aci de o abstinenţă de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieţii; fugind de oameni şi căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic şi iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!”
În portretul pe care l-a făcut în studiul Eminescu şi poeziile sale, Titu Maiorescu accentuează trăsăturile introvertite ale lui Eminescu, care de altfel erau dominante. Maiorescu a promovat imaginea unui visător rupt de realitate, care nu suferea din cauza condiţiilor materiale în care trăia, indiferent la ironiile şi laudele semenilor, caracteristica lui principală fiind „seninătatea abstractă”. „Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o aşa covârşitoare inteligenţă, ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-şi întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în perioadele bolnave declarate), încât lumea în care trăia el după firea lui şi fără nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce şi le însuşise şi le avea pururea la îndemână. În aceeaşi proporţie tot ce era caz individual, întâmplare externă, convenţie socială, avere sau neavere, rang sau nivelare obştească şi chiar soarta externă a persoanei sale ca persoană îi era indiferentă.” În realitate, aşa cum se poate constata din poeziile sau scrisorile sale, şi aşa cum îşi aminteşte Caragiale, Eminescu era de multe ori sub influenţa unor impulsuri inconştiente nestăpânite. Viaţa lui Eminescu a fost o suprapunere de cicluri de diferite lungimi formate din avânturi alimentate de visuri şi crize datorate impactului cu realitatea. Ciclurile puteau dura de la câteva ore sau zile, până la săptămâni sau luni, în funcţie de importanţa întâmplărilor, sau puteau fi chiar de mai lungă durată când erau legate de evenimentele care i-au marcat viaţa în mod semnificativ, ca legătura cu Veronica, activitatea politică din timpul studenţiei, participarea la întâlnirile Junimii sau ziaristica de la Timpul. Dăm ca exemplu caracteristic acestor crize felul în care descrie el însuşi accesele sale de gelozie. „Tu trebuie să ştii, Veronică, că pe cât te iubesc, tot aşa – uneori – te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are preţul ce i-l dau eu şi nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv şi fără împărtăşire. Te urăsc uneori pentru că te ştiu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupunând că ai putea dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu aş fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui şi liniştit nu aş fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea .”
Armaghedon - sfarsitul lumii adus de un asteroid Întrebările privind originea şi soarta Universului m-au fascinat inca din copilarie.Raspunsurile le caut inca de atunci ,si pe masura ce timpul trece ,in loc de raspunsuri ,gasesc noi intrebari;lasandu-ma prada ,asemenea lui Malraux,nedumeririi:”Secolul XXI va fi religios,ori nu va fi”. Teoria generală a relativităţii a lui Einstein prezicea că spaţiul-timpul a început la singularitatea Big Bang, iar sfârşitul va fi odată cu ajungerea la singularitatea Big Crunch (Marea Implozie) în cazul unui nou colaps al Universului sau la o singularitate în interiorul unei găuri negre. Faptul că datele sfârşitului lumii sunt ascunse de Dumnezeu ne poate face totuşi să ne întoarcem privirea şi interesul către probleme şi înţelesuri fundamentale. Părintele Steinhart consideră că „Taina Judecăţii de Apoi este bine păstrată, iar copilăroasele încercări de a o dezvălui sunt ca o sfidare a spusei Domnului".Ce spun Părinţii Bisericii despre sfârşitul lumii? Părintele Stăniloae face o scurtă istorie a principalelor idei ale Sfinţilor Părinţi, ce privesc sfârşitul, după ce, în prealabil, enumeră semnele sfârşitului expuse de Sfânta Scriptură.Unele semne sunt prea generale: predicarea Evangheliei la toate popoarele , înmulţirea fărădelegii şi răcirea dragostei dintre oameni , căderea multora de la credinţă, amăgiţi de prooroci mincinoşi , înmulţirea războaielor şi a veştilor de războaie , mari catastrofe în natură .Sfinţii afirmă că istoria nu va ajunge la sfârşit prin ea însăşi, ci prin voia lui Dumnezeu. Acesta este, poate, un prim răspuns adus de teologi problemelor puse de oamenii de ştiinţă contemporani. Unii părinţi bisericeşti văd sfârşitul lumii venind la porunca lui Dumnezeu, atunci când aceasta şi-a împlinit rostul conform planului divin. Dimensiunea spirituala a sfarsitului lumii a fost descoperita si de civilizatia mayasa.
Mayasii au descoperit in urma cu 3.000 de ani oscilatia axei terestre care, cu cicluri de 26.000 de ani, schimba continuu pozitia aparenta a astrelor. In prezent, ne apropiem de finalul unui asemenea mare ciclu in decembrie 2012,vom asista intr-adevar la o aliniere extraordinara a astrelor. In plus, tot atunci, activitatea petelor solare va atinge un apogeu, iar schimbarea polilor magnetici ai pamantului urmeaza sa se produca in jurul aceleiasi perioade semnalate de mayasi ca fiind sfarsitul lumii. Pentru civilizatia Maya, anul 2012 va marca trecerea la o epoca mai spirituala, intr-un domeniu al unui nou element pe care l-am putea traduce prin "eter'". Pentru Maya, evenimentul ar marca sfarsitul unui flux de energie vitala pentru fiintele umane. Desi stiinta nu poate sa ne spuna prea multe despre misteriosul flux de energie invocat de mayasi, cautarea pe cer a destinului nostru nu este ceva irationalFaptul ca aceasta calatorie poate fi presarata cu accidente ne-o dovedesc cele cinci mari disparitii in masa. Ultima a fost provocata in urma cu 65 de milioane de ani de coliziunea cu un asteroid.
Asteroizii sunt compusi din material ramasa dupa formarea sistemului solar.In contact cu atmosfera terestra,in majoritatea cazurilor ,aceste “firimituri”cosmice ard;insa asteroizii cu masa mai mare ar putea duce chiar la disparitia vietii ,in urma unei coliziuni cu Pamantul. Despre impactul coliziunilor unor asteroizi cu Terra,se cunosc multe date. In urma cu 4,5 miliarde de ani , dupa ce un corp ceresc, un asteroid ,cu o latime de 6.400 km ,s-a ciocnit cu planeta noastra ,a dus la formarea Lunii Cu mai bine de 65 de milioane de ani in urma,un asteroid a provocat disparitia dinozaurilor. In prezent,cea mai mare amenintare vine din partea corpului ceresc Apophis,care ar putea intra in coliziune cu Pamantul pe 13 aprilie 2036. Pana acum, oamenii de stiinta au reperat 1.193 de asteroizi care au pe traiectorie orbita Terrei. Aproape jumatate dintre ei sunt considerati periculosi. Pe 27 septembrie 2003, un corp ceresc cu diametrul de 1.000 de metri a trecut la 82.000 de kilometri de Pamant. In mod straniu, nici un telescop de pe Terra sau de pe orbita ei si nici un satelit de observatie nu au redat corect traiectoria si proximitatea meteoritului decat la doua zile dupa eveniment. Multi specialisti considera ca exista riscul sa-l vedem cazand peste noi. Si nici macar nu am fi avut timpul necesar pentru a evita dezastrul... . Unii asteroizi au orbite suficient de eliptice pentru a putea ajunge in preajma planetelor mari: Jupiter, Marte sau Pamant. Un corp ceresc capabil sa produca o catastrofa mondiala ar trebui sa aiba diametrul de peste 500 de metri, iar impactul cu acesta ar produce efecte identice cu ale iernii nucleare: din cauza deflagratiei, atmosfera s-ar umple cu nori densi de praf; in cateva luni, temperatura globala ar scadea cu 30-40 de grade Celsius; vegetatia si majoritatea animalelor ar pieri; omenirea insa n-ar disparea, desi, dupa 10 ani de la dezastru, populatia Terrei s-ar reduce la cateva sute de mii de indivizi. Cu tehnologiile actuale, specialistii estimeaza ca ar fi nevoie de o "fereastra" de 4-5 ani intre momentul depistarii asteroidului apocaliptic si cel al impactului, pentru a avea timp suficient sa pregatim operatiunile de salvare: devierea de la traiectorie sau detonarea bolidului. Majoritatea asteroizilor din sistemul nostru solar s-au format dintr-o planeta-mama care a existat candva intre Marte si Jupiter. Restul, si mai vechi, dar mai putini la numar, reprezinta ramasitele procesului de formare a planetelor, de la inceputul sistemului solar. In 1898, in Nevada, SUA, a fost descoperit 430 Eros, un sit ale carui cratere masoara intre 12 si 28 de kilometri diametru. Programul NASA de cercetare Apollo din anii '60 a demonstrat, pentru prima oara, ca nasterea lui 430 Eros se datoreaza coliziunii dintre un asteroid si Terra. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca 430 Eros a aparut in urma unui bombardament de lunga durata al asteroizilor si cometelor asupra Pamantului si a Lunii, petrecut in urma cu 4,5 miliarde de ani. La inceputul anilor '90, Fortele Aeriene ale SUA, compania Southwest Research si Institutul Tehnologic din Massachusetts au dezvoltat un sofisticat program de identificare, observare si cartografiere a asteroizilor care au pe traiectorie orbita Pamantului. Programul a lansat si telescopul dedicat Linear, care a sporit considerabil baza de date referitoare la asteroizii periculosi.Totusi, nici in ziua de azi nu se poate face o inventariere completa a agresorilor cosmici, intrucat telescoapele sunt capabile sa detecteze doar corpurile luminate din spatiu. Pana acum, numarul asteroizilor periculosi, care masoara intre 500 si 1.000 de metri diametru, este estimat la aproximativ 547. In spatiu, asteroizii nu circula de capul lor, ci in gasca, facand parte dintr-o familie. De obicei, familiile se nasc din ciocnirea unui asteroid gigantic cu o planeta sau cu alte corpuri ceresti. Au aparut sute de mii de asteroizi care au provocat adevarate "dusuri" asteroidale pe toate planetele din sistemul solar. Masuri contra asteroizilor 1.Racheta antiasteroid. SUA au inceput studiile pentru construirea primei rachete antiasteroid. Deocamdata, nu au fost date publicitatii prea multe amanunte, dar se pare ca acest tip de racheta va fi o versiune imbunatatita a Deep Impact.
2.Miniproiectilele distructive. Sunt bile mici din tungsten, care trebuie lansate la mica distanta de asteroid. Pentru a nu se imprastia, sunt legate intre ele cu minifibre din otel. Asteroidul intra in reteaua astfel realizata cu o viteza de 100.000 km/h. In momentul impactului, prima bila patrunde in el la mare adancime, iar a doua largeste bresa facuta de prima. Urmeaza apoi cateva sute de mii de proiectile care il pulverizeaza. Aceasta metoda este eficienta in cazul asteroizilor mici.
3.Exterminarea exploziva. Daca o incarcatura nucleara ar exploda pe suprafata unui asteroid, s-ar crea un crater imens care ar diminua masa asteroidului, iar unda de soc ar devia traiectoria initiala a bolidului cosmic. Totusi, ar exista riscul ca fragmentele rezultate in urma exploziei si contaminate radioactiv sa loveasca Pamantul. O bila neagra pentru aceasta metoda.
4.Puterea gandurilor. Devierea traiectoriei unui asteroid s-ar putea realiza, spun unii, si prin forta gandurilor. Daca mai multe zeci de milioane de oameni s-ar concentra simultan in aceasta directie, forta telekinetica rezultata ar trebui sa modifice traseul asteroidului. Metoda este respinsa de oamenii de stiinta.
5.Oglinda distrugaoare de asteroizi. Cu ajutorul unei oglinzi uriase, razele Soarelui ar putea fi concentrate intr-un singur punct de pe suprafata asteroidului, moment in care temperatura acestuia ar ajunge la 1.000 de grade Celsius. La un moment dat, solul ar incepe sa se topeasca si din adancul asteroidului ar tasni un jet de vapori fierbinti, care ar avea forta necesara pentru a devia asteroidul. Dupa enumerarea atator masuri paradoxale contra asteroizilor, am ajuns la concluzia ca numai Credinta va putea salva Planeta .Sfârşitul va veni după ce lumea de sus se va împlini şi aceasta se va întâmpla, după Sfântul Maxim, atunci când toate mădularele se vor strânge în jurul Capului - Hristos, ca să fie Trupul Lui complet. Deci,sfârşitul lumii are o dimensiune spirituală, anume acest eveniment va avea loc în momentul împlinirii pe verticală a lumii, înţeleasă ca o completare, ca o devenire a Trupului lui Hristos, ca o spiritualitate unitară şi armonioasă . Nu va pierdeti Credinta !
Nu am ales sa intru in lumea aceasta . Altii au hotarat in locul meu. Cand am avut posibilitatea sa fac o alegere , eram in “ceata”. Caile erau atat de incurcate ,inca nu stiam ce sa fac.Raul din “cutia Pandorei” a amestecat itele vietii , incat nimic nu era clar .A trebuit sa vina” tavalugul” nenorocirilor , ca sa inteleg cine sunt si pe ce drum se impunea sa merg. Treptat , am aflat importanta “amanuntelor” vietii : Lucrurile “mari”se sprijina ,in mod ingenuu, pe fundatia “ maruntisurilor” vietii . "Calea luminata de Adevar si Logos nu e umbrita de nimic"-a devenit o axioma a vietii mele. Important a fost sa inteleg care imi este “rostul “pe pamant . Cred ca Intelepciunea leaga Cerul de pamant , timpul de Vesnicie si gaseste in fiecare anotimp al vietii samanta de Lumina .Fara Ea , pasii spre implinire se ratacesc pe carari laturalnice ,departe de fagasul Binelui. Pana la descatusarea din robia ratacirii, calea mi s-a parut intortocheata,un adevarat labirint fara sfarsit… Cand mi-am gasit "rostul" pe pamant ,nu-mi mai era teama de nimic, stiind ca pana si infricosatoarea moarte este biruita de Puterea dragostei , iar cele lumesti sunt arse pe rugul desertaciunii. " Cautati Binele si faptuiti-L si veti afla Adevarul !"- a fost indemnul care mi-a marcat existenta. Daca doriti sa sorbiti din pocalul Fericirii ,cautati Binele in lucrurile simple si sigur va veti bucura de prezenta Lui ! Cercetati locurile vitrege ,avand convingerea ca-L veti gasi si acolo, si efortul vostru va fi rasplatit:suferinta deschizand porti spre cunoastere ,departate de orice parelnicii .Asa veti intelege ca nu e nimic nou sub soare ,iar viata pe care o aveti se datoreaza doar alegerii facute . Ceea ce se intampla astazi in viata noastra e cauzat de lipsa masurii si a cumpatarii . Am vrut sa invingem Natura ,asezata pe calapodul simplitatii, iar Ea ne-a raspuns :inducandu-ne suferinta ,aratand ,asemenea unei boli,un dezechilibru fatal existentei. Trezirea la realitate este imperios necesara! Nu se cade sa nu reactionam ,cand am primit un semnal ,atat de clar ,din partea Naturii ! Nu se cuvine sa mai zabovim ,cand este tot mai limpede ca trebuie sa infaptuim Binele,curatindu-ne de raul ce ne incetoseaza ochii mintii ! Astazi ,mai mult ca oricand, trebuie sa ne intoarcem in timp si sa ne alegem modele ce au militat pentru iesirea de sub osanda Vremurilor!Avem nevoie de clarviziunea lor ,ca de aer !Avem nevoie de intelepciunea lor ,ca sa ne limpezim de apele tulburi in care ne scaldam de prea mult timp! Eu m-am intors in timp si am gasit Lumina vietii in cel ce fost si va ramane un om cu frica de Dumnezeu ,cu dragoste de oameni si cu iubire nemarginita pentru neam: George Pop de Basesti! Sper sa va gasiti fiecare un model uman care sa va lumineze calea vietii !
Vasile cel Mare a trait intre anii 330-379, in vremea Sfantului si marelui imparat Constantin si, pana in zilele imparatului Valens, cel cazut in ratacirea lui Arie. S-a nascut in Cezareea Capadochiei, din parinti dreptcredinciosi si instariti, Emilia si Vasilie, tatal sau fiind un luminat dascal in cetate. Iubitor de invatatura si inzestrat pentru carte, Sfantul Vasilie si-a imbogatit mintea cercetand, rand pe rand, scolile din orasul sau Cezareea, apoi din Bizant, mergand pana si la Atena, cea mai inalta scoala din timpul sau, unde a intalnit pe Sfantul Grigorie de Nazians, cu care a legat o stransa si sfanta prietenie. A fost inaltat la scaunul de Arhiepiscop al Cezareei in anul 370, in vremuri grele pentru Biserica, cand ereticii lui Arie si Macedonie izbutisera sa aiba de partea lor pe insusi imparatul Valens. Sfantul Vasilie a dus o lupta apriga, cu scrisul si cuvantul, luminand crestinatatea si aparand dogma Sfintei Treimi. Si-a atras mania imparatului si a suferit multe prigoniri din partea lui, pentru apararea acestei dogme de capetenie a crestinatatii. Sfantul Vasilie a indreptat si unele lipsuri ale monahismului din timpul sau, chemandu-i pe moanahi sa se nevoiasca nu numai in folosul mantuirii persoanale, ci si in folosul aproapelui. Este cel dintai ierarh care a intemeiat, pe langa Biserica, azile si spitale, in ajutorul celor saraci si neputinciosi, indemnand pe cei insatariti sa foloseasca avutiile lor, ajutand pe cei nevoiasi si lipsiti. S-a mutat catre Domnul la varsta de 50 de ani, in ziua de 1 ianuarie, plans de credinciosi si de necredinciosi, care-l iubeau si-l cinsteau pentru bunatatea si intelepciunea lui. Cei zece ani ca arhiepiscop in Cezareea Capadochiei i-au fost deajuns, pentru ca el sa intre in istorie cu numele de Sfantul Vasile cel Mare.
