Undeva, sub soare, se afla o împărăție bogată, veche de când lumea, care,
deși era furată mereu, tot se mai găsea ceva de șutit.
De mai puțin de un an, la cârma regatului se afla IO, un rege atipic, nu
prea vorbăreț, ce vroia să schimbe Lumea.
Deși porni cu șansa a doua la preluarea regatului, Lumea, sătulă de
gargaragii, a ales să fie cârmuită de un
rege al lucrului bine-făcut. Se spera că se va înconjura de sfătuitori buni,
care să-l ajute să schimbe Lumea, însă, după câteva luni de zile, unul dintre
ei și-a arătat forța, reușind să adoarmă în plină întâlnire cu un omolog de-al
său.
Timpul trecea, iar Lumea părea să fie răbdătoare, până ce o molimă se abătu
asupra regatului. Atunci se trezi și hotări să-i schimbe pe cei vinovați de
extinderea molimei. Mânați de puteri nevăzute, împinși de răni sufletești sângerânde,
Lumea reuși să scape de câțiva dintre
vinovați.
În această situație, când Lumea
fierbea de nemulțumire, regele IO găsi
de cuviință să iasă din bârlogul
proaspăt renovat și să-și arată simpatia pentru Lume. Prin aceasta, își dorea
să pună osul la schimbarea treburilor prin regat, dar cineva sau ceva îl oprea
să o facă cu toată inima. Totuși, cu chin cu vai, se deplasă în Lume pentru a
afla sursa răului. După ce se consultase cu o parte de Lume, aleasă pe sprânceană,
ieși în Lume, să-i arate Ei că-i pasă. Pas cu pas, intrând în mijlocul Lumii,
auzi vocea ei și simți că i se înmoaie
picioarele și glasul. Era conștient că Lumea îi simțise slăbiciunea, iar
demersul lui era doar praf în ochii lumii.
Ajungând la Palat, regele IO
înțelesese că Lumea poate fi schimbată de el, numai dacă se schimbă, să fie asemenea Lumii!
Doamne, te rog Doamne, dă-i regelui IO
înțelepciunea Lumii, pentru a salva
regatul!
Ionel Mesaroș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu