Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.
Supravietuiesc intr-o taracu foarte multi oameni tristi si debusolati;intr-o Romanie cernita de saracie,dezbinata de felurite interese meschine.Supravietuiesc in acest hatis de faradelegi, numai datorita credintei si acumpatarii.
E imposibil sa traiesti intr-o Romanie bolnava! Aici,traim foarte bine,doar prin reprezentantii nostri.Aici,o duc bine doar speculantii Sistemului si acolitii Puterii.
Zi de zi ,aflam din mass- mediaca tara se aflape marginea prapastiei.
Multe din statele Europeiau depasit criza economica .Noi ,desi suntem in Uniunea Europeana,inca ne aflam in plina criza si probabil vom iesi din acest marasm numai cu ajutorul altora. Suntem cu un picior in groapasi incanu ne-am trezit la realitate.Probabil,conform obiceiului inradacinat in ultimii ani pe plaiurile mioritice,asteptam o mana intinsa.
Se pare ca am uitat ce inseamna demnitatea. Invatamintele din istorie nu ne-au servit la nimic.Daca nu am invatat din gresealele trecutului, ne meritam destinul.
Tabloul vietii romanilor e tot mai sumbru.Sunt tot mai multi taciturni.Desi au darul vorbei,nu-si gasesc vorbele,fiindca si-au pierdut pofta de viata.Fara voia lor,zambetul i-a parasit,iar sperantele sunt tot mai desarte.
Romanii mei,de vorbe goale s-au saturat;Le-au primit ,cu varf si indesat, in fiecare campanie electorala,sub forma de promisiuni.
Cei care ar trebui sa gestioneze treburile tarii sunt fie incompetenti ,fie ignoranti;oricum,indiferent din ce categoriafac parte,raul pe care il produc, prin actiuni sau inactiuni,lasa urme atat de adanci, incat ,aproape sigur, doua generatii vor suferi din cauza nesabuintei lor.
Tot ce se intampla astazi in Romania,ne indeparteaza de normalitate.Sfidarea bunului simt,infratirea cu minciuna,cu parvenismul;prieteniile legate cu non-valorile si dispretul pentru morala crestina,ne situeaza impotriva curentului firesc.
Sub masca modernizarii Romaniei ,se ascund proiecte legislative ce pun in pericol democratia.
Sub sigla reformarii institutiilor statului, sunt dosite adevarate monstruozitati ale caror efectecatastrofale ,deja isi arata coltii.
Nesiguranta devine o lege a firii. Sutele de mii de someri ingroasa randul celor napastuiti ,condamnati sa traiasca intr-o tara in care nepasarea devine o cutuma.
Sindromul ignorantei se manifesta si fata de pensionari. In loc de batraneti linistite, primesc un dar nemeritat,grija pentru ziua de maine.
Se adopta legiin care se incalca principiile de drept.Se introduc impozite aberante.Se majoreaza impozite si taxe.Se scutesc de accize produsele de lux.
A trai a devenit un lux.Bucurati-va,nu platiti acciza dupa acest “produs”!
A supravietui este ceea ce caracterizeaza pe cei mai multi semeni de-ai mei.
Se fac economii la buget din orice cand e vorba de omul de rand,dar aceasta masura nu se aplica clientilor politici,acolitilor Sistemului.
Haosul pare sa fie legea noastra de capatai.In el se incheaga ignoranta cu incompetenta ,intr-un mod de natural, incat paresa se fi impamantenit aici.
Rabdare-vechea si marea virtute a poporului roman,poate sa ajunga la capat.Ce se va intampla atunci ?
Eu,totusi ,sper ca invatand din greseli,“Romania nimanui “poate sa devina Romania noastra !
Sunt batran, batrane, timpul nu ma iarta Anii - nu stiu bine cand - s-au adunat: Mai iubind o fata, mai ratand o carte, Mai plesnind din biciul rasului curat;
Mai lovit de soarta, cateodata-n fata; Mult mai des, din spate - de prieteni buni; Mai uitat in somnul alb, de dimineata; Mai plangand in zborul unor vagi lastuni;
Mai sedus de glorii care n-au sa vina; Mai tratandu-mi clipa pentru-un ceas fictiv; Mai stingand lumina tamplelor, alpina; Mai cerand ninsorii tainicul motiv;
Mai purtand pe umeri muntii iluzorii; Mai glumind cu mine ca sa nu ma dor; Mai cazand din saua certa a rigorii; Mai cutremurat de un frig interior;
Mai mintind de dragul unui alt dor - sudic; Mai visand la umbra morilor de vant; Mai pandind amurgul simturilor, ludic; Mai crezand in rima plansa de cuvant...
Sunt batran, batrane, timpul imi imparte Anii pe din doua, lenes alternand: Mai ratand o fata, mai iubind o carte... Pana unde, totusi, pana unde? Cand?
1.Orice idee simpla va fi redata verbal in cel mai complicat mod posibil. 2.Exista o solutie la orice problema.Singura dificultate este sa o gasesti. 3.A fura idei de la cineva ,este plagiat.A le fura de la mai multi ,este cercetare. 4.Acei care vor sa invete ,vor invata.Acei care nu vor sa invete,vor conduce. 5.Toate marile descoperiri au fost facute din greseala. 6.Orice lucru ,care merita facut,trebuia facut ieri. 7.Fa trei preziceri corecte ,consecutiv, si vei fi considerat un expert. 8.Cand cineva, pe care il admiri si il respecti foarte mult ,pare sa gandeasca profund ,probabil se gandeste la masa de pranz. 9.Istoria nu se repeta ,istoricii da. 10.Cel mai bun mijloc de a scapa de o tentatie este de a obtine satisfacerea ei.
Intindere de gand Peste a tacerii chip, Tronul unui Cuvant Se amesteca-n toate : In curcubeul gandurilor manate de vant… In ochii limpezi care plang ori rad, In parfumul florilor de rai, In soapte rostuite din mierea iubirii, In dulceata tainica a mangaierilor divine Imbratisand nemarginirea Zidirii.
Cerul din’nalt se coboara spre noi Prin ochi de copil,prin ruga fierbinte, Aprinde a nemuririi gand, Inghitind “noroiul”de pe pamant si din minte.
Soarele -l incalzeste,picurand Licurici de lumina . Luna-l adoarme in brate de vant , Cu glasul de bronz il alina ; Stelele-l privegheaza,rand pe rand, Sa nu se spaime de-al nelegiuirii gand Ca-ntuneric se ascunde intr-un sfant O pala lumina…
Cu glasul liturgic din sfere ceresti , Adie un inger cu aripi albastre Inabusind cantul pasarei maiastre Cu trilul vesniciei spre a renaste Misterul : In noi este Cerul !
Usoara, maica, usoara, C-ai putea sa mergi calcand Pe semintele ce zboara Intre ceruri si pamant. In priviri c-un fel de teama, Fericita totusi esti Iarba stie cum te cheama, Steaua stie ce gandesti.
Iar buzele tale sunt, mamă, O rană tăcută mereu, Mereu presurată cu ţărna Mormîntului tatălui meu. O, buzele ce sărutară Al tatei mormînt Mai mult ca pre dînsul, Pre tata,-n Puţinii lui ani pre pămînt. Acuma cînd nu te poţi, mamă, De sarea din şale pleca, Cine ridică mormîntul Spre gura uscată a ta?!
Ah, tot mai liniştit mi-e verbul Şi dragostea şi-a mea viaţă. Ca floarea pomului pe apă Îmi curge somnul lin pe faţă. Arată-mi-se-n vis un cîntec, Îl cînt cum cîntă numai dorul: „Ia-mi lacrima, dar ochii lasă-mi, Ia apa, dar să-mi laşi izvorul“. „Eşti trist, te pregăteşti de iarnă?“ Iubita parcă mă întreabă, Iar eu, senin, răspundu-i parcă: „Mă pregătesc de flori şi iarbă“.
Toamnă tîrzie la noi la Lipcani, rece ca sfecla de zahăr. Mă trezesc dimineaţa cu toate lăicerele casei pe mine, ostenit de greul lor colorat. „Mă temeam să nu-ţi fie frig“, zice mama. Vin rudele să mă vadă, vorbesc în şoaptă afară ca la priveghi, să nu-mi tulbure somnul şi ţistuiesc pe cei mici să fie cuminţi. Mă aplec să le sărut mîna, ele şi-o smulg îndărăt: „Nu trebuie…“ ruşinîndu-se de pămîntul de sub unghii şi din crăpăturile palmelor. O, neamule, tu, adunat grămăjoară, ai putea să încapi într-o singură icoană.
Eu mor pe cruce pentru ea, Iar lumea hohoteste rea. Nici nu stiu, iata, in chinul meu, De-am mai trait! Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu Ca am murit! Din paine iau, sa pot zbura, Cat de pe flori albina ia. Dar tot eu sunt si judecat Ca, trandavind, m-am imbuibat. Nici nu stiu, iata, in chinul meu, De-am mai trait! Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu Ca am murit! Ajuns-am a umbla mereu In brate cu mormantul meu. Si nu stiu unde sa-l mai pun Sa am un somn mai lin, mai bun. Nici nu stiu, iata, in chinul meu, De-am mai trait! Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu Ca am murit!
Mi-ai fost aproape-ntotdeauna, De nimeni si nicicand umbrita. Norocul cerului e luna, Norocul meu esti tu, iubito. Te stiu de cand ca o zambila Cresteai sub cer de primavara. Erai frumoasa si copila Frumoasa-ai fost si domnisoara. De ce-as fi trist, De ce-ai fi trista?! Eu drag iti sunt, tu draga mie. Dea Domnul si copiii nostri Asa de fericiti sa fie! Eu vad tristetea cum colinda Prin dureroasa ta privire Si vad, iubito, in oglinda Cum zmulgi din par albite fire.
Iubita mea si-a mea comoara, Nu mai fi trista chiar de-i toamna. Frumoasa-ai fost si domnisoara, Frumoasa ai ramas si doamna. Te-albeste prima nea usoara, N-o tainui pe sub naframa. Frumoasa-ai fost si domnisoara Si mai frumoasa esti ca mama. Te bucura si nu fi trista, Asa sunt toate randuite. Frumoasa este orice varsta, Un dar ce Domnul ni-l trimite.
A căzut cerul din ochii tăi Şi s-a fărîmiţat. A căzut de pe faţa ta soarele Şi-a îngheţat. Încremenit e vîntul cel răcoros Fără harnicele tale mîini. Căutîndu-te pe tine, S-au tăinuit izvoarele-n ţărîni. Ca un pom doborît Însuşi graiul Parcă se aude căzînd. Doamne, atît de singur, Atît de singur N-am fost nicicînd!
1.Universitatea este un loc unde oamenii cu principii sunt mai numerosi decat cei cu valoare; 2.Fereste-te de doctorul care se pricepe sa scape din orice necaz; 3.Muntele devine abrupt pe masura ce te apropii de el; 4.Un copil nu va varsa nimic pe parchetul murdar; 5.Cand formezi un numar gresit ,niciodata nu suna ocupat; 6.Cel care sforaie, adoarme primul; 7.Cel care rade la urma ,probabil nu a inteles gluma; 8.Creierul unui om plus al altui om vor produce cam jumatate din cate idei ar fi produs unul singur.
"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai mila de mine, pacatosul."
Aceasta rugaciune, cunoscuta în Ortodoxie ca rugaciunea inimii sau rugaciunea lui Iisus este unul din cele mai importante mijloacele de a ne curati inimile si de a ne apropia de Dumnezeu. Ea cuprinde în sine o întreaga teologie si ne aseaza într-o relatie corecta cu Dumnezeu. Când spunem …
"Doamne…" înseamna ca-L recunoastem pe Isus Hristos ca Împarat al universului si Stapân al nostru.
"Iisuse… " înseamna ca recunoastem ca Dumnezeu Întrupat, ca Unul care a luat natura noastra omeneasca pentru a ne da o natura Dumnezeiasca.
"Hristoase…" înseamna ca-L recunoastem ca Mântuitor, ca Unsul, Mesia care a venit în lume ca sa ne scape din starea de pacat si dusmanie cu Dumnezeu.
"Fiul lui Dumnezeu…" înseamna ca recunoastem Dumnezeirea Lui si relatia Lui cu Dumnezeu Tatal.
"ai mila de mine…" înseamna ca ne apropiem de El cu umilinta, apelând nu la drepturile noastre ci la îndurarea lui. Ne apropiem de El cu teama, dar si cu speranta, pentru ca El este un Dumnezeu îndurator si iubitor de oameni.
"pacatosul…" este recunoastere starii noastre de pacat, este atitudinea de pocainta si umilinta, recunoasterea ca nu ne apropiem de El prin meritele noastre, ci ca avem disperata nevoie de ajutor.
Sfintii ne recomanda sa avem întotdeauna aceasta rugaciune în strafundul inimii noastre, si sa o aducem adesea la suprafata prin rostirea ei cât mai frecventa. Dar în acelasi timp, cuvintele ei nu trebuie rostite în mod mecanic, ci cu o participare a întregii noastre fiinte. Astfel rugaciunea nu mai este "o activitate" exterioara, ci noi însine devenim rugaciune. Sf. Teofan Zavorâtul ne spune ca în adevarata rugaciune mintea se coboara în inima, în loc sa hoinareasca aiurea.
Pentru a ne feri de greseala de a crede ca aceasta rugaciune ar fi o formula magica, sfintii ne învata ca putem folosi diferite variante ale acestei rugaciuni, cât si alte rugaciuni asemanatoare care ne ajuta sa ne curatim si sa ne apropiem de Dumnezeu. Putem spune "Doamne Iisuse ai mila de mine", sau "Ai mila de mine, pacatosul." Puterea nu este în cuvintele noastre ci în Numele Lui. Concentrarea nu trebuie sa fie la corectitudinea cuvintelor, ci la starea inimii noastre înaintea Lui. Daca inima nu participa, actul fizic al rugaciunii este cu totul inutil.
Sf. Ignatiu din Antiohia
Când l-au luat ca sa fie sfâsiat de fiare salbatice si el avea neîncetat pe buze numele lui Iisus, pagânii l-au întrebat de ce rosteste într-una acest nume. Sfântul a raspuns ca are numele lui Iisus Hristos scris în inima si ca marturiseste cu gura ceea ce este întotdeauna în inima lui.
Sf. Grigore Sinaitul
Darul pe care l-am primit de la Iisus Hristos în sfântul botez nu este nimicit, ci doar ascuns ca o comoara în pamânt. Bunul simt si recunostinta ne cer sa dezgropam cu grija aceasta comoara si sa o aducem la lumina. Aceasta se poate face în doua feluri. Darul botezului este mai întâi aratat prin împlinirea întocmai a poruncilor; cu cât le urmam mai mult, cu atât darul straluceste peste noi cu mai multa splendoare. În al doilea rând, vine la lumina si este aratat prin neîntrerupta invocare a lui Iisus Hristos, sau prin continua aducere aminte a lui Dumnezeu, ceea ce este acelasi lucru. Prima metoda este puternica, dar a doua si mai mult, pâna acolo încât chiar împlinirea poruncilor este întarita prin rugaciune.
Sf. Teofan Zavorâtul
Fa-ti obiceiul de a rosti aceste cuvinte având mintea în inima, "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai mila de mine." Si aceasta rugaciune, dupa ce ai învatat sa o folosesti cum trebuie, sau mai bine zis când se întipareste în inima ta, te va duce la scopul pe care-l doresti: Îti va uni mintea cu inima, îti va linisti framântarea gândurilor si îti va da puterea de a stapâni miscarile sufletului tau.
Evreii au geniu religios.Ei au creat doua religii,iudaica si crestina.Mai glorioase nu vad religii in lume..Sunt o rasa superioara,sunt parintii religiei noastre.Pentru ei cultura inseamna religie.Restul este arta si stiinta.Cultura inseamna la ei spirit si numai ei au lasatcultura pe unde au stat...Cultura Europei e iudaica si civilizatia e multiforma:iudeo-germano-latino-slava.
Oamenii sunt inegali de la natura. Sunt inegali insisi membrii unei familii ,in care unul poate fi genial ,altul mediocru si altul imbecil .Substanta ereditara e un mister.Egalitatea e cel mai mare dusman al libertatii.Principiul egalitatii ,pe care-l vehiculeaza democratii in lume ,functioneaza in mod real numai in religie ,fiindca numai religia crestina considera oamenii egali in fata lui Dumnezeu.
Cioran este o inteligenta pura .Pai, pentru ca sa te fatai ca el la Paris ,trebuie sa ai inteligenta .Ca acolo inteligenta este !Are o singura trasatura inadmisibila in fiinta lui : e neconsolator.Eu m-as intalni cu Cioran in nelinistele mele ,care seamana cu ale lui , iar el s-ar intalni cu misticismul meu in lirismul lui.In ce priveste cearta cu Divinitatea ,eu sper ca Cioran sa nu moara aici unde s-a nascut ,cum a murit Kant .Eu pe Cioran il vad impacat in amurg cu sine ,cu Sfantul Apostol Pavel si cu Absolutul divin ,pentru a nu muri in lumea aceasta.Ceea ce e ciudat la Cioran nu e nelinistea de a fi om ,ci nelinistea de a fi roman.
Am avut un copil si-o nevasta Acum o suta, o mie de ani. Auziti paianjeni ? Auziti sobolani ? Am avut un copil si-o nevasta.
Când a fost fericirea aceea cu chipuri pamantesti diafane ? Innecuri, sfarsituri de lumi, uragane, mi-au smuls din viata odrasla, femeia.
Au trecut o suta cinci sute de ani, s-au rupt muntii si-au crescut bozii. Rareori ca dinamita fac explozii, amintirile ascunse prin bolovani.
Si în tacerea lor scurt detunata un chip îmi zambeste si coase. Din pat , doua maini mici, somnoroase, intinse, parca mă fulgera : " - Tata !"
Aicea nu-mi spune nimeni pe nume, Trec sutele de ani la-ntamplare. Aicea sunt : mă~ a~la, un oarecare, apoi cad iarasi în bezne postume.
Dar ce-i ? S-a rupt cerul ? E mort Dumnezeu ? Si suntem numai trei din toate ? Viata-i de scrum si am rămas în cetate doar noi : vesnicia, celula si eu !...
De-as zari macar o frantura de stea ! Ce fiara-i vesnicia, ce fiara ! I-as cere să-mi dea un capat de sfoara si de milenii să mă spanzur cu ea.
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru patule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri, pentru cântecul tău ţintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru mania scrâşnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tapsane o claie de zări şi-o căciula de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane şi zărzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane, pe toate ce slobode-ţi ies inainte, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii! Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane! Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Dormi copilul mamii, nani, nani, a plecat si ultimul lastun. Ruginira plopii si tufanii si din temnita ce-i surpa anii nu s-a mai întors taticul bun.
Dormi copilul mamii, toamna plange dezgolindu-si umarul ranit. Cade frunza, cade si se frange, orice frunza-i lacrima de sange si taticul nu a mai venit.
Nani, nani, maini de crin plapande, La ferestra pasari plang si ploi. Lupii beznelor ranjesc la pande, Tara-i toata temnite flamande si taticu-i dus de langa noi.
Nani, nani, tata nu mai vine, maica sta cu sufletul rapus. Cine să-ti mai spuie basmul, cine să-ti sarute pleoapele senine ? Maica plange si taticu-i dus.
L-au svarlit în temnita dusmanii pentru sfanta-i lege din strabuni. Or să-i ninga peste tample anii, să cresti mare, puiul mamii, nani, Neamul si părintii să-ti razbuni.
Mi-am zis: Voi scrie trei romanţe... Şi-n trei romanţe-mi voi închide, Ca-n trei sicriuri de aramă, trei morţi iubiţi - Trei clipe reci - Ce-mi stau în suflet împietrite, Ca trei luceferi stinşi pe veci Uitaţi în haos, Ca pe-o cracă de chiparos trei crisalide...
Mi-am zis apoi: Romanţa primă Voi scri-o-n gustul florentin - Aşa cum ar fi scris-o Dante când a zărit pe Beatrice - Şi-n fiecare vers voi pune atâta aur, cât se zice Că-ngrămădiră credincioşii Pe groapa primului creştin...
Pe-a doua Voi sculpta-o-n ritmul eroticelor lesbiane, Cu care-n Lesbos cântăreţii şi legendele nebune Sărbătoreau pe blonda Venus. Şi-n fiecare vers voi pune Carmin din buzele acelor neasemânate curtezane...
Iar pentru-a treia Voi alege tot ce-i mai trist - Voi scri-o aşa Ca-n versul ei să plângă glasul Tristeţii nopţilor polare Şi-n versul ei voi pune verde - Un verde-mocirlos, în care Şi-or îngropa pe veci iubirea acei ce n-o vor mai cânta...
Mi-am zis: Voi scrie trei romanţe... Dar azi, din aurul de-alt'dată Şi din carminul de pe buze Nu mi-a rămas decât o pată - O pată verde, ce m-apasă ca şi o piatră funerară Sub care dorm, ca-n trei sicriuri, Trei stinse-acorduri de chitară!...
Traim sub zodia flagelului nepasarii.
Zi de zi, aflam de nenorociri ce isi au originea in indiferenta noastra.
Suportam cu mult stoicism necazurile altora si ne plangem de mila ,chiar daca pe "cerul vietii "noastre a aparut doar un "norisor ".
Uneori,trecem cu vederea chiar si peste lucrurile esentiale.
Din comoditate,nu facem nimic ,chiar daca nu se cuvine sa stam cu mainile in san.Insa,manati de rautate,iesim din amorteala nepasarii si dam frau liber animalului din noi.
Egoismul a semanat otrava in gandurile noastre.
Ne pasa doar de noi insine,iar fata de altii suntem reci.Fata de semenii nostri,doar din complezenta,ne mai aratam fata umana,mai degraba "masca umana".De dragul imaginii,de ochii lumii,pozam pe scena vietii in oameni cu demnitate,fara sa realizam cat de scabrosi devenim cand fortam nota,prefacandu-ne.Ipocrizia ne manjeste caracterul, ne umileste incat suntem doar niste marionete,niste infami goi de adevar,spoiti cu iluzia ca masca omeniei se potriveste oricui.Nereusindu-ne reprezentatia,pozam in victime,chiar daca noi insine suntem autorii morali ai faradelegilor ce finalmente ne-au coplesit,umplandu-ne ,vorba lui Arghezi,cu "bube,mucegaiuri si noroi".
Tot mai des,uitam ca traim intre oameni.Asa ajungem sa nu mai stim ce este omenia.Devenim tot mai claustrati,tot mai singuri...Cand nepasarea ne devine prietena,suntem pe malul prapastiei...Un pas, si gata!
Daca nu iubim adevarul si ramanem inchisi in ura sau nepasare, comedia vietii se va incheia trist...
Daca vom cunoaste Calea ,Adevarul si Viata,flagelul nepasarii nu se poate cuibari in noi.
Daruind Binele,nepasarea ne va parasi,oferindu-ne sansa de a sorbi din pocalul fericirii.
Aducerea la Templu a Pruncului Iisus sau Întâmpinarea Domnului este unul din Praznicele Imparatesti ale Bisericii Ortodoxe, sărbătorită în 2 februarie.
Întâmpinarea Domnului şi Dumnezeului nostru, Mântuitorul Iisus Hristos este un eveniment important din viaţa pământească a Domnului Nostru Iisus Hristos, pentru că prin acest eveniment, Dumnezeu, întrupat prin Domnul Iisus Hristos se întâlneşte cu poporul Său, Israel, în persoana profetul Simeon şi a proorociţei Ana, acest eveniment fiind relatat în evanghelia după Luca 2, 22-40.
După patruzeci de zile de la naşterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la Templul Ierusalimului, centrul vieţii religioase a naţiunii evreieşti. După Legea lui Moise (Levitic 12, 2-8), femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu şi aducea jertfă Domnului un miel sau un porumbel pentru sacrificiul purificării. Preasfânta Fecioară, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăţiei şi Sfinţeniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie Legii timpului.
În acea vreme, Părintele şi dreptul Simeon trăia în Ierusalim. Lui i s-a proorocit că nu va muri până nu va vedea pe Mesia cel promis. Prin har de sus, Sf. Simeon s-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria şi Sfântul Iosif veneau cu Pruncul Iisus să împlinească Legea.
Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe prunc în braţe şi mulţumind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la fiecare slujbă a vecerniei: "Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel. Sfântul Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: "Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi."
La Templu se afla şi proorociţa Ana, o văduvă de 84 de ani, ce nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim."
În icoana care reprezintă această sărbătoare proorociţa Ana ţine un pergament în mână pe care scrie: "Acest prunc a adus cerul şi pământul." Înainte de naşterea lui Hristos, bărbaţii şi femeile drepte în credinţă trăiau cu speranţa venirii lui Mesia cel promis. Drepţii Simeon şi Ana, ultimii credincioşi din Legea Veche, au fost consideraţi vrednici de a-L întâmpina pe Mântuitorul în Templu.
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului - 2 februarie - este una din cele mai vechi sărbători religioase creştine. al VI-lea.
În anul 528, în timpul împăratului Iustinian, un cutremur mare a ucis mulţi oameni în Antiohia. După această nenorocire au mai venit şi altele: în 541 a izbucnit o epidemie de ciumă groaznică în Constantinopol, omorînd mii de oameni în fiecare zi. În această perioadă de mari suferinţe au început să se facă slujbe speciale (litii) de izbăvire de rău, mai ales în timpul sărbătorii Întâmpinarea Domnului şi ciuma a încetat. Astfel, pentru a da slavă lui Dumnezeu, biserica a ridicat la un rang mai înalt această sărbătoare.
Tot în această zi cinstim icoana Maicii Domnului numită "Îmblânzirea inimilor împietrite" sau "Profeţia lui Simeon". Aici Maica Domnului apare fără Pruncul Iisus şi cu şapte săbii care-i străpung pieptul.
Un mot vrea sa-si vanda cainile. Un cumparator il analizeaza pe toate partile si intra in vorba cu motul.-Bade ,cat ceri pe jigaritul asta de caine? -O suta de lei. -Scump!Vad ca-i orb de un ochi. -Asa-i! -Are si-o ureche taiata. -Ii drept! -Are si-un picior rupt. -Asa-i. -O...si coada..nici nu mai are. -Ii drept. -Da ' ,bade, spune drept de ce ai adus amaratul asta de caine in targ?!-Numa' asa .Am vrut sa-l fac de rusine si minune la lume.
-De unde esti ,bade? - Din Turda. -Chiar din Turda ? -Aproape.De acolo pana in sat mai merg cu mocanita o zi, cinci ceasuri cu autobuzul si doua ceasuri pe jos.
Todorut:Ce zici,ce am domnu' doftor ? Doctorul:Suferi de inima ! Todorut:Vai ce bine ca am venit la dumneata,am 80 de ani si ma simt tare bine,poate ca peste 20 de ani muream si io nu stiam de ce sufar.
In compartiment,Todorut ,impreuna cu un preot, o preoteasa si un invatator. Todorut:Tare as aprinde o tigara ,da' ma tem ca se supara domnu' parinte... Preotul:Nu ma supar , bade ,aprinde-o linistit. Todorut:Da, poate se supara doamna preoteasa... Preoteasa:Nu ma supar ,bade... Todorut:Da' ce zice domnu' invatator? Invatatorul:Aprinde-o linistit,nu-ti fa probleme ca nu ma supar... Todorut:Apai...daca nu se supara nimeni, atunci ,n-are rost s-o mai aprind...
Ca sa ne putem bucura de viata, trebuie sa invatam sa traim ! Dupa ce am primit rasuflarea vietii, corpul –templul sufletului,sufera transformari majore ce conduc la disfunctionalitati , care cronicizate , pe masura distantarii de principiile ce guverneaza natura , induc boala , suferinta , moartea . Marele Eminescu in “Memento mori”(lat.Adu-ti aminte ca vei muri) scoate la lumina constientizarea rostului in viata , calauzindu-ne sa invatamsa traim . Sub farul acestei expresii , am regasit datoria omului de a trai fiecare zi ca si cand ar fi ultima. Traind intr-o lume ce si-a pierdut reperele normalitatii,ratacirile m-au indreptat pe directii gresite , in loc sa pretuiesc viata cumpatata , am ajuns sa divinizez libertatea , fara sa realizez ca aceasta alegere ma va costa foarte mult. Regasirea tonusului normalitatii s-a intamplat mult mai tarziu , dupa ce am contientizat ce pasi gresiti am facut ,cand am descoperit in” Cartea naturii” lectii pentru viata . Mereu am fost fascinat de natura. Frumusetea ei desavarsita ,nascuta din armonie,mi-a captivat ochii,cugetul si sufletul .In mijlocul ei ma simteam ocrotit si fericit, bucurandu-ma din plin de ceea ce imi ofera , fara sa-mi ceara mai nimic in afara respectului . Natura glasuia intr-o limba a iubirii fara margini , a pacii , invaluindu-ma intr-o armonie ce parca ma desprindea de toate framantarile vietii , lecuindu-ma de ganduri bolnavicioase. Asa se infiripa in mine gandul ca natura , prin parghiile sale , poate sa aduca o ameliorare a starii de boala , poate chiar vindecare. „Boala este o atentionare – ne semnaleaza ca încalcam armonia universala , legile nescrise ale naturii , si ne arata în ce mod si în ce privinta o facem . Nu este o pedeapsa nemeritata , ci consecinta faptelor si atitudinilor noastre pacatoase. Ne oglindeste defectele . Ne pune fata în fata cu noi însine . Nu este un accident, nu este ceva strain , ci ne reprezinta . Ne îndeamna sa ne sesizam neajunsurile si sa ne ascultam imboldurile profunde ale sufletului . Vindecarea este posibila doar în momentul în care constientizam problemele si ne mobilizam pentru a le transforma în calitatile corespondente . Boala nu ne este un dusman , ci , paradoxal , cel mai bun prieten , caci are curajul sa ne spuna verde în fata ce , unde si cum am gresit. Primii pasi spre medicina naturista i-am facut in copilarie , cand mama ma trata de fel si fel de afectiuni cu leacuri babesti , de la descantatul pentru deochi la ceaiurile miraculoase . In adolescenta , pe cand urmam cursurile liceului , in Cehu-Silvaniei , ideea despre medicina naturista s-a cristalizat atat de mult dupa intalnirea cu un vindecator , incat crezul sau ca medicul trateaza , dar natura vindeca, a devenit si convingerea mea . De atunci pentru mine sanatatea a devenit o suma a armoniei dintre corp , spirit si suflet . De la acest venerabil taumaturg am aflat ca in orice boala , sufera intreg corpul ; Iata de ce este o mare gresala sa tratam numai simptomele unei boli ; ele pot fi comparate cu niste supape ,cand una dintre ele va fi inchisa se vor deschide automat altele pentru ca “murdaria”trebuie cat de cat eliminata. Tot de la aceasta respectabila persoana am aflat de importanta hranei vii , neprelucrate prin fierbere sau prajire. Mai tarziu , pe cand ma aflam in Scoala Militara de Ofiteri Activi de Transmisiuni, la Sibiu , am intrat in posesia unei carti ,ce a revolutionat medicina naturista ,o lucrare a cercetatorului american Edward Howell, ”Enzimele”. Din aceasta lucrare am aflat ca substantele vitale propriu-zise, enzimele ,sunt purtatorii vietii din orice organism viu, fiind deci si materia vie din alimentele noastre . Aplecandu-ma asupra celor descrise de Howell , am aflat ca alimentele crude hranesc si vindeca totodata . Ele aduc speranta in afectiuni in care medicina clasica nu are solutii .Ceea ce enzimele realizeaza in interiorul organismului nostru constituie cea mai mare minune a lumii vii . Fiind atat de cruciala prezenta lor, voi face o scurta prezentare al lor . In corpul uman exista doua tipuri de enzime : endogene (fermentii secretati de glandele digestive) si exogene (enzimele propriu-zise) . Enzimele exogene realizeaza metabolismul celular, fiind mult mai importante decat vitaminele. Toate puterile si frumusetile pe care enzimele le-au depus intr-o planta tanara , gata sa incolteasca , intr-o legume sau intr-un fruct , ne sunt oferite noua spre hranire si vindecare . Patrunderea enzimelor in celulele noastre si apoi legatura ce se formeaza intre ele asigura existenta si inmultirea celulelor , actionand ca niste adevarati mecanici ,controland toate functiile corpului . CU CAT ALIMENTATIA NOASTRA CONTINE MAI MULTE ENZIME PROASPETE , CU ATAT MAI MULTE SUNT IZVOARELE DE VIATA CE SE REVARSA IN CORP SI DIN CARE SE POT FORMA TOT MAI MULTE CELULE TINERE . Trebuie stiut ca enzimele sunt distruse de temperature mai mari de 54 grade Celsius . CRUDITATILE CELE MAI BOGATE IN ENZIME SUNT : GERMENII DE GRAU , LAPTELE CRUD, GALBENUSUL DE OU , ZARZAVATUL FRAGED, EMBRIONII DE SEMINTE-OBTINUTI PRIN INCOLTIRE , SUCURILE DE ZARZAVAT . Cel care foloseste regimul natural de cruditati ,traieste o intinerire treptata ,ce poate fi echivalata cu o micsorare a varstei biologice cu pana la 20 de ani de viata . Pornind de la cuvintele lui Picco della Mirandola "N-am facut din tine omule, nici faptura cereasca, nici pamanteana , nici fiinta nemuritoare , nici muritoare pentru ca , asemeni unui sculptor, sa te modelezi singur, dandu-ti forma pe care o preferi “, am cautat sa descoper retete care sa faciliteze implinirea armoniei dintre corp, spirit si suflet. Raspunsurile la intrebarile ce m-au macinat au venit de la natura si , implicit , de la oamenii ce s-au lasat calauziti de aceasta. Raspunsurile obtinute s-au concretizat ,peste ani,in principii de viata sanatoasa ,norme de la care nu doresc sa abdic. Principiile de vindecare in medicina naturista se bazeaza pe reintoarcerea la natura –“Vis medicatrix naturae” - (puterea vindecatoare a naturii) in stabilirea dietei, exercitii fizice, miscare, folosirea benefica a factorilor naturali de mediu (aer apa, soare) microclimat, eliminarea produselor potential daunatoare, abandonarea obiceiurilor nesanatoase, cresterea vitalitatii pacientului (terapie radianta, eliminarea factorilor de stres, suplimente nutritive). Viata m-a invatat ca negând ori duşmănind boala , pe noi ne negăm sau ne duşmănim . Noi trebuie să o acceptăm şi să o înţelegem, deoarece în acest mod pe noi ne acceptăm şi ne înţelegem.Boala ne semnalează înstrăinarea de propriul Sine, având ca substrat ignoranţa . Nu o putem vindeca decât dacă revenim în „măduva“ fiinţei noastre , dacă ne reîmprietenim cu noi înşine . Boala este calea deschisă către esenţa din noi , nu este o înlănţuire , ci fereastra deschisă către libertate . Boala este pragul , poarta întredeschisă către Lumină . Odată ce am trecut pragul , poarta încetează să mai existe pentru noi - o lăsăm undeva în urmă , nu ne mai interesează : boala nu-şi mai are rostul , este vindecată. Medicina naturista uzeaza de practici terapeutice inspirate de natura, folosind produse si factori naturali , tehnici ancestrale si metode traditionale verificate în timp. Este cunoscut faptul ca initiatii medici daci, practicanti ai doctrinei zalmoxiene foloseau medicina naturista. In vederea reabilitarii istorice este cunoscut faptul ca Zalmoxis (din al carui juramant Hipocrate s-a inspirat) nu trata corpul fara a trata spiritul . Secolele XVIII si XIX cunosc un mare avânt în aceasta directie, însa forme de practici naturiste pot fi regasite din perioada Scolii lui Hipocrate, un discipol practicant al lui Zalmoxis (cu 400 de ani înainte de Hristos) in Grecia . Totul în natura este asezat pe baze rationale , medicului revenindu-i sarcina sa înteleaga aceste legi si sa urmeze calea mediului înconjurator . Boala este un efect iar cauzele sunt cautate în natura : aer, apa, pamânt. Dintre factorii declansatori de boala amintesc : toxicitatea cauzata de alimentatie ,poluare ,medicamente ;constipatia,stresul,oboseala, radiatiile ,Rh negativ si grupa sanguina AB IV. Acesti perturbatori ai armoniei din launtrul fiintei umane pot fi „slabiti” prin gandire pozitiva si constructiva, pentru ca puterile creatoare ale subconstientului ,aflate in permanenta legatura cu inteligenta nesfarsita din macrocosmos ,vor actiona ,si noi devenim ceea ce gandim. In sprijinul acestei idei amintesc citatul din Evanghelia dupa Ioan :”Corpul vostru este ceea ce mancati,dupa cum sufletul vostru este ceea ce ganditi”. Apelati la autosugestie si la credinta:”Toate cate cereti ,rugandu-va ,sa credeti ca le-ati primit si le veti avea”. Credinta este tot un gand acceptat de mentalul constient , sub forma de imagine. Reechilibrati-va energetic , stiind ca boala debuteaza cu 5-7 ani in plan energetic, iar apoi se manifesta fizic. Mereu sa tineti seama de recomandarea facuta de medicul antic grec Hipocrate :”Alimentele voastre sa fie leacuri ,iar leacurile voastre alimente”. Duceti o viata simpla ,cu deprinderi naturiste,asa cum au procedat inteleptii antici:Pitagora a recomandat alimente netrecute prin foc, pentru ascutimea mintii; Socrate cerea :”Mananca numai ca sa traiesti si nu trai ca sa mananci” ; Platon consuma o singura masa pe zi , de preferinta fructe ; iar Seneca spunea ca :”Hrana devine din ce in ce mai mult excitant al foamei”. In prezent , dupa cum spunea Dr.P.Rusch :”Bolile civilizatiei apar in principal pe calea alimentatiei si pot fi vindecate pe aceeasi cale , printr-o alimentatie corecta.” O alimentatie corecta este in corelatie cu ciclurile naturale ale corpului:
Ciclul I-APORTUL ALIMENTAR(mancarea si digestia)TINE DE LA PRANZ PANA LA ORA 20.00;
Ciclul al II-lea -ASIMILAREA(absortia si folosirea nutrientilor)DE LA ORA 20.00 PANA LA ORA 4.00;
Ciclul al III-lea-ELIMINAREA(rezidurilor colului si a deseurilor alimentare)TINE DE LA ORA 4.00 PANA LA PRANZ , ORA 12.00 .
Principiile alimentatiei corecte sunt: PRINCIPIUL UNEI ALIMENTATII CU INALT CONTINUT DE APA ; PRINCIPIUL COMBINARII CORECTE A ALIMENTELOR ; PRINCIPIUL CONSUMULUI CORECT DE FRUCTE SI PRINCIPIUL GESTIONARII DEPOZITELOR DE GRASIME .
Nu uitati ca hrana este mai mult decat un simplu combustibil al corpului . Pentru ca ea sa transmita viata ,hrana trebuie sa contina viata .
Hrana umana e determinata de alcalinitatea sangelui,fapt pentru care 80% din hrana trebuie sa fie formata din baze si numai 20% din alimente acide.
O alimentatie necorespunzatoare slabeste sistemul imunitar . Pentru a avea un sistem imunitar puternic ,trebuie indeplinite urmatoarele conditii: - greutate normala ; -somn suficient ; -viata activa si miscare in aer liber ; -respiratie corecta ,ampla si profunda pentru o buna oxigenare a sangelui ; -hrana cu calitati nutritive superioare pentru a asigura necesarul de vitamine , saruri minerale si aminoacizi ; echilibru sufletesc .
O alimentatie rationala are la baza reguli generale de sanatate dintre care amintesc cateva : - CONSUMATI CARNEA NUMAI DUPA CE ATI OPARIT-O IN APA CLOCOTITA (PREFERATI PESTELE) ; - CONSUMATA SA FIE CAT MAI PROASPAT GATITA ; - CONSUMATI CEREALE,LEGUME SI FRUCTE CRUDE; -EVITATI ALCOOLUL ; -CONSUMATI PAINE GRAHAM ,INTEGRALA ORI DE SECARA ; -COMBATETI CONSTIPATIA ; -DIMINEATA ,BETI CEAIURI DE PLANTE SI FACETI GIMNASTICA; -TINETI POSTURILE ; -LA GATIT ,FOLOSITI ULEI VEGETAL ; -LA PRAJELI UTILIZATI ULEIUL DE MASLINE ; -EVITATI PRAJIREA CARNII ; -CONSUMATI LICHIDE 2-3 LITRI/ZI ; - TINETI CONT DE COMPATIBILITATEA ALIMENTELOR ; - EVITATI ADITIVII ALIMENTARI
REMEDII NATURISTE DE UZ GENERAL : -SUC DE MORCOVI ; -SUC DE SFECLA ROSIE ; -SUC DE ORZ VERDE ; -SUC DE PAPADIE ; -CURA CU SPIRULINA SI TINTURA DE ECHINACEA ; -VITAMINA A IN ASOCIERE CU VITAMINA C ; -MASAREA ZONELOR REFLEXOGENE A PUNCTELOR LIMFATICE, AMIGDALE SI SPLINA ; - CURA CU COENZIMA Q10 SI PRODUSE DIN ALOE VERA ; - SUC DE USTUROI; -GRAU INCOLTIT ; -MIEZ DE NUCA , MIERE DE ALBINE ; - CURE MINERALIZANTE CU ARGILA ; -CURA CU DROJDIE DE BERE ; - AUTOSUGESTIA SI VIZUALIZAREA IN SENS DE VINDECARE .
Inchei pledoaria pentru o viata sanatoasa cu primele invataturi despre „ nutritie ” pe care Creatorul a dat-o primei perechi de oameni : "Iata , v-am dat orice iarba care face samanta, orice pomi fructiferi care fac poame bune pentru hrana voastra . ” Nu renuntati nicicand sa invatati sa traiti !
Invatatorul:Lele Saveta ,ia sa-mi raspunzi dumneata repede la ce te-oi intreba io !
La aritmetica:
Invatatorul:De cate ori merge 3 in 2 ? Saveta :O data. Invatatorul:Ia mai gandeste-te ca nu-i tocmai asa ! Saveta:Ii drept ca nu merge asa de bine ,da'asa mai inghesuit mere si 3 in 2.
La zoologie:
Invatatorul:Spune repede patru animale salbatice!
Saveta :Trei lupi si o vulpe.
La romana:
Invatatorul:Cunosti litera aceasta ? Saveta:Ioi,cum sa n-o cunosc! Invatatorul:Cum ii zice ?
Saveta: Apai,io o cunosc numa 'ase din vedere.
La fizica:
Invatatorul :Cunosti o apa care nu ingheata niciodata? Saveta: Hapt ca stiu !Apa clocotita.
La istorie:
Invatatorul:Cand a murit Mihai Viteazul ? Saveta :Tulai Doamne,domnu' invatator,spui drept ca nici n-am stiut ca o fost beteag!? Invatatorul:Poate stii ce-au facut romanii dupa ce au trecut Dunarea?
Saveta:Stiu... S-or dezbracat si si-or uscat nadragii.
Invatatorul:Care este ultimul popor migrator de pe teritoriul nostru ?
