Spovedanie politica

In urma cu circa  doi ani,cu entuziasm ,intram in viata politica.

Modelului meu de politician,George Pop de Basesti,Presedintele Marii Adunari de la Alba Iulia,am cautat sa-i alatur cateva figuri marcante de politicieni actuali,care se disting prin dorinta de a se pune in slujba tarii,a cetatenilor care i-au ales.

Am cercetat mult,insa rezultatele cautarilor mele nu au dat roade.Niciunul dintre politicienii contemporani nu au trecut de pragul de epigoni in ale politicii.

Faptul ca nu am aflat,cautand din exteriorul vietii politice,niciun politician contemporan ca model,m-a indemnat sa-mi iau inima in dinti si sa caut acelasi "diamant" in ale politicii in interiorul partidului cel mai vechi prin traditie si istorie si cel mai tanar prin viziune si pragmatism,Partidul National Liberal.Din fericire,chiar la nivel local ,am intalnit cativa politicieni pe care i-am remarcat imediat prin dorinta de a-si depasi propriile limite .Am acceptat sa ma alatur lor,avand convingerea ca impreuna vom reusi sa facem o politica asezata pe responsabilitate,pe bun- simt.

Desi ascensiunea mea a fost fulminanta,de la simplu membru in Biroul Politic Municipal ajungand vicepresedinte in mai putin de doi ani,se pare ca dezamagirea care se citeste in ochii mei este rezultatul incercarilor repetate de a constitui structuri teritoriale functionale,eficiente, care sa faciliteze o politica in care reperul central sa fie cetateanul si problemele sale.

In acest rastimp de cand ma ocup de structurile organizatorice ale partidului,  am avut multe momente de incercare.Multi dintre colegii mei,obisnuiti cu stilul vechi de politica,departe de comunitate,sunt reticenti la schimbari radicale.De cateva ori mi-am aratat nemultumirea ,iar acest lucru i-a deranjat.Acum,mi-am dat seama  ca ma luptam cu morile de vant,insa ce va fi cu aceste mori cand Eol ,zeul vanturilor,va refuza sa-si mai faca simtita prezenta?E o intrebare la care,deocamdata, nu doresc sa aflu raspunsul.

Daca as fi un iresponsabil,i-as saluta pe colegii mei  din BPM si as pleca,insa sunt oameni in mijlocul carora vietuiesc care cred ,datorita mie,in proiectele noastre politice.Nu-i pot dezamagi pe acestia,plecand,renuntand la lupta.Nu pot sa ma despart de cativa colegi pe care-i pretuiesc foarte mult.Trebuie ca,impreuna,sa gasim solutii pentru a depasi momentele critice.

Pentru multi dintre colegii mei este dificil sa lucreze intr-o echipa cu social-democratii si cu conservatorii.Pentru unii dintre ei,mai radicali,este chiar imposibil;dar circumstantele sunt atat de grave,incat trebuie sa trecem si peste convingerile noastre politice,acceptand compromisuri numai in situatii extreme,de salvare de la dezastre.

Inchei aceasta "spovedanie politica" ,avand convingerea ca peste  cativa  ani vom reusi sa culegem roadele rabdarii si muncii noastre in ale politicii.