Azi,11 februarie,dupa 30 de ani de cand s-a aflat la putere, Hosni Mubarak a demisionat la presiunea strazii,transferand puterea vicepresedintelui,Omar Suleiman.
Circa un milion de oameni indignaţi de discursul patriotardo-smecheresc al mubarakului a scos lumea in strada. Riscul de haos a precipitat lucrurile. Probabil, a existat o cerere expresa a Armatei sa-si dea imediat demisia. Puterea a fost trecuta in mainile Armatei. Asta ajuta si la menţinerea stabilitaţii într-o zona cu puternice interese si riscuri fundamentaliste.
Hosni Mubarak s-a nascut la 4 mai 1928, in satul Kafr-El-Meselha din delta Nilului. Fost pilot, din 1950 a pilotat avioane rusesti de tip Ilyushin Il-28 si Tupolev Tu-16, a ajuns pana la gradul de Maresal al Aerului la inceputul anilor ‘80. Mubarak a fost formal preşedintele republicii din 14 octombrie 1981, urmându-i în funcţie lui Anwar El-Sadat, dupa atentatul care i-a curmat viata acestuia. Mubarak a fost ranit in acest atentat. Mubarak si-a impus reforme, unele din ele extrem de importante si care, de facto, au transformat Egiptul intr-o putere regionala in Orientul Mijlociu.
Hosni Mubarak a fost un stalp al stabilitatii in regiune si un aliat loial al Statelor Unite,fapt pentru care a fost rasplatit:Avand in vedere ca a respectat intru totul termenii tratatului de pace cu Israelul, Egiptul a primit in perioada 1989-2009 de la SUA 19 miliarde de USD in echipament militar si inca 30 de miliarde de USD in ajutor economic. Daca luam in consideratie faptul ca Egiptului i-au fost sterse datorii de aproximativ 25-30 de miliarde de USD dupa si pentru participarea la alianta impotriva lui Saddam din primul razboi Irakian , Egiptul este cel mai mare beneficiar al ajutorului American din Orientul Mijlociu.
Contrar statutului de stat-neangajat, Egiptul lui Mubarak este un pilon principal al politicii americane in Orientul Mijlociu. Desi profund pro-sovietic, Mubarak, fost pilot militar scolit in Rusia si absolvent al vestitei Academii Frunze din Moscova, a continuat politica predecesorului sau si s-a lipit de americani, constatand ca de la rusi nu mai are ce sa primeasca.
Mubarak a reuşit să menţină stabilitatea Egiptului - şi a propriului său regim -, bazându-se pe un redutabil aparat de forţe de poliţie, acuzat că îşi impune controlul asupra vieţii politice şi asupra unui sistem politic dominat de un partid devotat lui.
El s-a arătat de asemenea a fi un adversar hotărât al islamismului radical de tipul al-Qaida. Dar el nu a reuşit să limiteze creşterea în importanţă a unui islam tradiţionalist, inspirat de mişcarea Fraţii Musulmani.
În cursul lungii sale cariere, el a scăpat din cel puţin şase tentative de atentat şi nu a ridicat starea de urgenţă instaurată la preluarea puterii.
În pofida liberalismului economic care a permis în ultimii ani o creştere economică şi emergenţa unor "campioni" egipteni în domeniul telecomunicaţiilor sau construcţiilor, aproximativ 40 la sută dintre egipteni trăiesc în continuare cu mai puţin de doi dolari pe zi, potrivit statisticilor internaţionale, în condiţiile în care ţara este vizată de cazuri de corupţie.
Presiunea străzii, cei un milion de oameni care nu s-au mai lăsat convinşi de promisiuni, l-au determinat , în final ,pe Mubarak sa renunte la putere.
Presiunea străzii, cei un milion de oameni care nu s-au mai lăsat convinşi de promisiuni, l-au determinat , în final ,pe Mubarak sa renunte la putere.
Urmatorii pasi in demersul de normalizare a vietii politice in Egipt sunt dizolvarea Parlamentului si demiterea guvernului . Postul Al-Arabyia a anunţat că liderii militari vor lua decizii prin intermediul Curţii Constituţionale.
Inchei ,cu speranta ca Egiptul sa aiba parte de o tranzitie cat mai scurta catre democratie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu