A sosit ziua cea mare. Astăzi, premierul desemnat a prezentat propunerile pentru mega-guvernul României.
În armonie cu Parlamentul României, sub aspect numeric, dar şi calitativ, propunerile pentru fotoliile guvernamentale formează un tablou care, din păcate, nu are ca numitor comun competenţa.
După ce zilele trecute am fost entuziasmat când am regăsit pe lista ministeriabililor pe Mariana Câmpeanu, pe Mona Pivniceru, pe Iulian Iancu, pe Maria Grapini, astăzi, văzând varianta finală a Executivului propus de Ponta, mi s-a făcut lehamite. Doi vicepremieri ce nu-şi merită locul, câţiva miniştri ce nu ar putea emite pretenţii de a fi secretari de stat, darămite miniştri cu portofolii, însă lucrul cel mai grav să ai miniştri corupţi, iar alţii să acceadă în guvern pe criteriul clientelismului politic şi să renunţi la Iulian Iancu, probabil, cel mai competent în domeniul în care a fost propus.
După opinia mea, nominalizarea lui Niţă la Energie în locul lui Iancu este un nou pas greşit al premierului desemnat.
Mă deranjază cei care-şi închipuie că Executivul trebuie să arate fix aşa cum vor ei. Păreri despre componenţa
şi competenţă e liber să aibă oricine. Şi, într-o societate
democratică, unde nu se incriminează delictul de opinie, e normal să fie
aşa. Dar nominalizarea membrilor unui
cabinet, ca urmare a rezultatului unor alegeri libere, este strict o
chestie de opţiune şi decizie politică. Odată aceştia legitimaţi de
votul popular, asumaţi de partide şi trecuţi prin Parlament, n-au decît
să demonstreze că pot. Dacă n-o vor face, cu toată majoritatea lor
parlamentară gigantică, extrem de ofertantă pentru a face aroganţe
publice, vor deconta politic, poate chiar mai repede decât îşi
închipuie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu