Răsărit de sub brazda egoismului,orgoliul e asemenea volburei: se întinde în voie pretutideni,dacă nu există un dram de conştiinţă ,care să-i cenzureze pornirile sălbatice.
Orgoliul e asemenea ruginii,oxidează la suprafaţă,însă,cu timpul,macină lăuntrul fiinţei umane până ce seva egoismului secătuieşte.
Aparent,deşi e o mantie poleită a propriului eu,orgoliul dezvăluie chintesenţa hidoşeniei sufleteşti .
Lăsându-se sub povara orgoliului,omul ajunge inuman, iar duşmanul lui de moarte devine el însuşi, mătrăguna trufiei oprindu-l să zărească calea spre Lumină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu