Pe unde am trecut în viaţă, am lăsat urme şi amintiri de care nu mi-e ruşine.
Călăuzit de sentimentul responsabilităţii,am încercat mereu să-mi fac datoria.
Când nu am reuşit să mă ridic la standardele pe care mi le-am impus,am făcut un pas înapoi,înfrânt de ideea că ,probabil,altcineva este mai îndreptăţit să-mi ia locul.
Având la bază o pregătire militară,sentimentul onoarei nu mi-e străin.Când onoarea mea este lezată,am capacitatea de a o apăra indiferent de consecinţe.
Faptul că de mai bine de o lună neputinţa fizică a luat locul putinţei, m-a apropiat foarte mult de mediul virtual. Încet,obişnuiţa de a folosi ca mână de bază mâna stângă a prins contur, nu degeaba se afirmă că obişnuinţa este o a doua natură. Aici, pe tărâmul online, am căutat să las amprente ale crezului meu liberal, chiar dacă, uneori, am ales să fiu critic când valorile şi principiile liberale au fost terfelite de interese meschine.
Nu mi-e ruşine de ce am făcut în viaţă, fiindcă m-am lăsat condus de inimă nu de raţiune,de simţire nu de logică.Oricând,pot privi pe oricine în ochi fără să am sentimentul că am făptuit conştiient vreun rău.
Nu înseamnă că nu am fost infailibil ,însă ,totdeauna, am recunoscut când am greşit, iar acest lucru mi-a dat putere să merg mai departe.Probabil, cel mai mult am greşit în domeniul politic,trăind cu patimă fiecare moment de referinţă, neputând să fiu impasibil când înjurul meu domnea haosul şi iresponsabilitatea.
Mi s-a întâmplat în ultima vreme să fiu acuzat pe nedrept de fărădelegi ,de şantaj,de oameni pentru care în ultimii ani am muncit enorm.Deoarece am fost nevoit ,constrâns de boală, să numai pot activa tocmai când e mai mare nevoie de mine, nu înseamnă şantaj.Faptul că am opinii critice faţă de cei care încalcă valorile liberale, nu conduce la ideea că am săvârşit o fărădelege.
Sincer,m-a durut sufletul când am aflat ce acuze mi se aduc.Lipsa de recunoştinţă a fost completată cu ponegrirea mea, uitând că,spre deosebire de alţii,cât am avut resurse fizice, m-am implicat trup şi suflet în toate proiectele noastre.
Din păcate,la noi recunoştinţa e o pasăre rară, iar ponegrirea sport local, încât cred că a sosit momentul detaşării, clipa în care să nu mai doresc să pun suflet în activitatea politică, însă acest obiectiv pare de neatins, fiind ,fără voia mea,în cuget şi simţiri, victima virusului liberalismului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu