Nevoia de modele

Intr-o lume bulversata de false valori si "orbita" de bani,avem nevoie acuta de modele umane ,de repere la care sa ne raportam,avand convingerea ca am ales calea care ne innobileaza viata,asezandu-ne pe crestet si-n inima cununa demnitatii umane si pe cea a demnitatii crestine.

Din pacate, in  prezent ,ne  aflam intr-o criza profunda  morala din care se poate iesi intr-un singur mod,alegand calea izbavirii de rau,vaccinandu-ne impotriva egoismului cu iubire pentru semenul nostru ,tratament la care recurgem foarte greu  ,de regula,cand nu avem alte solutii.

Din fericire,am avut sansa sa intalnesc in viata cateva persoane ,unele dintre ele de o simplitate dezarmanta ,care mi-au devenit modele;oameni pe care-i port in suflet si in gand pentru modul in care m-au invatat,fara sa ma dascaleasca,tot ceea ce stiu ca reprezinta adevaratele valori.E interesant ca acesti oameni cvasi-anonimi mi-au aprins flacara dorintei de a ma apropia de valorile perene,invatandu-ma sa cantaresc lucrurile atat cu ochii,dar mai ales cu inima.

Cu toate ca necazurile nu m-au ocolit ,am reusit  sa le depasesc  cu bine  ,cautand sa le inteleg menirea lor ca fiind parleazuri pe care trebuie sa le trec spre indreptare .

Inca din copilarie,  eram ahtiat dupa modele .Nu puteam sa citesc despre George Pop de Basesti,Presedintele Marii Adunari de la Alba Iulia,modelul meu uman,fara sa am ochii inrourati.Eram cucerit de prezenta sa,chiar daca informatia survenita  venea de sub slovele asternute sub lintoiul de colb,sau din gura unui taran care l-a cunoscut pe "Badea Gheorghe".O asemenea dragoste pentru semeni si tara,pentru limba romana si Dumnezeu n-am intalnit la nimeni .

In urma cu cativa ani ,m-am hotarat,dupa o documentare riguroasa,sa scot la lumina,daca sanatatea si inspiratia imi va permite ,imaginea unui model uman :George Pop de Basesti.Pentru acest lucru,e posibil ca sa trec in plan secund politica ,fiindca,oricum,nu-mi ofera nici macar o satisfactie,nereusind sa realizez lucrurile importante pe care mi le-am  propus la momentul intrarii in acest domeniu.

E posibil ca timpul sa-l dedic in intregime unei idei: de a-mi trai fiecare zi din viata ca si cand,o data cu apusul soarelui,s-ar incheia ciclul meu existential.Acest gand ma va ajuta sa nu-mi  risipesc timpul si sa-mi  alung iluziile care-mi  napadesc cugetul.Numai traind asa,ma voi putea impaca cu mine insumi!