In urma cu 12 ani,a rasarit raza mea de soare!Atunci, fiul meu ,Alex Gratian ,a intrat in lume ,luminandu-mi viata prin zambetul sau cald,prin vorba sa mangaitoare si printr-o atitudine care ma face extrem de fericit!
Joi,19 martie 1999,ora 12.36,am exclamat ,in deplina cunostinta de cauza ,ca am castigat timp;in acel moment, afland ca a vazut lumina zilei singurul meu copil,Alex. Acea zi mi-a marcat existenta,incat am simtit ca in cugetul si sufletul meu "incolteste"o floare rara,o data cu fiecare clipa petrecuta alaturi de cel care ,prin intrebarile si raspunsurile la acestea, mi se pare demn de titlul de "Risipitorul de iluzii.
Zi de zi,"plimbandu-ma prin viata" ,am aflat ca nimic nu e nou sub soare,iar tot ceea ce exista,nu se pierde,nimic nu se castiga,transformandu-se doar dintr-o stare in alta.
Iesind din perimetrul celor doua postulate,axiome apartinand Eclesiastului si lui Lavoisier,ingrosam randul iluziilor.
Viata ,cu suisurile si coborasurile sale,risipeste iluziile,cu fiecare atingere,deschizand porti noi cunoasterii,mergand atat de departe ,incat intreaga lume se oglindeste in noi insine.
Inca din copilarie ,suntem angrenati intr-un proces de invatare ,de descoperire a lumii din jurul nostru,fara sa constientizam ca prin acest demers normal,generat ,uneori,numai de curiozitate,modelam asemenea olarului lutul fiintei noastre,oferind individului" haina "personalitatii.
Mai tarziu,constatam ca aceasta" haina" nu ni se potriveste,fapt pentru care recurgem la o schimbare.
Daca schimbarea este benefica sau nu,Timpul va hotari,El judecand, impartial ,pe fiecare fiinta,emitand hotarari de necontestat,facand ca viata sa se indrepte spre caile Adevarului,scotand individul din ratacirea iluziilor.
Iesind din perimetrul celor doua postulate,axiome apartinand Eclesiastului si lui Lavoisier,ingrosam randul iluziilor. Viata ,cu suisurile si coborasurile sale,risipeste iluziile,cu fiecare atingere,deschizand porti noi cunoasterii,mergand atat de departe ,incat intreaga lume se oglindeste in noi insine.Inca din copilarie ,suntem angrenati intr-un proces de invatare ,de descoperire a lumii din jurul nostru,fara sa constientizam ca prin acest demers normal,generat ,uneori,numai de curiozitate,modelam asemenea olarului lutul fiintei noastre,oferind individului" haina "personalitatii.Mai tarziu,constatam ca aceasta" haina" nu ni se potriveste,fapt pentru care recurgem la o schimbare.Daca schimbarea este benefica sau nu,Timpul va hotari,El judecand, impartial ,pe fiecare fiinta,emitand hotarari de necontestat,facand ca viata sa se indrepte spre caile Adevarului,scotand individul din ratacirea iluziilor.
Pentru mine o schimbare radicala,de bun augur,s-a petrecut ,exact ,in urma cu 12 ani,cand a vazut lumina zilei "Risipitorul meu de iluzii",fiul meu drag,Alex.La multi ani,Soarele meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu