Femeia

"Femeia, întruchiparea fericirii, în fața căreia bărbații se înclină, iar inima le e jăratec aprins... Ea umple vise, varsă dragostea-i nemărginită, împlinește și schimbă destine, dăruiește zâmbete și culoare cerului de plumb, alungă norii singurătății, aruncă priviri nevinovate ce nu pot fi uitate. Femeia, cu frumusetea fizică și morală aprinde scânteia, cucerește cu un surâs timid de serafim, fură liniștea și deslușește tainele cele mai ascunse. Femeia care stă în fața oglinzii ore întregi, care nu se satură să îi spui că e cea mai frumoasă, că e singura ta iubire, că este pentru tine întreg universul, EA dă sens existenței, cântă viața, o joacă, o transformă în bogăție neprețuită și îndrăznește să o înfrunte...

Orice ar face, femeia este focul dragostei, agonia, extazul, echilibrul, nebunia, puterea, apa, pamântul, răbdarea, sprijinul necondiționat, fericirea împachetată în parfumul dulce-amărui. Iubirea ei schimbă lumea, ademenește suflete, mută munții din loc, montează speranța, depășește toate barierele cu energia inepuizabilă a firii nemuritoare, a inimii zburdalnice, a puterii de a crede și de a lupta până la capăt ca o eroină, indiferent de consecințe, de dificultăți, de furtuni... și dorința ei e lege chiar și pentru Însuși Dumnezeu.

Prețuiți femeia, iubiți femeia în orice ceas, în orice clipă, admirați voința de fier care învinge timpul, fir de aur cusut cu ața iubirii jertfelnice, legată de credința statornică și forța curajului în fața frumuseții nepieritoare!

Pentru tine, dragă femeie, mamă, fiică sau iubită, cuvintele sunt de prisos în a-ți elogia numele, a-ți mulțumi pentru simplu fapt că exiști, că râzi, că aduci viață nouă pe pământ, că educi, rabzi, că reverși dragoste din toți porii, că dăruiești emoția, beatitudinea topită în întâiul te iubesc.

În lacrima scursă pe chipul tău plămădit cu mâinile tremurânde se ascunde frumusețea interioară a spiritului, strălucirea Afroditei, cerul senin, soarele arzător, tornada, ploaia caldă, înțelepciunea, luna romantică, muntele încăpățânat."