Bufonul

de Valentin Boeru

Bufonul se agită.
Urmează să vorbească.
Cu vorbe ticluite
Vrea să vă păcălească.

O glumă şi o tumbă,
Un pas împiedicat,
Un gest, o mână-n umbră,
Un hohot exaltat.


Ajunge la tribună
Tragând de microfoane.
În faţă lui se-adună
Mulţime cu tromboane.

Cu tobe, hărmălaie,
Ce haos infernal!…
Eşarfe şi confetii
Cu iz de carnaval!

În baie de lumini,
O haordă de burtoşi,
Cu apariţii stranii,
Pletoşi şi chelioşi,

Şi doamne fără vârstă
Pornite pe scandal,
Apar brusc din culise,
Ca să dispară iar.

Pe dealul din Uranus,
În marele palat,
Se trag astăzi concluzii
La ce s-a întâmplat.

Se definesc trasee
Dorite de-mpărat,
Pentru acei ce astăzi
Vor crede c-au scăpat.

Mai face-un gest, o tumbă,
Îşi mai lungeşte gîrtul,
Mai bea un strop, se strâmbă
Şi ia apoi cuvântul.

Abrupt. Nici nu respiră.
Pe nesfârşita aţă,
Înşiră când transpiră,
Cuvinte de paiaţă:

-V-am oferit soluţii,
V-am dat procente, cifre…
V-am săturat cu vorbe
Şi voi n-aţi înţeles,

Că pentru-a fi mai bine,
Veţi trece prin … deces?

Voi spuneţi că aceasta,
E genocid, e crimă…
Voi smiorcăiţi de foame
Şi-aţi vrea să fiţi cu noi?

Palatu-i mic, chiar mare,
Să-ncapă aşa puhoi.
Corabia lui Noe
A luat doar o pereche!

Să vină, deci perechea,
Ce voi aţi hotărât!
Să urce… domnişoara
Şi tânărul … Atât !

Alegeţi dintre case,
Doi câini. De-acei cu lesă!
Şi două vrăbiuţe…
Mai nostim, papagali!

Voi? Vă retrageţi! Haide!
Ce-aţi vrea să luăm golani!?
Să scape-n nemurire
Cerşind, iar pentru bani?

Rămâneţi, deci în stradă!
Oricum o să pieriţi.
Mai ieftin decât plumbul,
S-o faceţi …hămesiţi.…

Închei aici povestea.
Ce ar mai fi de spus?
E cât priveşti dezastrul
De jos şi până sus.

Cum toate sunt de-a valma,
Cum toate sunt pe dos,
Mă-ntreb cu disperare
Ce-nseamnă sus, sau jos…?

Nu-i nici-o diferenţă,
Ce-ar demonstra ceva!
Nu are importanţă.
Poţi fi oriunde-ai vrea.

Prăpăstii, sărăcie,
Nu poţi sări nicicum.
S-ajungi în altă stare
Îţi trebuie alt drum.

E sigur altă cale,
La care n-ai acces.
Te uiţi absent prin mine!
Ţi-e silă! Am înţeles.