POVESTEA UNEI VIETI

Cu voia Domnului , sub un petec de cer inalt si senin , cand neobositul soare inaintase pana in crugul vazduhului , sorbind cu nesat, picatura cu picatura , racoarea de la marginea codrului , in anul 1969 , cu trei zile inaintea praznicului Sfintilor Apostoli Petru si Pavel , dintr-o dragoste nedeslusita sau dintr-o intamplare , rod a unui vis ori ba , zarii lumina zilei , intaia oara , intrand , pe furis , intr-o lume zidita din lumini si umbre , amestec de lut si cer , insufletita de iubire , cenzurata de bun-simt si , uneori, de lipsuri , creionata de urmele pasilor, manati de vis pe carari nestiute,cautand sa "sfinteasca" salasurile atinse , cu lacrimi de izbanda.
Cateodata , roua ochilor dezvaluia zbuciumul sufletesc, platind obol de pe urma ratacirilor, insa niciodata nu am sorbit din pocalul cu fiere , de cate ori mi-am indreptat pasii , ori mi-am intins itele gandurilor , spre locul nasterii mele,o localitate cu circa 300 de "fumuri" ,veche, datand din anul 1391 , asezata la poalele Fagetului , pe doua maguri imblanite cu pomarii,strabatuta , de-a lungul , de un firicel de apa , afluient a Salajului, ce , rareori , in primavara , cand omatul se topea , rauletul isi arata "coltii" , largindu-si albia pana in casele ridicate in vecinatatea lui , iar ,in verile secetoase abia isi tragea rasuflarea,nadusind din pricina uscaciunii,asisderea unui purtator de logos ce si-a trait traiul .
Pe o colina , in miezul asezarii Basesti, din tinutul Maramuresului , fusese inaltata biserica in care m-am "infruptat" din taina botezului ,lacas de piatra ,ridicat de oamenii satului,in frunte cu cel care a sacralizat cu prezenta sa acest areal, binecuvantandu-l, cu crezul sau si cu faptele sale, George Pop de Basesti ,omul despre care Iorga scria:"...a fost icoana de trecut ,garantie morala pentru prezent,indemn catre tineretul viitorului..."
Sub privirile induiosate ale parintilor mei,Ioan si Ana, ale fratilor mei,Vasile si Mitica,si ale nasilor ,Vasile si Istina;intram ,in oastea crestina,cu numele de botez IONEL.
Asa a inceput drumul meu in lume ,urmand un periplu sinuos intre Alfa si Omega, intre "leagan '"si" mormant", avand datoria , dupa putera firii ,sa lupt cu mine insumi spre mantuire -valoare suprema care aduna in continutul sau trairea crestina ,ce trebuie sa-mi calauzeasca pasii.
Sunt departe de ceea ce am visat; Mai am mult de "slefuit" ca sa ma asez , fara mustrari de constiinta , pe piedestalul numit "OM".
A fi OM inseamna sa cauti mereu sa nu te abati de la CALEA CEA DREAPTA, de la ADEVAR si CREDINTA,spre a cunoaste MANTUIREA.
Din pacate , idealul acesta e greu de atins ; nu imposibil.Puterea mintii ,ingemanata cu cea a inimii, pot face minuni.
Ca sa ajung la Calea cea dreapta , trebuie sa o cunosc , iar acest demers l-am inceput in copilarie ,cand la orice obstacol intalnit , ma intrebam:"De ce mi se intampla numai mie?"
Cand am aflat ca nimic nu este nou sub soare,vorba Ecleziastului ; nadejdea mi-a dat " aripi" spre a zbura catre visul de implinit.
Stiam ca o viata sanatoasa,asezata pe principii sadite in cuget si simtiri de maicuta mea -o fiinta sfanta ; vaduva de cand eu ma aflam in frageda pruncie , cu o clarviziune cizelata de osteneala vietii, m-a facut sa simt in paharul cu pelin, gustul mierii , a ambroziei ce descatuseaza noi energii.Asa am reusit, sub obladuirea ei,sa ma "urnesc" din loc spre fagasul fericirii.
Uneori ,pasii mi s-au indepartat de canoanele firesti ale vietii unui om;mai ales cand falsele valori,dictate de ateism si de politica de formare a "omului nou",m-au prins in paienjenisul ratacirilor.Atunci locul nadejdii fusese luat de cel al sperantelor desarte,fir cu care mi-am tesut haina existentei,otravindu-mi sufletul;debusolandu-ma ; insa momentele de rascruce:nasterea,botezul ,casatoria,moartea,mai ales plecarea mamei mele la Domnul ,in 1993,m-au dus la linia de plutire.
Astfel , am ajuns ca de la indepartarea de Calea cea dreapta sa ma apropiu de Adevar.
Primele notiuni despre Adevar , le-am primit in familie,mama si fratii mei calauzindu-ma tot timpul; apoi , le-am completat, in scoala din comuna natala, ctitorita pe vremea lui Gheoghe Sincai ,dupa care ,la liceul din Cehu-Silvaniei,mi le-am consolidat; iar in timpul Scolii militare , la Sibiu, aceste notiuni dobandeau valoare academica.
Cu toate acumularile realizate de-a lungul a peste 20 de ani , eram inca departe de Adevar,la mare departare de fagasul fericirii.
In lupta ce se ducea in mine intre Lumina si intuneric,intre Bine si rau,am triumfat dupa casatoria cu Cristina,dar mai ales ,dupa nastera unicului meu fiu,Alex-Gratian,lumina ochilor mei.
Incerc sa nu ma leapad de Adevar ,pentru a nu ma indeparta de Calea cea dreapta spre a ma inlantui Vietii adevarate,pana la sfarsitul zilelor mele.
Doresc sa amintesc, ca in BASESTIUL meu iubit, au mai zarit lumina zilei GEORGE POP DE BASESTI,presedintele Marii Adunari de la Alba-Iulia, dr.IRINEU POP -BISTRITEANUL,episcop vicar ,prof.univ.dr POP DUMITRU,reputat folclorist,DECEBAL -TRAIAN REMES ,fost ministru si scriitorul IOAN CALAUZ,primarul comunei BASESTI.
Vreau sa inchei prezentarea , cu un legamant:"VOI LUPTA,PANA STEAUA MEA VA APUNE,CU ARMA CUVANTULUI,SCRIS SAU GRAIT,PENTRU IESIREA OMULUI DE SUB VREMI ; SPRE A DOBANDI DRAMUL DE NADEJDE CARE SA NE IMPINGA CATRE LUMINA VIETII !