Tata din Ştefan cel Mare

Pe-o saltea slinoasă, în celula-i mică
Stă cu capu-n palme şi nu se ridică
De câteva ore boss-ul ăla care
Dansa ca Shakira în Ştefan cel Mare.
Plânge şi suspină c-a trecut Crăciunul,
A trecut şi anul şi tot nu-i dau drumul.

Orologiul sună cinci şi jumătate,
Găsindu-l pe Cristi suspinând pe coate.
Paznicul soseşte şi îi bate-n gratii:
-Haide că e timpul să fii din nou "tati".
A venit o doamnă, haide de te scoală,
Ai vizită nouă, d-aia conjugală.

Borcea nu respiră, ci pe loc tresare
Şi într-o secundă sare în picioare,
Vine lângă uşă privind prin zăbrele..
"Cine-o fi femeia? Care dintre ele?!"
-Eu sunt dragă Cristi, scumpa ta iubită,
Cea care cu tine e căsătorită.
Am venit la tine ca să te fac tată,
Hai în seara asta să-mi mai faci o fată!

-Ce spui tu străino?!...eu în acest an
Am schimbat macazul, nu vreau Vidican.
Ştii că la neveste mă sucesc mereu,
De eşti tu Alina, nu sunt Borcea eu.
Du-te tu acasă, sună-ţi avocatul
Şi dă sfoară-n ţară: vrea divorţ bărbatul!
Nu o să fac fată, fac un băieţel,
Dar nu-l fac cu tine, ci cu Pelinel.

-Nu îţi e ruşine, ditamai bărbatu',
Cu nevastă acasă şi tot mai rupi patu'?!
Şi-aici la pârnaie tot faci pe golanu',
Cum să-i puneţi coarne mă lu' "BOUreanu"?!
Nici măcar nu-ţi place Valentina ţie,
Te-ai băgat de-al dracu' să-mi faci spume mie.
Câţi copii vrei Borcea?! O faci dinadins,
Te crezi la Dinamo, de-ţi faci lot extins?!
Revino-ţi în fire, aici nu-i Dubai
Ca să ai neveste câte vrei să ai.
Păi în ritmul ăsta o să ai copii
Mulţi cât Domnul Rimă are poezii.
Pune mâna Cristi, scrie-o cărticică
Să-ţi facă şi ţie pedeapsa mai mică.

-Ce spui tu Alino, te-ai gândit târziu,
Fac asta de-o lună. Când nu fac sex scriu.
Scriu în zeci volume viaţa mea trupească
De n-au ăştia tuşuri ca s-o tipărească.
Am avut amante şi-atâţia copii
De-o să ies afară când s-o tipări.
E-atâta lectură de să nu te miri
Că le cer la ăştia şi despăgubiri.
Că m-au ţinut proştii mult mai mult închis
Decât anii care s-au scăzut prin scris.

Alina nervoasă se-ntoarce şi pleacă,
A văzut că n-are lui ce să-i mai facă.
Borcea se întorce spre salteaua-i mică,
Însă gardianul din spate îl strigă:
"Unde mergi nea Borcea?...Stai aşa niţel,
Este ceasul şase....Vine Pelinel,
Cu ea ai trei ore de stat pân' la nouă,
După care, cică, mai vin încă două."