Despre mine

Fotografia mea
Sunt o fiinţă ce a trecut prin "furcile caudine" ale existenţei, care a pierdut uşor ...şi a câştigat greu lupta cu viaţa. Când am pierdut, am dobândit Credinţă, iar când am câştigat, m-am bucurat de Nădejde; ajungând, azi, să înţeleg de ce este atât de greu urcuşul spre Omul "încoronat" cu demnitate creştină.

vineri, 15 ianuarie 2016

Ziua Culturii Naționale



În urmă cu șase ani, la iniţiativa Academiei Române, ziua de 15 ianuarie, ziua naşterii poetului nepereche, Mihai Eminescu, a devenit Ziua Culturii Naţionale.
În a doua parte a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX-lea, George Pop de Băsești, patriarhul cauzei românești, a dovedit că este un sprijinitor de nădejde al culturii naționale, fapt ilustrat printre altele de titlurile onorifice primite: membru fondator al ASTREI, membru de onoare al Societății "Carmen Sylva", membru de onoare al Societății academice "Junimea", membru fondator al Societății "Petru Maior" etc
Dezvoltarea culturii întăreşte conştiinţa naţională, luminând mintea şi înălţând sufletul.
Noi, românii , considerăm că izvorul culturii se află în conştiinţa naţională, iar esenţa acesteia este fixată şi sintetizată în limbă, aceasta devenind simbol al culturii, iar Eminescu este expresia integrală a naţiunii române.
Luceafărul poeziei româneşti e românul absolut. El e cel care a primit Adevărul, l-a cunoscut, apoi l-a revelat în cuvântul ce zideşte temelia culturii naţionale, în slova în care subzistă mireasma veacurilor şi ecourile dulci ale atâtor „Mioriţe”, oferind, prin geniul său, limbii române virtuţi complete, premise valorice pentru a deveni o limbă universală, iar Neamului românesc aura nemuririi.
Fiind oglinda cea mai credincioasă a realităţii noastre tradiţionale, purtând virtuţi vii, incomensurabile, cultura naţională are menirea să trezească conştiinţe care să le reamintească românilor că aparţin unei naţiuni, nu unui popor.
Cultura naţională poate fi preţuită numai de cei care au tăria de a fi demni, respectând Cuvântul, Adevărul şi Viaţa, Sfânta Treime a Culturii noastre: Eminescu, Limba Română şi Neamul Românesc!
-----------------------------------------------------------------------------------
Geo Bogza- Despre Eminescu

,,Pe vremea când Dumnezeu umbla cu Sfântu Petru pe Pământ, într-o noapte ploioasă, au ajuns la marginea unui sat și abia au îndrăznit să bată cu toiagul în prima poartă. Câini mari s-au repezit să-i sfâșie, dar numaidecât s-a auzit un glas bărbătesc întrebând:
– Cine bate ? 
– Oameni buni! 
Atunci omul, potolind câinii, i-a poftit în casă, unde nevasta și copiii abia se treziseră din somn, și a început a da porunci, dar cu blândețe. 
– Mario, ia mai pune câteva vreascuri pe foc. Tudore, dă fuga la fântână după o ciutură de apă proaspătă. Ilenuța, ia vezi de o oliță cu lapte proaspăt.
Și le-a dat să se spele și să se șteargă cu ștergare albe și i-au ospătat și i-au dus să doarmă într-o odaie în care mirosea a gutuie și a busuioc … A doua zi iar le-a dat să se spele, i-a ospătat și le-a pus în traistă niște mere cum nu mai văzuseră și le-a urat drum bun. Și cum au ieșit din sat, Sfântu Petru a început să se roage :
– Doamne, fă ceva pentru oamenii ăștia, că tare ne-au primit frumos! 
– Ce-ai vrea să fac Sfinte Petre, c-ai văzut că nu erau nevoiași. 
– Doamne, fă ceva ca să-și vadă măcar odată sufletul ! 
– Să-și vadă sufletul spui, Sfinte Petre ? 
– Da, Doamne, să-ți poată vedea sufletul, așa cum vedem noi plopul cel de-acolo ! 
– Bine, Sfinte Petre, a răspuns Dumnezeu, privind gânditor la satul din vale. 
Iar după o vreme, în neamul acela de oameni s-a născut Mihai Eminescu.”
-----------------------------------------------------------------------------

IMN EMINESCULUI

de Valeriu Anania

„Eminescu e sfântul preacurat 
al ghersului românesc” 
(Tudor Arghezi)

Starea întâi 
E mult de când te’nsinguri spre nopțile de-apoi 
Mișcându-ți veșnicia prin spații și prin noi.
Intrăm cu tine’n lume şi parcă ieri ne-au fost 
Năvoadele din care-ţi făcurăm adăpost.
Enciclică serbare. Ne’nvălui în rotund. 
Stâlpări de foc se-adună și’n tine se pătrund.
Cenușile’nserării pe slove ni le cerni 
Umplându-le cu arderi din zorii tăi eterni.

Treapta întâi 
Minunea lumii toată-i în ochii tăi oglindă. 
Ies taine din vitralii și’n soare se’nfloresc.
Hotar cu ne’nceputul, văzduhul pământesc 
Aprinde roi de patimi când visul tău colindă
Imperii de tăcere din care cânturi cresc:

Bucură-te’ntrariparea gândului de-abia’ntrupat
Bucură-te somn în care munți’n capete se bat 
Bucură-te corn de seara când se pleacă’n vad gorunii
Bucură-te logodirea lacului cu raza lunii 
Bucură-te cel ce nu ştii ceasul bun pe unde-apucă
Bucură-te Dor-de-Ducă! 
Bucură-te chip al ierbii îndrăgit de cer şi ape
Bucură-te unda’n care stelele te simt aproape 
Bucură-te cutezanţa vântului de-a fi subţire
Bucură-te că’nainte-ţi neguri prind să se desfire 
Bucură-te’nmugurire din gândire şi din grai
Bucură-te’nveșnicirea Eminescului Mihai!

Starea a doua 
Erai pe-atunci copilul cu plete zburătoare 
Mirat de câte’n lume din vis pot să coboare.
Intrau cu tine’n fi’nță și’n fruntea ta’nvârstat. 
Nălucile din sânge cu veacuri lungi în spate.
Eresurile cărnii cu sufletu’n răspăr 
Se schimbă azi la față’ntr’un singur adevăr.
Cine-ar putea să nege că’n ochii tăi adânci 
Undeşte învierea izvoarelor din stânci?

Treapta a doua 
Miresme tari ţi-adie pământul astei patrii. 
Izvoarele suspină şi codrii negri plâng.
Hai-hui porneşti cu dorul, colinele se frâng, 
Asiric ţi se’nchină ca nişte idolatri
Inăii şi Ceahlăii – şi cerbii din Parâng.

Bucură-te somn al brazdei roditor de spic înalt
Bucură-te noapte-adâncă ce-şi ia soarele cu-asalt 
Bucură-te bob de spumă bubuind prin besne sparte
Bucură-te șoapta’n care se dau stâncile de-o parte 
Bucură-te că secunda’n veacuri vaste se dezghină
Bucură-te Rădăcină! 
Bucură-te trunchi al slavei drept şi dârz prin viituri
Bucură-te umbra largă cât o ţară de păduri 
Bucură-te nor de aur peste dulce Românie
Bucură-te prinţ de rouă rourat în moarte vie 
Bucură-te că te’mbie de sub glie sfânt alai
Bucură-te’nveșnicirea Eminescului Mihai!

Starea a treia
Elanurile ierbii sub calmele zăpezi
Mărturisescu-ţi graba cu care te visezi
Ivit la fața lumii’ntr’o singură durată.
Năpraznicele arderi strâng timpul ca’ntr’o roată.
Erupi precum din scorburi diamantele’n cunună.
Strigoii zburdă’n soare, muţenia se răzbună.
Curg raze diamantine şi ne sporesc de sus
Umbrind virginitatea cuvântului nespus.

Treapta a treia 
Musteşte toamna’n codri – nemistuite ruguri –
Ieşindu-şi dintru sine pe când în ea se’nchide. 
Hipnotice podgorii se-ascund în crisalide.
Arìpile de mâine din vinuri dorm în struguri, 
Imn tainic ce-ţi preschimbă armurile’n hlamide.

Bucură-te’ntrebătorul neştiutului tărâm
Bucură-te că’n lumina vetrei tale dogorâm 
Bucură-te-adeverirea celor ce ne par că mint
Bucură-te pasul frunzei între-aramă şi argint 
Bucură-te murmur palid al cuvântului nescris
Bucură-te Prag Deschis! 
Bucură-te ritm al horei ce se-alege din hârjoană
Bucură-te nimb subţire care faci din chip icoană 
Bucură-te geană-a zilei când o lume se desceață
Bucură-te abur slobod prins în florile de gheaţă 
Bucură-te dimineaţă ce-şi răsfaţă albul strai
Bucură-te’nveșnicirea Eminescului Mihai!

Starea a patra 
Eminii şi Aminii ni se’ntâlnesc în mituri, 
Mânaţi de începuturi, atraşi de nesfârşituri.
Istorie şi poveste se-adeveresc în carte, 
Nicicând mai laolaltă şi nici mai făr’de moarte.
Eroii’nchipuirii şi-ai vieţilor aieve 
Străbat un singur geniu şi sorb aceleaşi seve.
Cândva vom înţelege de ce – rotit şuvoi – 
Urcându-ne spre tine ne pogorâm în noi.

Treapta a patra 
Mulţimi trezite’n spiţa strămoşilor iconici 
Izbesc cu pumni de piatră’n preaferecate porţi.
Hrisoavele se’nziuă din viaţa celor morţi, 
Aleargă’n colb spre tine uitaţii de prin cronici,
Iar tu la curţi de aur triumfător îi porţi.

Bucură-te buciumaşul secolelor ne’ndurate
Bucură-te glas de-aramă ce prin neguri mari răzbate 
Bucură-te că-ţi răspunde zvon de fluier şi de trişcă
Bucură-te ca’n Rovine osemintele se mişcă 
Bucură-te steag sub care vin norod după norod
Bucură-te Nou Voivod! 
Bucură-te biruinţa armelor cuvântătoare
Bucură-te că vitejii îţi pun sceptrul la picioare 
Bucură-te bard ce schimbă halebardele’n stindarde
Bucură-te că din arcuri numai viersul sună’n coarde
Bucură-te stea ce arde în pieptar de tânăr crai
Bucură-te’nveșnicirea Eminescului Mihai!

Starea a cincea 
Eşti azi şi vei fi mâine ce-ai fost întotdeauna, 
Mai mult decât certarea ce ne-a’mblânzit furtuna.
Imens la proră, zărea scrutând-o cu doi cremeni, 
Năboiul greu de ape şi veghea ni le’ngemeni.
Epave’ngreuiate de aur se scufundă; 
Săraci ne ştim, dar marea ni-i largă şi rotundă.
Când Mircea Domnul însuşi în zaua ta viază, 
Unde-am găsi povață mai clară şi mai trează?

Treapta a cincea 
Menit ai fost să scaperi un verb de foc prin oameni. 
Icnesc în furci mişeii, nebunii’n cuşcă rag,
Hienele’ncolțite stau gata de arţag, 
Abraşe că din toate’n nimic nu li te-asameni.
Instanţă ţi-este vorba, condeiul tău, toiag.

Bucură-te mustrătorul proştilor şi făr’delegii
Bucură-te grai prin care şi-au râvnit puterea regii 
Bucură-te jude tânăr, nemitarnic şi bărbat
Bucură-te că’mprejuru-ţi stau toţi Țepeșii la sfat 
Bucură-te că prin tine bunii de cei răi se-aleg
Bucură-te Om Întreg ! 
Bucură-te bici pe cei ce limba neamului o spurcă
Bucură-te spaima celor ce jucară țara’n turcă 
Bucură-te zeu ce’nfruntă toate știmele’n fruntarii
Bucură-te că te-or teme hoţii, gâzii şi samsarii 
Bucură-te cel ce-i sparii pe cezarii puşi pe trai
Bucură-te’nveșnicirea Eminescului Mihai!

Starea a şasea 
Egal cu tine însuți, la masa ta de brad 
Mângâi garafa ştirbă ca pe-un pocal de jad.
Ispite nu-ţi treziră de slavă prin funingini 
Nici idolii din pieţe, nici larii carolingini.
Edenul tău e unde cărare n’au călăii: 
Singurătatea lumii şi cosmosul odăii.
Cerca-te-vom zadarnic în moarte, vocea ta 
Uranic se detună şi arde’n agorà.

Treapta a şasea 
Misterele femeii ucid şi nasc imperii. 
Izbânzi, înfrângeri, doruri şi patimi omeneşti
Hangere-ţi trec prin cuget, pumnale prin poveşti. 
Ascunsă ca un cântec în bronzurile serii,
Iubirea ta-i vecernia din care le stârneşti.

Bucură-te’mpătimitul frumuseţii ne’nserate
Bucură-te cel ce’n codru i-ai pus dragostei cetate 
Bucură-te floare ninsă peste pletele bălaie
Bucură-te dor ce’ncarcă sfânta nopţilor văpaie 
Bucură-te boare caldă peste trupuri ca o haină
Bucură-te Vis-de-Taină! 
Bucură-te însetatul sărutării suferinde
Bucură-te jind pe care gura dulce nu-l cuprinde 
Bucură-te limpezime de fântână şi năstrapă
Bucură-te că nu-i pânză de izvoare să te’ncapă 
Bucură-te ochi de apă ce-şi adapă guri de rai
Bucură-te’nveșnicirea Eminescului Mihai!

Starea a şaptea 
Erotică-am numi-o lucirea ta pe ape – 
Miraj nocturn – de n’am şti că-i rază din Agape.
Iubita care’n braţul străinului se frânge 
Nu-i poate da durerii decât porniri nătânge.
Există’n frigul cosmic o clipă făr’ să degeri 
Seninul unei alte mai ‘nalte înţelegeri?
Cu cât eşti mai Luceafăr, cu-atât eşti şi Părinte; 
Uitaseşi pentru-o clipă, El ţi-a adus aminte.

Treapta a şaptea 
Mărunte lumi se’nalță, curg stelele prin cetini, 
Inelele se leagă’n ghirlande de minuni.
Hyperion, ce patimi te-aleargă prin genuni, 
Atât de vii că zborul nu-i chip să ţi-l încetini?
Iertăm în tine totul, tu încă nu te’mbuni.

Bucură-te neodihna vântului culcat prin vrejuri
Bucură-te că te-aţâţă şuier, spulber şi vârtejuri 
Bucură-te amintirea lumilor de peste soare
Bucură-te că tot cerul în făptura ta tresare 
Bucură-te sfânt nesaţiu să cuprinzi ce-i necuprins
Bucură-te Zbor Nestins! 
Bucură-te drum de aur către Steaua-ne Polară
Bucură-te că durata doar adâncul ţi-o măsoară 
Bucură-te cel ce fulgeri dincolo de timp şi schime
Bucură-te din răpirea neajunsă’n veac de nime’ 
Bucură-te’n Cincizecime și’nălțime de-Adonai
Bucură-te’nveșnicirea Eminescului Mihai!

Starea a opta 
Eonul asfinţeşte din ostenite pleoape 
Mărindu-ţi umbră lungă pe câmpuri şi pe ape.
Ins de-o vecie, fructul e floarea dintr-o zi 
Nuntită’n vis și’ntoarsă’n bobocul ce-o porni.
Efluviile stirpei în tine ni se-adună 
Supuse şi slăvite ca laurii’n cunună.
Cuceritor de spaţii, ne dărui pe pământ 
Uimirea de-a cuprinde o lume’ntr’un cuvânt.

Treapta a opta 
Martiriul de-a te naşte nu’ncape în osândă, 
Izbeliștile vieţii sunt viața’n sinea ei.
Haiduc al suferinţei, în codrul tău de tei 
Adii din doina frunzei nelinişte născândă –
Incertă şi fecundă ca luna’n funigei.

Bucură-te rob al trudei şi-al sudorilor de sânge
Bucură-te cel ce’n noapte noaptea paginii o’nfrânge
Bucură-te’mblânzitorul de cuvinte’n herghelii
Bucură-te cel ce graiul într’un spic de pană-l ţii 
Bucură-te lupta slovei cu’nțelesul ei deplin
Bucură-te Dulce Chin! 
Bucură-te colb de aur între filele ne’ntoarse
Bucură-te ceară scursă din lumina care-o arse 
Bucură-te turn de veghe până’n ceru’n care stărui
Bucură-te apă’naltă ce’n cascade largi te nărui 
Bucură-te cel ce-i dărui fiecărui tot ce ai
Bucură-te’nveșnicirea Eminescului Mihai!

Starea a noua 
Ecouri destrămate par vechile geneze. 
Mormânt cu plod, în tine’nceputurile-s treze.
Incendii calme parcă ar vrea să despresoare 
Neprihănite doruri timide’n aşteptare.
Efemerida nopţii ţi-aruncă’n ploi de stele 
Seminţe ne’ncercate, grădini să faci din ele.
Culegem floare-albastră şi ştim că ni s’a scris 
Ursita de-a ne’ntoarce cu tine’n paradis.

Treapta a noua 
Mirunsă frunte. Logos în treapta lui înaltă. 
Iluminată stemă’n vecia unui neam.
Harìsmă’n deznădejdea sub care ne’nclinam 
Amurgului. Cu viii şi morţii laolaltă
Ieșimu-ţi în nuntire prin sfânt epitalam:

Bucură-te’nflăcărare adunată’ntr’o scânteie
Bucură-te strop de rouă revărsat în curcubeie 
Bucură-te ram pe care stelele’n ciorchin roiră
Bucură-te alăută’n zbor cu strunele spre liră 
Bucură-te văz lăuntric ce’n auzul alb se’nscrie
Bucură-te Poezie! 
Bucură-te’ntregul nostru ce prin secoli s’a tot frânt
Bucură-te darul pâinii de-a se’ntoarce în cuvânt 
Bucură-te ne’mpărțirea inimii ce ni se’mparte
Bucură-te bucurie din adânc şi de departe 
Bucură-te cel ce’n moarte printr’o carte ni te dai
Bucură-te’nveșnicirea Eminescului Mihai!

Starea a zecea 
Extazele cernelii doar tu ni le’nfiori, 
Mihaiul nostru unic şi-al unicei splendori.
Izvoade noi de-am strânge, tot am culege’n cale 
Norocul de-a-l petrece pe-al tău din ale tale.
Eternă stalagmită din stea stalactitară, 
Statura ta ne-adună sub cer şi peste ţară.
Cuvântul tău din ziuă-l purtăm cu noi prin ere, 
Uşure ca’ntr’o moarte şi greu ca’ntr’o’nviere.

-----------------------------------------------------------------------------------

"Avatarul Mihai Eminescu - IUBIREA noastră!
La fel ca Hristos, Eminescu se naște în fiecare an tocmai pentru că n-a murit niciodată. El este Luceafărul sufletului nostru: dacă n-ar fi existat, am fi fost niște săraci, căci ar fi însemnat că acest popor n-a fost binecuvântat cu Hristosul său! Ar fi însemnat că însuși Creatorul n-ar fi pășit în acest neam, arătându-se lui prin Eminescu în frumusețea metaforei universale, dar și în profunzimea suferinței pe care a purtat-o ca om în scurta sa viață.
Eu cred (și aș îndrăzni să spun ”știu”) că Universul, noi înșine, planetele, Pământul, plantele, florile, peștii și tot ce există nu sunt altceva decât metafore divine. Cred că Viața și tot ce există în Univers este ”poezia lui Dumnezeu”. Geniul poetic, care a creat toate formele ca pe niște expresii perfecte și frumoase ale iubirii, mai întâi ca ”imagini”, revine din când în când pe Pământ în chipurile avatarurilor - ale marilor sfinți și ale marilor creatori. Cred că toate aceste ființe, purtătoare de lumină, țin pe umerii lor atâta suferință cât le e și lumina. Ei sunt Hristoșii ce pășesc cu smerenie, unii în deplin anonimat, printre oameni, purtându-le - fără știrea lor - durerile și păcatele. Deopotrivă avatarurile, sfinții și marii poeți sau marii scriitori ai lumii cunosc adâncurile ascunse și întunecate ale ale sufletului omenesc, precum și frumusețea lui absolută. Fiecare dintre ei este o binecuvântare divină, căci divinul însuși vine în trup pentru a binecuvânta această lume, care nu-și mai poate duce singură negurile interioare. Prezența unui avatar, fie în chipul unui sfânt, fie al unui mare poet, cum cred că a fost și Eminescu, înseamnă că el poate simți în trăirile sale suferința care a fost și pe aceea ce va să vină, iar simțirea aceasta este felul în care Dumnezeu binecuvântează un neam întreg, luându-i povara pentru secole. De aceea marii creatori nu au fost fericiți în viețile lor omenești și au avut vieți scurte pe Pământ. Cred că Mihai Eminescu a trăit cicatricile și durerile neamului său, precum și suferințele universale ale ființei umane.
Am recitit recent scrisorile pe care Eminescu i le scria Veronicăi Micle. Iata cateva pasaje semnificative, care dezvăluie suferința lăuntrică a unui spirit căruia îi era așa de greu să trăiască...în trup, în această lume. Aceasta-i starea marilor spirite: ele nu-și găsesc fericirea în locurile înguste, mărginite și nefericite ale lumii.
”Se vede că voi fi având vro înrudire simpatică cu Hristos de vreme ce în săptămâna Patemilor lui m-a dat din friguri în junghi”. 
”Toate merg, se vede, pe-un drum prescris de mai-nainte, asupra căruia puterea individului nu are nici o influenţă”.
”Sunt atât de trist şi e atât de deşartă viaţa mea de bucurii, încât numai scrisorile de la tine mă mai bucură”.
”Îţi vei fi aducând aminte poate că-ntr-o scrisoare ţi-am cerut iertare c-am îndrăznit a te iubi. Ştiam eu de ce-o cer. Ştiam prea bine că fondul sufletului meu e desgustul, apatia, mizeria. Eu nu sunt făcut pentru nici o femee, nici o femee nu e făcută pentru mine, şi oricare ar crede-o aceasta, ar fi nenorocită. Nu iubesc nimic pentru că nu cred în nimic şi prea greoi pentru a lua vreun lucru precum se prezintă, eu nu am privirea ce înfrumuseţează lumea, ci aceea care vede numai răul, numai defectele, numai partea umbrei. Sătul de viaţă fără a fi trăit vreodată, neavând un interes adevărat pentru nimic în lume, nici pentru mine însumi, şira spinării morale e ruptă la mine, sunt moraliceşte deşălat”. 
”Dar când un asemenea om ca mine va cerceta cenuşa din inima lui, va vedea că nu există încă nici o scântee, că totul e uscat şi mort, că n-are la ce trăi, că târâie în zădar o existenţă care nu-i place nici lui, nici altora. Nu cred nimic, nu sper nimic şi mi-e moraliceşte frig ca unui bătrân de 80 de ani. Dta trăieşti şi eu sunt ucis – ce raport poate fi între noi”?
Iată: pe cât de mare era suferința omului, la fel de mare era lumina lui, lumina din care a creat, cea din și prin care a văzut adevăruri pe care știința le-a văzut după o sută de ani cu mijloace tehnice sofisticate. Eminescu își întrezărea destinul și neputina de a se sustrage lui, starea de Hristos, își simțea crucea și o purta la fel ca ”un călugăr”, cum el însuși a scris. Descifrarea atentă a operei lui Mihai Eminescu și a vieții sale omenești ne va pune în fața unui chip de ”avatar ascuns”, care continuă să trăiască și va trăi mereu în conștiința neamului său. Până și dragostea sa pentru Veronica Micle ( precum și dragostea ei pentru el), descrie destinul frânt și tragic al iubirii omenești, o iubire crucificată, imposibilă și, în același timp, nemuritoare! Ei au atins împreună lumina absolută și împreună au plecat din trup, dovedind că... sufletul care-și găsește iubirea reflectată în altul îl urmează pe celălalt în viață și-n moarte. Avatarul Eminescu n-a fost singur: cea care a purtat povara durerii omenești și a iubirii sfâșietoare, neîmplinite, în același timp, a iubirii absolute a neamului a fost Veronica Micle, sufletul pereche al lui Eminescu. Cred că ei s-au născut împreună în plan subtil și au murit împreună pentru că erau Unul, acel Unul destinat să preia suferința iubirilor neîmplinite ale unui neam pentru ca...sufletele noastre, ale celor ce pășim astăzi pe Pământ, să suporte mai ușor drama, durerea, neîmplinirea și întunericul lumii materiale. 
Am convingerea că Eminescu a fost un avatar, un suflet trimis acestui popor, cu o misiune precisă, pe care noi n-am descifrat-o încă îndeajuns, dar o simțim cu toții. Eminescu este sufletul nostru, frumusețea și geniul nostru! Eminescu - iubirea noastră!"
--------------------------------------------------------------------------------
In memoriam Mihai Eminescu

La 15 ianuarie 1850, vedea lumina zilei Mihai Eminescu, Luceafărul poeziei româneşti.
Eminescu e întruparea literară a conştiinţei româneşti. El a fost şi rămâne cea mai copleşitoare mărturie despre forma inegalabilă pe care o poate atinge geniul creator românesc, încât Mircea Eliade mărturisea: “Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru şi cel mai strălucit geniu pe care l-a zămislit pământul, apele şi cerul românesc. El este, într-un anumit fel, întruparea însăşi a acestui cer şi a acestui pământ, cu toate frumuseţile, durerile şi nădejdile crescute din ele. Noi cei de aici, rupţi de pământ şi de neam, regăsim în tot ce-am lăsat în urmă, de la văzduhul munţilor noştri şi de la melancolia mării noastre, până la cerul nopţii româneşti şi teiul înflorit al copilăriei noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne reîntoarcem ca într-un dulce somn, la noi acasă." (Ionel Mesaroș)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EU

EU

IONEL MESAROŞ

IONEL MESAROŞ

Ionel Mesaroș

Ionel Mesaroș

VĂ MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !

VĂ   MULŢUMESC PENTRU VIZITĂ ŞI VĂ MAI AŞTEPT !

SFÂRŞITUL NU-I AICI

Loading...

FOR YOU

Loading...

BECAUSE LOVE YOU

Loading...

THE WINNER TAKES IT ALL

Loading...

SEALED WITH A KISS

Loading...

WHITHOUT YOU

Loading...

GIVE ME PEACE ON EARTH

Loading...

NOTHING'S GONNA CHANGE MY LOVE FOR YOU

Loading...

STRANGERS IN THE NIGHT

Loading...

I WANT TO KNOW WHAT LOVE IS

Loading...

YOU ARE NOT ALONE

Loading...

HEAL THE WORLD

Loading...

UNIVERSO PER ME

Loading...

WITHOUT YOU

Loading...

VOYAGE,VOYAGE

Loading...

I SEE YOU

Loading...

LOVERS IN MADRID

Loading...

UNA PALOMA BLANCA

Loading...

I LIKE DREAMIN

Loading...

WHEN I NEED YOU

Loading...

BROKEN HEARTED GIRL

Loading...

HOW DO I LIVE

Loading...

EARTH SONG MUNICH 1999

Loading...

LIMBO ROCK

Loading...

FELICITA

Loading...

WHAT A WONDERFUL WORD

Loading...

A LITTLE BIT MORE

Loading...

AMAZING GRACE

Loading...

RICHARD CLAYDERMAN,

Loading...

FOREVERMORE

Loading...

IF I FORGET

Loading...

RIVERS OF BABYLON

Loading...

BLUE TOUCHES BLUE

Loading...

YOU ARE THE ONE THAT I WANT

Loading...

SEALED WITH A KISS

Loading...

CASABLANCA

Loading...

SUN OF JAMAICA

Loading...

HOT

Loading...

OH ! CAROL

Loading...

SEXI,SEXI LOVER

Loading...

SI CE DACĂ...

Loading...

PRIVIREA TA

Loading...

CUI ÎI PASĂ OARE DE VIATA MEA

Loading...

OCHII TĂI

Loading...

PAS ÎN DOI

Loading...

SOŢIA PRIETENULUI MEU

Loading...

MAI FRUMOASĂ

Loading...

PUTEREA DRAGOSTEI

Loading...

POVESTE DE CRACIUN

Loading...

Citate celebre,maxime,cugetări

Loading...

IMN PNL SATU MARE

Loading...

GUVERNAREA PINGUINULUI

Loading...

IMAGINI ŞOCANTE

Loading...

WHAT A FEELING

Loading...

Playing with Fire

Loading...

2010 DREAMS COME TRUE

Loading...

LAURA PAUSINI

Loading...

Primăvara

Primăvara

CELINE DION

Loading...

Vară

Vară

ANDREA BOCELLI

Loading...

Toamnă

Toamnă

LIVING NEXT DOOR TO ALICE

Loading...

Iarnă

Iarnă

Radio Whisper

Radio Whisper | RadioWhisper.com

Etichete