Plouă

de Ionel Mesaroş

Din cer,

Curg lacrimi de dor

Peste faţa din humă uscată,

Privirea-mi cocoţată de un nor

Cu vise de copil s-adapă.

Iarba surâde,înverzind,

Rourată de plâns senin,fără veste,

Norii mângâiaţi de vânt,

Îşi scutură trena uşor,pe pământ,

Presărând diamante celeste.

Vântul răsuflă uşor,şoptind,

Cu atingeri duioase ,vântură norii,

Lumina s-adună în cor ,făurind

În arce de curcubeu ,adunând bucurii

Şi visu -mi înseninat de sfinţenia ploii.

19.06.2011