de Ionel Mesaroş
Dincolo de Cer ,
Nu există Adevăr.
Trecând pragul îndoielii,
Norii desnădejdii
Acoperă seninul
Cu spoiala minciunii.
Crezând,
Lumina Iubirii
Te poartă dincolo de neguri,
În Împărăţia Adevărului.
Trăind,crezând,
Inima curăţă ogorul minţii
De buruienile egoismului,
Lăsând liberă calea spre Absolut.
Aşa,afli că dincolo de Cer
Nu mai există nimic,
Iar Cerurile sunt paşii noştri siguri,
Călăuziţi de raza dulce a iubirii,
Spre tărâmul nădejdii în Mântuire.
Dincolo de Cer,
Sunt eu,păcătosul!
Dincolo de mine ,
E umbra celui ce a murit
Visând la nemurire.
Aici,e Golgota celui ce n-a înţeles
Că dincolo de Cer,
Nu există Adevăr!
12.06.2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu